Penalitatile de intarziere. Momentul inceperii curgerii acestora.

 In speta nu este incidenta niciuna
dintre exceptiile prevazute de art.56
Cod comercial, art.43 Cod comercial
referindu-se la obligatiile comerciale
fara a distinge dupa cum datoria este
comerciala numai pentru una dintre
parti sau pentru ambele, deci
indiferent daca izvorul obligatiei este
o fapta de comert obiectiva,
subiectiva sau unilaterala.
  (Decizia nr.192/RC/07.12.2006)

        Prin sentinta comerciala nr.3563/2006 , Judecatoria Pitesti a  admis
in parte actiunea, a obligat paratii sa plateasca reclamantei suma de 1.127,27
RON reprezentand rate neachitate aferente perioadei 30.03.2005-30.07.2005,
precum si penalitati in cuantum de 3% pe zi de intarziere, incepand cu data
introducerii actiunii, 23.08.2006, data punerii in intarziere si pana la
achitarea debitului si a respins cererea privind acordarea penalitatilor de
intarziere pana la introducerea actiunii. Au fost obligati paratii, in solidar, sa
plateasca reclamantei suma de 97,1416 RON reprezentand cheltuieli de
judecata.
     In ceea ce priveste penalitatile de intarziere solicitate pana la data
introducerii cererii de chemare in judecata instanta a retinut ca regula
curgerii de drept a dobanzilor, stabilita de art.43 C.com. isi gaseste aplicare
numai in cazul in care obligatia privind plata unei sume de bani este
comerciala pentru debitor.
     Daca aceasta obligatie este comerciala numai pentru creditor,
dobanzile curg de la data punerii in intarziere a debitorului in conditiile
art.1079 si 10887 C.civ., deci de la data introducerii cererii de chemare in
judecata.
     Analizand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate,
Tribunalul a constatat ca recursul este fondat.
     In  cauza, instanta de fond a intemeiat solutia pronuntata pe capatul de
cerere privind penalitatile de intarziere solicitate pana la introducerea
actiunii pe dispozitiile  art.43 C.com..
     Instanta de fond a retinut ca regula curgerii de drept a dobanzilor,
stabilita de art.43 C.com. isi gaseste aplicare numai in cazul in care obligatia
privind plata unei sume de bani este comerciala pentru debitor.
     O astfel de interpretare este contrara insa dispozitiilor art.56 Cod
comercial potrivit caruia daca un act este comercial numai pentru una din
parti, toti contractantii sunt supusi, incat priveste acest act, legii comerciale,
afara de dispozitiile privitoare la persoana chiar a comerciantilor si de
cazurile in care legea ar dispune altfel.
     In speta nu este incidenta niciuna dintre exceptiile prevazute de art.56
Cod comercial, art.43 Cod comercial referindu-se la obligatiile comerciale
fara a distinge dupa cum datoria este comerciala numai pentru una dintre
parti sau pentru ambele, deci indiferent daca izvorul obligatiei este o fapta de
comert obiectiva, subiectiva sau unilaterala.
     Prin urmare, nefiind un caz in care legea sa dispuna altfel se aplica
legea comerciala pentru toti contractantii, inclusiv pentru necomerciant, care
este astfel de drept in intarziere.
     Mai mult, potrivit art.1079 al.2 C.civ., debitorul este de drept in
intarziere cand s-a contractat expres ca debitorul va fi in intarziere la
implinirea termenului, fara a fi necesara notificarea.
          Potrivit art.4 din Legea 469/2002, in contractele incheiate, partile pot
prevedea ca, in cazul neindeplinirii pana la scadenta sau pana la un alt
termen convenit a obligatiilor, debitorii sa plateasca, in afara sumei datorate,
penalitati pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu prima zi lucratoare
dupa data scadentei.
     Potrivit alineatului 3 al aceluiasi text, totalul penalitatilor pentru
intarziere in decontare, nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt
calculate, cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul.
     Or, prin art.1 din contractul de vanzare-cumparare nr.173/28.02.2005
(fila 3 din dosar) paratul a fost de acord ca penalitatile de intarziere sunt de
3% din rata pentru fiecare zi de intarziere si ca acestea pot depasi cuantumul
sumei pentru care au fost calculate conform Legii 469/2002 art. 4(3).
     De altfel, in materie comerciala sunt aplicabile dispozitiile art.7201
C.pr.civ. privind procedura concilierii prealabile, rolul notificarii prevazut de
art.1079 C.civ. fiind indeplinit in materie comerciala de aceasta procedura de
conciliere, efectuata in cauza, dupa cum rezulta din dovezile depuse la filele
6-8 din dosar. Prin urmare, chiar daca ar fi fost nevoie de o punere in
intarziere, debitorul a fost pus in  intarziere la data scrisorii prin care s-a
incercat concilierea directa.
           Pentru aceste motive, in baza art.312 C.pr.civ., a fost admis recursul
formulat de catre recurenta S.C G.U. S.A, impotriva sentintei comerciale nr.
3563/14.09.2006 pronuntata de catre Judecatoria Pitesti in dosarul nr.
9770/2006, intimati fiind AM si AA si modificata in parte sentinta in sensul
ca au fost  obligati paratii si la plata penalitatilor de intarziere in suma de
8.756, 91 RON.