Luare de mita. Lipsa scopului instituit de art. 254 al. 1 Cod penal

    Luare de mita. Lipsa scopului instituit  de art. 254 al. 1 Cod penal. Folosirea banilor primiti in alte scopuri decat cele personale. Consecinte.
    
     Existenta dubiului  cu privire la pretinderea sau primirea de bani, respectiv  la titlul ilicit cu care  inculpatul ar fi primit aceste sume de la anumite persoane  impune adoptarea unei solutii de  achitare  a inculpatului in temeiul art. 11 pct.2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „d” Cod procedura penala.
     
     Sectia penala - Decizia penala nr. 10/A/22 ianuarie 2007
     
     Prin sentinta penala nr. 236/21.06.2006  inculpatul B.V. a fost condamnat la o pedeapsa  rezultanta de 3 ani  inchisoare pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 254 al. 1 Cod penal cu art. 41  al. 2 Cod penal si art. 215 al. 1 Cod  penal.
     Determinandu-se vinovatia inculpatului in limitele infractiunilor expuse,  prima instanta  a retinut  ca inculpatul in calitatea sa de sef serviciu  Fond Funciar si Registru agricol  in cadrul  Consiliului Local al orasului Simeria, in baza  aceleiasi rezolutii infractionale  si la diferite intervale de timp a pretins si a primit  diferite sume de bani in lei si valuta  de la mai multe persoane, promitandu-le  identificarea , incheierea si concesionarea   unor terenuri  din domeniul public sau privat al Consiliului Local Simeria in virtutea atributiilor de  serviciu ce-i reveneau.
     De asemenea  a pretins si primit  bani de la parata K.F.,  dupa ce a indus-o in eroare  ca poate sa-i rezolve un partaj imobiliar  care nu intra in atributiile sale de serviciu.
     Impotriva  sentintei a declarat apel inculpatul B.V., aducandu-i critici pentru nelegalitate si netemeinicie  solicitand  achitarea sa  de sub invinuirea  savarsirii infractiunii prevazute de  art. 6 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 254 al. 1 Cod penal  cu art. 41 al.2 Cod penal si art. 215 al. 1 Cod penal.
     Apelul este fondat.
     Retinand starea de fapt  conturata in urma tuturor probelor administrate- la fond si in apel – se   constata ca in situatiile in care s-a  probat  primirea sumelor de bani de la martori, scopul pentru care inculpatul  i-a incasat nu s-a dovedit a fi o insusire in interes personal, ci pentru a rezolva, in limitele competentei sale, solicitarile martorilor.
     Luandu-se in considerare  depozitia martorilor care afirma ca au remis  inculpatului bani sau bunuri, se apreciaza ca in cauza exista un dubiu cu privire la privire la pretinderea sau primirea de bunuri de la unele persoane, respectiv la titlul ilicit cu care inculpatul ar fi primit acele bunuri, dubiu care profita inculpatului si care justifica solutia de achitare a sa, pe considerentul ca in cauza nu s-a facut dovada intrunirii elementelor constitutive ale infractiunilor de luare de mita si inselaciune.
     Intre parti au avut loc relatii care se circumscriu mai degraba sferei raporturilor de drept civil si tot pe aceasta cale, martorii care se considera prejudiciati isi pot recupera eventualele sume, cu titlu de pretentii.
Apelul a fost admis iar sentinta atacata desfiintata cu consecinta  achitarii inculpatului B.V. de sub invinuirea savarsirii infractiunii prevazuta de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu art. 254 al. 1 Cod penal si a infractiunii prevazuta de art. 215  al. 1 Cod penal, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „d” Cod procedura penala.