Angajarea raspunderii organelor de conducere ale societatii falite. Calitate procesuala activa . Conditii de angajare raspundere in conditiile Noului cod civil .

Angajarea raspunderii organelor de conducere ale societatii falite. Calitate procesuala activa . Conditii de angajare raspundere in conditiile Noului cod civil .

     Potrivit art. 138 alin.3 din Legea insolventei, in situatia in care administratorul/ lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului sau a hotarat ca nu este cazul sa introduca actiunea prevazuta la alin.1, presedintele Comitetului Creditorilor, in urma hotararii adunarii creditorilor , sau creditorul care detine mai mult de 50% din totalul creantelor inscrise la masa credala, poate formula actiune in scopul antrenarii raspunderii administratorilor .
       Asadar, legiuitorul a stabilit procedura de urmat in situatia in care administratorul/lichidatorul nu a formulat actiune in temeiul art. 138 alin.1 din lege, iar in cazul de fata,  creditorul - reclamant , care detine un procent de 100% din totalul creantelor, intruneste conditiile legale pentru a formula cerere , conform art. 138 alin.3 din lege.         Sentinta nr. 1312/F/13.11.2014 pronuntata in dosarul  nr. 1154/1259/2013/a1 DGRFP ,  in calitate de creditor unic al S.C. A  S.R.L - in faliment, a chemat in judecata parata GD in calitate de administrator social al debitorului, solicitand atragerea raspunderii personale materiale a acesteia pana la concurenta sumei de ... lei, in temeiul art. 138 alin.1 lit. c  din Legea 85/2006 si instituirea secheasrului asigurator pe bunurile paratei.
Reclamanta a apreciat ca potrivit raportului privind cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia starii de insolventa, intocmit de lichidatorul judiciar,  nu exista bunuri in patrimoniul societatii debitoare, iar starea de insolventa a fost determinata de factori obiectivi , astfel ca nu se impune angajarea raspunderii in conditiile art. 138 alin.1 din legea insolventei.
 A aratat reclamanta ca din interpretarea raportului rezulta ca societatea a fost nerentabila, a produs pierderi incepand cu anul 2012 , astfel ca debitorul , aflat in insolventa sau in stare iminenta de insolventa, in temeiul art. 27 din legea insolventei,  avea obligatia sa adreseze instantei cerere de declansare a procedurii .
Cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 138 alin.1 lit c   din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar desemnat in procedura insolventei a depus la dosar Raportul cauzal, tabelul definitiv al creantelor si punct de vedere in sensul ca intrarea in insolventa a debitorului a fost determinata de cauze obiective, nu au fost identificate cauze de natura a antrena raspunderea materiala a administratorului societatii.
Au fost depuse acte, a fost citata parata prin BPI, dar si conform Codului de procedura civila, conform art. 7 din Legea nr. 85/2006.
Examinand probele administrate in cauza, instanta a retinut  in fapt ca cererea a fost formulata de creditorul unic inscris in tabelul de creante.
Potrivit art. 138 alin.3 din Legea insolventei, in situatia in care administratorul/ lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului sau a hotarat ca nu este cazul sa introduca actiunea prevazuta la alin.1, presedintele Comitetului Creditorilor, in urma hotararii adunarii creditorilor , sau creditorul care detine mai mult de 50% din totalul creantelor inscrise la masa credala, poate formula actiune in scopul antrenarii raspunderii administratorilor .
Asadar, legiuitorul a stabilit procedura de urmat in situatia in care administratorul/lichidatorul nu a formulat actiune in temeiul art. 138 alin.1 din lege, iar in cazul de fata,  creditorul - reclamant , care detine un procent de 100% din totalul creantelor, intruneste conditiile legale pentru a formula cerere , conform art. 138 alin.3 din lege.
Cu privire la faptele invocate, instanta retine ca, natura juridica a raspunderii administratorului este cea a unei raspunderi speciale, care imprumuta caracteristicile raspunderii delictuale.
Activitatea de administrare, apreciata daunatoare, este pentru creditori, un fapt juridic "stricto sensu", pretins prejudiciabil, in raport de care raspunderea patrimoniala presupune identificarea tuturor elementelor raspunderii pentru faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii, reglementat de art. 1349 Noul Cod Civil.
Astfel, antrenarea raspunderii administratorilor, conform art. 1381 si urm Noul Cod Civil,   presupune  indeplinirea urmatoarelor conditii : prejudiciul creditorilor , fapta sa se incadreze in cazurile prevazute de lege ,raportul de cauzalitate dintre fapta si incetarea platilor , culpa persoanei a carei raspundere se antreneaza  sub forma intentiei sau a culpei .
Conform art. 138 alin.1 literele c,  din legea insolventei, coroborat cu art. 138 alin.3, temei juridic al actiunii formulate, " In cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
              c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati " (...)
Fapta prevazuta de art. 138 lit. c) din lege nu s-a dovedit in cauza in conditiile art. 249 NCPC .
Incadrarea unei fapte in aceasta ipoteza juridica presupune stabilirea unei situatii in care debitorul, cu toate ca avea dificultati financiare, a continuat activitatea  - administratorul avand un interes personal  - ceea ce a determinat incetarea platilor si starea de insolventa.
Nu trebuie confundata aceasta fapta cu dispozitia de continuare a activitatii in situatia in care insolventa este prezumata, deoarece , potrivit art. 27 alin.1 din Legea nr. 85/2006 , numai debitorul aflat in stare de insolventa este obligat  sa adreseze tribunalului  o cerere pentru a fi supus dispozitiilor acestei legi , in termen de 30 zile de la aparitia insolventei.
Or, in cauza, nu s-a dovedit ca activitatea a continuat in interesul personal al paratei si nici ca debitorul s-a aflat in stare de insolventa anterior formularii cererii de deschidere a procedurii.
In consecinta, art.138 din legea insolventei impune determinarea legaturii de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, culpa persoanei chemata a raspunde trebuie sa fie analizata in concret, fara posibilitatea recurgerii la prezumtiile reglementate de art. 327 si 329 NCPC, ca mijloc de proba.
 Legea nr.85/2006 prevede expres dovedirea legaturii cauzale intre fapta ilicita savarsita de membrii organelor de conducere si prejudiciu, ceea ce conduce la concluzia ca membrii organelor de conducere raspund numai daca starea de insolventa este o consecinta directa si nemijlocita a faptelor savarsite de persoanele in cauza.
 Indicarea de catre reclamantul creditor a faptelor prevazute de art.138 lit. c  din Legea insolventei, ca urmare a prezumtiei savarsirii acestora, prin deducerea ca " administratorul social sa fi contribuit sau sa fi ocazionat insuficienta activului societatii , prin greseli de gestiune", nu se suprapune normei legale indicate si in mod evident nu ar putea fi antrenata raspunderea personala a administratorului social.
Masura sechestrului asigurator poate fi dispusa numai pana la momentul in care creditorul dobandeste hotararea judecatoreasca executorie in temeiul careia poate trece la executarea silita a debitorului sau. In aceasta faza, de vreme ce prin  prezenta sentinta de fond, s-a respins actiunea , nu mai pot fi luate masuri de asigurare a unei viitoare posibile executari silite .
Pentru considerentele de mai sus, in baza textelor de lege indicate a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta DGRF  impotriva paratei  GD ;