Luare de mita
(Sentinta penala nr. 434 din data de 09.12.2016 pronuntata de Tribunalul Bacau)Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Bacau nr. 182/P/2015 din 28.10.2015, s-a dispus trimiterea in judecata in stare de arest preventiv a inculpatilor: D. S., pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta, prevazute de art. 291 alin.1 C.pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 si D. I.-C., pentru savarsirea infractiunilor de trafic de influenta, prevazuta de art. 291 alin.1 C.pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 si complicitate la trafic de influenta, prevazuta de art. 48 C.pen. raportat la art. 291 alin.1 C.pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen..
Cauza a fost inregistrata la Tribunalul Bacau la nr. 3689/110/2015 la data de 29.10.2015. Dupa finalizarea procedurii de Camera preliminara, prin Rezolutia din 26.01.2016, s-a stabilit termen pentru inceperea judecatii la data de 23.02.2016.
Pe parcursul cercetarii judecatoresti au fost audiati inculpatii: D. I.-C. (filele 147, vol. I dosar 3689/110/2015, fila 14, 32 vol. II instanta, fila 79, 174 vol. III, fila 50, 204-208 vol. IV, fila 5 vol. VI instanta), si inculpatul D. S., (filele 148 vol. I dosar 3689/110/2015, fila 15 dosar instanta, fila 31 vol. II, fila 78, 173 vol. III, fila 51 vol. IV, filele 1 - 4 vol.VI instanta).
S-au audiat martorii din lucrari: P. O., R. I., (filele 164-172 vol. III dosar instanta), M. S., L. A. C. (fila 48-49 vol. IV dosar instanta.
S-au audiat martorii in aparare: C. C., M. C., S. T., S. D. (fila 17-18, 116-119, vol.V dosar instanta).
Aparatorul ales al inculpatului D. I. C. a depus a dosar inscrisuri prin care se probeaza existenta unor litigii civile pe rolul Judecatoriei Moinesti intre acesta si martorul denuntator P. O.: notificari, facturi, copia plangerii penale ce a fost formulata de acest inculpat impotriva aceluiasi martor (filele 26-31 dosar 3689/110/2015, 201-207 vol. I). S-a depus o „Adeverinta” eliberata de ACFOR si una eliberata de A DCSRL Galati (filele 14-16 vol.V dosar instanta). S-a atasat copia contractului de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit incheiat intre M. C. si D. I.-C., certificatul de inmatriculare, cartea de identitate a autovehiculuilui B. cu nr. de inmatriculare IS---, o xerocopie a declaratiei de martor P. O., factura, contract de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit intre P. O. si inculpat pentru autoturismul marca Porsche, proces-verbal de predare-primire, extras din programul Ecris privind situatia dosarului 366/110/2014 al Tribunalului Bacau.
Pentru inculpatul D. S.au fost depuse, cat timp dosarul s-a aflat in faza de urmarire penala, la Camera Preliminara si pe parcursul judecatii, o serie de acte medicale pentru dovedirea starii sale de sanatate: filele 9-18 dosar nr. 3481/110/2015, filele 29-30 dosar instanta vol. II).
In aparare, pentru inculpatul D. S. au fost depuse acte: contract de vanzare-cumparare a imobilului din sat L., com. L., jud.G. (filel 119-120 vol. III dosar instanta), acte in circumstantiere, respectiv caracterizari provenind de la diferite persoane (cunoscuti si/sau prieteni ai inculpatului: filele 121-153 vol. III dosar instanta). S-au depus copii ale actelor de studii: Diploma de licenta, Rezultatele examenului de licenta, extrase din materialele publicate, din presa locala (filele 143-203 vol. IV dosar instanta), Aparatorii alesi ai inculpatului au depus cerere de probatorii (fila 135 vol. IV dosar instanta) solicitand: audierea in calitate de martori a urmatoarelor persoane: S. T. I., director general al SC R. SA, S. D., consilier R.. S-a mai solicitat administrarea probei cu inscrisuri, reprezentand documente studii, dovezile cartilor scrise, materialelor culturale publicate, dovezile participarii sau organizarii la/de evenimente culturale, inscrisuri reprezentand materiale apartinand unor oameni de cultura, profesori universitari, oameni politici, cu referire la activitatea inculpatului, materiale de presa publicate despre activitatea inculpatului.
In circumstantiere, au fost depuse cartile intitulate „Galatiul, asa cum mi-l amintesc” vol. I-II aparute la Editura I. – B. in anii 2012-2013, scrise de D. S.. Cele patru volume ale lucrarii „Galatiul, asa cum mi-l amintesc – Despre Galati si sudul Moldovei” aparuta la Editura CCDJ in cursul anului 2016 scrisa de acelasi inculpat. S-a atasat cartea „Liberalii galateni” aparuta la Editura I. in anul 2012 de acelasi autor. Sunt atasate nr. 173/2016 si 175/2016 ale revistei „Dunarea de Jos” precum si un nr. al cotidianului independent „Viata libera”, din 29.09.2016.
Aparatorii alesi pentru ambii inculpati au depus la dosar concluzii scrise.
Pentru inculpatul D. I.-C. aparatorul ales a solicitat in temeiul art 16 alin.l lit c cod pr.penala coroborat cu art396 alin.5 cod pr.penala, achitarea pentru savarsirea infractiunilor de trafic de influenta prev. de art.290 alin.l cod penal rap. la art.6 din Legea 78/2000 si complicitate la trafic de influenta prev. de art. 48 raportat la art.291 alin.l cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000, ambele cu aplicarea art.38 alin.l cod pr.penala.
Fara a relua situatia de fapt astfel cum este prezentata in rechizitoriu de catre parchet, se roaga sa se constate ca din punctul sau de vedere nu sunt probe certe mai presus de orice dubiu care sa duca la concluzia ca am comis infractiunile pentru care sunt trimis in judecata.
Astfel, se roaga sa se observe ca rechizitoriul este construit aproape exclusiv pe baza a doua mijloace de proba, si anume declaratiile martorului denuntator P. O. si interceptarile audio si video efectuate in cauza.
La data de 15.09.2015 este inregistrat la DNA Bacau denuntul formulat de P. O. impotriva subsemnatului inculpat D. I.C.si a lui D. S..
In esenta, in denunt se reclama faptul ca inculpatul a pretins sume de bani de la P. O. pentru traficarea influentei fata de coinculpatul D. S., in vederea incheierii unor contracte de transport de marfa pe calea ferata, in considerarea calitatii de director la C. M.-Regionala Galati pe care o avea D. S..
Imediat, in aceeasi zi 15.09.2015, in cauza s-a dispus inceperea urmaririi penale si s-au solicitat masuri de supraveghere audio video de la instanta, masuri ce au fost dispuse sinculpatul fiind inregistrat telefonic si ambiental in perioada 16.09-08.102015.
Este de remarcat faptul ca interceptarile au fost solicitate cu maxima celeritate, doar in baza denuntului formulat de P. O., fara efectuarea unor acte minime de cercetare (ex. atasarea unor inscrisuri de catre denuntator). O sa observati in acest sens ca referatul cu propunere de autorizare a masurilor de supraveghere
Dupa inregistrarea unor convorbiri telefonice si euhbientaic ^ subsemnatul, la data de 06.10.2015 P. O. a fost audiat in calitate de martor-ocazie cu care a reiterat sustinerile din denunt cu unele precizari punctuale, probabil la solicitarea organului de urmarire penala.
Tot cu aceasta ocazie, dupa ascultarea si transcrierea inregistrarilor efectuate in cauza s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de subsemnatul inculpat pentru savarsirea infractiunilor susmentionate, organul de urmarire penala apreciind ca sunt suficiente probe in acest sens. De altfel, dupa ce fata de ambii inculpati din dosar s-a pus in miscare actiunea penala si s-a dispus masura retinerii nu s-au mai administrat probe, ci doar s-au intocmit-acteleprocedurale specifice, iar in foarte scurt timp s-a dispus trimiterea in judecata (28.10.2015). Spun in foarte scurt timp, nu pentru faptul ca ar fi ceva nefiresc sau nelcgal intr-o cauza penala, ci prin prisma faptului ca au fost administrate probe doar in acuzare fara sa se urmareasca nici un moment aflarea adevarului, desi prin declaratia ampla pe care am dat-o in fata procurorului in date de 8.10.2015 am prezentat versiunea mea cu privire la faptele pentru care sunt acuzat. in declaratia data am relevat o serie de imprejurari in relatia cu P. O., imprejurari ce trebuiau verificate de catre procuror cel putin in scopul respectarii art.5 cod pr.penala.
Se arata ca intreaga acuzatie se bazeaza exclusiv pe declaratiile martorului denuntator P. O. si pe interceptarile audio/video care au fost interpretate subiectiv, trunchiat doar in sensul sustinerii acuzarii.
Se roaga sa se observe ca rechizitoriul este construit pe baza declaratiilor lui P. O., in principal pe cea din data dc 08.10.2015.
In acest context, se releva o serie de contradictii aparute in declaratiile date de P. O. in faza de cercetare judecatoreasca comparativ cu cele sustinute in fata organului de urmarire penala.
In primul rand cu ocazia audierii din data de 08.10.2015, la sfarsitul declaratiei denuntatorul P. O. a fost intrebat daca avea vreo datorie fata de incupat de natura sa genereze plata vreunor sume de bani. P. O. a raspuns categoric ca nu exista asemenea datorii, (fila 78 dosar up voi. 1).
Cu toate acestea pe parcursul procesului s-a dovedit fastul ca aceasta afirmatie este falsa. Din insasi continutul convorbirilor-rezulta ca in repetate randuri fac referire la autoturismul vandut denuntatorului P. O. si imi exprim nemultumirea rata de imprejurarea ca acesta nu imi preda autoturismul.
”Ma duc sa-mi dea bunu! care Ire, sa mi-i dea. Mi-a vandut ceva si nu mi l-a dat......ii fac plangere si ii cheama...si-o sa vina singurel cu masina singurel cu masina si cu asta basta fila 70 voi. 2 dosar u.p.).
In mod evident, se arata ca este vorba de autoturismul P. vandut de firma I. SRL ce apartine lui P. O. catre subsemnatul conform contractului de vanzare cumparare aflat la dosar. in contract este trecut si pretul vanzarii 30.000 euro, un pret real in conformitate cu valoarea de piata a autoturismului la acel moment.
Intrucat autoturismul nu i-a fost restituit nici pana in prezent a formulat plangere penala impotiva lui P. O. dosarul format fiind inregistrat sub nr.3172/P/2015 pe rolul Parchetului de pe langa Judecatoria Moihesti. De asemenea am promovat actiune si la Judecatoria Moinesti pentru restituirea autoturismului (dosar 1123/260/2016 cu termen la data de 18.01.2017).”
Mai mult decat atat, pe langa convorbirile telefonice si inscrisurile susmentionate mai avem si declaratiile martorului C. C. audiat pe parcursul cercetarii judecatoresti care confirma faptul ca in anul 2014 a cumparat de la P. O. autoturismul P. contra sumei de 30.000 euro.
Asadar toate aceste probe, pe langa faptul ca infirma sustinerii martorului denuntator in sensul ca nu avea o datorie fata de el, dovedesc imprejurarea ca vanzarea autoturismul P. a fost una reala, efectiva si ca autoturismul nu a fost lasat drept pai in scopul traficarii influentei asa cum declara P. O. si asa cum in mod superficial a retinut si parchetul.
Revenind la afirmatia lui P. O. in sensul ca nu are datorii fata de el, aceasta este infirmata si de alte probe administrate. In fata instantei, se arata ca a fost audiat martorul M. C. care a declarat neechivoc ca la data de 25.04.2012 mi-a vandut autoturismul marca B.. Oricum acest aspect este confirmat si de contractul de vanzare cumparare pentru un vehicul folosit dintre martorul M. C. si subsemnatul depus in sedinta publica din data de 22.11.2016. Ulterior se arata ca s-a vandut acest autoturism denuntatorului P. O. intocmind inclusiv un proces verbal de predare primire cu acesta, inscris pe care de asemenea l-a depus in sedinta din 22.11.2016.
In aceste conditii afirmatia lui P. O. in sensul ca suma de 5.000 euro ramasa restanta in urma vanzarii trebuia sa fie remisa lui M. C. este nereala (fila 78 dosar u.p., vol.l), intrucat in mod evident suma imi revenea mie in calitate de vanzatori.
Toate aceste probe prezentate si analizate anterior, dovedesc faptul ca P. O. avea datorii fata dc mine cel putin din doua surse si anume vanzarea autoturismelor P. si; B. astfel incat se justifica solicitarea subsemnatului de a primi sume de bani. De altfel pentru a incerca sa coroboreze declaratia sa cu alte pretinse probe, denuntatorul a indicat suma de 30.000 euro ca fiind solicitata pentru traficarea influentei, adica exact suma cu care a fost vandut autoturismul P..
Tot in declaratiile date pe parcursul urmaririi penale B. O. a sustinut ca au avut loc in cursul anului 2014 la Bacau si Moinesti doua intalniri la care au participat subsemnatul, numitul O. V., martorii R. I. si M. G.. Cu aceste ocazii toate aceste persoane ar fi aflat despre imprejurarea ca subsemnatul am solicitat 30:000 euro pentru coinculpatul D. S. si 10% din valoarea contractului de transport pentru mine. Aceste afirmatii au fost facute posibil m scopul dovedirii acuzatiilor din denunt.
In primul rand numitul O. V., indicat de denuntator in toate declaratiile drept ó persoana care are cunostinta de presupusa mea activitate infractionala din prezenta cauza, nu a fost audiat desi in mod firesc se impunea audierea acestuia in cererea de probatoriu din cursul judecatii l-am propus ca martor insa am fost in imposibilitate sa-1 identific,
Martorul M. G. audiat in faza de urmarire penaJa, nu a confirmat nici una din sustinerile lui P. O. in sensul ca am pretins si primit sume de bani pentru traficarea influentei.
Martorul R. I. audiat in fata instantei de judecata Ia data de 22.03.2016 a precizat in mod clar ca P. O. si O. V. nu mi-au remis niciodata sume de bani, asa cum sustine P. O. si ci a auzit de niste cheltuite insa a inteles ca sunt cheltuieli legate de transport, cazare.
In concluzie declaratiile si denuntul lui P. O. nu se coroboreza cu nici un alt mijloc de proba, ba din contra probele administrate in special in cursul cercetarii judecatoresti au confirmat declaratiile subsemnatului in sensul ca P. O. imi datora sume din bani din alte circumstante pe care le-am explicat pe larg in cuprinsul prezentelor note scrise,
In mod superficial parchetul a coroborat declaratiile lui P. O. cu o parte din convorbirile ambientale sau telefonice, afirmatiile fiind insa interpretate trunchiat si scoase din context, fara sa se analizeze saia sase verifice si apararile subsemnatului.
Se roaga sa se observe ca inregistrarile au fost autorizate incepand cu data de 15.09.2015, iar in aceasta perioada eu nu am nici o convorbire cu D. S. sau cu alta persoana din care sa rezulte minime indicii cu privire la faptele pentru care sunt acuzat -
Exista insa mai multe discutii cu P. O. discutii din care rezulta in opinia parchetului, afumatii care probeaza" infractiunile deduse judecatii. Va solicit‘respectuos sa analizati modalitatea in care P. O. incearca sa conduca; aceste discutii: stiind in mod evident ca discutia este inregistrata, tot timpul pronunta sume de bani, fara sa splina ce reprezinta chiar daca sensul discutiei este altul. Este evidenta tenta de provocare si grija lui P. O. de a preconstitui probe in favoarea sa.
Acest aspect rezulta si dintr-o alta imprejurare: cu ocazia flagrantului din data de 8.10.2015 P. O. a scris pe o foaie de hartie 260.000 lei si 30.000 curo, fara ca eu sa confirm cumva aceste sume verbal sau in scris, sau sa dau vreo- explicatie cu privire la ele. Hartia se regaseste la dosar insa din punctul meu de vedere nu are nici o valoare probatbric, fiind tot o incercare nereusita din partea denuntatorului de a preconstitui probe.
Un alt aspect interesant a rezultat din declaratia data de P. O. in fata instantei de judecata in data de 22.03.2016: fiind intrebat in repetate randuri atat de catre instanta, cat si de catre aparatori de ce a acceptat sa plateasca sume de bani cu titlu de mita cu mult peste un eventual profit obtinut in urma derularii contractelor, acesta nu a putut sa ofere nici un raspuns pertinent. Afirmatia acestuia din cursul urmaririi penale, in sensul ca am pretins 20 % din valoarea transportului (atentie-nu din profit), pc langa faptul ca nu este sustinuta de nici un mijloc de proba, este complet ilogica. Care ar fi ratiunea sa accepti sa platesti o suma de bani, cu orice titlu, cu mult mai mare decat posibilul profit obtinut in urma derularii afacerii.
Denuntatorul P. O. a urmarit si obtinut pana in prezent doua avantaje in urma constituirii acestui dosar penal: a ramas cu cele doua autoturisme fara sa le plateasca si aplicarea art.19 din ordonanta 43 in dosarul penal pe care il are pe rolul Curtii de Apel Bacau-366/110/2014.
Fata de toate cele expuse se solicita achitarea in temeiul art.16 alin.l lit c cod pr.pcnala coroborat cu art.396 alin.5 cod pr.penala.
Pentru inculpatul D. S., aparatorii alesi au solicitat, in concluziile scrise, ”In principal, in conformitate cu dispozitiile art. 396 alin. (1) si (5) Cod prod. penala raportat la dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. a) Cod proc. penala (fapta nu exista), se solicita achitarea inculpatului, pentru acuzatia de a fi savarsit infractiunea de trafic de influenta prevazuta si pedepsita de dispozitiile art. 291 alin. (1) Cod penal raportat la dispozitiile art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Ca aparare subsidiara, se arata convingerea ca achitarea trebuie dispusa pentru inexistenta faptei, va rugam sa aveti in vedere eventuala solutie de achitare, in conformitate cu dispozitiile art. 396 alin. (1) si (5) Cod proc. penala raportat la dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. c) Cod proc. penala (nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea), intelegand sa solicitam achitarea pe acest temei si fata de imprejurarea ca nu exista probe dincolo de orice indoiala rezonabila, in sensul ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita cu vinovatie, respectiv ca prezumtia de nevinovatie a fost rasturnata.
Acuzatia formulata impotriva inculpatului D. S. prin Rechizitoriul dat in dosarul nr. 182/P/2015 din data de 28.10.2015 al Directiei Nationale Anticoruptie - Serviciul Teritorial Bacau.
Prin rechizitoriul nr. 182/P/2015 intocmit la data de 28.10.2016 de catre Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Bacau (in continuare - D.N.A.) inculpatul a fost trimis in judecata, sub acuzatia de a fi savarsit infractiunea de trafic de influenta, prevazuta si pedepsita de dispozitiile art. 291 alin. (1) Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000.
In fapt, s-a retinut (fila. 20 - cap. incadrare Juridica) prin rechizitoriu ca fapta inculpatului ar consta in aceea ca „in perioada iulie-septembrie 2014, a pretins de la P. O., prin intermediul lui D. I. C., suma de 30.000 euro pentru a-si exercita influenta pe langa angajati ai S. SA - Regionala Galati si SC R. SA Bucuresti in vederea incheierii si derularii unui contract de transport pe calea ferata in beneficiul SC D. T.SRL. Din suma de 30.000 euro pretinsa, D. S. a primit efectiv suma de 22.500 euro, iar in data de 08.10.2015, prin intermediul lui D. I. C. a primit suma de 35.000 lei.
Se arata ca inculpatul nu a savarsit fapta pentru care a fost trimis in judecata, nu am avut si nu a pretins ca am influenta pe langa cei despre care se pretinde ca as fi avut influenta, nu am primit nicio suma de bani din cele pretinse de acuzare, nu am promis nimanui vreo interventie a mea, iar sub aspectul laturii subiective eventualitatea ca eu sa fi implicat alte persoane traficandu-mi influenta spre a se incheia vreun contract de transport, este exclusa! Educatia mea, felul meu de a fi, structura mea interna nu mi-ar fi permis niciodata sa ma implic in vreo fapta de felul celei imputate, iar sugestia ca m-as fi implicat sau as fi putut apela la fiica mea I. V. spre a se incheia contractul este imposibila, este de neconceput pentru un om care a dovedit prin fapte ca e in masura a se sacrifica el pentru copii si in niciun caz a-si sacrifica eu copii, nici in beneficiul altora si nici in beneficiul sau.
Probele administrate nelegal si neloial unele dintre acestea si tendentios interpretate nu infrang de altfel prezumtia de nevinovatie si nici nu pot sa o infranga pentru bunul si simplul motiv ca nu a savarsit fapta imputata.
Cu privire la nelegalitatea si lipsa de loialitate a unor probe care au fost administrate in timpul urmaririi penale si cererea de excludere a acestora.
Cu titlu prealabil, in raport si de discutiile facute in legatura cu momentul pana la care probele pot fi inlaturate, care nu este acelasi lucru cu anularea, chestiunea este transata de lege, respectiv de dispozitiile art. 403 alin. (1) lit. c) Cod proc. penala care prevede ca „expunerea hotararii trebuie sa cuprinda motivarea solutiei cu privire la latura penala, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei si a celor care au fost inlaturate (...)".
Rezulta fara putinta de tagada, textul nefiind interpretabil, ca instanta poate sa inlature probele nelegale si neloiale si cu ocazia judecatii ori a deliberarii iar nu doar in camera preliminara, dispozitiile art. 403 aflandu-se in sectiunea deliberarea si hotararea instantei din Cap. II Judecata in prima instanta, titlul III - Judecata. Ori dispozitiile relative la Camera preliminara se afla in Titlul II - Camera preliminara, art. 342-348. Daca legiuitorul ar fi vrut sa limiteze momentul pana la care probele ar fi putut fi excluse doar la procedura in Camera preliminara, atunci art. 403 alin. 1 lit. c) Cod proc. penala, cu referire la inlaturarea probelor ar fi lipsit. Iar textul care exista in lege trebuie interpretat in sensul in care este producator de efecte juridice, iar nu in cel in care nu poate produce efecte.
Este de observat, pe de alta parte, ca in timp ce in procedura in Camera preliminara, legea prevede ca se verifica legalitatea administrarii probelor si ca cele nelegale sunt excluse, pentru momentul judecatii solutia reglementata de legiuitor este aceea a inlaturarii probelor. Si este firesc ca legiuitorul sa fiprocedat in acest mod pentru ca judecatorul fondului trebuie sa aiba posibilitatea de a dispune cu ocazia judecatii inlaturarea acelor probe care nu au fost excluse in Camera preliminara si a caror nelegalitate, neloialitate ori netemeinicie a fost constatata in cursul cercetarii judecatoresti. A sustine contrariul echivaleaza cu limitarea dreptului de a judeca, de a cerceta el insusi in mod nemijlocit legalitatea, loialitatea si temeinicia probelor si cu instituirea unei proceduri de judecata pur formale. Ar reprezenta o incalcare a principiului nemijlocirii administrarii si al verificarii probelor si a dreptului inculpatului de a fi judecat cu respectarea principiului egalitatii de arme.
Nu excluderea probelor este apararea principala, dar a inteles sa o dezvolte aici fata de concluziile orale ale Parchetului cu ocazia dezbaterilor in fond si care au fost formulate pe larg cu acea ocazie cu referire la cererea noastra de inlaturare a unor probe, cerere intregita prin concluziile orale fata de ceea ce a rezultat cu evidenta din cercetarea judecatoreasca si probele administrate in cursul judecatii care au relevat:
a) ca martorul denuntator P. O. a actionat interesat, a facut denuntul, a sprijinit organele de urmarire penala in montarea de tehnica operativa in spatiul sau privat si a purtat tehnica de inregistrare audio-video, spre a beneficia de reducerea pedepselor in numeroasele cauze in care a fost cercetat si trimis in judecata, iar in unele dintre acestea fiind deja condamnat si solicitand sa se faca aplicatiunea art. 19 O.U.G. 43/2002;
b) ca martorul denuntator P. O. a colaborat cu D.N.A. in conditii de nelegalitate, respectiv nu a fost autorizat in conditiile art. 138 Cod proc. penala;
c) ca martorul denuntator P. O. a actionat provocator, conform indicatiilor organelor de urmarire penala, in sensul implicarii mele in discutiile pe care le-a avut cu D. C. si a provocarii unei discutii telefonice intre D. si mine la data de 08.10.2015, asa cum rezulta din continutul transcrierii convorbirii ambientale din 08.10.2015 - fila 90, voi. 2 D.U.P.
d) ca au fost efectuate interceptari, inregistrari si transcrieri ale unor convorbiri de catre alte organe decat cele de urmarire penala, respectiv de catre S.R.I., cu incalcarea dispozitiilor art. 142 alin. (1) Cod proc. penala.
Cererea de inlaturare a probelor a fost formulata pentru o parte a acestora in timpul cercetarii judecatoresti, prin petitie depusa la dosar pe care o mentinem in totalitate. Am adaugat la aceasta prin concluziile orale solicitarea de inlaturare si a probei cu declaratiile martorului denuntator P. O. pentru motivul prev. de art. 102 alin. (2) cu referire la art. 101 alin. (1) si (3) Cod proc. penala, adica pe motive de nelegalitate a inregistrarilor si a redarilor si de neloialitate in privinta probei cu declaratiile martorului denuntator interesat P. O..
Prin cererea scrisa depusa la dosarul cauzei la data 22.03.2016 s-a solicitat:
i) sa se constate nelegalitatea si nulitatea tuturor mijloacelor de proba constand in note de redare a interceptarilor de tip voce si SMS obtinute prin mijloace probatorii nelegale (prin intermediul S.), Serviciul Roman de Informatii neputand efectua acte de urmarire penala in cauza;
ii) sa se inlature de la dosar si inregistrarile (voce, SMS) obtinute nelegal prin intermediul S.;
iii) sa se constate nelegalitatea si nulitatea si sa dispuneti excluderea tuturor probelor si mijloacelor de proba aflate la dosarul cauzei, probe si mijloace de proba obtinute nelegal cu concursul Serviciului Roman de Informatii.
Asa cum s-a solicitat si in concluziile orale, se solicita a se avea in vedere dubla nelegalitate a mijloacelor de proba, respectiv a inregistrarilor si a redarilor convorbirilor purtate de subsemnatul, aflate la dosarul cauzei in voi. II, filele 100-172:
1. pe de o parte, o prima nelegalitate priveste interventia S. in procesul de punere in executare a mandatelor de supraveghere tehnica, prin obtinerea in mod nelegal, prin mijloacele tehnice ale S., deci prin compromiterea procedeului probator, fapt ce conduce si la nelegalitatea redarilor;
2. pe de alta parte, cea de a doua nelegalitate priveste transcrierea direct de catre S., in afara procesului penal, deci nelegal, a notelor de redare a convorbirilor,
Sanctiunea este inlaturarea din judecata atat a interceptarilor cat si a notelor de redare a convorbirilor.
Pentru toate argumentele expuse in cererea scrisa si cu care nu incarca in mod nejustificat prezentele concluzii, solicit inlaturarea mijloacelor de proba obtinute ca urmare a punerii in executare a mandatelor de supraveghere tehnica de catre un organ care nu avea competente in acest sens, in acord cu Decizia nr. 51/16.02.2016 a Curtii Constitutionale a Romaniei.
Din aceasta decizie se aduce in atentia instantei si considerentul 52 in care Curtea „reaminteste caracterul erga omnes si pentru viitor al deciziilor sale, prev. de art 147 alin. (4) din Constitutie. Aceasta inseamna ca pe toata perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucura de prezumtia de constitutionalitate, astfel incat decizia nu se va aplica in privinta celor definitiv solutionate pana la data publicarii sale, aplicandu-se insa, in mod corespunzator, in cauzele aflate pe rolul instantelor de judecata (a se vedea Decizia nr. 895 din 17.12.2015 - par. 28). In ceea ce priveste hotararile definitive aceasta decizie poate servi ca temei de revizuire, in baza art. 453 alin. (1) Ut. f), in aceasta cauza, precum si in cauzele in care au fost ridicate exceptii de neconstitutionalitate similare inaintea publicarii prezentei decizii, in M. O. al Romaniei (Decizia 508/2014, Decizia 585/2014, Decizia 740/2014)".
In ce priveste inlaturarea probelor cu declaratiile martorului denuntator interesat P. O., aceasta se impune in conformitate cu dispozitiile art. 102 alin. (2) cu referire la art. 101 alin. (1) Cod proc. penala, argumentele fiind urmatoarele: din materialele care sunt publice, dar si din declaratiile lui D. si ale lui P. O., a rezultat ca acesta a fost politist si a fost implicat in activitati ilegale inca din pozitia de politist si sef al Serviciului Cercetari penale a politiei Moinesti, iar dupa ce a fost, pe motive disciplinare, eliminat din politie, a savarsit un lung sir de fapte grave, de acte de inselaciune, unele cu consecinte deosebit de grave si pentru care este cercetat sau trimis in judecata, el fiind si condamnat de mai multe ori, ultima data la o pedeapsa de 5 ani inchisoare, pentru care a solicitat aplicarea dispozitiilor art. 19 din OUG 43/2002.
La o simpla cautare pe Internet, prin intermediul „Google" se releva un cazier impresionant al acestui personaj, pentru care savarsirea de infractiuni a fost mod de viata si atunci cand trebuia sa apere legea si sa cerceteze pe cei care savarsesc infractiuni. Din probe rezulta ca P. O. are dispute civile cu fosti parteneri de afaceri, in unele dintre aceste afaceri regasindu-se si bunuri care au facut si fac obiectul unor cercetari si condamnari, in operatiunea pe care presa a intitulat-o „buldoexcavatorul". Si reamintesc aici, ca din probe, rezulta, intre altele, ca lui D. C. i-a garantat un imprumut cu un buldoexcavator si un alt imprumut cu un autoturism de lux marca Porsche. Sunt strain de aceste relatii dintre P. si D., am luat cunostinta de ele in cursul cercetarii si le-am supus atentiei domniilor voastre pentru ca ele descriu personajul.
Un astfel de personaj care se afla astazi, foarte probabil, in executarea unei pedepse privative de libertate, cu o prestatie lamentabila si in fata instantei de judecata, a fost folosit de DNA, nelegal si neloial, pentru a ma implica si pe mine intr-un context infractional, de care eu sunt in realitate strain.
Daca D. C. s-a folosit de numele inculpatului D. S. spre a-si rezolva problemele pe care le-a avut cu P. O. ori spre a savarsi vreo fapta penala, este desigur, incorect. Se arata ca inculpatul a explicat insa in fata instantei de judecata relatia pe care am avut-o cu D. C. si am sa revin asupra acestei chestiuni. Mi-a fost apropiat, mi-a fost aproape ca un membru al familiei, m-a ajutat atunci cand am avut nevoie, facandu-mi diverse servicii, l-am ajutat moral si material atunci cand mi-a stat in putinta. In considerarea ajutorului dat, in perioada cea mai grea din viata, respectiv atunci cand spre a salva viata fiului meu, S., eu i-am donat acestuia un rinichi si cand D. C. s-a pus la dispozitia noastra oricand am avut nevoie, a procurat medicamente, ne-a transportat la doctori, spitale, clinici, nu am tinut niciodata contabilitatea sumelor pe care i le-am remis pentru ca nici el nu a tinut o astfel de contabilitate cu mine sau familia mea. Intre mine si el a existat o relatie de suflet. Este motivul pentru care, desi am fost tarat fara vina in acest dosar, am inteles sa-mi limitez apararile.
In mod cert insa, P. O., la indemnul anchetatorilor si la promisiunea pe care legea insasi o face denuntatorului prin art. 19 din OUG 43/2002, acesta m-a implicat artificial si pe mine, in contextul infractional din care s-a nascut acest dosar. Am aratat mai inainte si este semnificativ in privinta modului in care am fost implicat fara nici un temei in vreun act sau fapt al meu, in acest dosar, amintind convorbirea lui P. O. din 08.10.2015 din care rezulta limpede ca P. O. „il roaga" pe D. sa-mi dea un telefon, ca tot el este cel care afirma „poate facem vreo combinatie cu el", ii cere insistent sa ma sune si sa-mi spuna ca el, D., „este la P.". Acelasi P. ii cere sa ma dea si pe mine la telefon spre a-mi spune ceva, demonstrandu-se aici ca el actiona conform instructiunilor parchetului. Cred, totusi, ca afirmatia lui P. O. in sensul ca „poate facem vreo combinatie cu el" merita atentie, pentru ca din ea se intelege suficient de clar ca sensul acesteia este ca la acel moment el ii sugera ca ar putea „face o combinatie" impreuna cu mine. Daca ar fi facut deja vreo combinatie cu mine (traficul ce imi este imputat, desigur), atunci afirmatia lui ar fi fost alta: „poate mai facem vreo combinatie cu el".
Din pacate, D. C. nu numai ca s-a conformat cererii de a-i da un telefon, si de a i-l da pe P. O. la telefon, asa cum acesta provocator i-a cerut, dar se angajeaza si in alte discutii cu P., folosindu-se de numele sau, spre a-1 convinge pe P. sa-i dea bani. Bani care, conform Iui D., reprezentau restituirea unei datorii, pe care P. o avea fata de el, iar conform acuzarii ar reprezenta pretul pretinsului trafic de influenta care ar fi trebuit sa se imparta intre D. si mine. Se reaminteste insa ca D., in declaratiile date, a infirmat categoric teza acuzarii, aratand ca s-a folosit de numele sau in discutiile cu P. spre a-si recupera banii pe care acesta din ii datora, si are toate motivele sa cred ca acesta este adevarul. Oricum ceea ce sustine acuzarea nu este confirmat de vreo proba obtinuta prin mijloace loiale ori legale, fiind rezultatul exclusiv al interpretarii de catre acuzare a unor interceptari din care nu rezulta ceea ce sustine acuzarea.
Se roaga prin urmare sa se constate ca proba cu declaratiile martorului denuntator P. O. reprezinta probe obtinute neloial, iar ceea ce este neloial in conformitate cu art. 101 Cod proc. penala face ca proba sa fie nelegala cu consecinta inlaturarii acesteia in conformitate cu art. 403 alin. (1) lit. c) Cod proc. penala.
3. Interceptarile convorbirilor din dosar nu pot fi doar prin ele insele probe pentru stabilirea vinovatiei si al condamnarii.
Independent de imprejurarea ca interceptarile/inregistrarile sunt nelegale si/sau neloiale si ca trebuie inlaturate in conformitate cu art. 403 alin. (1) lit. c), oricum aceste probe nu pot constitui in lipsa altor probe care sa le confirme cu adevarat si legal, probe in dovedirea vinovatiei si in pronuntarea unei solutii de condamnare. Chestiunea imposibilitatii stabilirii vinovatiei si pronuntarii unei hotarari de condamnare doar pe baza unor interceptari neconfirmate veridic de alte probe a fost transata de ICCJ - Sectia Penala prin Decizia nr. 460/15.05.2014 in dosarul nr. 2170/1/2013, pronuntata intr-o cauza in care au fost judecati politisti, procurori si judecatori si in care majoritatea celor trimisi in judecata au fost achitati.
Astfel, prin Sentinta 460 ICCJ a statuat ca: „ Totodata, potrivit alin. 2 al art. 99, inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, nefiind obligat sa o dovedeasca si are dreptul de a nu contribui la propria acuzare. Din interpretarea textului de lege mentionat, rezulta ca in procesul penal exista o legatura indisolubila intre sarcina probei si prezumtia de nevinovatie, in sensul ca obligatia de a oferi probe suficiente care sa fundamenteze o solutie de condamnare ii revine acuzarii.
Revenind la speta dedusa judecatii, inalta Curte apreciaza ca acuzatiile aduse inculpatilor prin actul de sesizare au doar caracterul unor indicii cu caracter infractional, care nu pot conduce la stabilirea vinovatiei acestora.
Rechizitoriul se bazeaza exclusiv pe interceptarile discutiilor purtate de inculpati, iar vinovatia acestora este stabilita de catre procuror in urma unei analize pe text a interceptarilor ambientale, fara ca acestea sa fie coroborate cu vreo alta proba care sa dea consistenta indiciilor rezultate din interceptari.
Totodata, se constata ca organul de urmarire penala face doar speculatii cu privire la continutul interceptarilor si apararile pe care si le fac inculpatii in declaratiile date in cursul urmaririi penale.
Concluzionand, desi convorbirile ambientale contin elemente care sa conduca la suspiciunea existentei unor activitati cu caracter infractional, acestea nu sunt coroborate si cu alte mijloace de proba care sa sustina acuzatiile aduse inculpatilor.
Inalta Curte apreciaza ca simpla existenta a unor discutii cu conotatii ilegale care nu sunt concretizate prin administrarea si a altor probe care sa le confirme nu este suficienta pentru stabilirea existentei faptelor si a vinovatiei inculpatilor.
(...) Condamnarea inculpatilor nu se poate baza exclusiv pe interceptarile discutiilor ambientale, ci acestea trebuie coroborate si cu alte mijloace de proba care sa demonstreze, fara dubiu vinovatia acestora.
Pronuntarea unei solutii de condamnare trebuie sa fie justificata de probe certe, indubitabile si nu de supozitii rezultate din analiza unor fragmente din interceptarile efectuate in cauza".
Nici in cauza dedusa judecatii nici unul dintre martorii audiati nu confirma inregistrarile. in ce priveste pe denuntatorul interesat P. O., afara de faptul ca declaratia acestuia este obtinuta in conditii de nelegalitate/neloialitate, ea se refera doar la ce ar fi aflat de la D., iar D. nu confirma ceea ce sustine P. O.
In raport de cele inainte aratate, se solicita sa se constate ca acuzarea se intemeiaza in totalitate sau cel putin covarsitor pe inregistrari si redari ale acestora care sunt facute in conditii de nelegalitate si ca, in acord cu jurisprudenta ICCJ, conforma cu jurisprudenta CEDO, o hotarare de condamnare care sa se intemeieze exclusiv pe inregistrari in ce ma priveste pe mine, nu este posibila.
Inculpatul arata ca a dat insa explicatii pentru toate convorbirile pe care le-am purtat si continutul acestora, am explicat contextul si relatiile pe care le-am avut cu D. C., conditiile in care a fost contractul intre SC D. T. SRL si R., contract incheiat fara vreo interventie infractionala din partea mea, asa cum pretinde acuzarea.
Se solicita prin urmare instantei sa constate ca inculpatul se afla, sub aspectul probelor avute in vedere in acuzare, intr-o situatie identica cu speta solutionata de catre inalta Curte de casatie si Justitie prin Sentinta nr. 460/15.05.2014 in dosarul nr. 2170/1/2013, si sa constatati ca, fata de materialul probator propus de Parchet si fata de probele administrate in fata instantei, la fel ca in speta evocata, dubiile rezultate din coroborarea tuturor acestora nu pot duce decat la o solutie de achitare, (inclusiv prin aplicarea principiului „ in dubio pro reo ").
4. Consideratii cu privire la tipicitatea si elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta.
Consecvent cu pozitia adoptata in fata instantei, prin declaratia data si concluziile orale si care sunt in acord cu realitatea inteleg sa dezvolt apararile care privesc si fondul acuzatiei spre a demonstra lipsa de temeinicie a acesteia.
4.1. Despre tipicitatea infractiunii
Prin elementele constitutive ale unei infractiuni se intelege atat realizarea conditiilor preexistente infractiunii, cat si a continutului propriu-zis - latura subiectiva si latura obiectiva. Potrivit art. 17 alin. (1) Cod penal anterior, in vigoare la data retinuta ca fiind momentul savarsirii infractiunilor supuse analizei, „Infractiune este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala". Codul penal actual defineste infractiunea ca fiind „fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o".
Plecand de la noua reglementare a infractiunii si modul in care aceasta a fost redata in doctrina, este de retinut ca trasaturile esentiale ale infractiunii sunt:
- prevederea faptei de legea penala (tipicitatea);
- caracterul nejustificat (cauzele justificative);
- caracterul imputabil (cauzele de neimputabilitate).
Doctrina si jurisprudenta, inclusiv a Curtii Constitutionale, a aratat ca prin norma de incriminare se stabileste un model abstract al faptei. Pentru a fi relevante penal, faptele trebuie sa corespunda descrierii sau modelului tipic din norma de incriminare, adica trebuie sa fie tipice. Tipicitatea este tocmai aceasta corespondenta, concordanta intre trasaturile faptei concrete si modelul abstract (tip) prevazut de norma de incriminare. Tipicitatea apare, asadar, in trasatura esentiala a prevederii faptei de legea penala.
Referitor la prevederea faptei de legea penala, ca trasatura esentiala a infractiunii, aceasta este, in primul rand o expresie a principiului legalitatii incriminarii, prevazut si la nivel constitutional - art. 23 alin. (12), cat si la nivel conventional - art. 7 paragraful 1 din CEDO. Astfel, prevederea faptei de legea penala presupune existenta unui model legal de incriminare care sa descrie fapta interzisa sau ordonata, existenta unei fapte concrete si tipicitatea. respectiv, corespondenta dintre elementele concrete ale faptei si cele ale modelului legal de incriminare.
Notiunea de tipicitate se refera atat la elementele obiective, cat si la elementele subiective din structura normei de incriminare.
Ambele sunt elemente prin prisma carora se analizeaza concordanta intre modelul descris de legiuitor in norma de incriminare si fapta concret savarsita. Pentru a interveni raspunderea penala trebuie sa existe o concordanta intre trasaturile faptei concrete si trasaturile modelului abstract prevazut de norma de incriminare. Cu alte cuvinte, fapta penala exista atunci cand au fost realizate toate elementele constitutive ale infractiunii, absenta oricarui element constitutiv al infractiunii lipsind actiunea penala de temeiul sau de drept.1
Curtea EDO, pe acest aspect, a retinut in numeroase hotarari ca art. 7 par. 1 din Conventie, care consacra principiul legalitatii incriminarii si al pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), pe langa interzicerea, in mod special, a extinderii continutului infractiunilor (...), prevede si principiul potrivit caruia legea penala nu trebuie interpretata si aplicata extensiv in defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie.
4.2. Cerintele legii penale pentru existenta infractiunii de trafic de influenta
Potrivit art. 291 alin. (1) Cod penal, constituie infractiunea de trafic de influenta „Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani si alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public si care promite ca il va determina pe acesta sa indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani".
Traficul de influenta reprezinta, in esenta, o speculare, o exploatare a influentei pe care faptuitorul o are sau lasa sa se creada ca o are asupra unui functionar public.
Fata de vechea reglementare, o deosebire semnificativa este reprezentata de inserarea unei conditii noi necesare pentru realizarea laturii obiective a infractiunii, respectiv aceea ca faptuitorul sa promita cumparatorului de influenta ca il va determina pe functionarul public sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri.
Realizarea acestei conditii presupune asumarea din partea faptuitorului a obligatiei, a angajamentului neechivoc, de a-l determina pe functionar sa adopte conduita ce formeaza obiectul vanzarii-cumpararii de influenta, ceea ce echivaleaza cu o garantare a reusitei interventiei3.
In lipsa unei atare promisiuni, fapta de pretindere, primire ori acceptare a promisiunii de bani sau alte foloase savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public, in vederea determinarii acestuia sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri, va constitui, eventual, infractiunea de inselaciune - dar nici asta nu este situatia in speta.
Care sunt cerintele esentiale pentru existenta infractiunii de trafic de influenta?
i) Faptuitorul trebuie sa aiba o influenta reala sau sa lase sa se creada (in sensul de a-1 convinge pe cumparatorul de influenta) ca are influenta asupra functionarului public. A avea influenta asupra unui functionar public inseamna a avea trecere, a se bucura in mod real de increderea acestuia, a fi in mod real in relatii bune cu acesta.
Faptuitorul va lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public, atunci cand, fara a avea trecere pe langa acel functionar, creeaza persoanei (cumparatorului) falsa impresie ca se bucura de aceasta trecere. Cerinta este indeplinita daca functionarul exista in realitate, cumparatorul stie acest lucru si in plus, crede ca subiectul activ (traficantul de influenta) are trecere fata de acel functionar public (sau functionar).
Influenta traficantului (reala sau presupusa) trebuie sa reprezinte motivul determinant al actiunii cumparatorului de influenta. In situatia in care faptuitorul lasa doar sa se creada ca are influenta, desi nu are, (teza Rechizitoriului) este vorba si de inducere in eroare, de o inselaciune pe care insa traficul de influenta o absoarbe in continutul sau.
In aceasta varianta (lasa sa creada ca are influenta), infractiunea de trafic de influenta se aseamana cu cea de inselaciune, pentru ca, in ambele situatii, se creeaza celeilalte persoane (cumparatorului de influenta sau persoanei inselate) o falsa impresie despre realitate6.
ii) Faptuitorul trebuie sa promita ca il va determina pe functionarul public sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri, chiar daca aceasta promisiune nu este indeplinita ulterior ori actul nu este efectuat.
Promisiunea exercitarii influentei, reala sau presupusa, este o conditie si o cerinta esentiala pentru existenta infractiunii. Ea nu poate fi dedusa, ci trebuie sa rezulte din conduita faptuitorului si demonstrata prin probe.
Actul promisiunii trebuie sa fie indubitabil, sa fie neechivoc. In lipsa angajamentului expres al exercitarii influentei si al garantarii reusitei acesteia, fapta va constitui infractiunea de inselaciune.7
Aceasta promisiune trebuie sa fie convingatoare pentru cumparatorul de influenta. Trebuie sa fie suficient de bine conturata incat sa creeze cumparatorului convingerea ca interventia va fi facuta.
A promite, inseamna a-si asuma, a-si lua obligatia de a face un anume lucru, in speta, de a face interventia, cu consecinta nasterii in persoana cumparatorului a convingerii ca traficantul va face ceea ce a promis. In timp ce in redactarea Codului penal anterior, fapta exista si daca autorul nu dezmintea afirmatiile altei persoane (chiar a autorului infractiunii corelative de cumparare de influenta, sau a altor participanti) in legatura cu influenta pe care ar avea-o asupra unui functionar si in aceste conditii primea, pretindea sau accepta foloase, in conditiile actualului Cod penal, este necesar a fi indeplinita aceasta actiune suplimentara8 prin care autorul fagaduieste in mod neechivoc determinarea conduitei functionarului9.
Pe acest aspect, Inalta Curte a aratat ca „asa cum putem observa notiunea de promisiune este introdusa ca un element de noutate absoluta in ceea ce priveste aceasta infractiune, iar Curtea Constitutionala a retinut, la randul ei, ca legiuitorul, prin noul Cod penal, „a descris mai bine modalitatile de incriminare pentru a evita arbitrariul in aplicarea legii penale, tinand cont de faptul ca, in practica, se intalnesc asemenea modalitati de savarsire a faptei.
Curtea Constitutionala, pe aspectul instituirii cerintei esentiale a promisiunii pentru existenta infractiunii de trafic de influenta, a aratat ca „ un argument in plus care sustine concluzia anterioara, respectiv faptul ca, in actuala reglementare a infractiunii de trafic de influenta, lesiuitorul a adausat o noua conditie de tipicitate (noua cerinta esentiala), necesara pentru realizarea laturii obiective a infractiunii, respectiv aceea ca faptuitorul sa promita cumparatorului de influenta ca il va determina pe functionarul public sau pe o alta persoana dintre cele mentionate de lege sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri.
Curtea retine ca formularea normei penale criticate - „pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public si care promite ca il va determina pe acesta ..." - este redactata clar, pentru intregirea laturii obiective a infractiunii de trafic de influenta, deci pentru existenta infractiunii, fiind necesara indeplinirea cerintei existentei influentei reale sau imaginare (conjunctia „sau", cu functie disjunctiva, avand intelesul curent din limba romana - ori/fie, in concret legand notiuni care se exclud ca alternative), impreuna cu/alaturi de cerinta ca faptuitorul sa promita ca il va determina pe functionarul public sau pe o alta persoana dintre cele mentionate de lege sa adopte conduita dorita de cumparatorul de influenta (conjunctia copulativa „si" avand functia de a lega doua cerinte esentiale, de a indica o completare, un adaos, o precizare noua in incriminarea faptei de trafic de influenta).
Or, Curtea constata ca realizarea acestei din urma conditii (de a promite influenta asupra functionarului) presupune asumarea din partea faptuitorului a obligatiei, a angajamentului de a-l determina pe functionar sa adopte conduita ce formeaza obiectul traficarii de influenta. in aceste conditii se poate sustine ca, in lipsa promisiunii faptuitorului ca il va determina pe functionarul public sau alta persoana dintre cele prevazute de lege sa aiba conduita solicitata de cumparatorul de influenta, fapta de a pretinde, primi ori accepta promisiunea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public in vederea determinarii acestuia sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri, nu constituie infractiunea de trafic de influenta.
Promisiunea poate fi explicita sau implicita, atunci cand rezulta din imprejurari de fapt, iar infractiunea exista indiferent daca interventia promisa a avut sau nu loc si indiferent daca s-a urmarit efectuarea unui act legal sau ilegal. In aceste conditii, Curtea retine ca prin reglementarea, in plus, a cerintei precitate, doar actul de pregatire care se apropie suficient de mult de lezarea valorii sociale ocrotite urmeaza a fi sanctionat penal, din aceasta perspectiva legea noua fiind legea penala mai favorabila, totodata, noul Cod penal reglementand intr-un mod mai clar si previzibil infractiunea de trafic de influenta.
Aceeasi este si interpretarea inaltei Curti care a aratat ca „apreciaza ca activitatea de promisiune, prevazuta de art. 291 C. pen. in vigoare, este inclusa in activitatea de determinare la care faptuitorul se obliga anterior, conform cerintei prevazute de vechea codificare. Cu alte cuvinte, se considera ca folosirea, in reglementarea anterioara, a expresiei „pentru a-l determina" semnifica o garantie din partea vanzatorului de influenta in sensul reusitei interventiei sale pe langa functionarul public, aspect care presupunea o obligatie de rezultat, pe cand, in situatia actuala, subiectul activ are o obligatie de diligenta, care permite, insa, spre deosebire de vechea codificare, o distinctie clara cu privire la intentia infractionala a subiectului activ.
Astfel, aspectul introdus cu privire la promisiunea determinarii contureaza mai precis latura obiectiva a infractiunii de trafic de influenta si permite o delimitare neta de alte infractiuni (spre exemplu, inselaciunea), intentia clara a legiuitorului fiind aceea de a sublinia ca nu orice pretindere de influenta, chiar si fara a avea aparenta minimala a unui act real de coruptie, constituie trafic de influenta, ci doar acel act de pregatire (pentru o posibila fapta viitoare de luare de mita) care se apropie suficient de mult de lezarea valorii sociale care trebuie sanctionata penal conform art. 291 C. pen..
Cu deosebita importanta raportat la speta, se mentioneaza si ca in legatura cu subiectul activ al infractiunii de trafic de influenta este esential a se retine
ca „In cazul infractiunii de cumparare de influenta savarsita prin intermediar, cumparatorul este autor, iar nu instigator la aceasta infractiune. Ca atare, nu se poate spune ca intermediarul ar fi fost instigat de catre cumparator. In realitate, intermediarul, desi infaptuieste chiar actiunea tipica prevazuta in textul de incriminare (darea banilor de pilda), efectuand aceasta activitate ca un act de inlesnire a activitatii cumparatorului de influenta (care poate comite infractiunea direct sau indirect), nu poate fi considerat decat un complice la infractiune.
Cumpararea de influenta prin intermediar constituie infractiune numai daca promisiunea, oferta sau folosul ajunge la traficant, nu si atunci cand actiunea tipica, necunoscuta traficantului, se opreste la intermediar. In asemenea situatie, neputandu-se retine existenta infractiunii in sarcina autorului, nu poate fi retinuta nici calitatea de complice in persoana intermediarului.
Activitatea de mijlocire intre cumparatorul si vanzatorul de influenta pe care o desfasoara intermediarul va constitui, dupa caz, complicitate la cumpararea de influenta sau la vanzarea de influenta, dupa cum a inteles sa ajute, prin actiunile sale, pe cumparatorul sau pe vanzatorul de influenta. Dupa cum cumparatorul de influenta nu este complice sau instigator la cumpararea de influenta, nici in persoana intermediarului nu se pot retine doua infractiuni in concurs (cumparare si vanzare de influenta), atunci cand, intelegand sa ajute unul dintre participantii la trafic, intra automat in contact si cu celalalt.14"
Cat priveste latura subiectiva a infractiunii de trafic de influenta, aceasta se poate realiza doar cu intentie directa calificata. Adica o intentie caracterizata printr-un scop special, acela al determinarii functionarului public sau a altui functionar sa faca sau sa nu faca, ori sa intarzie sau sa urgenteze un act ce intra in atributiile sale de serviciu, ori sa faca un act contrar acestor atributii.
5. Infractiunea de trafic de influenta imputata inculpatului D. S. se arata ca nu exista. Din probe se arata ca nu rezulta ca ar fi savarsit fapta imputata si nici elementele vinovatiei sale.
5.1. Pornind de la analiza elementelor constitutive ale infractiunii deduse judecatii, analiza mai sus expusa, si pastrandu-ne in coordonatele rechizitoriului, pentru a putea retine vinovatia subsemnatului, din probele administrate in dosar nu rezulta elemente materiale si elementele vinovatiei mele, solutia fiind cea de achitare:
a) Sub aspectul laturii obiective a infractiunii de trafic de influenta:
Nu exista, in realitatea obiectiva a probelor din dosar, „pretinderea" vreunui folos exercitata de mine la P. O., in vederea incheierii vreunui contract;
Nu exista probe care sa dovedeasca discutii/intelegeri purtate intre subsemnatul si D. I. C., prin care sa fi transmis actiunea de „pretindere" dar si „promisiunea" - element constitutiv obligatoriu si esential al infractiunii de trafic de influenta, catre cumparatorul de influenta P. O., prin „intermediarul" D..
Subsemnatul nu am avut influenta, nu mi-am exercitat vreo influenta si nici nu am pretins a avea o asemenea influenta, nu am promis ca voi face ceva in sensul sustinut de acuzare, respectiv al traficului de influenta.
Contractul de transport in discutie a fost incheiat si s-a derulat fara vreo interventie a subsemnatului;
b) Sub aspectul laturii subiective a infractiunii de trafic de influenta:
- Nu exista probe din care sa rezulte elemente ale laturii subiective, respectiv intentia directa calificata, ceruta de textul incriminator, si nici nu pot exista asemenea probe de vreme ce nu exista probe cu privire la latura obiectiva a infractiunii, lipsind cu desavarsire elementele materiale ale infractiunii.
Sistematizand elementele sale de tipicitate, rezulta ca traficul de influenta presupune ca:
a) Exercitarea influentei sa fie conditionata de pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase;
b) Promisiunea facuta de catre traficantul de influenta cumparatorului de influenta in sensul determinarii functionarului in adoptarea unei conduite anume;
c) Ipotetica indeplinire a atributiilor de serviciu de catre functionar sa fie determinata de influenta exercitata acestuia de catre traficantul de influenta.
Analizand substanta actului de executare prevazut in norma, este lesne de observat ca textul cere ca eventuala obtinere a unui folos sa fie rezultatul unei solicitari exteriorizate si efective din partea celui care isi traficheaza influenta sau a unei oferte cu aceleasi atribute din partea cumparatorului de influenta. In lipsa unei asemenea exteriorizari nu ar putea fi lezata valoarea sociala protejata in maniera prescrisa in norma de incriminare, neputandu-se constata o reala traficare a influentei. Semantica actelor alternative de executare continute de textul de incriminare confirma ca acestea trebuie sa imbrace o forma exterioara, determinabila in probele aflate la dosarul cauzei.
In forma pretinderii, este clar ca aceasta pretindere trebuie sa fie exteriorizata de catre traficant, deoarece insasi semantica verbului cere existenta unui destinatar (a pretinde inseamna in mod evident in acest context a cere de la alta persoana);
In varianta primirii, primirea poate exista doar daca exista cineva care da. Cumparatorul de influenta trebuie sa dea in mod constient, cunoscand semnificatia sumei pe care o remite (cea de element determinant pentru traficarea influentei);
In varianta acceptarii promisiunii, trebuie dovedita existenta formularea de catre cumparator a promisiunii si, subsecvent, acceptarea de catre traficant a acestei promisiuni.
Fata de continutul normei de incriminare, trebuie intotdeauna dovedita promisiunea formulata de catre traficantul de influenta cumparatorului de influenta.
La nivel probatoriu este necesara deci o structura bilaterala de comitere formata din parti care actioneaza in plan obiectiv si subiectiv cu scopul traficarii respectiv cumpararii influentei.
In speta, in ceea ce il priveste pe inculpatul D. S. se arata ca nu exista, pretindere, nu exista promisiune, nu exista primire. Nu exista asadar niciuna dintre cerintele care sunt esentiale pentru existenta infractiunii de trafic de influenta, lipsind elementul material al infractiunii, cu consecinta directa si a lipsei laturii subiective.
Caracterul extern si detectabil in realitatea materiala al actului de traficare este constatat si de practica judiciara: „a primi bani sau alte foloase insemna preluarea (n.n. dovedita) de catre faptuitor (persoana care are influenta sau a lasat sa se creada ca are influenta) a unei sume de bani, a unui bun, etc; a pretinde bani sau alte foloase inseamna formularea de catre faptuitor, in mod expres sau tacit, a cererii de a i se remite o suma de bani ori a i se da un bun, iar a accepta promisiuni sau daruri inseamna a-si manifesta acordul cu privire la promisiunile facute sau darurile oferite, toate in scopul de a determina un functionar sa faca ori sa nu faca un act ce tine de resorturile atributiilor sale de serviciu" - Decizia ICCJ nr. 1414/2009.
Avand in vedere necesitatea unui act de primire ca premisa a folosului obtinut de catre traficant, se poate afirma in mod concluziv ca este insuficient ca folosul sa fie obtinut ca urmare a unei dorinte neexteriorizate printr-un act concret de traficare de a obtine un folos material.
Simpla insusire a folosului material nu poate fi echivalata cu actul de primire cuprins in norma penala, tocmai pentru ca acesta trebuia sa fie consecinta unei conventii „sinalagmatice", avand ca obiect traficarea influentei, in care partile s-au angajat constient.
Asadar, in cadrul analizei privind elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta trebuie in mod obligatoriu sa existe exteriorizari dovedite ale modalitatilor alternative ale infractiunii, aceste exteriorizari trebuind sa se desprinda din probele de la dosar, lipsa acestora neputand fi compensata cu elemente extrinseci tipicitatii faptei.
De asemenea, nu este suficient ca insusirea folosului sa fie constatata (chiar daca in speta nu este dovedit acest lucru), pentru a concluziona in sensul existentei faptei de trafic de influenta. O asemenea interpretare contrazice chiar norma de incriminare care cere ca folosul material obtinut sa fie consecinta unei vanzari-cumparari a influentei, „conventie" in care fiecare parte actioneaza cu scopul aferent pozitiei de pe care se afla (vanzator, respectiv cumparator de influenta).
A proceda altfel decat constatand din probe existenta elementelor constitutive ale infractiunii, este un demers defectuos si in contradictie cu tipicitatea faptei, fiind, in acelasi timp, si extrem de periculos prin aceea ca se poate foarte usor aluneca in arbitrariu, cat timp lipsa elementelor constitutive prevazute de norma ar fi suplinita prin elemente subiective prezumate.
Lipsa unui element obiectiv/cerinte esentiale dintre cele alternativ prevazute de norma penala, dar retinerea acestuia pe baza presupunerilor ce tin de subiectiv (si, de multe ori, de modalitatea in care este construit rechizitoriul), creeaza probleme si la nivelul laturii subiective a faptei. Este imposibil, sa fie retinuta existenta intentiei vizavi de actul de executare (care presupune dovedirea tuturor elementelor de tipicitate) atunci cand din realitatea obiectiva lipseste tocmai actul de executare imputat traficantului de influenta15.
Analiza probelor din dosar (urmarire penala si instanta).
Procedand la analiza obiectiva a probelor din dosar concluzia la care se ajunge este aceea ca niciuna dintre probele pe care acuzarea se sprijina, nu are nici de una singura, nici coroborate, aptitudinea de a dovedi vinovatia subsemnatului, nefiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii retinute in sarcina subsemnatului si nici elementele tipice ale infractiunii, astfel:
5.2.1. Denuntul/declaratiile lui P. O.
La dosarul cauzei se afla declaratiile lui P. O., astfel: Denuntul formulat la data de 15.09.2015 (voi. 1 DUP, f. 1-4); Declaratiile de martor din data de 06.10.2015 si 08.10.2015 (voi. 1 DUP, f. 72-81); intermediarului la dare de mita" - Dr. S. B., D.-A. S.; Declaratie de martor din data de 22.03.2016, data in fata instantei (voi. instanta, f. 164);
i) O prima observatie tine de modalitatea in care trebuiesc analizate declaratiile date de un denuntator intr-o cauza penala.
Particularitatile infractiunilor de coruptie, care, asa cum am mentionat, implica doi autori distincti ai infractiunilor de trafic si cumparare de influenta, determina insa si o analiza atenta a declaratiilor martorului denuntator, analiza la care vor fi avute in vedere urmatoarele elemente:
Stabilirea bunei sale credinte;
Stabilirea interesului in cauza;
Daca denuntatorul are sau nu are cazier sau daca este cercetat pentru alte fapte de natura penala;
imprejurarile formularii denuntului;
Daca se afla sau nu sub influenta unei persoane;
Daca a fost determinat de catre organele de urmarire sa formuleze denuntul, mai ales in situatia martorului cercetat pentru infractiuni;
Daca a provocat savarsirea infractiunii, in scopul obtinerii de probe.
in mod evident denuntatorul P. O. nu este si nu poate fi socotit ca fiind de buna credinta. Este un personaj dubios, cercetat penal in multe cauze privind infractiuni grave, interesul sau in formularea unui denunt fiind acela de reducere a limitelor de pedeapsa in alte cauze in care este cercetat/judecat.
Cu privire la faptul ca denuntatorul P. O. este cercetat in multe cauze penale dar si ca este un „ denuntator de profesie " stau marturie extrasele de pe portalul instantelor de judecata precum si propriile declaratii: „mai am si alte dosare pe rolul tribunalului in care am calitatea de inculpat. Am o pedeapsa de 3 ani cu supraveghere pentru cumparare de influenta. Este adevarat ca am cerut aplicarea art. 19 (...) nu-mi amintesc daca pentru condamnarea primita sa fi beneficiat de acelasi articol" (declaratia din data de 22.03.2016 data in fata instantei, fila 7, fila 167 voi. Instanta). in prezent conform postarilor pe site-ul instantelor din Bacau, rezulta ca acesta este condamnat definitiv la o pedeapsa de 5 ani inchisoare si ca este in curs de judecata, intre altele, si pentru savarsirea unor infractiuni de inselaciune cu consecinte deosebit de grave.
De asemenea, se observa ca denuntul din data de a fost formulat in conditii suspecte (dactilografiat) existand presupunerea rezonabila ca a fost determinat de catre organele penale sa formuleze acest denunt. Din acel moment P. O. s-a aflat sub puterea Parchetului actionand pot
Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1417 din data de 17.10.2017
Anulare act administrativ - Hotarare nr. 867 din data de 02.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 810 din data de 24.10.2017
Nulitate act - Hotarare nr. 735 din data de 10.10.2017
Anulare act - Hotarare nr. 721 din data de 04.05.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 703 din data de 06.10.2017
Faliment - Hotarare nr. 669 din data de 21.12.2017
Obligatia de a face - Contencios - Hotarare nr. 622 din data de 16.06.2017
Nulitate act juridic - Hotarare nr. 615 din data de 19.09.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 613 din data de 24.04.2018
Faliment - contestatie - Hotarare nr. 582 din data de 13.11.2017
Pretentii - Lititgii cu profesionistii - Hotarare nr. 537 din data de 27.06.2017
Faliment - Hotarare nr. 484 din data de 28.09.2017
Debite intre societati comerciale - Hotarare nr. 403 din data de 14.07.2017
Reziliere contract - Hotarare nr. 262 din data de 23.03.2018
Contestatie la executare - Hotarare nr. 220 din data de 30.01.2018
Litigiu Curtea de Conturi - Hotarare nr. 176 din data de 01.03.2018
Cerere valoare redusa - Hotarare nr. 157 din data de 13.02.2018
Cerere de valoare redusa - Hotarare nr. 97 din data de 30.01.2018
Cauza a fost inregistrata la Tribunalul Bacau la nr. 3689/110/2015 la data de 29.10.2015. Dupa finalizarea procedurii de Camera preliminara, prin Rezolutia din 26.01.2016, s-a stabilit termen pentru inceperea judecatii la data de 23.02.2016.
Pe parcursul cercetarii judecatoresti au fost audiati inculpatii: D. I.-C. (filele 147, vol. I dosar 3689/110/2015, fila 14, 32 vol. II instanta, fila 79, 174 vol. III, fila 50, 204-208 vol. IV, fila 5 vol. VI instanta), si inculpatul D. S., (filele 148 vol. I dosar 3689/110/2015, fila 15 dosar instanta, fila 31 vol. II, fila 78, 173 vol. III, fila 51 vol. IV, filele 1 - 4 vol.VI instanta).
S-au audiat martorii din lucrari: P. O., R. I., (filele 164-172 vol. III dosar instanta), M. S., L. A. C. (fila 48-49 vol. IV dosar instanta.
S-au audiat martorii in aparare: C. C., M. C., S. T., S. D. (fila 17-18, 116-119, vol.V dosar instanta).
Aparatorul ales al inculpatului D. I. C. a depus a dosar inscrisuri prin care se probeaza existenta unor litigii civile pe rolul Judecatoriei Moinesti intre acesta si martorul denuntator P. O.: notificari, facturi, copia plangerii penale ce a fost formulata de acest inculpat impotriva aceluiasi martor (filele 26-31 dosar 3689/110/2015, 201-207 vol. I). S-a depus o „Adeverinta” eliberata de ACFOR si una eliberata de A DCSRL Galati (filele 14-16 vol.V dosar instanta). S-a atasat copia contractului de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit incheiat intre M. C. si D. I.-C., certificatul de inmatriculare, cartea de identitate a autovehiculuilui B. cu nr. de inmatriculare IS---, o xerocopie a declaratiei de martor P. O., factura, contract de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit intre P. O. si inculpat pentru autoturismul marca Porsche, proces-verbal de predare-primire, extras din programul Ecris privind situatia dosarului 366/110/2014 al Tribunalului Bacau.
Pentru inculpatul D. S.au fost depuse, cat timp dosarul s-a aflat in faza de urmarire penala, la Camera Preliminara si pe parcursul judecatii, o serie de acte medicale pentru dovedirea starii sale de sanatate: filele 9-18 dosar nr. 3481/110/2015, filele 29-30 dosar instanta vol. II).
In aparare, pentru inculpatul D. S. au fost depuse acte: contract de vanzare-cumparare a imobilului din sat L., com. L., jud.G. (filel 119-120 vol. III dosar instanta), acte in circumstantiere, respectiv caracterizari provenind de la diferite persoane (cunoscuti si/sau prieteni ai inculpatului: filele 121-153 vol. III dosar instanta). S-au depus copii ale actelor de studii: Diploma de licenta, Rezultatele examenului de licenta, extrase din materialele publicate, din presa locala (filele 143-203 vol. IV dosar instanta), Aparatorii alesi ai inculpatului au depus cerere de probatorii (fila 135 vol. IV dosar instanta) solicitand: audierea in calitate de martori a urmatoarelor persoane: S. T. I., director general al SC R. SA, S. D., consilier R.. S-a mai solicitat administrarea probei cu inscrisuri, reprezentand documente studii, dovezile cartilor scrise, materialelor culturale publicate, dovezile participarii sau organizarii la/de evenimente culturale, inscrisuri reprezentand materiale apartinand unor oameni de cultura, profesori universitari, oameni politici, cu referire la activitatea inculpatului, materiale de presa publicate despre activitatea inculpatului.
In circumstantiere, au fost depuse cartile intitulate „Galatiul, asa cum mi-l amintesc” vol. I-II aparute la Editura I. – B. in anii 2012-2013, scrise de D. S.. Cele patru volume ale lucrarii „Galatiul, asa cum mi-l amintesc – Despre Galati si sudul Moldovei” aparuta la Editura CCDJ in cursul anului 2016 scrisa de acelasi inculpat. S-a atasat cartea „Liberalii galateni” aparuta la Editura I. in anul 2012 de acelasi autor. Sunt atasate nr. 173/2016 si 175/2016 ale revistei „Dunarea de Jos” precum si un nr. al cotidianului independent „Viata libera”, din 29.09.2016.
Aparatorii alesi pentru ambii inculpati au depus la dosar concluzii scrise.
Pentru inculpatul D. I.-C. aparatorul ales a solicitat in temeiul art 16 alin.l lit c cod pr.penala coroborat cu art396 alin.5 cod pr.penala, achitarea pentru savarsirea infractiunilor de trafic de influenta prev. de art.290 alin.l cod penal rap. la art.6 din Legea 78/2000 si complicitate la trafic de influenta prev. de art. 48 raportat la art.291 alin.l cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000, ambele cu aplicarea art.38 alin.l cod pr.penala.
Fara a relua situatia de fapt astfel cum este prezentata in rechizitoriu de catre parchet, se roaga sa se constate ca din punctul sau de vedere nu sunt probe certe mai presus de orice dubiu care sa duca la concluzia ca am comis infractiunile pentru care sunt trimis in judecata.
Astfel, se roaga sa se observe ca rechizitoriul este construit aproape exclusiv pe baza a doua mijloace de proba, si anume declaratiile martorului denuntator P. O. si interceptarile audio si video efectuate in cauza.
La data de 15.09.2015 este inregistrat la DNA Bacau denuntul formulat de P. O. impotriva subsemnatului inculpat D. I.C.si a lui D. S..
In esenta, in denunt se reclama faptul ca inculpatul a pretins sume de bani de la P. O. pentru traficarea influentei fata de coinculpatul D. S., in vederea incheierii unor contracte de transport de marfa pe calea ferata, in considerarea calitatii de director la C. M.-Regionala Galati pe care o avea D. S..
Imediat, in aceeasi zi 15.09.2015, in cauza s-a dispus inceperea urmaririi penale si s-au solicitat masuri de supraveghere audio video de la instanta, masuri ce au fost dispuse sinculpatul fiind inregistrat telefonic si ambiental in perioada 16.09-08.102015.
Este de remarcat faptul ca interceptarile au fost solicitate cu maxima celeritate, doar in baza denuntului formulat de P. O., fara efectuarea unor acte minime de cercetare (ex. atasarea unor inscrisuri de catre denuntator). O sa observati in acest sens ca referatul cu propunere de autorizare a masurilor de supraveghere
Dupa inregistrarea unor convorbiri telefonice si euhbientaic ^ subsemnatul, la data de 06.10.2015 P. O. a fost audiat in calitate de martor-ocazie cu care a reiterat sustinerile din denunt cu unele precizari punctuale, probabil la solicitarea organului de urmarire penala.
Tot cu aceasta ocazie, dupa ascultarea si transcrierea inregistrarilor efectuate in cauza s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de subsemnatul inculpat pentru savarsirea infractiunilor susmentionate, organul de urmarire penala apreciind ca sunt suficiente probe in acest sens. De altfel, dupa ce fata de ambii inculpati din dosar s-a pus in miscare actiunea penala si s-a dispus masura retinerii nu s-au mai administrat probe, ci doar s-au intocmit-acteleprocedurale specifice, iar in foarte scurt timp s-a dispus trimiterea in judecata (28.10.2015). Spun in foarte scurt timp, nu pentru faptul ca ar fi ceva nefiresc sau nelcgal intr-o cauza penala, ci prin prisma faptului ca au fost administrate probe doar in acuzare fara sa se urmareasca nici un moment aflarea adevarului, desi prin declaratia ampla pe care am dat-o in fata procurorului in date de 8.10.2015 am prezentat versiunea mea cu privire la faptele pentru care sunt acuzat. in declaratia data am relevat o serie de imprejurari in relatia cu P. O., imprejurari ce trebuiau verificate de catre procuror cel putin in scopul respectarii art.5 cod pr.penala.
Se arata ca intreaga acuzatie se bazeaza exclusiv pe declaratiile martorului denuntator P. O. si pe interceptarile audio/video care au fost interpretate subiectiv, trunchiat doar in sensul sustinerii acuzarii.
Se roaga sa se observe ca rechizitoriul este construit pe baza declaratiilor lui P. O., in principal pe cea din data dc 08.10.2015.
In acest context, se releva o serie de contradictii aparute in declaratiile date de P. O. in faza de cercetare judecatoreasca comparativ cu cele sustinute in fata organului de urmarire penala.
In primul rand cu ocazia audierii din data de 08.10.2015, la sfarsitul declaratiei denuntatorul P. O. a fost intrebat daca avea vreo datorie fata de incupat de natura sa genereze plata vreunor sume de bani. P. O. a raspuns categoric ca nu exista asemenea datorii, (fila 78 dosar up voi. 1).
Cu toate acestea pe parcursul procesului s-a dovedit fastul ca aceasta afirmatie este falsa. Din insasi continutul convorbirilor-rezulta ca in repetate randuri fac referire la autoturismul vandut denuntatorului P. O. si imi exprim nemultumirea rata de imprejurarea ca acesta nu imi preda autoturismul.
”Ma duc sa-mi dea bunu! care Ire, sa mi-i dea. Mi-a vandut ceva si nu mi l-a dat......ii fac plangere si ii cheama...si-o sa vina singurel cu masina singurel cu masina si cu asta basta fila 70 voi. 2 dosar u.p.).
In mod evident, se arata ca este vorba de autoturismul P. vandut de firma I. SRL ce apartine lui P. O. catre subsemnatul conform contractului de vanzare cumparare aflat la dosar. in contract este trecut si pretul vanzarii 30.000 euro, un pret real in conformitate cu valoarea de piata a autoturismului la acel moment.
Intrucat autoturismul nu i-a fost restituit nici pana in prezent a formulat plangere penala impotiva lui P. O. dosarul format fiind inregistrat sub nr.3172/P/2015 pe rolul Parchetului de pe langa Judecatoria Moihesti. De asemenea am promovat actiune si la Judecatoria Moinesti pentru restituirea autoturismului (dosar 1123/260/2016 cu termen la data de 18.01.2017).”
Mai mult decat atat, pe langa convorbirile telefonice si inscrisurile susmentionate mai avem si declaratiile martorului C. C. audiat pe parcursul cercetarii judecatoresti care confirma faptul ca in anul 2014 a cumparat de la P. O. autoturismul P. contra sumei de 30.000 euro.
Asadar toate aceste probe, pe langa faptul ca infirma sustinerii martorului denuntator in sensul ca nu avea o datorie fata de el, dovedesc imprejurarea ca vanzarea autoturismul P. a fost una reala, efectiva si ca autoturismul nu a fost lasat drept pai in scopul traficarii influentei asa cum declara P. O. si asa cum in mod superficial a retinut si parchetul.
Revenind la afirmatia lui P. O. in sensul ca nu are datorii fata de el, aceasta este infirmata si de alte probe administrate. In fata instantei, se arata ca a fost audiat martorul M. C. care a declarat neechivoc ca la data de 25.04.2012 mi-a vandut autoturismul marca B.. Oricum acest aspect este confirmat si de contractul de vanzare cumparare pentru un vehicul folosit dintre martorul M. C. si subsemnatul depus in sedinta publica din data de 22.11.2016. Ulterior se arata ca s-a vandut acest autoturism denuntatorului P. O. intocmind inclusiv un proces verbal de predare primire cu acesta, inscris pe care de asemenea l-a depus in sedinta din 22.11.2016.
In aceste conditii afirmatia lui P. O. in sensul ca suma de 5.000 euro ramasa restanta in urma vanzarii trebuia sa fie remisa lui M. C. este nereala (fila 78 dosar u.p., vol.l), intrucat in mod evident suma imi revenea mie in calitate de vanzatori.
Toate aceste probe prezentate si analizate anterior, dovedesc faptul ca P. O. avea datorii fata dc mine cel putin din doua surse si anume vanzarea autoturismelor P. si; B. astfel incat se justifica solicitarea subsemnatului de a primi sume de bani. De altfel pentru a incerca sa coroboreze declaratia sa cu alte pretinse probe, denuntatorul a indicat suma de 30.000 euro ca fiind solicitata pentru traficarea influentei, adica exact suma cu care a fost vandut autoturismul P..
Tot in declaratiile date pe parcursul urmaririi penale B. O. a sustinut ca au avut loc in cursul anului 2014 la Bacau si Moinesti doua intalniri la care au participat subsemnatul, numitul O. V., martorii R. I. si M. G.. Cu aceste ocazii toate aceste persoane ar fi aflat despre imprejurarea ca subsemnatul am solicitat 30:000 euro pentru coinculpatul D. S. si 10% din valoarea contractului de transport pentru mine. Aceste afirmatii au fost facute posibil m scopul dovedirii acuzatiilor din denunt.
In primul rand numitul O. V., indicat de denuntator in toate declaratiile drept ó persoana care are cunostinta de presupusa mea activitate infractionala din prezenta cauza, nu a fost audiat desi in mod firesc se impunea audierea acestuia in cererea de probatoriu din cursul judecatii l-am propus ca martor insa am fost in imposibilitate sa-1 identific,
Martorul M. G. audiat in faza de urmarire penaJa, nu a confirmat nici una din sustinerile lui P. O. in sensul ca am pretins si primit sume de bani pentru traficarea influentei.
Martorul R. I. audiat in fata instantei de judecata Ia data de 22.03.2016 a precizat in mod clar ca P. O. si O. V. nu mi-au remis niciodata sume de bani, asa cum sustine P. O. si ci a auzit de niste cheltuite insa a inteles ca sunt cheltuieli legate de transport, cazare.
In concluzie declaratiile si denuntul lui P. O. nu se coroboreza cu nici un alt mijloc de proba, ba din contra probele administrate in special in cursul cercetarii judecatoresti au confirmat declaratiile subsemnatului in sensul ca P. O. imi datora sume din bani din alte circumstante pe care le-am explicat pe larg in cuprinsul prezentelor note scrise,
In mod superficial parchetul a coroborat declaratiile lui P. O. cu o parte din convorbirile ambientale sau telefonice, afirmatiile fiind insa interpretate trunchiat si scoase din context, fara sa se analizeze saia sase verifice si apararile subsemnatului.
Se roaga sa se observe ca inregistrarile au fost autorizate incepand cu data de 15.09.2015, iar in aceasta perioada eu nu am nici o convorbire cu D. S. sau cu alta persoana din care sa rezulte minime indicii cu privire la faptele pentru care sunt acuzat -
Exista insa mai multe discutii cu P. O. discutii din care rezulta in opinia parchetului, afumatii care probeaza" infractiunile deduse judecatii. Va solicit‘respectuos sa analizati modalitatea in care P. O. incearca sa conduca; aceste discutii: stiind in mod evident ca discutia este inregistrata, tot timpul pronunta sume de bani, fara sa splina ce reprezinta chiar daca sensul discutiei este altul. Este evidenta tenta de provocare si grija lui P. O. de a preconstitui probe in favoarea sa.
Acest aspect rezulta si dintr-o alta imprejurare: cu ocazia flagrantului din data de 8.10.2015 P. O. a scris pe o foaie de hartie 260.000 lei si 30.000 curo, fara ca eu sa confirm cumva aceste sume verbal sau in scris, sau sa dau vreo- explicatie cu privire la ele. Hartia se regaseste la dosar insa din punctul meu de vedere nu are nici o valoare probatbric, fiind tot o incercare nereusita din partea denuntatorului de a preconstitui probe.
Un alt aspect interesant a rezultat din declaratia data de P. O. in fata instantei de judecata in data de 22.03.2016: fiind intrebat in repetate randuri atat de catre instanta, cat si de catre aparatori de ce a acceptat sa plateasca sume de bani cu titlu de mita cu mult peste un eventual profit obtinut in urma derularii contractelor, acesta nu a putut sa ofere nici un raspuns pertinent. Afirmatia acestuia din cursul urmaririi penale, in sensul ca am pretins 20 % din valoarea transportului (atentie-nu din profit), pc langa faptul ca nu este sustinuta de nici un mijloc de proba, este complet ilogica. Care ar fi ratiunea sa accepti sa platesti o suma de bani, cu orice titlu, cu mult mai mare decat posibilul profit obtinut in urma derularii afacerii.
Denuntatorul P. O. a urmarit si obtinut pana in prezent doua avantaje in urma constituirii acestui dosar penal: a ramas cu cele doua autoturisme fara sa le plateasca si aplicarea art.19 din ordonanta 43 in dosarul penal pe care il are pe rolul Curtii de Apel Bacau-366/110/2014.
Fata de toate cele expuse se solicita achitarea in temeiul art.16 alin.l lit c cod pr.pcnala coroborat cu art.396 alin.5 cod pr.penala.
Pentru inculpatul D. S., aparatorii alesi au solicitat, in concluziile scrise, ”In principal, in conformitate cu dispozitiile art. 396 alin. (1) si (5) Cod prod. penala raportat la dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. a) Cod proc. penala (fapta nu exista), se solicita achitarea inculpatului, pentru acuzatia de a fi savarsit infractiunea de trafic de influenta prevazuta si pedepsita de dispozitiile art. 291 alin. (1) Cod penal raportat la dispozitiile art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Ca aparare subsidiara, se arata convingerea ca achitarea trebuie dispusa pentru inexistenta faptei, va rugam sa aveti in vedere eventuala solutie de achitare, in conformitate cu dispozitiile art. 396 alin. (1) si (5) Cod proc. penala raportat la dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. c) Cod proc. penala (nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea), intelegand sa solicitam achitarea pe acest temei si fata de imprejurarea ca nu exista probe dincolo de orice indoiala rezonabila, in sensul ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita cu vinovatie, respectiv ca prezumtia de nevinovatie a fost rasturnata.
Acuzatia formulata impotriva inculpatului D. S. prin Rechizitoriul dat in dosarul nr. 182/P/2015 din data de 28.10.2015 al Directiei Nationale Anticoruptie - Serviciul Teritorial Bacau.
Prin rechizitoriul nr. 182/P/2015 intocmit la data de 28.10.2016 de catre Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Bacau (in continuare - D.N.A.) inculpatul a fost trimis in judecata, sub acuzatia de a fi savarsit infractiunea de trafic de influenta, prevazuta si pedepsita de dispozitiile art. 291 alin. (1) Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000.
In fapt, s-a retinut (fila. 20 - cap. incadrare Juridica) prin rechizitoriu ca fapta inculpatului ar consta in aceea ca „in perioada iulie-septembrie 2014, a pretins de la P. O., prin intermediul lui D. I. C., suma de 30.000 euro pentru a-si exercita influenta pe langa angajati ai S. SA - Regionala Galati si SC R. SA Bucuresti in vederea incheierii si derularii unui contract de transport pe calea ferata in beneficiul SC D. T.SRL. Din suma de 30.000 euro pretinsa, D. S. a primit efectiv suma de 22.500 euro, iar in data de 08.10.2015, prin intermediul lui D. I. C. a primit suma de 35.000 lei.
Se arata ca inculpatul nu a savarsit fapta pentru care a fost trimis in judecata, nu am avut si nu a pretins ca am influenta pe langa cei despre care se pretinde ca as fi avut influenta, nu am primit nicio suma de bani din cele pretinse de acuzare, nu am promis nimanui vreo interventie a mea, iar sub aspectul laturii subiective eventualitatea ca eu sa fi implicat alte persoane traficandu-mi influenta spre a se incheia vreun contract de transport, este exclusa! Educatia mea, felul meu de a fi, structura mea interna nu mi-ar fi permis niciodata sa ma implic in vreo fapta de felul celei imputate, iar sugestia ca m-as fi implicat sau as fi putut apela la fiica mea I. V. spre a se incheia contractul este imposibila, este de neconceput pentru un om care a dovedit prin fapte ca e in masura a se sacrifica el pentru copii si in niciun caz a-si sacrifica eu copii, nici in beneficiul altora si nici in beneficiul sau.
Probele administrate nelegal si neloial unele dintre acestea si tendentios interpretate nu infrang de altfel prezumtia de nevinovatie si nici nu pot sa o infranga pentru bunul si simplul motiv ca nu a savarsit fapta imputata.
Cu privire la nelegalitatea si lipsa de loialitate a unor probe care au fost administrate in timpul urmaririi penale si cererea de excludere a acestora.
Cu titlu prealabil, in raport si de discutiile facute in legatura cu momentul pana la care probele pot fi inlaturate, care nu este acelasi lucru cu anularea, chestiunea este transata de lege, respectiv de dispozitiile art. 403 alin. (1) lit. c) Cod proc. penala care prevede ca „expunerea hotararii trebuie sa cuprinda motivarea solutiei cu privire la latura penala, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei si a celor care au fost inlaturate (...)".
Rezulta fara putinta de tagada, textul nefiind interpretabil, ca instanta poate sa inlature probele nelegale si neloiale si cu ocazia judecatii ori a deliberarii iar nu doar in camera preliminara, dispozitiile art. 403 aflandu-se in sectiunea deliberarea si hotararea instantei din Cap. II Judecata in prima instanta, titlul III - Judecata. Ori dispozitiile relative la Camera preliminara se afla in Titlul II - Camera preliminara, art. 342-348. Daca legiuitorul ar fi vrut sa limiteze momentul pana la care probele ar fi putut fi excluse doar la procedura in Camera preliminara, atunci art. 403 alin. 1 lit. c) Cod proc. penala, cu referire la inlaturarea probelor ar fi lipsit. Iar textul care exista in lege trebuie interpretat in sensul in care este producator de efecte juridice, iar nu in cel in care nu poate produce efecte.
Este de observat, pe de alta parte, ca in timp ce in procedura in Camera preliminara, legea prevede ca se verifica legalitatea administrarii probelor si ca cele nelegale sunt excluse, pentru momentul judecatii solutia reglementata de legiuitor este aceea a inlaturarii probelor. Si este firesc ca legiuitorul sa fiprocedat in acest mod pentru ca judecatorul fondului trebuie sa aiba posibilitatea de a dispune cu ocazia judecatii inlaturarea acelor probe care nu au fost excluse in Camera preliminara si a caror nelegalitate, neloialitate ori netemeinicie a fost constatata in cursul cercetarii judecatoresti. A sustine contrariul echivaleaza cu limitarea dreptului de a judeca, de a cerceta el insusi in mod nemijlocit legalitatea, loialitatea si temeinicia probelor si cu instituirea unei proceduri de judecata pur formale. Ar reprezenta o incalcare a principiului nemijlocirii administrarii si al verificarii probelor si a dreptului inculpatului de a fi judecat cu respectarea principiului egalitatii de arme.
Nu excluderea probelor este apararea principala, dar a inteles sa o dezvolte aici fata de concluziile orale ale Parchetului cu ocazia dezbaterilor in fond si care au fost formulate pe larg cu acea ocazie cu referire la cererea noastra de inlaturare a unor probe, cerere intregita prin concluziile orale fata de ceea ce a rezultat cu evidenta din cercetarea judecatoreasca si probele administrate in cursul judecatii care au relevat:
a) ca martorul denuntator P. O. a actionat interesat, a facut denuntul, a sprijinit organele de urmarire penala in montarea de tehnica operativa in spatiul sau privat si a purtat tehnica de inregistrare audio-video, spre a beneficia de reducerea pedepselor in numeroasele cauze in care a fost cercetat si trimis in judecata, iar in unele dintre acestea fiind deja condamnat si solicitand sa se faca aplicatiunea art. 19 O.U.G. 43/2002;
b) ca martorul denuntator P. O. a colaborat cu D.N.A. in conditii de nelegalitate, respectiv nu a fost autorizat in conditiile art. 138 Cod proc. penala;
c) ca martorul denuntator P. O. a actionat provocator, conform indicatiilor organelor de urmarire penala, in sensul implicarii mele in discutiile pe care le-a avut cu D. C. si a provocarii unei discutii telefonice intre D. si mine la data de 08.10.2015, asa cum rezulta din continutul transcrierii convorbirii ambientale din 08.10.2015 - fila 90, voi. 2 D.U.P.
d) ca au fost efectuate interceptari, inregistrari si transcrieri ale unor convorbiri de catre alte organe decat cele de urmarire penala, respectiv de catre S.R.I., cu incalcarea dispozitiilor art. 142 alin. (1) Cod proc. penala.
Cererea de inlaturare a probelor a fost formulata pentru o parte a acestora in timpul cercetarii judecatoresti, prin petitie depusa la dosar pe care o mentinem in totalitate. Am adaugat la aceasta prin concluziile orale solicitarea de inlaturare si a probei cu declaratiile martorului denuntator P. O. pentru motivul prev. de art. 102 alin. (2) cu referire la art. 101 alin. (1) si (3) Cod proc. penala, adica pe motive de nelegalitate a inregistrarilor si a redarilor si de neloialitate in privinta probei cu declaratiile martorului denuntator interesat P. O..
Prin cererea scrisa depusa la dosarul cauzei la data 22.03.2016 s-a solicitat:
i) sa se constate nelegalitatea si nulitatea tuturor mijloacelor de proba constand in note de redare a interceptarilor de tip voce si SMS obtinute prin mijloace probatorii nelegale (prin intermediul S.), Serviciul Roman de Informatii neputand efectua acte de urmarire penala in cauza;
ii) sa se inlature de la dosar si inregistrarile (voce, SMS) obtinute nelegal prin intermediul S.;
iii) sa se constate nelegalitatea si nulitatea si sa dispuneti excluderea tuturor probelor si mijloacelor de proba aflate la dosarul cauzei, probe si mijloace de proba obtinute nelegal cu concursul Serviciului Roman de Informatii.
Asa cum s-a solicitat si in concluziile orale, se solicita a se avea in vedere dubla nelegalitate a mijloacelor de proba, respectiv a inregistrarilor si a redarilor convorbirilor purtate de subsemnatul, aflate la dosarul cauzei in voi. II, filele 100-172:
1. pe de o parte, o prima nelegalitate priveste interventia S. in procesul de punere in executare a mandatelor de supraveghere tehnica, prin obtinerea in mod nelegal, prin mijloacele tehnice ale S., deci prin compromiterea procedeului probator, fapt ce conduce si la nelegalitatea redarilor;
2. pe de alta parte, cea de a doua nelegalitate priveste transcrierea direct de catre S., in afara procesului penal, deci nelegal, a notelor de redare a convorbirilor,
Sanctiunea este inlaturarea din judecata atat a interceptarilor cat si a notelor de redare a convorbirilor.
Pentru toate argumentele expuse in cererea scrisa si cu care nu incarca in mod nejustificat prezentele concluzii, solicit inlaturarea mijloacelor de proba obtinute ca urmare a punerii in executare a mandatelor de supraveghere tehnica de catre un organ care nu avea competente in acest sens, in acord cu Decizia nr. 51/16.02.2016 a Curtii Constitutionale a Romaniei.
Din aceasta decizie se aduce in atentia instantei si considerentul 52 in care Curtea „reaminteste caracterul erga omnes si pentru viitor al deciziilor sale, prev. de art 147 alin. (4) din Constitutie. Aceasta inseamna ca pe toata perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucura de prezumtia de constitutionalitate, astfel incat decizia nu se va aplica in privinta celor definitiv solutionate pana la data publicarii sale, aplicandu-se insa, in mod corespunzator, in cauzele aflate pe rolul instantelor de judecata (a se vedea Decizia nr. 895 din 17.12.2015 - par. 28). In ceea ce priveste hotararile definitive aceasta decizie poate servi ca temei de revizuire, in baza art. 453 alin. (1) Ut. f), in aceasta cauza, precum si in cauzele in care au fost ridicate exceptii de neconstitutionalitate similare inaintea publicarii prezentei decizii, in M. O. al Romaniei (Decizia 508/2014, Decizia 585/2014, Decizia 740/2014)".
In ce priveste inlaturarea probelor cu declaratiile martorului denuntator interesat P. O., aceasta se impune in conformitate cu dispozitiile art. 102 alin. (2) cu referire la art. 101 alin. (1) Cod proc. penala, argumentele fiind urmatoarele: din materialele care sunt publice, dar si din declaratiile lui D. si ale lui P. O., a rezultat ca acesta a fost politist si a fost implicat in activitati ilegale inca din pozitia de politist si sef al Serviciului Cercetari penale a politiei Moinesti, iar dupa ce a fost, pe motive disciplinare, eliminat din politie, a savarsit un lung sir de fapte grave, de acte de inselaciune, unele cu consecinte deosebit de grave si pentru care este cercetat sau trimis in judecata, el fiind si condamnat de mai multe ori, ultima data la o pedeapsa de 5 ani inchisoare, pentru care a solicitat aplicarea dispozitiilor art. 19 din OUG 43/2002.
La o simpla cautare pe Internet, prin intermediul „Google" se releva un cazier impresionant al acestui personaj, pentru care savarsirea de infractiuni a fost mod de viata si atunci cand trebuia sa apere legea si sa cerceteze pe cei care savarsesc infractiuni. Din probe rezulta ca P. O. are dispute civile cu fosti parteneri de afaceri, in unele dintre aceste afaceri regasindu-se si bunuri care au facut si fac obiectul unor cercetari si condamnari, in operatiunea pe care presa a intitulat-o „buldoexcavatorul". Si reamintesc aici, ca din probe, rezulta, intre altele, ca lui D. C. i-a garantat un imprumut cu un buldoexcavator si un alt imprumut cu un autoturism de lux marca Porsche. Sunt strain de aceste relatii dintre P. si D., am luat cunostinta de ele in cursul cercetarii si le-am supus atentiei domniilor voastre pentru ca ele descriu personajul.
Un astfel de personaj care se afla astazi, foarte probabil, in executarea unei pedepse privative de libertate, cu o prestatie lamentabila si in fata instantei de judecata, a fost folosit de DNA, nelegal si neloial, pentru a ma implica si pe mine intr-un context infractional, de care eu sunt in realitate strain.
Daca D. C. s-a folosit de numele inculpatului D. S. spre a-si rezolva problemele pe care le-a avut cu P. O. ori spre a savarsi vreo fapta penala, este desigur, incorect. Se arata ca inculpatul a explicat insa in fata instantei de judecata relatia pe care am avut-o cu D. C. si am sa revin asupra acestei chestiuni. Mi-a fost apropiat, mi-a fost aproape ca un membru al familiei, m-a ajutat atunci cand am avut nevoie, facandu-mi diverse servicii, l-am ajutat moral si material atunci cand mi-a stat in putinta. In considerarea ajutorului dat, in perioada cea mai grea din viata, respectiv atunci cand spre a salva viata fiului meu, S., eu i-am donat acestuia un rinichi si cand D. C. s-a pus la dispozitia noastra oricand am avut nevoie, a procurat medicamente, ne-a transportat la doctori, spitale, clinici, nu am tinut niciodata contabilitatea sumelor pe care i le-am remis pentru ca nici el nu a tinut o astfel de contabilitate cu mine sau familia mea. Intre mine si el a existat o relatie de suflet. Este motivul pentru care, desi am fost tarat fara vina in acest dosar, am inteles sa-mi limitez apararile.
In mod cert insa, P. O., la indemnul anchetatorilor si la promisiunea pe care legea insasi o face denuntatorului prin art. 19 din OUG 43/2002, acesta m-a implicat artificial si pe mine, in contextul infractional din care s-a nascut acest dosar. Am aratat mai inainte si este semnificativ in privinta modului in care am fost implicat fara nici un temei in vreun act sau fapt al meu, in acest dosar, amintind convorbirea lui P. O. din 08.10.2015 din care rezulta limpede ca P. O. „il roaga" pe D. sa-mi dea un telefon, ca tot el este cel care afirma „poate facem vreo combinatie cu el", ii cere insistent sa ma sune si sa-mi spuna ca el, D., „este la P.". Acelasi P. ii cere sa ma dea si pe mine la telefon spre a-mi spune ceva, demonstrandu-se aici ca el actiona conform instructiunilor parchetului. Cred, totusi, ca afirmatia lui P. O. in sensul ca „poate facem vreo combinatie cu el" merita atentie, pentru ca din ea se intelege suficient de clar ca sensul acesteia este ca la acel moment el ii sugera ca ar putea „face o combinatie" impreuna cu mine. Daca ar fi facut deja vreo combinatie cu mine (traficul ce imi este imputat, desigur), atunci afirmatia lui ar fi fost alta: „poate mai facem vreo combinatie cu el".
Din pacate, D. C. nu numai ca s-a conformat cererii de a-i da un telefon, si de a i-l da pe P. O. la telefon, asa cum acesta provocator i-a cerut, dar se angajeaza si in alte discutii cu P., folosindu-se de numele sau, spre a-1 convinge pe P. sa-i dea bani. Bani care, conform Iui D., reprezentau restituirea unei datorii, pe care P. o avea fata de el, iar conform acuzarii ar reprezenta pretul pretinsului trafic de influenta care ar fi trebuit sa se imparta intre D. si mine. Se reaminteste insa ca D., in declaratiile date, a infirmat categoric teza acuzarii, aratand ca s-a folosit de numele sau in discutiile cu P. spre a-si recupera banii pe care acesta din ii datora, si are toate motivele sa cred ca acesta este adevarul. Oricum ceea ce sustine acuzarea nu este confirmat de vreo proba obtinuta prin mijloace loiale ori legale, fiind rezultatul exclusiv al interpretarii de catre acuzare a unor interceptari din care nu rezulta ceea ce sustine acuzarea.
Se roaga prin urmare sa se constate ca proba cu declaratiile martorului denuntator P. O. reprezinta probe obtinute neloial, iar ceea ce este neloial in conformitate cu art. 101 Cod proc. penala face ca proba sa fie nelegala cu consecinta inlaturarii acesteia in conformitate cu art. 403 alin. (1) lit. c) Cod proc. penala.
3. Interceptarile convorbirilor din dosar nu pot fi doar prin ele insele probe pentru stabilirea vinovatiei si al condamnarii.
Independent de imprejurarea ca interceptarile/inregistrarile sunt nelegale si/sau neloiale si ca trebuie inlaturate in conformitate cu art. 403 alin. (1) lit. c), oricum aceste probe nu pot constitui in lipsa altor probe care sa le confirme cu adevarat si legal, probe in dovedirea vinovatiei si in pronuntarea unei solutii de condamnare. Chestiunea imposibilitatii stabilirii vinovatiei si pronuntarii unei hotarari de condamnare doar pe baza unor interceptari neconfirmate veridic de alte probe a fost transata de ICCJ - Sectia Penala prin Decizia nr. 460/15.05.2014 in dosarul nr. 2170/1/2013, pronuntata intr-o cauza in care au fost judecati politisti, procurori si judecatori si in care majoritatea celor trimisi in judecata au fost achitati.
Astfel, prin Sentinta 460 ICCJ a statuat ca: „ Totodata, potrivit alin. 2 al art. 99, inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, nefiind obligat sa o dovedeasca si are dreptul de a nu contribui la propria acuzare. Din interpretarea textului de lege mentionat, rezulta ca in procesul penal exista o legatura indisolubila intre sarcina probei si prezumtia de nevinovatie, in sensul ca obligatia de a oferi probe suficiente care sa fundamenteze o solutie de condamnare ii revine acuzarii.
Revenind la speta dedusa judecatii, inalta Curte apreciaza ca acuzatiile aduse inculpatilor prin actul de sesizare au doar caracterul unor indicii cu caracter infractional, care nu pot conduce la stabilirea vinovatiei acestora.
Rechizitoriul se bazeaza exclusiv pe interceptarile discutiilor purtate de inculpati, iar vinovatia acestora este stabilita de catre procuror in urma unei analize pe text a interceptarilor ambientale, fara ca acestea sa fie coroborate cu vreo alta proba care sa dea consistenta indiciilor rezultate din interceptari.
Totodata, se constata ca organul de urmarire penala face doar speculatii cu privire la continutul interceptarilor si apararile pe care si le fac inculpatii in declaratiile date in cursul urmaririi penale.
Concluzionand, desi convorbirile ambientale contin elemente care sa conduca la suspiciunea existentei unor activitati cu caracter infractional, acestea nu sunt coroborate si cu alte mijloace de proba care sa sustina acuzatiile aduse inculpatilor.
Inalta Curte apreciaza ca simpla existenta a unor discutii cu conotatii ilegale care nu sunt concretizate prin administrarea si a altor probe care sa le confirme nu este suficienta pentru stabilirea existentei faptelor si a vinovatiei inculpatilor.
(...) Condamnarea inculpatilor nu se poate baza exclusiv pe interceptarile discutiilor ambientale, ci acestea trebuie coroborate si cu alte mijloace de proba care sa demonstreze, fara dubiu vinovatia acestora.
Pronuntarea unei solutii de condamnare trebuie sa fie justificata de probe certe, indubitabile si nu de supozitii rezultate din analiza unor fragmente din interceptarile efectuate in cauza".
Nici in cauza dedusa judecatii nici unul dintre martorii audiati nu confirma inregistrarile. in ce priveste pe denuntatorul interesat P. O., afara de faptul ca declaratia acestuia este obtinuta in conditii de nelegalitate/neloialitate, ea se refera doar la ce ar fi aflat de la D., iar D. nu confirma ceea ce sustine P. O.
In raport de cele inainte aratate, se solicita sa se constate ca acuzarea se intemeiaza in totalitate sau cel putin covarsitor pe inregistrari si redari ale acestora care sunt facute in conditii de nelegalitate si ca, in acord cu jurisprudenta ICCJ, conforma cu jurisprudenta CEDO, o hotarare de condamnare care sa se intemeieze exclusiv pe inregistrari in ce ma priveste pe mine, nu este posibila.
Inculpatul arata ca a dat insa explicatii pentru toate convorbirile pe care le-am purtat si continutul acestora, am explicat contextul si relatiile pe care le-am avut cu D. C., conditiile in care a fost contractul intre SC D. T. SRL si R., contract incheiat fara vreo interventie infractionala din partea mea, asa cum pretinde acuzarea.
Se solicita prin urmare instantei sa constate ca inculpatul se afla, sub aspectul probelor avute in vedere in acuzare, intr-o situatie identica cu speta solutionata de catre inalta Curte de casatie si Justitie prin Sentinta nr. 460/15.05.2014 in dosarul nr. 2170/1/2013, si sa constatati ca, fata de materialul probator propus de Parchet si fata de probele administrate in fata instantei, la fel ca in speta evocata, dubiile rezultate din coroborarea tuturor acestora nu pot duce decat la o solutie de achitare, (inclusiv prin aplicarea principiului „ in dubio pro reo ").
4. Consideratii cu privire la tipicitatea si elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta.
Consecvent cu pozitia adoptata in fata instantei, prin declaratia data si concluziile orale si care sunt in acord cu realitatea inteleg sa dezvolt apararile care privesc si fondul acuzatiei spre a demonstra lipsa de temeinicie a acesteia.
4.1. Despre tipicitatea infractiunii
Prin elementele constitutive ale unei infractiuni se intelege atat realizarea conditiilor preexistente infractiunii, cat si a continutului propriu-zis - latura subiectiva si latura obiectiva. Potrivit art. 17 alin. (1) Cod penal anterior, in vigoare la data retinuta ca fiind momentul savarsirii infractiunilor supuse analizei, „Infractiune este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala". Codul penal actual defineste infractiunea ca fiind „fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o".
Plecand de la noua reglementare a infractiunii si modul in care aceasta a fost redata in doctrina, este de retinut ca trasaturile esentiale ale infractiunii sunt:
- prevederea faptei de legea penala (tipicitatea);
- caracterul nejustificat (cauzele justificative);
- caracterul imputabil (cauzele de neimputabilitate).
Doctrina si jurisprudenta, inclusiv a Curtii Constitutionale, a aratat ca prin norma de incriminare se stabileste un model abstract al faptei. Pentru a fi relevante penal, faptele trebuie sa corespunda descrierii sau modelului tipic din norma de incriminare, adica trebuie sa fie tipice. Tipicitatea este tocmai aceasta corespondenta, concordanta intre trasaturile faptei concrete si modelul abstract (tip) prevazut de norma de incriminare. Tipicitatea apare, asadar, in trasatura esentiala a prevederii faptei de legea penala.
Referitor la prevederea faptei de legea penala, ca trasatura esentiala a infractiunii, aceasta este, in primul rand o expresie a principiului legalitatii incriminarii, prevazut si la nivel constitutional - art. 23 alin. (12), cat si la nivel conventional - art. 7 paragraful 1 din CEDO. Astfel, prevederea faptei de legea penala presupune existenta unui model legal de incriminare care sa descrie fapta interzisa sau ordonata, existenta unei fapte concrete si tipicitatea. respectiv, corespondenta dintre elementele concrete ale faptei si cele ale modelului legal de incriminare.
Notiunea de tipicitate se refera atat la elementele obiective, cat si la elementele subiective din structura normei de incriminare.
Ambele sunt elemente prin prisma carora se analizeaza concordanta intre modelul descris de legiuitor in norma de incriminare si fapta concret savarsita. Pentru a interveni raspunderea penala trebuie sa existe o concordanta intre trasaturile faptei concrete si trasaturile modelului abstract prevazut de norma de incriminare. Cu alte cuvinte, fapta penala exista atunci cand au fost realizate toate elementele constitutive ale infractiunii, absenta oricarui element constitutiv al infractiunii lipsind actiunea penala de temeiul sau de drept.1
Curtea EDO, pe acest aspect, a retinut in numeroase hotarari ca art. 7 par. 1 din Conventie, care consacra principiul legalitatii incriminarii si al pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), pe langa interzicerea, in mod special, a extinderii continutului infractiunilor (...), prevede si principiul potrivit caruia legea penala nu trebuie interpretata si aplicata extensiv in defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie.
4.2. Cerintele legii penale pentru existenta infractiunii de trafic de influenta
Potrivit art. 291 alin. (1) Cod penal, constituie infractiunea de trafic de influenta „Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani si alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public si care promite ca il va determina pe acesta sa indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani".
Traficul de influenta reprezinta, in esenta, o speculare, o exploatare a influentei pe care faptuitorul o are sau lasa sa se creada ca o are asupra unui functionar public.
Fata de vechea reglementare, o deosebire semnificativa este reprezentata de inserarea unei conditii noi necesare pentru realizarea laturii obiective a infractiunii, respectiv aceea ca faptuitorul sa promita cumparatorului de influenta ca il va determina pe functionarul public sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri.
Realizarea acestei conditii presupune asumarea din partea faptuitorului a obligatiei, a angajamentului neechivoc, de a-l determina pe functionar sa adopte conduita ce formeaza obiectul vanzarii-cumpararii de influenta, ceea ce echivaleaza cu o garantare a reusitei interventiei3.
In lipsa unei atare promisiuni, fapta de pretindere, primire ori acceptare a promisiunii de bani sau alte foloase savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public, in vederea determinarii acestuia sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri, va constitui, eventual, infractiunea de inselaciune - dar nici asta nu este situatia in speta.
Care sunt cerintele esentiale pentru existenta infractiunii de trafic de influenta?
i) Faptuitorul trebuie sa aiba o influenta reala sau sa lase sa se creada (in sensul de a-1 convinge pe cumparatorul de influenta) ca are influenta asupra functionarului public. A avea influenta asupra unui functionar public inseamna a avea trecere, a se bucura in mod real de increderea acestuia, a fi in mod real in relatii bune cu acesta.
Faptuitorul va lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public, atunci cand, fara a avea trecere pe langa acel functionar, creeaza persoanei (cumparatorului) falsa impresie ca se bucura de aceasta trecere. Cerinta este indeplinita daca functionarul exista in realitate, cumparatorul stie acest lucru si in plus, crede ca subiectul activ (traficantul de influenta) are trecere fata de acel functionar public (sau functionar).
Influenta traficantului (reala sau presupusa) trebuie sa reprezinte motivul determinant al actiunii cumparatorului de influenta. In situatia in care faptuitorul lasa doar sa se creada ca are influenta, desi nu are, (teza Rechizitoriului) este vorba si de inducere in eroare, de o inselaciune pe care insa traficul de influenta o absoarbe in continutul sau.
In aceasta varianta (lasa sa creada ca are influenta), infractiunea de trafic de influenta se aseamana cu cea de inselaciune, pentru ca, in ambele situatii, se creeaza celeilalte persoane (cumparatorului de influenta sau persoanei inselate) o falsa impresie despre realitate6.
ii) Faptuitorul trebuie sa promita ca il va determina pe functionarul public sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri, chiar daca aceasta promisiune nu este indeplinita ulterior ori actul nu este efectuat.
Promisiunea exercitarii influentei, reala sau presupusa, este o conditie si o cerinta esentiala pentru existenta infractiunii. Ea nu poate fi dedusa, ci trebuie sa rezulte din conduita faptuitorului si demonstrata prin probe.
Actul promisiunii trebuie sa fie indubitabil, sa fie neechivoc. In lipsa angajamentului expres al exercitarii influentei si al garantarii reusitei acesteia, fapta va constitui infractiunea de inselaciune.7
Aceasta promisiune trebuie sa fie convingatoare pentru cumparatorul de influenta. Trebuie sa fie suficient de bine conturata incat sa creeze cumparatorului convingerea ca interventia va fi facuta.
A promite, inseamna a-si asuma, a-si lua obligatia de a face un anume lucru, in speta, de a face interventia, cu consecinta nasterii in persoana cumparatorului a convingerii ca traficantul va face ceea ce a promis. In timp ce in redactarea Codului penal anterior, fapta exista si daca autorul nu dezmintea afirmatiile altei persoane (chiar a autorului infractiunii corelative de cumparare de influenta, sau a altor participanti) in legatura cu influenta pe care ar avea-o asupra unui functionar si in aceste conditii primea, pretindea sau accepta foloase, in conditiile actualului Cod penal, este necesar a fi indeplinita aceasta actiune suplimentara8 prin care autorul fagaduieste in mod neechivoc determinarea conduitei functionarului9.
Pe acest aspect, Inalta Curte a aratat ca „asa cum putem observa notiunea de promisiune este introdusa ca un element de noutate absoluta in ceea ce priveste aceasta infractiune, iar Curtea Constitutionala a retinut, la randul ei, ca legiuitorul, prin noul Cod penal, „a descris mai bine modalitatile de incriminare pentru a evita arbitrariul in aplicarea legii penale, tinand cont de faptul ca, in practica, se intalnesc asemenea modalitati de savarsire a faptei.
Curtea Constitutionala, pe aspectul instituirii cerintei esentiale a promisiunii pentru existenta infractiunii de trafic de influenta, a aratat ca „ un argument in plus care sustine concluzia anterioara, respectiv faptul ca, in actuala reglementare a infractiunii de trafic de influenta, lesiuitorul a adausat o noua conditie de tipicitate (noua cerinta esentiala), necesara pentru realizarea laturii obiective a infractiunii, respectiv aceea ca faptuitorul sa promita cumparatorului de influenta ca il va determina pe functionarul public sau pe o alta persoana dintre cele mentionate de lege sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri.
Curtea retine ca formularea normei penale criticate - „pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public si care promite ca il va determina pe acesta ..." - este redactata clar, pentru intregirea laturii obiective a infractiunii de trafic de influenta, deci pentru existenta infractiunii, fiind necesara indeplinirea cerintei existentei influentei reale sau imaginare (conjunctia „sau", cu functie disjunctiva, avand intelesul curent din limba romana - ori/fie, in concret legand notiuni care se exclud ca alternative), impreuna cu/alaturi de cerinta ca faptuitorul sa promita ca il va determina pe functionarul public sau pe o alta persoana dintre cele mentionate de lege sa adopte conduita dorita de cumparatorul de influenta (conjunctia copulativa „si" avand functia de a lega doua cerinte esentiale, de a indica o completare, un adaos, o precizare noua in incriminarea faptei de trafic de influenta).
Or, Curtea constata ca realizarea acestei din urma conditii (de a promite influenta asupra functionarului) presupune asumarea din partea faptuitorului a obligatiei, a angajamentului de a-l determina pe functionar sa adopte conduita ce formeaza obiectul traficarii de influenta. in aceste conditii se poate sustine ca, in lipsa promisiunii faptuitorului ca il va determina pe functionarul public sau alta persoana dintre cele prevazute de lege sa aiba conduita solicitata de cumparatorul de influenta, fapta de a pretinde, primi ori accepta promisiunea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public in vederea determinarii acestuia sa indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa urgenteze ori sa intarzie indeplinirea unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri, nu constituie infractiunea de trafic de influenta.
Promisiunea poate fi explicita sau implicita, atunci cand rezulta din imprejurari de fapt, iar infractiunea exista indiferent daca interventia promisa a avut sau nu loc si indiferent daca s-a urmarit efectuarea unui act legal sau ilegal. In aceste conditii, Curtea retine ca prin reglementarea, in plus, a cerintei precitate, doar actul de pregatire care se apropie suficient de mult de lezarea valorii sociale ocrotite urmeaza a fi sanctionat penal, din aceasta perspectiva legea noua fiind legea penala mai favorabila, totodata, noul Cod penal reglementand intr-un mod mai clar si previzibil infractiunea de trafic de influenta.
Aceeasi este si interpretarea inaltei Curti care a aratat ca „apreciaza ca activitatea de promisiune, prevazuta de art. 291 C. pen. in vigoare, este inclusa in activitatea de determinare la care faptuitorul se obliga anterior, conform cerintei prevazute de vechea codificare. Cu alte cuvinte, se considera ca folosirea, in reglementarea anterioara, a expresiei „pentru a-l determina" semnifica o garantie din partea vanzatorului de influenta in sensul reusitei interventiei sale pe langa functionarul public, aspect care presupunea o obligatie de rezultat, pe cand, in situatia actuala, subiectul activ are o obligatie de diligenta, care permite, insa, spre deosebire de vechea codificare, o distinctie clara cu privire la intentia infractionala a subiectului activ.
Astfel, aspectul introdus cu privire la promisiunea determinarii contureaza mai precis latura obiectiva a infractiunii de trafic de influenta si permite o delimitare neta de alte infractiuni (spre exemplu, inselaciunea), intentia clara a legiuitorului fiind aceea de a sublinia ca nu orice pretindere de influenta, chiar si fara a avea aparenta minimala a unui act real de coruptie, constituie trafic de influenta, ci doar acel act de pregatire (pentru o posibila fapta viitoare de luare de mita) care se apropie suficient de mult de lezarea valorii sociale care trebuie sanctionata penal conform art. 291 C. pen..
Cu deosebita importanta raportat la speta, se mentioneaza si ca in legatura cu subiectul activ al infractiunii de trafic de influenta este esential a se retine
ca „In cazul infractiunii de cumparare de influenta savarsita prin intermediar, cumparatorul este autor, iar nu instigator la aceasta infractiune. Ca atare, nu se poate spune ca intermediarul ar fi fost instigat de catre cumparator. In realitate, intermediarul, desi infaptuieste chiar actiunea tipica prevazuta in textul de incriminare (darea banilor de pilda), efectuand aceasta activitate ca un act de inlesnire a activitatii cumparatorului de influenta (care poate comite infractiunea direct sau indirect), nu poate fi considerat decat un complice la infractiune.
Cumpararea de influenta prin intermediar constituie infractiune numai daca promisiunea, oferta sau folosul ajunge la traficant, nu si atunci cand actiunea tipica, necunoscuta traficantului, se opreste la intermediar. In asemenea situatie, neputandu-se retine existenta infractiunii in sarcina autorului, nu poate fi retinuta nici calitatea de complice in persoana intermediarului.
Activitatea de mijlocire intre cumparatorul si vanzatorul de influenta pe care o desfasoara intermediarul va constitui, dupa caz, complicitate la cumpararea de influenta sau la vanzarea de influenta, dupa cum a inteles sa ajute, prin actiunile sale, pe cumparatorul sau pe vanzatorul de influenta. Dupa cum cumparatorul de influenta nu este complice sau instigator la cumpararea de influenta, nici in persoana intermediarului nu se pot retine doua infractiuni in concurs (cumparare si vanzare de influenta), atunci cand, intelegand sa ajute unul dintre participantii la trafic, intra automat in contact si cu celalalt.14"
Cat priveste latura subiectiva a infractiunii de trafic de influenta, aceasta se poate realiza doar cu intentie directa calificata. Adica o intentie caracterizata printr-un scop special, acela al determinarii functionarului public sau a altui functionar sa faca sau sa nu faca, ori sa intarzie sau sa urgenteze un act ce intra in atributiile sale de serviciu, ori sa faca un act contrar acestor atributii.
5. Infractiunea de trafic de influenta imputata inculpatului D. S. se arata ca nu exista. Din probe se arata ca nu rezulta ca ar fi savarsit fapta imputata si nici elementele vinovatiei sale.
5.1. Pornind de la analiza elementelor constitutive ale infractiunii deduse judecatii, analiza mai sus expusa, si pastrandu-ne in coordonatele rechizitoriului, pentru a putea retine vinovatia subsemnatului, din probele administrate in dosar nu rezulta elemente materiale si elementele vinovatiei mele, solutia fiind cea de achitare:
a) Sub aspectul laturii obiective a infractiunii de trafic de influenta:
Nu exista, in realitatea obiectiva a probelor din dosar, „pretinderea" vreunui folos exercitata de mine la P. O., in vederea incheierii vreunui contract;
Nu exista probe care sa dovedeasca discutii/intelegeri purtate intre subsemnatul si D. I. C., prin care sa fi transmis actiunea de „pretindere" dar si „promisiunea" - element constitutiv obligatoriu si esential al infractiunii de trafic de influenta, catre cumparatorul de influenta P. O., prin „intermediarul" D..
Subsemnatul nu am avut influenta, nu mi-am exercitat vreo influenta si nici nu am pretins a avea o asemenea influenta, nu am promis ca voi face ceva in sensul sustinut de acuzare, respectiv al traficului de influenta.
Contractul de transport in discutie a fost incheiat si s-a derulat fara vreo interventie a subsemnatului;
b) Sub aspectul laturii subiective a infractiunii de trafic de influenta:
- Nu exista probe din care sa rezulte elemente ale laturii subiective, respectiv intentia directa calificata, ceruta de textul incriminator, si nici nu pot exista asemenea probe de vreme ce nu exista probe cu privire la latura obiectiva a infractiunii, lipsind cu desavarsire elementele materiale ale infractiunii.
Sistematizand elementele sale de tipicitate, rezulta ca traficul de influenta presupune ca:
a) Exercitarea influentei sa fie conditionata de pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase;
b) Promisiunea facuta de catre traficantul de influenta cumparatorului de influenta in sensul determinarii functionarului in adoptarea unei conduite anume;
c) Ipotetica indeplinire a atributiilor de serviciu de catre functionar sa fie determinata de influenta exercitata acestuia de catre traficantul de influenta.
Analizand substanta actului de executare prevazut in norma, este lesne de observat ca textul cere ca eventuala obtinere a unui folos sa fie rezultatul unei solicitari exteriorizate si efective din partea celui care isi traficheaza influenta sau a unei oferte cu aceleasi atribute din partea cumparatorului de influenta. In lipsa unei asemenea exteriorizari nu ar putea fi lezata valoarea sociala protejata in maniera prescrisa in norma de incriminare, neputandu-se constata o reala traficare a influentei. Semantica actelor alternative de executare continute de textul de incriminare confirma ca acestea trebuie sa imbrace o forma exterioara, determinabila in probele aflate la dosarul cauzei.
In forma pretinderii, este clar ca aceasta pretindere trebuie sa fie exteriorizata de catre traficant, deoarece insasi semantica verbului cere existenta unui destinatar (a pretinde inseamna in mod evident in acest context a cere de la alta persoana);
In varianta primirii, primirea poate exista doar daca exista cineva care da. Cumparatorul de influenta trebuie sa dea in mod constient, cunoscand semnificatia sumei pe care o remite (cea de element determinant pentru traficarea influentei);
In varianta acceptarii promisiunii, trebuie dovedita existenta formularea de catre cumparator a promisiunii si, subsecvent, acceptarea de catre traficant a acestei promisiuni.
Fata de continutul normei de incriminare, trebuie intotdeauna dovedita promisiunea formulata de catre traficantul de influenta cumparatorului de influenta.
La nivel probatoriu este necesara deci o structura bilaterala de comitere formata din parti care actioneaza in plan obiectiv si subiectiv cu scopul traficarii respectiv cumpararii influentei.
In speta, in ceea ce il priveste pe inculpatul D. S. se arata ca nu exista, pretindere, nu exista promisiune, nu exista primire. Nu exista asadar niciuna dintre cerintele care sunt esentiale pentru existenta infractiunii de trafic de influenta, lipsind elementul material al infractiunii, cu consecinta directa si a lipsei laturii subiective.
Caracterul extern si detectabil in realitatea materiala al actului de traficare este constatat si de practica judiciara: „a primi bani sau alte foloase insemna preluarea (n.n. dovedita) de catre faptuitor (persoana care are influenta sau a lasat sa se creada ca are influenta) a unei sume de bani, a unui bun, etc; a pretinde bani sau alte foloase inseamna formularea de catre faptuitor, in mod expres sau tacit, a cererii de a i se remite o suma de bani ori a i se da un bun, iar a accepta promisiuni sau daruri inseamna a-si manifesta acordul cu privire la promisiunile facute sau darurile oferite, toate in scopul de a determina un functionar sa faca ori sa nu faca un act ce tine de resorturile atributiilor sale de serviciu" - Decizia ICCJ nr. 1414/2009.
Avand in vedere necesitatea unui act de primire ca premisa a folosului obtinut de catre traficant, se poate afirma in mod concluziv ca este insuficient ca folosul sa fie obtinut ca urmare a unei dorinte neexteriorizate printr-un act concret de traficare de a obtine un folos material.
Simpla insusire a folosului material nu poate fi echivalata cu actul de primire cuprins in norma penala, tocmai pentru ca acesta trebuia sa fie consecinta unei conventii „sinalagmatice", avand ca obiect traficarea influentei, in care partile s-au angajat constient.
Asadar, in cadrul analizei privind elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta trebuie in mod obligatoriu sa existe exteriorizari dovedite ale modalitatilor alternative ale infractiunii, aceste exteriorizari trebuind sa se desprinda din probele de la dosar, lipsa acestora neputand fi compensata cu elemente extrinseci tipicitatii faptei.
De asemenea, nu este suficient ca insusirea folosului sa fie constatata (chiar daca in speta nu este dovedit acest lucru), pentru a concluziona in sensul existentei faptei de trafic de influenta. O asemenea interpretare contrazice chiar norma de incriminare care cere ca folosul material obtinut sa fie consecinta unei vanzari-cumparari a influentei, „conventie" in care fiecare parte actioneaza cu scopul aferent pozitiei de pe care se afla (vanzator, respectiv cumparator de influenta).
A proceda altfel decat constatand din probe existenta elementelor constitutive ale infractiunii, este un demers defectuos si in contradictie cu tipicitatea faptei, fiind, in acelasi timp, si extrem de periculos prin aceea ca se poate foarte usor aluneca in arbitrariu, cat timp lipsa elementelor constitutive prevazute de norma ar fi suplinita prin elemente subiective prezumate.
Lipsa unui element obiectiv/cerinte esentiale dintre cele alternativ prevazute de norma penala, dar retinerea acestuia pe baza presupunerilor ce tin de subiectiv (si, de multe ori, de modalitatea in care este construit rechizitoriul), creeaza probleme si la nivelul laturii subiective a faptei. Este imposibil, sa fie retinuta existenta intentiei vizavi de actul de executare (care presupune dovedirea tuturor elementelor de tipicitate) atunci cand din realitatea obiectiva lipseste tocmai actul de executare imputat traficantului de influenta15.
Analiza probelor din dosar (urmarire penala si instanta).
Procedand la analiza obiectiva a probelor din dosar concluzia la care se ajunge este aceea ca niciuna dintre probele pe care acuzarea se sprijina, nu are nici de una singura, nici coroborate, aptitudinea de a dovedi vinovatia subsemnatului, nefiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii retinute in sarcina subsemnatului si nici elementele tipice ale infractiunii, astfel:
5.2.1. Denuntul/declaratiile lui P. O.
La dosarul cauzei se afla declaratiile lui P. O., astfel: Denuntul formulat la data de 15.09.2015 (voi. 1 DUP, f. 1-4); Declaratiile de martor din data de 06.10.2015 si 08.10.2015 (voi. 1 DUP, f. 72-81); intermediarului la dare de mita" - Dr. S. B., D.-A. S.; Declaratie de martor din data de 22.03.2016, data in fata instantei (voi. instanta, f. 164);
i) O prima observatie tine de modalitatea in care trebuiesc analizate declaratiile date de un denuntator intr-o cauza penala.
Particularitatile infractiunilor de coruptie, care, asa cum am mentionat, implica doi autori distincti ai infractiunilor de trafic si cumparare de influenta, determina insa si o analiza atenta a declaratiilor martorului denuntator, analiza la care vor fi avute in vedere urmatoarele elemente:
Stabilirea bunei sale credinte;
Stabilirea interesului in cauza;
Daca denuntatorul are sau nu are cazier sau daca este cercetat pentru alte fapte de natura penala;
imprejurarile formularii denuntului;
Daca se afla sau nu sub influenta unei persoane;
Daca a fost determinat de catre organele de urmarire sa formuleze denuntul, mai ales in situatia martorului cercetat pentru infractiuni;
Daca a provocat savarsirea infractiunii, in scopul obtinerii de probe.
in mod evident denuntatorul P. O. nu este si nu poate fi socotit ca fiind de buna credinta. Este un personaj dubios, cercetat penal in multe cauze privind infractiuni grave, interesul sau in formularea unui denunt fiind acela de reducere a limitelor de pedeapsa in alte cauze in care este cercetat/judecat.
Cu privire la faptul ca denuntatorul P. O. este cercetat in multe cauze penale dar si ca este un „ denuntator de profesie " stau marturie extrasele de pe portalul instantelor de judecata precum si propriile declaratii: „mai am si alte dosare pe rolul tribunalului in care am calitatea de inculpat. Am o pedeapsa de 3 ani cu supraveghere pentru cumparare de influenta. Este adevarat ca am cerut aplicarea art. 19 (...) nu-mi amintesc daca pentru condamnarea primita sa fi beneficiat de acelasi articol" (declaratia din data de 22.03.2016 data in fata instantei, fila 7, fila 167 voi. Instanta). in prezent conform postarilor pe site-ul instantelor din Bacau, rezulta ca acesta este condamnat definitiv la o pedeapsa de 5 ani inchisoare si ca este in curs de judecata, intre altele, si pentru savarsirea unor infractiuni de inselaciune cu consecinte deosebit de grave.
De asemenea, se observa ca denuntul din data de a fost formulat in conditii suspecte (dactilografiat) existand presupunerea rezonabila ca a fost determinat de catre organele penale sa formuleze acest denunt. Din acel moment P. O. s-a aflat sub puterea Parchetului actionand pot
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Luare de mita
Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1438 din data de 17.10.2017Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1417 din data de 17.10.2017
Anulare act administrativ - Hotarare nr. 867 din data de 02.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 810 din data de 24.10.2017
Nulitate act - Hotarare nr. 735 din data de 10.10.2017
Anulare act - Hotarare nr. 721 din data de 04.05.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 703 din data de 06.10.2017
Faliment - Hotarare nr. 669 din data de 21.12.2017
Obligatia de a face - Contencios - Hotarare nr. 622 din data de 16.06.2017
Nulitate act juridic - Hotarare nr. 615 din data de 19.09.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 613 din data de 24.04.2018
Faliment - contestatie - Hotarare nr. 582 din data de 13.11.2017
Pretentii - Lititgii cu profesionistii - Hotarare nr. 537 din data de 27.06.2017
Faliment - Hotarare nr. 484 din data de 28.09.2017
Debite intre societati comerciale - Hotarare nr. 403 din data de 14.07.2017
Reziliere contract - Hotarare nr. 262 din data de 23.03.2018
Contestatie la executare - Hotarare nr. 220 din data de 30.01.2018
Litigiu Curtea de Conturi - Hotarare nr. 176 din data de 01.03.2018
Cerere valoare redusa - Hotarare nr. 157 din data de 13.02.2018
Cerere de valoare redusa - Hotarare nr. 97 din data de 30.01.2018