ANULARE ACT

Prin cererea inregistrata la Judecatoria Alexandria sub nr. 7330/740/2011 din data de 12 septembrie 2011, reclamantii S.H. si S.E. au chemat in judecata parata V.R., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea clauzei prevazuta de art. 5 lit. a din conventia de credit nr. 01_/22.08.2007, sa se dispuna obligarea paratei la restituirea sumelor incasate drept comision de risc, in cuantum de 4602 CHF, sa se constate nulitatea clauzei de la art. 3, lit. b din Actul aditional nr. 1/08.09.2010 la conventia de credit nr. 01_/22.08.2007 si sa se dispuna obligarea paratei la restituirea sumelor incasate drept comision de administrare prin  Actul aditional nr. 1/08.09.2010.
In motivarea cererii s-a aratat de catre reclamanti ca la data de 22.08.2007, in calitate de imprumutati, au incheiat cu parata un credit pentru acoperirea cheltuielilor personale curente in cuantum de 77.000 CHF, pe o perioada de 300 luni si s-a incheiat  conventia de credit nr. 01_/22.08.2007.
Cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 1, 2, 4, 13, 14 din Legea nr. 193/2000 republicata privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, art. 948 alin. 4 si art. 966 Cod civil.
La data de 19.01.2012 parata V.R. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii. S-au invocat si exceptiile lipsei obiectului cererii de chemare in judecata, exceptia netimbrarii cererii, exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Alexandria, exceptia inadmisibilitatii si exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Pe fondul cauzei s-a motivat in esenta ca instanta investita cu solutionarea cererii reclamantilor este competenta doar sa stabileasca limitele unui nou cadru contractual, pe care ambele parti au libertatea sa il accepte sau nu, cu consecinta posibilitatii Bancii de a solicita ulterior rezilierea contractului si implicit restituirea sumei acordate ca si credit.
Prin incheierea de sedinta din 27.01.2012 s-au respins exceptiile lipsei obiectului cererii de chemare in judecata, exceptia netimbrarii cererii, exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Alexandria, iar exceptia inadmisibilitatii si exceptia prescriptiei dreptului la actiune au fost unite cu fondul.
Din probatoriul administrat instanta a retinut in fapt ca la data de 22.08.2007, reclamantii, in calitate de imprumutati au incheiat cu parata un credit pentru acoperirea cheltuielilor personale prin care au imprumutat suma de 77.000 CHF, pe o perioada de 300 luni incheindu-se astfel  conventia de credit nr. 01_/22.08.2007.
Art. 5 lit. a din conventie prevedea : "comision de risc 0,17%, aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a prezentei Conventii de credit".
Referitor la comisionul de administrare, la data de 08.09.2010, reclamantii au primit din partea bancii un Act aditional nr. 1 din 08.09.2010 la Conventia de credit nr. 01_ din 22.08.2007 prin care li se aducea la cunostinta modificarea conditiilor contractuale, respectiv redenumirea comisionului de risc in comision de administrare, act cu care nu au fost de acord, motivand acestea cu adresa de inaintare nr. 1050/17.09.2010.
Cererea este intemeiata.
Conventia de credit reprezinta un contract de credit bancar, ale carui clauze intra sub incidenta Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, intrucat parata V.R. are calitatea de comerciant, iar imprumutatii S.H. si S.E. au calitatea de consumatori.
Conform dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993, privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 "orice contract incheiat intre comercianti si consumatori, pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale, clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate".
In alineatul 2 din acelasi articol se arata ca "in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului".
Conform alineatului 3 din acelasi articol "se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii".
Prin art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, se arata ca " o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul, va fi considerata abuziva, daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor".
Totodata, conform alin. 1 lit. a din anexa Legii 193/2000 "Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care : a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract".
Raportat la cele expuse  mai sus, instanta constata ca este abuziva clauza prevazuta de art. 5 lit. a din Conventia de credit .
Examinand conventia de credit intervenita intre reclamanti si parata, este evident ca aceasta reprezinta un contract standard, ale carui clauze sunt prestabilite de catre imprumutator, fara ca imprumutatii sa aiba posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele inserate, forma conventiilor fiindu-le impusa de catre banca.
Totodata instanta retine si faptul ca, in vederea garantarii imprumutului acordat de banca, imprumutatii au constituit o garantie reala imobiliara de prim rang, banca parata obligandu-i pe acestia sa incheie si asigurari cu un asigurator agreat de banca, fiind astfel acoperite toate riscurile.
In plus, instanta retine ca in conventie de credit sunt prevazute de o serie de dobanzi penalizatoare, comisioane (sectiunea 3), penalitati (sectiunea 5), garantii si asigurari (sectiunea 7), toate prevazute in sarcina imprumutatilor, care creeaza o disproportie vadita intre drepturile si obligatiile asumate de parti.
Ca atare, aceasta clauza contractuala, care nu a fost negociata direct cu consumatorii, fiind de natura a crea, in detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, apare ca fiind o clauza abuziva.
Referitor la cererea privind restituirea sumelor incasate de banca parata cu titlu de comision de risc, instanta retine ca nulitatea reprezinta o sanctiune de drept civil care consta in desfiintarea retroactiva a unui act juridic incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale.
Nulitatea se indreapta impotriva acelor efecte care contravin dispozitiilor  legale incalcate, lasand neatinse efectele care nu contrazic legea.
Prestatiile efectuate in baza actului sanctionate cu nulitate se restituie, deoarece nulitatea opereaza retroactiv de la data incheierii actului.
Aceleasi argumente apreciem ca sunt valabile si pentru comisionul de administrare, care, de fapt, este comisionul de risc din contractul initial, pe care banca l-a redenumit.
Nici aceasta clauza nu a fost negociata de catre parti. Mai mult, reclamantii din dosarul de fata si-au exprimat dezacordul cu aceasta clauza, insa ea le-a fost impusa de catre banca. Acest lucru contravine principiului libertatii contractuale prevazut de catre Codul Civil.
Este de principiu ca obligatia are o cauza ilicita atunci cand scopul urmarit de cei ce se obliga contravine dispozitiilor  legale imperative, ordinii publice, sociale si economice sau regulilor de convietuirii sociala, ori, legislatia protectiei consumatorilor, in ansamblu si, deci, si Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, ocroteste interesul general al tuturor consumatorilor, adica un interes public.
Privitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, constatam ca dreptul de a solicita restituirea sumelor incasate de banca cu titlu de comision de risc reprezinta un drept de creanta, prescriptibil in termenul general de prescriptie prevazut de art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958. Un act lovit de nulitate nu poate produce nici un efect, unul din principiile  efectelor nulitatii fiind principiul retroactivitatii efectelor nulitatii actului juridic civil. Insa sumele solicitate de reclamanti sunt comisioanele respective, calculate cu 3 ani anterior sesizarii instantei.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii si aceasta este neintemeiata. Nu exista nici o dispozitie legala care sa nu permita formularea unor astfel de cereri.