?ANTAJ. LUARE DE MITA. PROVOCAREA ACUZATULUI DE ORGANELE JUDICIARE. ART.19 DIN OUG NR.43/2002

?ANTAJ. LUARE DE MITA. PROVOCAREA ACUZATULUI DE ORGANELE JUDICIARE. ART.19 DIN OUG NR.43/2002

(decizia penala nr. 614/A/07.04.2016, dosar nr. 34396/3/2015)

Prin sentinta penala nr.2163 din data de 14.12.2015, Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala in baza art. 386 C.p.p., a respins ca neintemeiate cererile de schimbare de incadrare juridica.
In baza art. 131 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 207 alin. 1, alin. 3 N.C.p., cu aplic. art. 5 N.C.p. si cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p., a condamnat pe inc. B.M.O., la pedeapsa inchisorii de 2 ani, sub aspectul savarsirii infractiunii de santaj.
In baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. 1 N.C.p., cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p., a condamnat pe inculpat la pedeapsa inchisorii de 2 ani si 4 luni, sub aspectul savarsirii infractiunii de luare de mita.
In baza art. 67 alin. 1 N.C.p., art. 67 alin. 2 N.C.p. rap. la art. 289 alin. 1 N.C.p., a interzis inculpatului drepturile prev. art. 66 alin. 1 lit. a, b, g si k N.C.p., pe o perioada de 4 ani.
In baza art. 65 N.C.p., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g si k N.C.p., incepand cu data ramanerii definitive a prezentei hotarari si pana cand pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata ca executata.
A constatat ca cele doua infractiuni deduse judecatii sunt concurente.
In baza art. 38 alin. 2 NC.p. rap. la art. 39 alin. 1 lit. b N.C.p., a contopit cele doua pedepse aplicate, astfel incat inculpatul sa execute pedeapsa cea grea de 2 ani si 4 luni, la care s-a adaugat un spor de 8 luni, astfel incat inculpatul sa execute in final pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In baza art. 45 alin. 1 N.C.p., a aplicat pedeapsa complementara prev. de art. art. 66 alin. 1 lit. a, b, g si k N.C.p., pe o perioada de 4 ani, care se executa potrivit art. 68 alin. 1 lit. c N.C.p.
In baza art. 45 alin. 5 N.C.p. rap. la art. 45 alin. 1 N.C.p., a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art. art. 66 alin. 1 lit. a, b, g si k N.C.p., incepand cu data ramanerii definitive a prezentei hotarari si pana cand pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata ca executata.
In baza art. 399 alin. 1 C.p.p., a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului.
In baza art. 72 alin. 1 N.C.p., a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii si a arestului preventiv de la 01.09.2015 la zi.
In baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de catre stat in valoare 7.500 lei.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriul nr. 121/P/2014 al Parchetului de pe langa ICCJ – DNA, inregistrat pe rolul acestei instante in data de 23.09.2015, sub nr. 34396/3/2015, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a inc. B.M.O., sub aspectul savarsirii infractiunilor de santaj, prev. de art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 207 alin. 1 si 3 din Codul penal, si luare de mita, prev. de art. 289 alin. 1 din Codul penal, cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele in concurs real, cu aplic. art. 38 al. 1 din Codul penal.
In baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, s-au retinut urmatoarele:
Inc. B.M.O., directorul C. S. N. – Sala Polivalenta din Bucuresti din subordinea Ministerul Tineretului si Sportului, in luna aprilie 2013, in timp ce se afla la Restaurantul T. A., in spatiul comercial construit pe terenuri ale C. S.N. – Sala Polivalenta, terenuri situate in fata Salii Polivalente, inchiriate de S.R. prin firma sa SC R. C. SRL, a amenintat-o pe aceasta ca-i vor fi reziliate contractele de inchiriere pentru terenuri, daca nu va renunta la contractul de inchiriere a constructiei ce apartine firmei SC R. C. SRL, catre SC T. A., pentru inchirierea constructiei catre firma indicata de el, si care in saptamana ulterioara primei amenintari si in luna mai 2013, in Bucuresti, a reiterat amenintarile si a instiintat-o pe S.R. ca, daca nu este de acord cu propunerile lui de renuntare la chiriasul de atunci al cladirii si pentru atribuirea acesteia unei firme desemnate de directorul Salii Polivalente care administra terenurile pe care se afla constructia, va determina rezilierea contractului de inchiriere a terenurilor pe care S.R., prin firma sa, a construit cladirea.
Aceleasi inculpat, in perioada 22.04.2015 – 01.09.2015, a pretins suma de 10.000 euro si niste foloase materiale constand in cedarea constructiei detinute de SC R.C. SRL catre o firma la care asociat, cu o cota de 50%, sa fie o persoana apropiata lui B.M.O., iar celalalt asociat – S.H., in vederea valorificarii constructiei in activitati comerciale si primirea de catre B.M.O. de la S.H. a sumei de 10.000 euro, in autoturismul pe care-l folosea, marca Audi A 7 cu nr. de inmatriculare, comise in B.
In cursul judecatii, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate, cerere admisa de catre instanta.
In drept, s-au constatat urmatoarele:
Fapta inc. B.M.O., care, in perioada aprilie-mai 2013, in calitate de director al C. S. N. – Sala Polivalenta din Bucuresti, institutie aflata in subordinea Ministerul Tineretului si Sportului, a exercitat acte de violenta psihica asupra martorei denuntatoare S.R., constand in amenintari repetate privind rezilierea contractelor de inchiriere a doua terenuri, incheiat intre Complexul Sportiv National  – Sala Polivalenta, in calitate de proprietar, si S.C. R.C..S.R.L., in calitate de chirias, cu scopul de a o determina pe aceasta sa rezilieze contractul de inchiriere al unui spatiu comercial (situat pe cele doua terenuri de mai sus), incheiat intre S.C. R. C. S.R.L., in calitate de proprietar, si S.C. T. A. S.R.L., in calitate de chirias, intrucat inculpatul dorea sa intre in posesia cladirii, prin persoane interpuse, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de santaj, prev. de art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 207 alin 1, alin. 3 C.p., cu aplic. art. 5 N.C.p.
Fapta aceluiasi inculpat, care, in perioada mai – septembrie 2015, a pretins si a primit de la martorul denuntator suma de 10.000 euro, precum si a pretins cedarea cladirii apartinand S.C. Ruho Caffe S.R.L.(persoana juridica administrata de sotia martorului denuntator), catre o firma la care sa fie asociat cu o cota de 50% sotia inculpatului, iar cu 50% martorul denuntator, pentru a stinge litigiul civil dintre S.C. R.C. S.R.L. si Complexul Sportiv National Sala Polivalenta (in dosar nr. 266/4/2014, solutionat in prima instanta de catre Judecatoria Sector 4 Bucuresti), precum si pentru a prelungi contractul de inchiriere incheiat intre S.C. R. C.S.R.L. si C. S.N. Sala P., intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita, prev. de 6 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 289 alin. 1 N.C.p.
Cele doua infractiuni deduse judecatii sunt infractiuni de coruptie, fiind incidente dispozitiile Legii nr. 78/2000, intrucat inculpatul face parte din categoria expres prev. de art. 1 alin. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000 – persoana care indeplineste permanent o functie, ce presupune luarea deciziilor in cadrul serviciilor publice. Astfel, Complexul Sportiv National – Sala Polivalenta a fost infiintat prin Hotararea de Guvern nr. 1240/1996. Potrivit art. 1 din Regulamentul de Organizare si Functionare a Complexului Sportiv National Sala Polivalenta, regulament emis de Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret, Sala Polivalenta este o institutie publica, cu personalitate juridica, aflata in subordinea Autoritatii Nationale pentru Sport si Tineret. La data savarsirii infractiunilor deduse judecatii, inc. B.M.O. avea calitatea de director al acestei institutii, fiind numit prin ordinul nr. 505/12.04.2013 si ordinul nr. 870/10.07.2013, ambele emise de catre Ministrul Tineretului si Sportului. Prin urmare, inc. B.M.O. are calitatea de functionar public in cadrul institutiei publice Sala P., din subordinea Ministerului Tineretului si Sportului. Functia detinuta de catre inculpat ii permitea acestuia sa ia decizii in numele institutiei pe care o reprezenta, deoarece potrivit art. 131 lit. c din H.G nr. 1240/1996, directorul Complexului Sportiv National Sala Polivalenta reprezinta institutia in relatia cu agentii economici. Printre acesti agenti economici se regaseste si S.C. R. C. S.R.L., persoana juridica care avea incheiat doua contracte de inchiriere cu Complexul Sportiv National Sala Polivalenta, vizand doua terenuri aflate in proprietatea institutiei publice. Pentru aceste motive, in ceea ce priveste infractiunea de luare de mita sunt incidente dispozitiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 (inculpatul nu detine niciuna dintre calitatile expres si limitativ prev. de art. 7 din Legea nr. 78/2000), iar in ceea ce priveste infractiunea de santaj sunt incidente dispozitiile art. 131 din Legea nr. 78/2000.
In prezentul dosar, sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de santaj si luare de mita, atat sub aspectul laturii subiective, cat si sub aspectul laturii obiective.
In ceea ce priveste infractiunea de santaj, sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat ca aceasta infractiune presupune o constrangere exercitata asupra unei persoane, prin violenta sau amenintare, de natura sa produca celui impotriva caruia se exercita, o stare de temere. In prezentul dosar, inculpatul a exercitat asupra martorei denuntatoare S.R. acte de violenta psihica, deoarece, in mod repetat, a amenintat-o pe aceasta ca va rezilia contractele de inchiriere a celor doua terenuri, daca aceasta persoana juridica nu va rezilia contractul de inchiriere a cladirii pe care il avea cu SC T. A., desi, potrivit sentintei civile nr. 6452/19.05.2015, pronuntata de catre Judecatoria Sector 4 Bucuresti in dosar nr. 266/4/2014, in cuprinsul lunii aprilie 2013, S.C. R. C. S.R.L. nu mai avea nicio datorie restanta derivata din chirii. Mai mult, pentru a spori tensiunea martorei denuntatoare, ca sa o determine pe aceasta sa dea curs solicitarilor sale, inculpatul a invocat numele unor oameni politici, precum fostul Ministru al Sanatatii, N.B., si deputatul D.B., ca fiind un sprijin in demersurile sale de a evacua S.C. R. C. S.R.L. de pe terenurile inchiriate. Presiunea psihica la care a fost supusa victima, este evidentiata de declaratiile martorei R.S., precum si de insistenta cu care inculpatul a reinterat aceleasi amenintari pe o perioada destul de lunga (aproximativ 2 luni).
Chiar daca potrivit sentintei civile pronuntata de catre Judecatoria Sector 4 Bucuresti in prima instanta, in dosar nr. 266/4/2014, incepand cu data de 30.04.2013, S.C. R. C. S.R.L. avea datorii restante, totusi, acest fapt nu exclude existenta infractiunii de santaj, pentru actele de amenintare exercitate in cursul lunii mai 2013, intrucat, inculpatul nu a exercitat drepturile institutiei pe care o reprezenta in scopul pentru care acele drepturi au fost prevazute in cele doua contracte incheiate intre parti (potrivit clauzelor contractuale, neplata chiriei de catre locatar, atrage incidenta pactului comisoriu expres de gradul IV), ci, pentru a o sicana pe martora denuntatoare, pentru a-si satisface el niste interese personale. Practic, este vorba despre deturnarea unei prevederi contractuale, de la finalitatea pentru care a fost instituita in acordul partilor, si anume aceea de a garanta executarea obligatiilor asumate. De aceea, inculpatul nici nu s-a grabit sa introduca actiune la instanta civila, pentru neplata chiriei (a recurs la remediul legal de-abia in data de 07.01.2014, cand s-a inregistrat actiunea civila la Judecatoria Sector 4 Bucuresti), ci a conservat aceasta stare, pentru a o vulnerabiliza pe martora denuntatoare, prin amenintari succesive cu rezilierea contractelor.  
Scopul pentru care inculpatul a exercitat acte de violenta psihica asupra victimei a fost acela de a intra in posesia cladirii apartinand S.C. R. C. S.R.L., prin persoane interpuse, pentru a o exploata in scopuri comerciale, motiv pentru care instanta va retine  dispozitiile art. 207 alin. 3 N.C.p.  
In legatura cu aceasta infractiune se impun a fi facute anumite mentiuni. Fapta a fost savarsita in perioada aprilie-mai 2013, deci inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod penal. Chiar daca cea de-a doua infractiune dedusa judecatii a fost savarsita in perioada mai – septembrie 2015, deci dupa intrarea in vigoare a noii legislatii penale, totusi nu echivaleaza cu crearea unei lex tertia daca in raport de infractiunea de santaj se va face aplicarea art. 5 N.C.p. Altminteri, inseamna sa nu i se aplice inculpatului principiul prev. de art. 15 alin. 2 Constitutia Romaniei, privind legea penala mai favorabila. Dispozitiile Deciziei Curtii Constitutionale nr. 265/2014, care interzic crearea unui melanj intre Vechiul Cod Penal si Noul Cod Penal, se aplica doar in cazul infractiunilor care cad sub incidenta art. 5 N.C.p., interzicand ca pentru unele fapte sa se aplice dispozitiile Vechiului Cod Penal, iar pentru altele sa se aplice dispozitiile Noului Cod Penal. Or, in prezentul dosar aceasta decizie de neconstitutionalitate nu-si gaseste aplicabilitatea, in sensul ca infractiunea de luare de mita este guvernata de dispozitiile art. 3 N.C.p, privind activitatea legii penale, deoarece a fost savarsita sub imperiul Noului Cod penal. Prin urmare, din punctul de vedere al instantei nu exista situatia premisa avuta in vedere de Decizia Curtii Constitutionale nr. 265/2014 – existenta mai multor infractiuni sub imperiul Vechiului Cod penal, pentru a se putea aprecia ca s-ar aduce atingere acestei decizii, daca instanta ar analiza prima infractiune dedusa judecatii din perspectiva art. 5 N.C.p. Oricum in curand se va lamuri acest aspect, deoarece Inalta Curte de Casatie si Justitiei este investita cu dezlegarea unei probleme de drept de catre Curtea de Apel Bacau, tocmai pe aceasta chestiune. Efectuand o analiza comparativa intre vechea si noua legislatie penala, instanta constata ca, in concret, legea penala mai favorabila o reprezinta tot Noul Cod penal. Astfel, infractiunea de santaj savarsita de inculpat era incriminata, la data savarsirii, potrivit dispozitiilor art. 131 din Legea nr. 78/2000, inainte de modificarea intervenita prin Legea nr. 187/2012, deoarece inculpatul face parte din categoria subiectilor activi prev. de art. 1 alin. 1 lit. b din acelasi act normativ (persoana care indeplineste o functie de decizie in cadrul unui serviciu public). In aceste conditii limitele de pedeapsa sunt cuprinse intre 7-12 ani. Potrivit art. 131 din Legea nr. 78/2000, dupa modificarea intervenita prin Legea nr. 187/2012 (in vigoare de la 01.02.2014), limitele speciale ale pedepselor prev. de art. 207 C.p. se majoreaza cu 1/3, urmand ca individualizarea pedepsei sa se realizeze in limite cuprinse intre 2 ani, 8 luni – 9 ani, 4 luni. Prin urmare, s-a apreciat din perspectiva art. 5 N.C.p., ca legea penala mai favorabila inculpatului o reprezinta Legea nr. 78/2000 in vigoare la acest moment. De aceea, instanta nu a procedat la schimbarea incadrarii juridice.
In ceea ce priveste infractiunea de luare de mita, instanta a constatat ca inculpatul a savarsit aceasta infractiune prin doua dintre modalitatile alternative sub care este incriminata, si anume fapta de a pretinde si fapta de a primi. Astfel, inculpatul a pretins si ulterior a primit suma de 10.000 euro de la martorul denuntator S.H., potrivit flagrantului organizat. De asemenea, acesta a pretins de la martorul denuntator cedarea cladirii apartinand S.C. R. C. S.R.L. (persoana juridica administrata de sotia martorului denuntator), catre o firma la care sa fie asociat cu o cota de 50% un apropiat al sau. Scopul pentru care inculpatul a pretins foloase si a primit bani, a fost acela de indeplini un act care intra in atributiile sale de serviciu – prelungirea contractului de inchiriere a celor doua terenuri, incheiat intre S.C. R. C. S.R.L. si C.S. N. Sala P., pe de o parte, si stingerea litigiului civil din dosarul nr. 266/4/2014, aflat pe rolul Judecatoriei Sector 4 Bucuresti, pe de alta parte. Conform dispozitiilor art. 26 din HG nr. 11/09.01.2003, privind organizarea si functionarea Ministerului Tineretului si Sportului, unitatile subordonate ministerului pot inchiria imobile agentilor economici. Potrivit Ordinului privind organizarea si functionarea C. S. N. Sala P., coroborat cu prevederile HG nr. 1240/1996, art. 131 lit. c, directorul Complexului Sportiv National Sala Polivalenta reprezinta institutia in relatia cu agentii economici, avand personalitate juridica proprie. Prin urmare, din moment ce functia detinuta ii confera inculpatului atributii de incheiere a contractelor de inchiriere privind imobile, atunci, implicit, are si atributii de a prelungi contractele respective. De asemenea, inculpatul, in calitate de director al C. S. N. Sala P., are, prin prisma atributiilor de serviciu, si dreptul de a renunta la actiunea civila formulata de catre institutia pe care o conduce impotriva S.C. R. C. S.R.L., avand ca obiect pretentii/reziliere contract de inchiriere.
Contrar punctului de vedere emis de catre aparare, instanta nu a procedat la schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de luare de mita in infractiunea de santaj, deoarece in raport de martorul denuntator S.H. nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 207 N.C.p. Astfel, de esenta infractiunii de santaj este exercitarea unor acte de violenta fizica/psihica, actiune la care nu a fost supus martorul denuntator S.H., spre deosebire de sotia acestuia, S.R.. Probele administrate nu atesta ca martorul denuntator S.H. s-a aflat intr-o stare de temere.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel, in termen legal, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie si inculpatul B.M.O.
Analizand sentinta atacata pe baza motivelor invocate, cat si din oficiu, Curtea apreciaza ca apelurile formulate sunt nefondate, pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste situatia de fapt, Curtea constata, din coroborarea mijloacelor de proba ce au fost administrate pe parcursul urmaririi penale si in prima instanta, ca situatia de fapt ce a fost retinuta de catre judecatorul fondului este una corecta, incadrarea juridica a faptelor deduse judecatii fiind conforma cu cele prevazute de dispozitiile legale incidente.
Curtea retine ca judecatorul fondului a facut o analiza justa si completa a materialului probator administrat in cauza, indicand mijloacele probatorii care au determinat retinerea situatiei de fapt descrise mai sus dar si vinovatia inculpatului pentru faptele ce au condus la pronuntarea unei solutii de condamnare, instan?a de control judiciar insusindu-si in totalitate argumentele prezentate de prima instan?a pe aspectele prezentate si considerand ca nu se mai impun aprecieri suplimentare.
Se mai constata ca, ascultat fiind in cadrul cercetarii judecatoresti desfasurate in fata instantei de fond, inculpatul a recunoscut savarsirea infractiunii ce i se imputa si a solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate reglementate de disp.art.375 C.pr.pen., solicitare admisa de instanta, prezentul apel vizand numai modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate.
In concret, prin apelul formulat, inculpatul a invederat ca prima instanta i-a respins in mod gresit cererea de schimbare a incadrarii juridice in sensul retinerii in sarcina sa a unei singure infractiuni de santaj in raport de martorul denuntator S.H., nu i-au fost retinute dispozitiile art.19 din OUG nr.43/2002 in contextul in care legea nu conditioneaza beneficiul reducerii pedepsei de inceperea urmaririi penale „in personam” de o eventuala trimitere in judecata sau de o condamnare a persoanei ce face obiectul denuntului, totodata instanta de fond a retinut o situatie de fapt diferita de cea descrisa de organul de urmarire penala in cuprinsul rechizitoriului si nu a dat o mai mare eficienta circumstantelor sale personale de natura sa-i fie favorabile, care in opinia sa ar fi justificat retinerea disp.art.75 alin.2 lit.b Cod penal si aplicarea unei pedepse cu suspendarea executarii sub supraveghere.
Referitor la omisiunea retinerii de catre prima instanta a disp. art.19 din O.U.G. nr.43/2002, se constata ca, potrivit textului de lege enuntat, „persoana care a comis una dintre infractiunile atribuite prin prezenta ordonanta de urgenta in competenta Directiei Nationale Anticoruptie, iar in timpul urmaririi penale denunta si faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savarsit astfel de infractiuni, beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege”.
In speta, dispozitiile de mai sus nu sunt aplicabile din moment ce, dupa cum rezuta din cuprinsul adresei nr.4472/23.11.2015 a P.I.C.C.J. – Direc?ia Na?ionala Anticorup?ie (fila 58 dos.fond), denuntul formulat de apelantul-inculpat nu a condus la identificarea si tragerea la raspundere penala a unei alte persoane care a comis infractiuni prevazute de actul normativ in discutie, urmarirea penala fiind inceputa „in rem” pentru faptele de coruptie sesizate, prezumtivii autori nefiind cunoscuti, astfel incat criticile inculpatului sub aspectul prezentat nu sunt fondate.
In plus, prin adresa nr.4472/04.04.2016 emisa de aceeasi unitate de parchet la solicitarea prezentei instan?e (fila 25 dosar apel), s-a precizat ca nu sunt aplicabile dispozitiile legale care sa atraga vreo reducere de pedeapsa pentru inculpatul B.M.O. intrucat denuntul formulat de acesta nu a contribuit, pana la data emiterii respectivului inscris, la dovedirea unor infractiuni.
 Legat de gresita respingere a cererii de schimbare a incadrarii juridice din infractiunile de luare de mita si respectiv santaj, intr-o singura infractiune de santaj in care subiect pasiv sa fie S.C. R. C. S.R.L., Curtea retine ca nici aceste critici nu pot fi primite din moment ce probele administrate in cauza releva comiterea de catre inculpat a unor acte materiale distincte, unele specifice infrac?iunii prevazute de art.207 Cod penal in ceea ce o priveste pe S.R., iar altele specifice infrac?iunii prevazute de art.6 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 289 alin. 1 Cod penal in ce-l priveste pe martorul S.H.
Din actele dosarului reiese astfel ca inculpatul a exercitat acte de amenintare numai fata de martora S.R., in scopul de a o determina sa rezilieze contractul de inchiriere al unui spatiu comercial incheiat intre S.C. R. C.S.R.L si S.C. T. A.S.R.L., intrucat inculpatul dorea sa valorifice pentru sine spatiul comercial construit de firma S.C. R.C. S.R.L.
In continuare, data fiind nereusita in obtinerea acestui deziderat in urma actelor de santaj comise fata de S.R., inculpatul a luat o rezolutie infractionala distincta orientandu-si diligentele fata de S.H., in cadrul unei luari de mita, pentru obtinerea constructiei prin prevalarea de atributiile sale de serviciu, facand promisiuni referitoare la modalitatea acestora de indeplinire, in viitor, astfel incat si el sa obtina foloase din exploatarea cladirii.
Astfel, din moment ce nu exista nici un fel de date privind exercitarea de catre inculpat a unor acte de violenta fizica sau psihica asupra martorului pentru a-l determina sa-i remita vreo suma de bani (conditie esentiala pentru retinerea infractiunii prevazute de art.207 Cod penal), dimpotriva, actiunea inculpatului a constat in „pretinderea” de la martorul-denuntator a unor sume de bani/alte foloase care nu i se cuvin, se constata ca intrunite elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita prevazute de 6 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 289 alin.1 Cod penal, iar nu cele ale infractiunii de santaj – dupa cum in mod corect a observat instan?a de fond.
De altfel, in fata primei instan?e, inculpatul a recunoscut savarsirea faptelor de care este acuzat in modalitatea descrisa prin actul de sesizare (trimiterea in judecata fiind dispusa pentru savarsirea unei infractiuni de dare de mita in raport de martorul S.H.), atitudine care vine sa completeze concluzia de mai sus, care se desprinde de altfel din ansamblul materialului probator existent la dosar.
In cadrul concluziilor in dezbateri, aparatorul ales al inculpatului a criticat solutia primei instante si pe considerentul ca s-a retinut o situatie de fapt diferita de cea descrisa de organul de urmarire penala in cuprinsul rechizitoriului, si anume ca in perioada martie - aprilie 2013 S.C. Ruho Caffe S.R.L. nu mai avea vreo datorie restanta la Sala Polivalenta, situatie in care inculpatul nu mai avea nici un motiv sa insiste in rezilierea contractului de inchiriere.
Intr-adevar, Curtea retine ca, dupa cum rezulta din inscrisul depus la fila 181, vol.2 D.u.p., la sfarsitul lunii aprilie 2013 firma S.C. R. C.S.R.L. figura cu un debit cu titlu de chirie in valoare de 11.171,62 lei fata de C. S. N. Sala P., insa aceasta imprejurare nu este de natura sa atraga netemeinicia hotararii de condamnare in sensul dorit de inculpat, existenta unor datorii ale societatii neputand justifica in nici un fel conduita adoptata de inculpat, aceea de a persista in exercitarea de amenintari fata de martora S.R. in scopul de a obtine in mod injust un folos, ori de a minimaliza in vreun gradul de pericol social al faptei savarsite astfel incat sa justifice redozarea pedepsei aplicate sau a modalitatii de executare a acesteia.
S-a mai aratat si faptul ca martorii denuntatori, dupa ce au sesizat organele de urmarire penala, l-au incurajat pe inculpat in mod repetat sa savarseasca infractiunea de luare de mita, creandu-i toate premisele de a nu refuza oferta de bani.
Curtea observa insa pe de o parte ca astfel de sustineri vin in contradictie cu pozitia procesuala adoptata de inculpat in cadrul cercetarii judecatoresti in prima instan?a, cand a recunoscut in totalitate invinuirea care i se aduce – inclusiv infractiunea de luare de mita in modalitatea descrisa in actul de sesizare, fara a invoca vreo atitudine posibil provocatoare a martorilor denuntatori  –, optand pentru judecarea cauzei conform procedurii reglementate de disp.art.375 C.pr.pen.
Pe de alta parte se constata ca, in conformitate cu jurisprudenta C.E.D.O. referitoare la art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, activitatea investigatorului sub acoperire, a colaboratorului acestuia si a altor persoane care actioneaza pentru organul judiciar, asa cum este martorul denuntator, respecta garantiile conferite de art. 6 din Conventie si norma interna mentionata, neexistand o provocare, daca se limiteaza la examinarea, de o maniera pasiva, a activitatii infractionale si punerea la dispozitia organelor judiciare a datelor necesare pentru dovedirea faptelor si tragerea la raspunderea penala a faptuitorului, fara a exercita asupra persoanei o influenta de natura a instiga la comiterea unei infractiuni care, altfel, nu ar fi fost savarsita, in scopul de a face posibila constatarea infractiunii (cauzele Ramanauskas c. Lituaniei, Constantin si Stoian impotriva Romaniei).
In jurisprudenta sa recenta, instan?a de contencios european a stabilit ca nu se poate retine provocarea acuzatului de catre organele judiciare, in masura in care intentia infractionala era deja luata, existand predispozitia faptuitorului de a comite infractiunea (si nu creata prin actiunea organului judiciar), iar autoritatile judiciare aveau motive intemeiate sa suspecteze activitatile ilicite ale persoanei respective.
In spe?a de fata, in ceea ce priveste prima conditie in raport cu care instantele nationale apreciaza asupra existentei provocarii in lumina jurisprudentei C.E.D.O., referitoare la probarea situatiei infractionale prin existenta unei invitatii exprese la comiterea faptei din partea martorilor denutatori, se constata, din probele administrate in cauza in ambele faze procesuale, ca, dimpotriva, inculpatului B.M.O. i-a apartinut initiativa comiterii faptelor penale de care este acuzat.
Nu este indeplinita nici cea de-a doua conditie a provocarii, respectiv existenta unor indicii ca fapta nu ar fi fost savarsita fara interventia martorilor denuntatori, deoarece din materialul probator administrat in cauza rezulta ca activitatea infractionala a inculpatului a fost anterioara momentului la care martorii denuntatori au sesizat organele judiciare.
Prin urmare, din momentul in care acuzatul si-a dat seama ca indeplineste un act ce cade sub incidenta legii penale, si-a asumat riscul de a intalni un functionar al politiei infiltrat si care incearca in realitate sa-l demaste (cauza Ludi c. Elvetiei) sau de a fi informate organele judiciare de catre persoana careia acesta intentioneaza sa-i dea mita sau care a cumparat influenta (a se vedea si Decizia ICCJ, Sectia penala, nr. 404/A din 27 noiembrie 2014).
Pentru aceste considerente, Curtea, vazand ca probele administrate in cauza au demonstrat fara dubiu vinovatia inculpatului in raport de infractiunile care i se imputa, dupa cum s-a detaliat anterior, iar pedepsele au fost in mod corect individualizate, in baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie si inculpatul B.M.O. si, in baza art.72 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii si arestarii preventive, de la data de 01.09.2015 la zi.
In baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va obliga apelantul-inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar in baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat in apelul parchetului vor ramane in sarcina acestuia.