Favorizarea infractorului. Neefectuarea cercetarii cu privire la savarsirea unor infractiuni la regimul circulatiei pe drumurile publice. Luare de mita. Condamnare dupa achitare in instanta de fond. Incidenta dispozitiilor art. 255 alin. 5 Cod penal.

DECIZIA NR. 173/20 septembrie 2005
Favorizarea infractorului. Neefectuarea cercetarii cu privire la savarsirea unor infractiuni la regimul circulatiei pe drumurile publice. Luare de mita. Condamnare dupa achitare in instanta de fond. Incidenta dispozitiilor art. 255 alin. 5 Cod penal.
Emitent: Curtea de Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori

Prin sentinta penala nr. 173 din 4 aprilie 2005, Tribunalul Satu-Mare a dispus, in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedura penala, achitarea inculpatului S.N., de sub invinuirea savarsirii infractiunilor de luare de mita, prev. si ped. de art. 254 alin. 1 si 2 Cod penal cu referire la art. 1 lit. a si c, art. 6 si art. 7 din Legea nr. 78/2000 si de favorizare a infractorului, prev. si ped. de art. 264 Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, din probele administrate in cauza s-a dovedit ca inculpatul a achitat suma de 2000 marci germane "pretinsa cu titlu de mita" denuntatorului, aceasta suma reprezentand un rest de pret al unui autoturism ce a fost achizitionat de catre denuntator in Germania in interesul inculpatului, in urma conventiei incheiata anterior cu acesta.
Cu privire la infractiunea de favorizare a infractorului, instanta a constatat ca fapta nu exista, datorita caracterului subsecvent al acestei infractiuni, care nu poate exista ca infractiune de sine statatoare fara o infractiune anterior savarsita de catre o alta persoana ori, fapta celor doi martori constituie contraventie la legea circulatiei de drumurile publice si nu infractiune.
Prin decizia penala nr. 173/A din 13 septembrie 2005, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de Parchetul National Anticoruptie - Serviciul Teritorial Oradea si, in temeiul art. 254 alin. 1 si 2 Cod penal cu referire la art. 1 lit. a si c, art. 6 si art. 7 din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa de 4 ani inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b, si c Cod penal, iar in baza art. 264 Cod penal, l-a condamnat pe acelasi inculpat la o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare.
In baza art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite cele doua pedepse individuale in pedeapsa cea mai grea de 4 ani inchisoare, la care s-a adaugat un sport de 6 luni inchisoare, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de 4 ani si 6 luni inchisoare, cu aplicarea art. 71, 64 cod penal si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b si c Cod penal.
Criticile formulate de catre parchet in apelul declarat au fost apreciate ca intemeiate atat sub aspectul starii de fapt, descrisa in actul de sesizare al instantei, cat si a vinovatiei inculpatului, mai putin cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 255 alin. 5 Cod penal, sub aspectul restituirii sumei de 2.000 marci germane.
S-a apreciat de catre instanta de control judiciar ca fiind dovedite atat existenta celor doua infractiuni pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, cat si vinovatia acestuia.
Este indubitabil dovedit ca intre inculpat si denuntator a intervenit o conventie civila, anterior savarsirii infractiunilor, in baza careia, denuntatorul a achizitionat din Germania pentru inculpat un autoturism la pretul de 8.000 marci germane, pret pe care, dupa remiterea autoturismului, inculpatul l-a achitat in rate, mai putin suma de 2.000 marci germane.
La sfarsitul lunii iulie sau inceputul lunii august 2003, inculpatul, in calitatea sa de agent sef de politie, a oprit un tractor cu remorca, proprietatea societatii denuntatorului, ocazie cu care conducatorul auto audiat ca martor in cauza i-a facut precizarea ca nu are documente pentru remorca, deoarece aceasta nu este inmatriculata.
In urma acestei precizari, inculpatul i-a atras atentia martorului ca a incalcat legea si i-a cerut sa-i transmita denuntatorului ca, in calitatea sa de patron al firmei sa se prezinte la postul de politie, cerere caruia acesta din urma s-a conformat.
Cu ocazia discutiei avute la postul de politie, inculpatul l-a amenintat pe denuntator ca va intocmi un dosar penal, atat denuntatorului, cat si conducatorului tractorului pentru punerea in circulatie si conducerea pe drumurile publice a remorcii neinmatriculate.
La cererea denuntatorului de a-i aplica doar o sanctiune cu amenda contraventionala, inculpatul a schimbat brusc subiectul discutiei si i-a cerut denuntatorului suma de 5.500.000 lei, reprezentand contravaloarea unei tone de grau, iar cu privire la restul de pret neachitat pentru autoturism, in suma de 2.000 marci germane, inculpatul i-a spus denuntatorului ca "suntem chit".
Dupa discutia avuta in postul de politie, inculpatul  nu a mai facut nici o referire la dosarele penale si nu a incheiat nici un act constatator in legatura cu punerea in circulatie a remorcii neinmatriculate.
In ceea ce priveste infractiunea de favorizare a infractorului, instanta de fond a apreciat in mod gresit ca punerea in circulatie pe drumurile publice a remorcii utilizate la transportul produselor agricole, fara a fi inmatriculata, constituie contraventie si nu infractiune la regimul circulatiei pe drumurile publice.
Nu putea fi primita apararea inculpatului, cata vreme in urma expertizarii vehiculului, cei doi reprezentanti al Registrului Auto Roman au concluzionat ca, in raport de caracteristicile tehnice ale mijlocului de transport, cat si a dispozitiilor legale in materie, se impunea inmatricularea acestuia in circulatie si nu doar inregistrarea vehiculului la consiliul local.
In ceea ce priveste infractiunea de luare de mita, s-a probat fara nici un dubiu ca inculpatul a primit de la denuntator suma de 5.500.000 lei si ca, totodata, in urma discutiei purtate in postul de politie, au convenit sa stinga orice datorii ale inculpatului catre denuntator, ce izvorau din conventia civila incheiata intre cei doi anterior datei savarsirii infractiunilor.
Deoarece suma de 2.000 marci germane nu a fost remisa fizic inculpatului de catre denuntator, aceasta regasindu-se in pretul de achizitionare al autoturismului, cu privire la aceasta suma nu sunt aplicabile dispozitiile art. 255 alin. 5 Cod penal, denuntatorul avand posibilitatea recuperarii acestei sume pe calea unei actiuni civile, in temeiul raportului juridic civil incheiat intre el si inculpat.