Clauze abuzive in contractele bancare

Clauze abuzive in contractele bancare

Pe rol la ordine fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantii MMC si MI, domiciliati  in Vaslui, contradictoriu cu parata S.C. VOLKSBANK ROMANIA S.A., avand ca obiect actiune in constatare nulitate clauza abuziva si pretentii.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, s-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:
Dezbaterile in prezenta cauza au avut loc in sedinta publica din 16 mai 2012, fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta din prezenta hotarare, cand, instanta deliberand, a pronuntat hotararea de fata.

INSTANTA

Asupra actiunii civile de fata,

Prin sentinta civila nr. 248/20.02.2012 Tribunalul Vaslui a declinat competenta materiala de solutionare a actiunii civile formulata de reclamantii MI Si MMC in contradictoriu cu parata S.C. Volksbank Romania S.A., in favoarea Judecatoriei Vaslui.
Astfel sesizata, instanta retine ca prin actiunea introductiva astfel cum a fost precizata ulterior, reclamantii au solicitat constatarea nulitatii absolute a clauzei inscrisa la pct. 5 lit. a din "conditiile speciale" ale conventiei de credit nr. 0142148/11.03.2008 privind comisionul de risc, ca fiind abuziva;
- obligarea paratei la restituirea sumei de 4097,66 franci elvetieni reprezentand comision de risc incasat in perioada 14.10.2008 - 14.06.2010, precum si contravaloarea  comisionului de risc ce va fi incasat de parata incepand cu data de 14.07.2012 si pana la ramanerea irevocabila a hotararii;
- obligarea paratei la plata dobanzii legale aferente debitului datorat, cu incepere de la data introducerii actiunii si pana la plata efectiva a debitului;
- continuarea derularii conventiei cu excluderea clauzei privind comisionul de risc.
S-au solicitat cheltuieli de judecata.
In motivare reclamantii arata ca au incheiat cu parata in anul 2008 un contract de credit in valoare de 91.500 CHF, pe o perioada de 25 ani. In iulie 2010 intre parti s-a incheiat un act aditional la acest contract.
In "Conditiile speciale ale conventiei" la pct. 5 lit. a este stipulata clauza potrivit careia imprumutatii datoreaza bancii un comision de risc de 0,22% aplicat la soldul creditului, platibil lunar pe toata perioada  derularii conventiei.
Sustin reclamantii ca acest  contract este unul standard, preformulat, un contract de adeziune la care imprumutatii nu au posibilitatea reala si efectiva de a influenta conditiile de imprumut.
Considera reclamantii ca sunt astfel nesocotite dispozitiile Legii nr. 193/2000 care interzic comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele  incheiate cu consumatorii.
Considera reclamantii ca  dispozitia cuprinsa la art. 5 lit. a  din contract, referitoare la comisionul de risc  este una abuziva intrucat nu a fost  negociata de parti si nici nu  li s-a explicat motivul pentru care trebuie sa plateasca un astfel de comision si care este riscul pe care banca il acopera din incasarea acestui comision.
In dovedire s-au depus inscrisuri.
In drept se invoca dispozitiile Legii nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004 si O.G. nr. 13/2011.
Prin intampinare parata a invocat  exceptia prescriptiei dreptului la actiune aratand ca nulitatea invocata de reclamanti este una relativa si nu absoluta si prin urmare actiunea este supusa termenului general  de prescriptie de 3 ani.
Se invoca de asemenea, si prescriptia dreptului la actiune pentru restituirea comisionului de risc achitat in perioada aprilie - noiembrie 2008.
Pe fondul cauzei se solicita respingerea actiunii intrucat contractul a fost incheiat de reclamanti de buna-voie si fara existenta vreunei constrangeri, iar acestia nu au facut dovada  achitarii sumelor pretinse.
Riscul contractului a fost anticipat si acceptat de parti si se refera la  posibilitatea paratei de a recupera debitul in orice conditii. Garantiile instituite asupra  bunurilor nu acopera integral riscul la care se expune creditorul in conditiile fluctuatiilor pietei si caderii pietei imobiliare.
Prin urmare, nu se poate vorbi de nici un dezechilibru contractual.
Mai sustine parata ca in conformitate cu art. 4 alin. 5 din legea nr. 193/2000, caracterul abuziv nu priveste caracterul adecvat  al pretului  in masura in care clauzele sunt exprimate clar si inteligibil.
In contradovada s-au depus inscrisuri si s-a solicitat proba testimoniala.

Analizand actele  si lucrarile cauzei, instanta retine urmatoarele:
La data de 11.03.2008 partile au incheiat conventia de credit nr. 0142148 prin care reclamantii au beneficiat de un imprumut de 91500  franci elvetieni  pe o perioada de 300 luni.
In conditiile speciale ale conventiei se regaseste printre alte comisioane  pe care parata urma sa le perceapa de la reclamanti si comisionul de risc de  0,22% aplicat la soldul creditului, platibil lunar pe toata perioada de derulare a conventiei (pct. 5 lit. a ).
Nicaieri in conventia partilor  sau in conditiile speciale  sau generale ale conventiei,  acest comision nu este definit, in sensul de a se preciza ce fel de riscuri este menit sa acopere in conditiile in care  parata si-a luat garantii imobiliare conform pct. 7, iar reclamantii au incheiat o polita de asigurare pentru aceste imobile, pe care au cesionat-o paratei, polita menita sa acopere toate riscurile legate de imobilele luate in garantie conform pct. 7 lit. a .
De mentionat de asemenea ca, conform pct. 8 din  conditiile speciale , valoarea creditului acordat a fost de cel mult 75% din valoarea garantiilor imobiliare.
La data de 14.07.2010 partile au incheiat un act aditional la contract, prin care au prelungit scadenta creditului la 324 luni, iar reclamantii au beneficiat de o perioada de gratie de 24 luni  intre iulie 2010 si iunie 2012, perioada in care au obligatia achitarii doar a dobanzii curente.
Parata si-a mai luat in schimb si garantii  mobiliare asupra sumelor de bani incasate zilnic  in conturile reclamantilor si a dispus la pct. 8 lit. c ca, comisionul de risc sa se calculeze si sa se achite prin redistribuire lunara pe toata perioada derularii conventiei.
Instanta retine ca raporturile contractuale dintre reclamanti si parata intra sub incidenta Legii 193/2000 fiind vorba de raporturi decurgand dintr-un contract comercial incheiat intre  un comerciant si consumatori  asa cum sunt definite aceste doua categorii la art. 2 din lege.
Legea nr. 193/2000 interzice comerciantilor  stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
Fiind o dispozitie imperativa a legii, incalcarea ei deschide consumatorului calea  actiunii in constatarea nulitatii absolute a clauzei respective  si nu a nulitatii relative asa cum sustine parata, actiune care este imprescriptibila, exceptia prescriptiei  invocata de parata in acest sens fiind neintemeiata.
Art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 prevede ca evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza cu obiectul principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.
Clauza de la art. 5 lit. a  din Conditiile speciale ale  conventiei de credit are ca obiect stabilirea unui comision, asadar un element component al creditului, ceea ce aparent  ar plasa aceasta clauza sub incidenta art. 4 alin. 6 din  lege cu consecinta imposibilitatii  analizarii caracterului  abuziv. Totusi, art.  4 alin. 6 nu exclude automat  si nediferentiat  de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la pret, ci fac referire la adecvarea pretului cu serviciile sau  produsele oferite  in schimb, precum si la necesitatea ca respectiva clauza sa fie exprimata clar si inteligibil. Or, conform  mentiunilor de la sectiunea 3 "Costuri" din Conditiile speciale, comisionul de risc se percepe de parata pentru punerea la dispozitie a creditului exact la fel ca si dobanda curenta care este perceputa conform pct. 3.1 tot pentru creditul acordat. Nicio alta prevedere contractuala nu ofera alte informatii cu privire la  destinatia si justificarea acestui comision de risc.
In consecinta, instanta constata ca pentru acelasi serviciu , respectiv acordarea creditului, se percep doua  costuri, fara ca distinctia dintre cele doua sa fie exprimata in mod clar si inteligibil asa cum cer  dispozitiile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000.
Imprejurarea ca reclamantii au avut cunostinta  atat de existenta cat si  intinderea obligatiilor ce le reveneau si sub aspectul valorii si sub cel al perioadei  si au fost de acord prin semnarea conventiei, cu plata comisionului de risc, nu poate determina lipsa de incidenta a prevederilor Legii nr. 193/2000. Validarea unui astfel de rationament ar echivala cu ignorarea interdictiei instituita de Legea nr. 193/2000 in ceea ce priveste  clauzele abuzive interdictie menita tocmai sa protejeze consumatorii care au incheiat deja astfel de  contracte cu comerciantii.
Prin urmare, instanta apreciaza ca poate analiza caracterul eventual abuziv al clauzei prevazute la art. 5 lit. a din Conditiile speciale ale conventiei de credit, prin prisma dispozitiilor Legii nr. 193/2000.
Potrivit art. 4 alin. 1 din lege, o clauza care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Alineatul 2 prevede ca o clauza va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti.
Parata pretinde ca reclamantii au avut cunostinta de clauzele contractuale la care au achiesat de buna-voie.
Martora propusa insa de parata in acest sens si care este chiar directorul sucursalei Vaslui, nu a fost in masura sa confirme o negociere a clauzelor contractuale si mai ales a comisionului de risc. Desi martora a sustinut ca de regula clientii bancii primesc o simulare de contract si un scadentar al platilor anterior semnarii, reclamatii au infirmat faptul ca ar fi primit astfel de inscrisuri sustinand ca au luat cunostinta de forma contractului chiar in ziua in care s-au prezentat la banca pentru a-l semna.
Astfel, instanta retine ca parata nu a facut nicio dovada a negocierii comisionului de risc cu reclamantii la data incheierii contractului, in conditiile in care aceasta clauza era una standard preformulata. Sarcina acestei probe revenea paratei conform art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000.
In lipsa dovezii negocierii clauzei, instanta considera ca indeplinita conditia lipsei de negociere prevazuta de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000.
Pentru a fi incidente dispozitiile 4 alin. 1 din lege in privinta comisionului de risc, este insa necesar si ca aceasta clauza prevazuta la pct. 5 lit. a sa fi creat, in detrimentul reclamantilor si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Sustine parata ca, comisionul de risc reprezinta costul perceput de banca si datorat de client in legatura cu administrarea riscurilor asumate de banca prin punerea la dispozitie a creditului, intrucat pe parcursul derularii conventiei exista posibilitatea ca banca sa sufere o pierdere ca urmare a producerii unui eveniment viitor si nesigur cum este cel legat de fluctuatiile pietei sau caderea pietei imobiliare.
Se poate observa ca riscurile la care face referire parata sunt independente de comportamentul consumatorului si nu pot fi imputate acestuia.
Instanta retine ca, prin aceasta clauza parata a urmarit sa puna in sarcina reclamantilor toate riscurile contractului posibile si viitoare, deci incerte, fara posibilitatea restituirii sumelor incasate cu acest titlu, in cazul in care riscurile respective nu s-ar produce pana la scadenta.
Se ajunge astfel la o imbogatire fara just temei a paratei si creindu-se astfel un dezechilibru semnificativ intre  drepturile si obligatiile partilor.
Avandu-se in vedere ca instanta a constatat intrunirea cumulativa a tuturor conditiilor prevazute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanta va constata caracterul abuziv al clauzei prevazute la pct. 5 lit. a din Conditiile speciale ale conventiei si va constata nulitatea absoluta a acesteia.
Ca urmare a constatarii caracterului abuziv al respectivei clauze, instanta va dispune restituirea catre reclamanti a comisionului de risc incasat  de parata de la acestia in perioada 14.10.2008 - 14.06.2010.
Dreptul la actiune al reclamantilor nu s-a nascut la momentul platii ci, odata cu constatarea ca abuziva a acestei clauze si care le deschide calea spre recuperarea sumelor platite in temeiul unei clauze declarate nula de catre instanta.
Prin urmare, exceptia prescriptiei dreptului la actiune in restituire a acestor sume, invocata de parata apare ca neintemeiata.
Desi reclamantii au solicitat suma de 4097,66 CHF achitata cu titlu de comision de risc, in urma calculului efectuat de instanta in baza extrasului de cont depus de reclamanti, rezulta ca, acestia au platit doar suma de 3900,3 CHF.
De asemenea, avand in vedere ca din iulie 2007 parata ar urma sa incaseze din nou acest comision de la reclamanti, instanta va dispune ca pana la ramanerea irevocabila a prezentei hotarari parata sa restituie reclamantilor orice suma incasata cu titlu de comision de risc, in considerarea dispozitiilor art. 6 din lege.
In temeiul art. 1088 Cod civil parata va fi obligata si la plata dobanzii legale catre reclamanti, calculata la debitul stabilit de instanta si care va fi calculata de la data introducerii actiunii si pana la achitarea debitului, conform dispozitiilor OG 13/2011.
In temeiul art. 6 din  Legea nr. 193/2000 instanta va dispune la cererea reclamantilor, continuarea derularii conventiei de credit cu excluderea clauzei de la pct. 5 lit. a referitoare la comisionul de risc.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila parata va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanti, constand in onorariu de avocat.


PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:


Admite in parte actiunea civila formulata de reclamantii MMC si MI, domiciliati in Vaslui,  in contradictoriu cu parata S.C. Volksbank Romania S.A.
Constata nulitatea absoluta a clauzei inscrise la pct. 5 lit. a din Conditiile speciale ale conventiei de credit nr. 0142148/11.03.2008, referitoare la comisionul de risc, ca fiind abuziva.
Obliga parata sa restituie reclamantilor suma de 3900,3 CHF incasata cu titlu de comision de risc in perioada 14.10.2008 - 14.06.2010, precum si orice alta suma va mai incasa cu acelasi titlu, pana la data ramanerii irevocabile a prezentei hotarari.
Obliga parata sa plateasca reclamantilor dobanda legala calculata la debitul in suma de 3900,3 CHF, de la data introducerii actiunii - 5.12.2011 si pana la plata efectiva a debitului principal.
Respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de parata.
Dispune continuarea derularii conventiei de credit nr. 0142148/11.03.2008 cu excluderea clauzei privind comisionul de risc.
Obliga parata sa plateasca reclamantilor cheltuieli de judecata in suma de 5000 lei.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 23.05.2012.