Nulitate act juridic
(Sentinta comerciala nr. 325 din data de 27.01.2009 pronuntata de Tribunalul Comercial Mures)R O M A N I A
TRIBUNALUL COMERCIAL MURES
COMERCIAL
SENTINTA Nr. 325
Sedinta publica de la 27 Ianuarie 2009
Pe rol solutionarea actiunii in pretentii formulate de reclamanta SC A SRL in contradictoriu cu paratii SC P L SRL prin lichidator R M SPECIALISTS, SC I SRL prin lichidator S A T, avand ca obiect nulitate act juridic.
La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei dupa care:
Se constata ca mersul dezbaterilor, sustinerile pe fond ale partilor prezente sunt consemnate in incheierea de sedinta din data de 20 ianuarie 2009, cand s-a dispus amanarea pronuntarii pentru data de azi, 27 ianuarie 2009, incheiere ce face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL,
Prin actiunea comerciala inregistrata la aceasta instanta sub nr. 315/13.03.2006 reclamanta SC A SRL a solicitat, in contradictoriu cu paratele SC P L SRL, si SC I SRL, prin lichidator S A T sa dispuna constatarea nulitatii compensarii succesive tripartite din data de 31.10.2003, cu Ordinele de compensare 2891882 si 3224477, aratand in fapt urmatoarele:
Prin Ordinele de compensare 2891882 si 3224477/31.10.2003 partile au efectuat compensarea succesiva a unor creante reciproce in valoare de 575.187.482 ROL.
Prin ordinele de compensare indicate au fost stinse creante in valoare de 575.187.482 lei, dupa cum urmeaza:
- creanta paratei SC I SRL fata de reclamanta SC A SRL in suma de 575.187.482 lei, reprezentand contravaloarea unor servicii de implementare a unui sistem informatic.
- datoria paratei SC I SRL catre SC P L SRL,
- datoria paratei SC P L SRL fata de reclamanta SC A SRL, reprezentand plata partiala din Factura nr. 8939383/12.09.2003 ( factura in valoare totala de 10.146.664.395 lei vechi).
Operatiunea de compensare este lovita de nulitate pentru mai multe motive:
- nerespectarea cerintelor imperative prevazute de HG
685/23.08.1999, modificata prin HG 804/30.09.1999, privind procedura de compensare a datoriilor nerambursate la scadenta, potrivit carora compensarea unor creante de peste 100 milioane lei (vechi) se putea face numai prin Inastitutul de Management si Informatica (IMI ), ce functionezaa in cadrul Ministerului Industriei si Comertului;
- creantele compensate nu intruneau conditiile de certitidine si
exigibilitate cerute de aceleasi acte normative.
Astfel, creanta paratei SC I SRL fata de reclamanta SC A SRL nu era certa si exigibila, intrucat aceasta societate nu a prestat reclamantei nici un serviciu de implementare program informatic, emitand doar niste facturi.
Totodata, creanta reclamantei SC A SRL fata de parata SC P L SRL nu era certa si exigibila, intrucat factura nr.8939383/12.09.2003, pentru o suma ce reprezenta avans a fost emisa eronat in baza unui contract inexistent, astfel ca trebuia stornata integral si nu putea fi compensata. Fiind o factura de avans nu putea intra in compensare.
In final reclamanta a mai invederat ca interesul ei in formularea prezentei actiuni se explica prin aceea ca parata SC P L SRL a formulat impotriva ei o actiune in pretentii, pentru plata nedatorata, invocandu-se plata facuta prin compensarea a carei nulitate se solicita a se constata.
In drept, reclamanta a invocat prevederile art. 111 Cod proc.civ. si HG 685 si 804 /1999, privind regimul compensarilor.
Anexat actiunii reclamanta a depus in copie urmatoarele incrisuri: cu Ordinele de compensare 2891882 si 3224477, copia facturilor nr. 8967710/30.09.2003, 8183925/30.06.2003, 8967792/30.09.2003, 8967744/31.10.2003, 8967743/31.10.2003, 8967742/31.10.2003, 8183946/31.07.2003, 8183989/31.08.2003, 8183947/31.07.2003, 8967709/30.09.2003, 8183947/31.07.2003- emise de SC I SRL catre SC A SRL- in calitate de cumparatoare, precum si factura nr. 8939383/12.09.2003 emisa de SC A SRL catre SC P L SRL, reprezentand avans conform contractului 1855/01.06.2003 si factura storno nr. 9270015/12.12.2003 la factura nr. 8939383/12.09.2003, HG nr. 685/23.08.1999 si 804/30.09.1999.
Prin intampinarea si cererea reconventionala inregistrata la data de 07.04.2006 parata SC P L SRL, PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR a invocat, pe cale de exceptie, inadmisibilitatea actiunii, in raport de dispozitiile art. 42 din Legea nr. 64/1995 ® , potrivit carora, la data deschiderii procedurii se suspenda toate actiunile judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
In ceea ce priveste fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii ca netemeinica in raport de dispozitiile legale invocate. Astfel, actele normative invocate de reclamanta, respectiv OG nr. 77/199 coroborat cu HG 685/1999 si HG 804/1999 nu sanctioneaza cu nulitatea absoluta compensarea realizata cu nerespectarea prevederilor art. 3 din HG nr. 685/1999, asa cum a fost calificat prin HG nr. 804/1999, in contextul in care actul legal de baza in materie, respectiv OUG nr. 77/1999, privind unele masuri pentru prevenirea incapacitatii de plata, prevede doar sanctiuni contraventionale in cazul nerespectarii dispozitiilor acestui articol.
In legatura cu cererea reconventionala, parata a solicitat, in masura in care instanta va constata nulitatea compensarii, sa dispuna restabilirea situatiei anterioare incheierii actului de compensare, sens in care reclamanta sa fie obligata la restituirea catre parata SC P L SRL a sumei de 57.518,74 lei RON.
In motivarea cererii reconventionale parata (reclamanta reconventionala) a invederat instantei urmatoarele:
Parata reconventionala a emis fata de reclamanta reconventionala factura fiscala nr. 8939383/12.09.2003, in valoare de 10.146.664.395 ROL.
Din valoarea acestei facturi, reclamanta reconventionala a achitat prin compensare, potrivit Ordinului de compensare nr. 28918182/2003 suma de 575.187.482 ROL.
Dupa efectuarea operatiunii de compensare nu a mai intervenit operatiunea comerciala, pentru care s-a emis factura initiala nr. 8939383/12.09.2003, motiv pentru care parata reconventioanla a emis factura storno nr. 9270015/12.12.2003, pentru suma de 9.571.476.913 lei, insusinud-si actul de compensare pentru suma de 575.187.482 ROL.
In conditiile in care in contul sumei de 10.146.395 Rol s-a achitat partial suma de 575.187.482 ROL iar factura storno s-a emis pentru diferenta de 9.571.476.913 Rol, prin restabilirea situatiei anteriaore reclamantei reconventioanle ii revine suma de 575.187.482 ROL.
Anexat intampinarii si cererii reconventionale s-au depus in copie factura nr. 8939383/12.09.2003 emisa de SC A SRL catre SC P L SRL, reprezentand avans conform contractului 1855/01.06.2003, factura storno nr. 9270015/12.12.2003 si adresa nr. 1624/23.09.2004 emisa de parata reconventionala SC A SRL.
Prin intampinarea inregistrata la termenul din 08.05.2006 reclamanta SC A SRL a achiesat in parte la cererea reconventionala formulata de parata SC P L SRL, cu precizarea ca in urma constatarii nulitatii actului de compensare si repunerea partilor in situatia anterioara reclmanta are de achitat fata de parata SC I SRL suma de 575.187.482 Rol (existand insa exceptia de neexecutare, urmand a fi stornata si diferenta de 575.187.482 Rol din factura nr. 8939383/12.09.2003 (emisa eronat, fara a avea suport) iar parata SC P L SRL sa primeasca de la SC I SRL suma pe care o avea de primit, anume 575.187.482 lei, in baza raportului juridic cu aceasta.
Repunerea partilor in situatia anterioara nu poate sa insemne ca reclamanta reconventionala SC P L SRL trebuie sa primeasca suma de575.187.482 de lei de la reclamanta, cum a solicitat prin cererea reconventionala, aceasta suma fiind datorata de catre parata SC I SRL in baza unui raport juridic distinct, recunoscut de aceasta. Reclamanta trebuie doar sa storneze diferenta de 575.187.482 lei, diferenta din factura initiala lucru necesar pentru stingerea tuturor obligatiilor (TVA, impozit pe profit) generate de inregistrarea contabila initiala.
Prin concluziile scrise inregistrate la data de 05.05.2006 parata SC I SRL, reprezentata prin lichidator S A T in calitate de lichidator a solicitat respingerea actiunii, ca fiind fara temei legal, aratand in motivare ca compensarea tripartita succesiva din data de 31.10.2003 nu este lovita de nulitate intrucat actul normativ invocat de reclamanta nu sanctioneaza in nici un fel neinregistrarea ordinelor de compensare la institutul specializat, astfel ca sanctiunea nulitatii constituie o aparare subiectiva a reclamantei.
Conditiile de certitudine si de exigibilitate impuse de acelasi act normativ erau indeplinite la data efectuarii compensarii, societatea I SRL avand creante de incasat de la SC A SRL in baza unor facturi acceptate si inregistrate in contabilitatea SC A SRL.
Implementarea programului informatic a fost initiata in baza contractului incheiat intre parti si era un proces de durata, care putea fi finalizat daca beneficiarul ar fi respectat clauzele contractuale privind asigurarea resurselor materiale si financiare necesare efectuarii acestei investitii.
Daca creanta nu ar fi fost certa si exigibila, SC A SRL ar fi trebuit sa refuze facturile primite si sa comunice furnizorului motivele refuzului, lucru care nu s-a intamplat.
Mai mult, SC A SRL a inregistrat pe costuri aceste facturi, deci le-a acceptat, ceea ce a influentat si nivelul taxelor si impozitelor datorate statului fiind diminuate impozitul pe profit si taxa pe valoarea adaugata.
De altfel, reclmanata nu a sustinut prin probe afirmatiile referitoare la incertitudinea si neexigibilitatea creantelor SC I SRL, motivele invocate prin actiune fiind opinii subiective.
Prin incheierea din data de 12.06.2006 instanta a dispus suspendarea judecatii, in temeiul art. 42 din Legea nr. 65/1995, pe considerentul ca paratele se afla sub incidenta procedurii de insolventa.
Curtea de apel Tg-Mures, prin decizia nr. 507/24.04.2007 a admis recursul declarat de parata SC P L SRL, impotriva incheierii din data de 12.06.2006 si a dispus continuarea judecatii.
Cauza a fost reinregistrata la Tribunalul Comercial Mures sub nr. 1152/1371/2007.
La termenul de judecata din data de 08.10.2007, reclamanta a depus o precizare de actiune prin care a solicitat constatarea nulitatii absolute a compensarii succesive din data de 31.10.2003 cu Ordinele de compensare nr. 2891881 si 2891882 si 3224477, completand si motivele pentru care solicita constatarea nulitatii absolute.
Astfel, reclamanta si-a reiterat sustinerile formulate in actiunea introductiva, potrivit carora operatiunea de compensare este nula absolut, deoarece procedura obligatorie impusa de normele legale in vigoare nu a fost respectata.
In conformitate cu HG 685/23.08.1999, modificata prin HG 804/30-09-1999, pentru facturi cu valori mai mari de 100.000.000 lei (vechi) compensarea datoriilor neplatite la termenele scadente se va realiza numai in conformitate cu prevederile regulamentului de compensare aprobat prin prezenta hotarare.
In conformitate cu dispozitiile art.9 din regulamentul de compensare (anexa nr.2 la HG 985/1999 toate compensarile intermediate conform prezentului regulament sunt legal efectuate. Per a contrario, orice compensare efectuata fara respectarea procedurii este nelegala, iar sanctiunea pentru nelegalitate este nulitatea absoluta.
In completarea acestor motive reclamanta a mai aratat ca sunt incidente si dispozitiile art.5 si 968 Cod civil privind cauza nelicita, compensarea fiind contrara unor dispozitii legale de ordine publica, deoarece creantele intrate in compensare nu erau creante reale, certe, lichide, exigibile si nu puteau forma obiectul unor operatiuni de compensare.
Creanta SC I SRL fata de reclamanta avea la baza un contract de implementare a unui program informatic complex, contract pe care aceasta societate nu l-a onorat emitand in schimb mai multe facturi din care o parte sunt cele mentionate pe ordinul de compensare nr.2891881/31.10.2003, dovada faptului ca acest contract nu a fost onorat de catre SC I SRL rezulta din faptul la mai putin la o luna de la semnarea ordinului de compensare a fost semnat contractul nr.1/28.11.2003 cu SC O S SRL, societate infiintata de administratorul si personalul SC I SRL avand exact acelasi obiect implementarea aceluiasi sistem informatic de catre exact aceleasi persoane fapt ce rezulta din anexele contractului, esalonarile si sarcinile fiecarei persoane.
Este evident ca daca obligatiile asumate de catre SC I SRL prin contractul nr.152 ar fi fost onorate, nu ar fi fost cazul a se incheia acest al 2-lea contract, care deasemenea nu a fost onorat, deoarece nu au fost obtinute licente Oracle, si este de asemenea evident ca in momentul compensarii se cunostea de catre reprezentantii SC I SRL ca nu s-au onorat si nici nu se mai putea onora obligatiile asumate prin contractul 152, in baza caruia au fost emise facturile intrate in compensare.
Referitor la creanta derivata din factura nr.8939383/12.09.2003 emisa de SC A SRL catre SC P L SRL in valoare de 10.146.664.395 lei nici acesta nu are temei faptic sau legal intrucat contractul indicat nu a fost niciodata incheiat.
De altfel in baza aceluiasi contract 1855/2003 mai exista o factura de avans nr.9269435 din data de 02.06.2003 in valoare de 10.782.027.692 lei, stornata integral la data de 12.09.2003.
Scopul pentru care a fost emisa in data de 02.06.2003 o factura de este 10 miliarde lei stornata integral la 12.09.2003 iar apoi emisa in aceeasi zi, stornata apoi partial in 12.12.2003 pentru un contract inexistent si niciodata onorat nu poate fi unul licit.
Mai mult decat atat factura de avans se poate emite numai dupa incasarea avansului in termen de maxim 5 zile, conform dispozitiilor financiar fiscale (art.155 din Codul fiscal) si nu poate intra in compensare, astfel incat aceasta factura nu putea fi compensata partial. Din aceasta operatiune rezulta in mod evident intentia de eludare a unor dispozitii legale imperative, astfel incat se impune constatarea nulitatii absolute a compensarii din data de 31.10.2003.
Chiar parata SC P L SRL, in notificarea pentru conciliere directa transmisa cu nr,2900/29.07.2005 arata ca doreste clarificarea operatiunii de compensare pentru suma de 575.187.482 lei.
In final reclamanta a mai invederat ca toarte societatile din fosta grup Paneuro mai putin A care a schimbat asociatii in anul 2004 si a fost salvata in ultimul moment au intrat in procedura reorganizarii judiciara dovedeste managementul defectuos, operatiunile la limita si chiar peste dispozitiile legale.
Anexata precizarii de actiunii, reclamanta a mai depus urmatoarele inscrisuri: invitatia la conciliere nr.2900/29.07.2005, proces verbal de conciliere, facturile fiscale nr.9269435/02.06.2003 si factura storno nr.8039374/12.09.2003, contract de dezvoltare a sistemului informatic nr.152/12.05.2003 si nr.164/13.05.2003, anexa nr.1 privind serviciile de dezvoltare si intretinere, act aditional nr.1 la contractul incheiat la data de 01.03.2003, fara numar si fara data, anexa nr.1 la actul aditional nr. 1 strategia de implementare a proiectului Oracle Applications, anexa nr. 2 contractarea lucrarilor Software si asigurarea asistentei informatice, anexa nr.2 la actul aditional nr.1, costurile totale ale proiectului pentru toate firmele cuprinse in implementare, anexa 3 la actul aditional nr.1 organigrama de proiect I, grafic privind durata etapelor de implementare, facturi fiscale (anexate si actiunii introductive) contract de implementare Oracle Applications nr.1/28.11.2003 incheiat intre SC A SRL si SC O S SRL la data de 29.11.2003, plan de proiect si notificare pentru conciliere directa emisa de reclamanta catre SC O S SRL.
Prin intampinarea inregistrata la data de 08.11.2007, parata SC P L SRL a invocat exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Comercial Mures in raport cu dispozitiile art. 1 si 2 Cod procedura civila, natura litigiului este comerciala evaluabila in bani cu valoare de sub 100.000.000 ron, competenta revine unei instante de alt grad.
In legatura cu fondul cauzei a aratat ca prin precizarea de actiune formulata, reclamanta invoca nulitatea absoluta a operatiunilor de compensare pentru nerespectarea unor obligatii contractuale - contracte neonorate - care face ca aceeasi compensare sa fie nelegala.
Referitor la motivele de nulitate care privesc nerespectarea formelor in care se materializeaza compensarea nu este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului de compensare actul normativ, invocand doar sanctiuni contraventionale. Este evident ca intre sanctiunea nulitatii absolute si a sanctiunii ca efect a raspunderii contraventionale exista deosebire esentiala sub aspectul naturii juridice a acestuia. Nulitatea absoluta este sanctiunea care intervine in caz de nesrespectare cu ocazia incheierii unui act juridic a unei norme de drept care ocroteste un interes general public.
Nulitatea absoluta sanctioneaza actul juridic prin desfiintarea acestuia cu consecinte repunerii partilor in situatia anterioara, spre deosebire de efectul sanctiunii contraventionale care nu duce la desfiintarea actului juridic si la aplicarea unor masuri de constrangere de natura pecuniara.
Actul juridic civil al compensarii constituie o conventie civila prin care partile isi cunosc datorii reciproce indiferent in ce forma scrisa sau pe ce suport material se realizeaza efectele se produc prin prisma prevederilor 924, 928 si 969 Cod civil.
Afirmatiile reclamantei conform careia creantele intrate in compensare nu erau creante reale, certe, lichide si exigibile, astfel ca nu puteau forma obiectul unei operatiuni de compensare parata a invederat ca acest motiv depaseste limitele judecatii , prin prisma principiului disponibilitatii art.112 Cod procedura civila, iar instanta de judecata trebuie sa hotarasca in conditiile art.129 alin.6 Cod procedura civila.
Astfel in conditiile in care reclamanta insista asupra sanctiunii nulitatii absolute, ii incumba potrivit art,1169 Cod civil sa dovedeasca care este interesul general obstesc incalcat cu ocazia incheierii actului juridic civil al compensarii.
Prin motivele invocate, cum ar fi contracte neonorate de catre parti, reclamanta releva aspecte care vizeaza relatii comerciale care s-au derulat intre parti de interes personal, particular si pe care le-au reglementat prin actul juridic al compensarii.
In final parata mai arata ca reclamanta desi afirmativ contesta actele de compensare a semnat aceste acte si nu intelege sa invoce vreun viciu de consimtamant, eroare, dol sau violenta.
Prin actiunea precizata reclamanta doreste o examinare a raporturilor juridice comerciale obligationale de fond dintre partile semnatare ale actului de compensare, insa aceasta cercetare ar depasi limitele judecatii si exced cadrul procedural cu care instanta este sesizata.
Prin incheierea din data de 12 noiembrie 2007, instanta a respins exceptiile privind necompetenta materiala a instantei si exceptia lipsei procedurii concilierii.
Prin concluziile scrise inregistrate in sedinta din data de 20 ianuarie 2009, reclamanta a solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata reiterand in motivare apararile invocate prin actiunea si precizarea de actiune, aratand in plus urmatoarele:
Toate societatile intrate in operatiunea de compensare faceau parte din grupul de firme P avand ca asociati si ca persoane cu putere de decizie aceleasi persoane. In SC A SRL, asociatii erau P Z si Ga, in SC I SRL erau asociati majoritari SC P T (aceleasi persoane fizice), iar in P L regasim acelasi P T ca asociat majoritar. Este evident ca interesul operatiunii de compensare a fost acela de a-si diminua baza de calcul pentru TVA-ul de plata cu suma de 9.090.527.472 lei vechi si de a amana plata TVA_ului aferent facturii de avans suma de 1.721.500.220 lei, factura care a fost emisa de catre SC P L catre subscrisa SC A SRL, acest interes astfel cum a fost mentionat este nelegal contrar dispozitiilor legale care a impus ca fiecare factura sa fie cuprinsa in baza de calcul pentru TVA care sa fie astfel conexat si virat bugetului statului.
Concluzia ferma a raportului de expertiza contabila dispus si efectuat este aceea ca compensarea din data de 31.10.2003 nu a respectat exigentele impuse de dispozitiile legale in materie si operatiunile de compensare dintre SC A SRL si SC P L SRL nu are la baza obligatii comerciale reale.
Prin concluziile scrise inregistrate la dosar la data de 26 ianuarie 2009, parata SC P L SRL a solicitat respingerea actiunii, invederand instantei urmatoarele:
Nulitatea absoluta a actului juridic civil intervine atunci cand actul este lipsit cu desavarsire de un element esential, structural, actul emana de la persoane lipsite de capacitate de exercitiu, obiectul sau cauza actului juridic incalca dispozitii legale imperative fondate pe interese obstesti sau actul s-a incheiat fara respectarea formei solemne prevazute de lege insasi pentru validitatea lui.
Motivele invocate de reclamanta, cu referire la incalcarea dispozitiilor legale in materie, respectiv OG NR. 77/1999, coroborate cu HG nr. 685/1999 si HG 804/1999 nu atrag sanctiunea nulitatii absolute.
Actele normative enumerate nu sanctioneaza cu nulitate absoluta compensare realizata cu nerespectarea prevederilor art. 3 din HG nr. 685/1999 si HG nr. 804/1999, in contextul in care actul legal de baza in materie, respectiv OG nr. 77/1999privind unele masuri pentru prevenirea incapacitatii de plata prevede doar sanctionarea contraventionala a nerespectarii acestui act normativ.
Trebuie facuta distinctie intre sanctiunea nulitatii absolute a actului juridic si sanctiunea contraventionala aplicabila actului juridic, fiind evident ca daca legiuitorul ar fi inteles sa legifereze sanctiunea nulitatii absolute a actului juridic din domeniul de referinta, acest lucru ar fi prevazut in mod expres in actele normative enumerate.
In ceea ce priveste operatiunea compensarii - conventie comerciala sub aspectul ca cine cui datora si ce suma datora si daca int-adevar datora, aceasta poate constitui obiectul cercetarii judecatoresti doar in cazul unei actiuni in pretentii, legata de felul in care o parte sau alta a conventiei si-a executat obligatiile contractuale.
Daca se invoca vreo nulitate - un viciu de consimtamant- sub acest aspect, aceasta nu poate fi decat una relativa si nu absoluta.
Examinand actele si lucrarile dosarului se retine:
Refeitor la competenta Tribunalului Comercial Mures.
Prin incheierea din data de 12 noiembrie 2007, instanta a respins exceptiile privind necompetenta materiala a instantei si exceptia lipsei procedurii concilierii, calificand actiunea reclamantei, avand ca obiect constatarea nulitatii absolute ca o actiunea neevaluabila in bani.
Aceasta calificare a actiunii era conforma la data respectiva cu practica instantei si porneste de la ideea ca obiectul actiunii - ca pretentie concreta a reclamantului -, consta in constatarea nulitatii unor acte juridice si nu realizarea unui drept patrimonial evaluabil in bani.
Aceasta calificare este conforma si cu decizia nr. 507/24.04.2007 a Curtii de Apel Tg-Mures, prin care instanta de recurs a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 42 din Legea nr. 64/1995, intrucat in cauza nu este vorba de “realizarea unei creante" a reclamantei-intimate asupra recurentei si celeilalte parate.
Instanta de recurs a mai aratat ca in cazul de fata reclamanta nu urmareste sa-si realizeze creanta ci solicita constatarea nulitatii absolute a unei conventii prin pretinsa nerespectare a unor dispozitii legale. Operatiunea de compensare este o modalitate de stingere a unor obligatii, ceea ce presupune existenta unor creante, cu atat mai mult cu cat, in fapt, reclamanta intimata contesta creantele pe care paratele le au asupra sa ca nefiind certe lichide si exigibile si nu pune in discutie in nici un fel propria creanta asupra paratelor.
In aceasta ordine de idei, fata de dispozitiile obligatorii ale instantei de control, s-a continuat judecarea cauzei, desi initial suspendarea judecatii s-a pronuntat pe considerentul ca cele doua parate se aflau sub incidenta procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, iar examinarea legalitatii actelor de compensare s-ar incadra in categoria unor actiuni de anulare a unor acte frauduloase conform art. 58 si urmatoarele din Legea nr. 64/1995 ®.
In raport de aceste dispozitii instanta apreciaza ca a fost legal investita cu solutionarea cauzei. Astfel, dispozitiile Deciziei nr. 32/09.06.2008 a Inaltei Curti de Casatie si justitie constituie o norma de procedura de modificarea competentei instantelor, care a intervenit ulterior investirii instantei si in temeiul art. 725 alin.2 Cod de procedura civila nu atrag necompetenta Tribunalului Comercial Mures.
La data la care instanta de recurs s-a pronuntat in sensul continuarii judecatii de catre Tribunalul Comercial Mures nu se pronuntase Decizia in interesul legii nr. 32/09.06.2008 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Prin decizia mentionata instanta suprema a statuat ca “ Dispozitiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) si b) si art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedura civila se interpreteaza in sensul ca, in vederea determinarii competentei materiale de solutionare in prima instanta si in caile de atac, sunt evaluabile in bani litigiile civile si comerciale avand ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent daca este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare.
Daca avem in vedere aceste criterii de calificarea actiunilor, obiectul actiunii consta in anularea unor acte juridice prin care partile convin stingerea reciproca a unor drepturi de creanta prin compensare, care insumate au o valoare de 3 x 575.187.482 ROL.
Desi partile nu au mai invocat necompetenta Tribunalului comercial in raport de criteriile stabilite prin decizia in interesul legii, instanta apreciaza ca se impune a se preciza ca, in raport de valoarea drepturilor de creanta insumate si stinse prin compensare - drepturi care formeaza obiectul actelor juridice de compensare (conduita partilor, stabilita prin actul juridic) si nu obiectul cererii de chemare in judecata - competenta ii revine tot Tribunalului comercial , in temeiul art. 2 pct.1 lit a Cod de procedura civila.
In raport de criteriul valoric se impune ca instanta sa se pronunte din nou cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii, pe motivul lipsei concilierii prealabile.
Chiar daca invitatia la conciliere a fost lansata de reclamanta reconventionala SC P L SRL, prin lichidator, (fila 18) din procesul verbal de conciliere (fila 19) si adresa paratei reconventionale (fila 20) rezulta fara echivoc ca partile au incercat rezolvarea litigiului prin conciliere directa, fara succes. Pentru acest motive se apreciaza ca procedura concilierii directe a fost indeplinita.
Referitor la nulitatea conventiilor succesive de compensare:
Prin Ordinele de compensare 2891881, 2891882 si 3224477/31.10.2003 partile au efectuat compensarea succesiva a unor creante reciproce in valoare de 575.187.482 ROL.
Prin ordinele de compensare indicate au fost stinse trei creante in valoare de cate 575.187.482 lei, dupa cum urmeaza:
- Ordinul de compensare 2891881 / 31.10.2003 stinge creanta paratei SC I SRL fata de reclamanta SC A SRL in suma de 575.187.482 lei, reprezentand contravaloarea unor servicii de implementare a unui sistem informatic.
- Ordinul de compensare 3224477 / 31.10.2003 stinge datoria paratei SC I SRL catre SC P L SRL, nascuta din cesionarea contractului de leasing financiar nr. 223/16.04.003 de utilizatorul SC Societatea Romana de Piese Auto SRPA SRL, catre SC I SRL (fila 92).
- Ordinul de compensare 2891882 / 31.10.2003 stinge datoria paratei SC P L SRL fata de reclamanta SC A SRL, reprezentand plata partiala din Factura nr. 8939383/12.09.2003 ( factura in valoare totala de 10.146.664.395 lei vechi, pentru care parata reconventioanla a emis ulterior factura storno nr. 9270015/12.12.2003, pentru suma de 9.571.476.913 lei, insusindu-si actul de compensare pentru suma de 575.187.482 ROL).
Nulitatea absoluta este definita in literatura juridica ca aceea sanctiune de drept civil care are drept cauza nerespectarea la incheierea actului juridic civil a dispozitiilor legale care reglementeaza conditiile sale de valabilitate.
Reclamanta invoca doua cauze care ar fi de natura, in opinia ei, sa atraga nulitatea absoluta a conventiei de compensare tripartita, care a intervenit prin Ordinele de compensare nr. 2891881 si 2891882 si 3224477.
Prima cauza consta in nerespectarea formei ad validitatem, pe considerentul ca nu au fost respectate dispozitiile imperative ale Regulamentului de compensare a datoriilor nerambursate la scadenta ale contribuabililor, persoane juridice, stabilite prin HG 685/1999. Potrivit acestui act normativ, pentru facturile cu valori mai mari de 10 mii lei, compensarea datoriilor neplatite la termenele scadente se va realiza numai potrivit regulamentului de compensare efectuat de Institutul de Management si Informatica din cadrul Ministerului Industriei si Comertului prin emiterea unor Ordine de compensare cu regim special.
Paratele au considerat ca neregularitatea actului, invocata de reclamanta, nu sunt de natura a atrage nulitatea absoluta, intrucat normele legale invocate nu au prevazut expres sanctiunea nulitatii, doar sanctiuni contraventionale, iar o norma juridica cu caracter inferior, cuprinsa in regulamentul de compensare nu poate prevedea sanctiuni mai drastice decat actul normativ de baza.
Analizand sustinerile partilor in aceasta privinta instanta retine:
In temeiul dispozitiilor art.1 raportat la art. 3 din OUG nr. 77/1999, privind unele masuri pentru prevenirea incapacitatii de plata, aprobate cu modificari prin Legea nr. 211/2001, s-a stabilit cadrul legislativ privind organizarea evidentei obligatiilor de plata si a creantelor persoanelor juridice, comunicarea situatiei acestora la Institutul de Management si Informatica din cadrul Ministerului Industriei si Comertului in vederea includerii in procedura de compensare a datoriilor neplatite la scadenta, iar prin art. 8 al aceluiasi act normativ Guvernul a fost mandatat sa emita regulamentul de compensare.
In temeiul art. 3 din HG 685/1999 (cu modificarile ulterioare) s-a stipulat expres ca “ Incepand cu data de 1 noiembrie 1999, se interzice utilizarea altor documente de compensare in afara celor prevazute in regulamentul de compensare aprobat prin prezenta hotarare.
De la aceeasi data, pentru facturi cu valori mai mari de 10 mii lei, compensarea datoriilor neplatite la termenele scadente se va realiza numai in conformitate cu prevederile regulamentului de compensare aprobat prin prezenta hotarare,_"
Aceste dispozitii au caracter imperativ, intrucat nu lasa la latitudinea persoanelor juridic modalitatea de compensare a datoriilor cu o valoare de peste 10 mii lei. Totodata, constituie izvoare de drept in legislatia romaneasca si tind sa ocroteasca interese cu caracter general cum ar fi prevenirea incapacitatii de plata a agentilor economici si disciplina financiara si fiscala in randul acestora, .
In concluzie, se apreciaza ca operatiunea tripartita de compensare s-a efectuat cu nerespectarea formei ad validitatem, prin utilizarea altor documente de compensare decat cele stabilite prin art. 3 din HG nr. 685/1999, neregularitate ce atrage nulitatea absoluta a actelor juridice de compensare. Nulitatile pot fi exprese si virtuale, cele virtuale intervenind in acele situatii cand legea prevede in mod imperativ o anumita forma pentru incheierea unui anumit act juridic, iar aceea forma nu este respectata de parti. Pentru a opera sanctiunea nulitatii absolute nu este necesar ca nulitatea sa fie prevazuta expres.
Un alt motiv de nulitate invocat de reclamanta se intemeiaza dispozitiile art.5 si 968 Cod civil, privind cauza nelicita contrare unor dispozitii legale de ordine publica, deoarece creantele intrate in compensare nu erau creante reale, certe, lichide, exigibile si nu puteau forma obiectul unor operatiuni de compensare.
Analiza acestui motiv de compensare presupune, contrar sustinerilor paratei SC P L SRL, analiza conditiilor generale prevazute de art.1145 Cod civil, referitor la compensare, ca modalitate de stingere a datoriei, precum si scopul urmarit de parti, astfel cum rezulta din imprejurarile de fapt ale cauzei.
Pentru a lamuri aceste aspecte, s-a incuviintat efectuarea unei expertize contabile, care sa analizele operatiunile de compensare intervenite si raporturile juridice care au stat la baza acestora.
Conform afirmatiilor partilor, retinute si de expertul contabil, creanta detinuta de SC A SRL fata de SC P L SRL nu era reala, certa si exigibila, intrucat factura nr.8939383/12.09.2003, reprezentind avans, a fost emisa eronat in baza unui contract inexistent, astfel ca trebuia stornata integral si nu putea fi compensata. Fiind o factura de avans pentru o operatiune comerciala inexistenta nu putea intra in compensare.
Reclamanta a mai invederat ca interesul ei in formularea prezentei actiuni se explica prin aceea ca parata SC P L SRL a formulat impotriva ei o actiune in pretentii, pentru plata nedatorata, invocandu-se plata facuta prin compensarea a carei nulitate se solicita a se constata.
In aceasta privinta trebuie relevate concluziile formulate de expertul contabil in expertiza contabila efectuata si completata in baza obiectiunilor partilor. Astfel, expertul a stabilit ca :
“ 3a: SC A SRL a incheiat contractul de prestari servicii cu SC I SRL, a recunoscut efectuarea serviciilor prin inregistrarea in contabilitate a lucrarilor efectuate, a achizitionat licente si le-a inregistrat in contabilitate, a incheiat un alt contract de prestari servicii cu firma SC O S SRL din Cluj Napoca avand acelasi scop, acelasi continut si fiind implicat o mare parte din personalul SC I SRL, SC A SRL a achitat firmei SC I SRL suma de 671.181.604 Lei in baza contractului de prestari servicii incheiat.
3b: Creanta SC A SRL fata de SC P L SRL nu este reala
3c: Facturile de avans si stornare nu au afectat baza de calcul al impozitului pe profit al celor doua societati.
Prin emiterea facturilor de avans s-a majorat baza de calcul al TVA de plata la SC A SRL cu suma facturata, si s-a diminuat suma TVA-ului de plata la SC P L SRL.
3d: SC A SRL are TVA de rambursat in lunile iunie si septembrie 2003, iar SC P L SRL are TVA de plata in lunile iunie si septembrie 2003.
La obiectivul nr. 4: creanta dintre SC I SRL si SC P L SRL este reala.
La obiectivul stabilit de instanta: operatiunile de compensare dintre SC I SRL si SC A SRL , respectiv SC P L SRL si SC I SRL au avut la baza obligatii comerciale reale, realitatea lor fiind bazata pe existenta unor contracte comerciale si inregistrarea in contabilitate a executarii lor.
Operatiunea de compensare dintre SC A SRL si SC P L SRL nu are la baza obligatii comerciale reale, neexistand in arhiva celor doua societati contractul pe baza caruia au fost emise facturile de avans."
Pentru analiza procedurii de compensare in trei stau la dispozitie cele 3 ordine de compensare:
- Ordinul de compensare 2891881 / 31.10.2003 intre SC A SRL in calitate de initiator si SC I SRL in calitate de destinatar, pentru suma de 575.187.482 Lei, cu lista facturilor care se achita.
- Ordinul de compensare 2891882 / 31.10.2003 intre SC A SRL in calitate de initiator si SC P L SRL in calitate de destinatar, cu specificatia pe anexa ca SC A SRL incaseaza de la SC P L SRL suma de 575.187.482 Lei, plata partiala a facturii 8939383/12.09.2003
- Ordinul de compensare 3224477 / 31.10.2003 intre SC I SRL in calitate de initiator si SC P L SRL in calitate de destinatar, pentru suma de 575.187.482 Lei.
Pentru a raspunde la obiectivul partilor in sensul de a stabili initiatorul opratiunilor de compensare expertul contabil a presupus urmatoarele:
Prin aceste ordine de compensare SC A SRL achita SC I SRL suma de 575.187.482 Lei, SC I SRL achita SC P L SRL suma de 575.187.482 Lei, SC P L SRL achita SC A SRL suma de 575.187.482 Lei.
Dar ordinea poate fi si alta: SC I SRL achita SC P L SRL suma de 575.187.482 Lei, SC P L SRL achita SC A SRL suma de 575.187.482 Lei, SC A SRL achita SC I SRL suma de 575.187.482 Lei, sau: SC P L SRL achita SC A SRL suma de 575.187.482 Lei, SC A SRL achita SC I SRL suma de 575.187.482 Lei, SC I SRL achita SC P L SRL.
Avand in vedere constatarile expertului contabil instanta concluzioneaza ca Ordinul de compensare nr. 2891882/3110.2003, avand ca obiect o creanta in valoare de 575.187.482 lei, detinuta de reclamanta SC A SRL fata de SC P L SRL nu are la baza o creanta reala, ca atare nu poate constitui temei al unei operatiuni de compensare in temeiul art.1145 Cod civil.
Cu toate ca expertul contabil a concluzionat ca Ordinul de compensare 2891881 / 31.10.2003, care stinge creanta paratei SC I SRL fata de reclamanta SC A SRL in suma de 575.187.482 lei, reprezentand contravaloarea unor servicii de implementare a unui sistem informatic are la baza raporturi comerciale reale , intrucat reclamanta a recunoscut efectuarea serviciilor prin inregistrarea in contabilitate a lucrarilor efectuate, a achizitionat licente si le-a inregistrat in contabilitate, instanta nu isi poate forma convingerea in acest sens pe baza raportului de expertiza.
Prin contractul de dezvoltare a sistemului informatic nr. 152/12.05.2003 / nr. 1564/ 13.05.2003 (filele 23 si urmatoarele) modificat prin actele aditionale ulterioare, parata SC I SRL in calitate de furnizor si-a asumat anumite obligatii cum ar fi implementarea solutiei integrate Oracle aplication, care in esenta constituie obligatii de rezultat.
In conditiile in care reclamanta a contestat indeplinirea acestor obligatii, afirmand ca parata nu a obtinut licentele Oracle, fapt ce era esential pentru indeplinirea obligatiilor contractuale, nu este suficient sa existe facturi inregistrate in contabilitatea partilor ci era necesar, daca debitorul obligatiei sustine ca si-a indeplinit obligatiile, potrivit sarcinii probei stabilite prin art. 1169 Cod civil, sa faca dovada indeplinirii obligatiei de rezultat, prin atingerea rezultatului.
La intrebarea daca partile au urmarit un scop nelicit prin savarsirea unei compensari tripartite (in care a fost inclusa o creanta inexistenta si o creanta contestata), instanta considera ca raspunsul este afirmativ. Prin aceste operatiuni s-au produs efecte fiscale privind baza de calcul a taxei pe valoare adaugata, evidentiate de expertul contabil prin expertiza contabila efectuata, iar partile nu au inteles sa conteste concluziile in acest sens.
Aceasta concluzie a instantei se intemeiaza si pe faptul ca singura creanta necontestata in cauza este creanta paratei SC P L SRL fata de coparata SC I SRL, stinsa prin Ordinul de compensare nr. 3224477. Ca atare, scopul real urmarit de parti nu a fost acela de a se stinge obligatii reciproce exigibile ci de a eluda efectele unor dispozitii fiscale.
Cu toate acestea, constatand neregulile de mai sus, instanta apreciaza ca operatiunea tripartita de compensare fiind indivizibila, sanctiunea nulitatii lipseste de efecte juridice toate ordinele de compensare incheiate de parti.
Mai trebuie mentionat ca aceste nereguli au iesit la iveala in momentul in care SC P L SRL, prin lichidator, a incercat recuperarea creantei sale in contradictoriu cu SC A SLR, invocand o plata nedatorata in temeiul operatiunilor de compensare.
In aceasta ordine de idei trebuie analizata si cererea reconventionala formulata de reclamanta reconventionala SC P L SRL, prin care se solicita, in cazul anularii operatiunilor de compensare, repunerea partilor in situatia anterioara si obligarea paratei reconventionale SC A SRL la restituirea sumei de 575.187.482 lei (vechi).
Capatul de cerere avand ca obiect repunerea partilor in situatia anterioara compensarii are ca efect renasterea drepturilor de creante in patrimoniul fiecarei parti, asa cum acestea existau anterior compensarii.
Avand in vedere faptul ca intre SC A SRL si SC P L SRL nu au existat raporturi juridice comerciale, nu exista nici un temei care sa stea la baza obligarii paratei reconventionale la plata vreunei sume catre reclamanta reconventionala.
Pentru considerente aratate mai sus, instanta va admite actiunea principala, si va constata nulitatea compensarii succesive tripartite din data de 31.10.2003, efectuata prin Ordinele de compensare nr. 2891881, 2891882 si 3224477.
Va admite in parte cererea reconventionala formulata de parata SC P L SRL si va dispune repunerea partilor in situatia anterioara.
Va respinge capatul de cerere privind obligarea paratei reconventionale la restituirea catre reclamanta reconventionala a sumei de 57.517,74 lei.
In temeiul art. 274 Cod de procedura civila, va obliga paratele la plata sumei de cate 2110,7 lei, reprezentand cota parte a cheltuielilor de judecata suportate de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge exceptia privind inadmisibilitatea actiunii, invocata de parata SC P L SRL.
Admite actiunea comerciala formulata de reclamanta SC A SRL, cu sediul in Tg-Mures jud. Mures, in contradictoriu cu paratele SC P L SRL, cu sediul in Tg-Mures jud. Mures, in reorganizare judiciara, reprezentata prin SC RVA Mures SRL, cu sediul in Tg-Mures, jud. Mures si SC I SRL, cu sediul in Tg-Mures, jud. Mures, in faliment, reprezentata prin lichidator S A T, cu sediul in Tg-Mures, jud. Mures si in consecinta:
Constata nulitatea absoluta a compensarii succesive tripartite din data de 31.10.2003, efectuata cu Ordinele de compensare nr. 2891882 si 3224477.
Admite in parte cererea reconventionala formulata de parata SC P L SRL si in consecinta:
Dispune repunerea partilor in situatia anterioara incheierii actului de compensare.
Respinge capatul de cerere privind obligarea paratei reconventionale la restituirea catre reclamanta reconventionala a sumei de 57,518,74 lei.
Obliga paratii la plata sumei de cate 2110,7 lei, reprezentand cheltuieli de judecata suportate de reclamanta.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 27.01.2009.
1
TRIBUNALUL COMERCIAL MURES
COMERCIAL
SENTINTA Nr. 325
Sedinta publica de la 27 Ianuarie 2009
Pe rol solutionarea actiunii in pretentii formulate de reclamanta SC A SRL in contradictoriu cu paratii SC P L SRL prin lichidator R M SPECIALISTS, SC I SRL prin lichidator S A T, avand ca obiect nulitate act juridic.
La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei dupa care:
Se constata ca mersul dezbaterilor, sustinerile pe fond ale partilor prezente sunt consemnate in incheierea de sedinta din data de 20 ianuarie 2009, cand s-a dispus amanarea pronuntarii pentru data de azi, 27 ianuarie 2009, incheiere ce face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL,
Prin actiunea comerciala inregistrata la aceasta instanta sub nr. 315/13.03.2006 reclamanta SC A SRL a solicitat, in contradictoriu cu paratele SC P L SRL, si SC I SRL, prin lichidator S A T sa dispuna constatarea nulitatii compensarii succesive tripartite din data de 31.10.2003, cu Ordinele de compensare 2891882 si 3224477, aratand in fapt urmatoarele:
Prin Ordinele de compensare 2891882 si 3224477/31.10.2003 partile au efectuat compensarea succesiva a unor creante reciproce in valoare de 575.187.482 ROL.
Prin ordinele de compensare indicate au fost stinse creante in valoare de 575.187.482 lei, dupa cum urmeaza:
- creanta paratei SC I SRL fata de reclamanta SC A SRL in suma de 575.187.482 lei, reprezentand contravaloarea unor servicii de implementare a unui sistem informatic.
- datoria paratei SC I SRL catre SC P L SRL,
- datoria paratei SC P L SRL fata de reclamanta SC A SRL, reprezentand plata partiala din Factura nr. 8939383/12.09.2003 ( factura in valoare totala de 10.146.664.395 lei vechi).
Operatiunea de compensare este lovita de nulitate pentru mai multe motive:
- nerespectarea cerintelor imperative prevazute de HG
685/23.08.1999, modificata prin HG 804/30.09.1999, privind procedura de compensare a datoriilor nerambursate la scadenta, potrivit carora compensarea unor creante de peste 100 milioane lei (vechi) se putea face numai prin Inastitutul de Management si Informatica (IMI ), ce functionezaa in cadrul Ministerului Industriei si Comertului;
- creantele compensate nu intruneau conditiile de certitidine si
exigibilitate cerute de aceleasi acte normative.
Astfel, creanta paratei SC I SRL fata de reclamanta SC A SRL nu era certa si exigibila, intrucat aceasta societate nu a prestat reclamantei nici un serviciu de implementare program informatic, emitand doar niste facturi.
Totodata, creanta reclamantei SC A SRL fata de parata SC P L SRL nu era certa si exigibila, intrucat factura nr.8939383/12.09.2003, pentru o suma ce reprezenta avans a fost emisa eronat in baza unui contract inexistent, astfel ca trebuia stornata integral si nu putea fi compensata. Fiind o factura de avans nu putea intra in compensare.
In final reclamanta a mai invederat ca interesul ei in formularea prezentei actiuni se explica prin aceea ca parata SC P L SRL a formulat impotriva ei o actiune in pretentii, pentru plata nedatorata, invocandu-se plata facuta prin compensarea a carei nulitate se solicita a se constata.
In drept, reclamanta a invocat prevederile art. 111 Cod proc.civ. si HG 685 si 804 /1999, privind regimul compensarilor.
Anexat actiunii reclamanta a depus in copie urmatoarele incrisuri: cu Ordinele de compensare 2891882 si 3224477, copia facturilor nr. 8967710/30.09.2003, 8183925/30.06.2003, 8967792/30.09.2003, 8967744/31.10.2003, 8967743/31.10.2003, 8967742/31.10.2003, 8183946/31.07.2003, 8183989/31.08.2003, 8183947/31.07.2003, 8967709/30.09.2003, 8183947/31.07.2003- emise de SC I SRL catre SC A SRL- in calitate de cumparatoare, precum si factura nr. 8939383/12.09.2003 emisa de SC A SRL catre SC P L SRL, reprezentand avans conform contractului 1855/01.06.2003 si factura storno nr. 9270015/12.12.2003 la factura nr. 8939383/12.09.2003, HG nr. 685/23.08.1999 si 804/30.09.1999.
Prin intampinarea si cererea reconventionala inregistrata la data de 07.04.2006 parata SC P L SRL, PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR a invocat, pe cale de exceptie, inadmisibilitatea actiunii, in raport de dispozitiile art. 42 din Legea nr. 64/1995 ® , potrivit carora, la data deschiderii procedurii se suspenda toate actiunile judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
In ceea ce priveste fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii ca netemeinica in raport de dispozitiile legale invocate. Astfel, actele normative invocate de reclamanta, respectiv OG nr. 77/199 coroborat cu HG 685/1999 si HG 804/1999 nu sanctioneaza cu nulitatea absoluta compensarea realizata cu nerespectarea prevederilor art. 3 din HG nr. 685/1999, asa cum a fost calificat prin HG nr. 804/1999, in contextul in care actul legal de baza in materie, respectiv OUG nr. 77/1999, privind unele masuri pentru prevenirea incapacitatii de plata, prevede doar sanctiuni contraventionale in cazul nerespectarii dispozitiilor acestui articol.
In legatura cu cererea reconventionala, parata a solicitat, in masura in care instanta va constata nulitatea compensarii, sa dispuna restabilirea situatiei anterioare incheierii actului de compensare, sens in care reclamanta sa fie obligata la restituirea catre parata SC P L SRL a sumei de 57.518,74 lei RON.
In motivarea cererii reconventionale parata (reclamanta reconventionala) a invederat instantei urmatoarele:
Parata reconventionala a emis fata de reclamanta reconventionala factura fiscala nr. 8939383/12.09.2003, in valoare de 10.146.664.395 ROL.
Din valoarea acestei facturi, reclamanta reconventionala a achitat prin compensare, potrivit Ordinului de compensare nr. 28918182/2003 suma de 575.187.482 ROL.
Dupa efectuarea operatiunii de compensare nu a mai intervenit operatiunea comerciala, pentru care s-a emis factura initiala nr. 8939383/12.09.2003, motiv pentru care parata reconventioanla a emis factura storno nr. 9270015/12.12.2003, pentru suma de 9.571.476.913 lei, insusinud-si actul de compensare pentru suma de 575.187.482 ROL.
In conditiile in care in contul sumei de 10.146.395 Rol s-a achitat partial suma de 575.187.482 ROL iar factura storno s-a emis pentru diferenta de 9.571.476.913 Rol, prin restabilirea situatiei anteriaore reclamantei reconventioanle ii revine suma de 575.187.482 ROL.
Anexat intampinarii si cererii reconventionale s-au depus in copie factura nr. 8939383/12.09.2003 emisa de SC A SRL catre SC P L SRL, reprezentand avans conform contractului 1855/01.06.2003, factura storno nr. 9270015/12.12.2003 si adresa nr. 1624/23.09.2004 emisa de parata reconventionala SC A SRL.
Prin intampinarea inregistrata la termenul din 08.05.2006 reclamanta SC A SRL a achiesat in parte la cererea reconventionala formulata de parata SC P L SRL, cu precizarea ca in urma constatarii nulitatii actului de compensare si repunerea partilor in situatia anterioara reclmanta are de achitat fata de parata SC I SRL suma de 575.187.482 Rol (existand insa exceptia de neexecutare, urmand a fi stornata si diferenta de 575.187.482 Rol din factura nr. 8939383/12.09.2003 (emisa eronat, fara a avea suport) iar parata SC P L SRL sa primeasca de la SC I SRL suma pe care o avea de primit, anume 575.187.482 lei, in baza raportului juridic cu aceasta.
Repunerea partilor in situatia anterioara nu poate sa insemne ca reclamanta reconventionala SC P L SRL trebuie sa primeasca suma de575.187.482 de lei de la reclamanta, cum a solicitat prin cererea reconventionala, aceasta suma fiind datorata de catre parata SC I SRL in baza unui raport juridic distinct, recunoscut de aceasta. Reclamanta trebuie doar sa storneze diferenta de 575.187.482 lei, diferenta din factura initiala lucru necesar pentru stingerea tuturor obligatiilor (TVA, impozit pe profit) generate de inregistrarea contabila initiala.
Prin concluziile scrise inregistrate la data de 05.05.2006 parata SC I SRL, reprezentata prin lichidator S A T in calitate de lichidator a solicitat respingerea actiunii, ca fiind fara temei legal, aratand in motivare ca compensarea tripartita succesiva din data de 31.10.2003 nu este lovita de nulitate intrucat actul normativ invocat de reclamanta nu sanctioneaza in nici un fel neinregistrarea ordinelor de compensare la institutul specializat, astfel ca sanctiunea nulitatii constituie o aparare subiectiva a reclamantei.
Conditiile de certitudine si de exigibilitate impuse de acelasi act normativ erau indeplinite la data efectuarii compensarii, societatea I SRL avand creante de incasat de la SC A SRL in baza unor facturi acceptate si inregistrate in contabilitatea SC A SRL.
Implementarea programului informatic a fost initiata in baza contractului incheiat intre parti si era un proces de durata, care putea fi finalizat daca beneficiarul ar fi respectat clauzele contractuale privind asigurarea resurselor materiale si financiare necesare efectuarii acestei investitii.
Daca creanta nu ar fi fost certa si exigibila, SC A SRL ar fi trebuit sa refuze facturile primite si sa comunice furnizorului motivele refuzului, lucru care nu s-a intamplat.
Mai mult, SC A SRL a inregistrat pe costuri aceste facturi, deci le-a acceptat, ceea ce a influentat si nivelul taxelor si impozitelor datorate statului fiind diminuate impozitul pe profit si taxa pe valoarea adaugata.
De altfel, reclmanata nu a sustinut prin probe afirmatiile referitoare la incertitudinea si neexigibilitatea creantelor SC I SRL, motivele invocate prin actiune fiind opinii subiective.
Prin incheierea din data de 12.06.2006 instanta a dispus suspendarea judecatii, in temeiul art. 42 din Legea nr. 65/1995, pe considerentul ca paratele se afla sub incidenta procedurii de insolventa.
Curtea de apel Tg-Mures, prin decizia nr. 507/24.04.2007 a admis recursul declarat de parata SC P L SRL, impotriva incheierii din data de 12.06.2006 si a dispus continuarea judecatii.
Cauza a fost reinregistrata la Tribunalul Comercial Mures sub nr. 1152/1371/2007.
La termenul de judecata din data de 08.10.2007, reclamanta a depus o precizare de actiune prin care a solicitat constatarea nulitatii absolute a compensarii succesive din data de 31.10.2003 cu Ordinele de compensare nr. 2891881 si 2891882 si 3224477, completand si motivele pentru care solicita constatarea nulitatii absolute.
Astfel, reclamanta si-a reiterat sustinerile formulate in actiunea introductiva, potrivit carora operatiunea de compensare este nula absolut, deoarece procedura obligatorie impusa de normele legale in vigoare nu a fost respectata.
In conformitate cu HG 685/23.08.1999, modificata prin HG 804/30-09-1999, pentru facturi cu valori mai mari de 100.000.000 lei (vechi) compensarea datoriilor neplatite la termenele scadente se va realiza numai in conformitate cu prevederile regulamentului de compensare aprobat prin prezenta hotarare.
In conformitate cu dispozitiile art.9 din regulamentul de compensare (anexa nr.2 la HG 985/1999 toate compensarile intermediate conform prezentului regulament sunt legal efectuate. Per a contrario, orice compensare efectuata fara respectarea procedurii este nelegala, iar sanctiunea pentru nelegalitate este nulitatea absoluta.
In completarea acestor motive reclamanta a mai aratat ca sunt incidente si dispozitiile art.5 si 968 Cod civil privind cauza nelicita, compensarea fiind contrara unor dispozitii legale de ordine publica, deoarece creantele intrate in compensare nu erau creante reale, certe, lichide, exigibile si nu puteau forma obiectul unor operatiuni de compensare.
Creanta SC I SRL fata de reclamanta avea la baza un contract de implementare a unui program informatic complex, contract pe care aceasta societate nu l-a onorat emitand in schimb mai multe facturi din care o parte sunt cele mentionate pe ordinul de compensare nr.2891881/31.10.2003, dovada faptului ca acest contract nu a fost onorat de catre SC I SRL rezulta din faptul la mai putin la o luna de la semnarea ordinului de compensare a fost semnat contractul nr.1/28.11.2003 cu SC O S SRL, societate infiintata de administratorul si personalul SC I SRL avand exact acelasi obiect implementarea aceluiasi sistem informatic de catre exact aceleasi persoane fapt ce rezulta din anexele contractului, esalonarile si sarcinile fiecarei persoane.
Este evident ca daca obligatiile asumate de catre SC I SRL prin contractul nr.152 ar fi fost onorate, nu ar fi fost cazul a se incheia acest al 2-lea contract, care deasemenea nu a fost onorat, deoarece nu au fost obtinute licente Oracle, si este de asemenea evident ca in momentul compensarii se cunostea de catre reprezentantii SC I SRL ca nu s-au onorat si nici nu se mai putea onora obligatiile asumate prin contractul 152, in baza caruia au fost emise facturile intrate in compensare.
Referitor la creanta derivata din factura nr.8939383/12.09.2003 emisa de SC A SRL catre SC P L SRL in valoare de 10.146.664.395 lei nici acesta nu are temei faptic sau legal intrucat contractul indicat nu a fost niciodata incheiat.
De altfel in baza aceluiasi contract 1855/2003 mai exista o factura de avans nr.9269435 din data de 02.06.2003 in valoare de 10.782.027.692 lei, stornata integral la data de 12.09.2003.
Scopul pentru care a fost emisa in data de 02.06.2003 o factura de este 10 miliarde lei stornata integral la 12.09.2003 iar apoi emisa in aceeasi zi, stornata apoi partial in 12.12.2003 pentru un contract inexistent si niciodata onorat nu poate fi unul licit.
Mai mult decat atat factura de avans se poate emite numai dupa incasarea avansului in termen de maxim 5 zile, conform dispozitiilor financiar fiscale (art.155 din Codul fiscal) si nu poate intra in compensare, astfel incat aceasta factura nu putea fi compensata partial. Din aceasta operatiune rezulta in mod evident intentia de eludare a unor dispozitii legale imperative, astfel incat se impune constatarea nulitatii absolute a compensarii din data de 31.10.2003.
Chiar parata SC P L SRL, in notificarea pentru conciliere directa transmisa cu nr,2900/29.07.2005 arata ca doreste clarificarea operatiunii de compensare pentru suma de 575.187.482 lei.
In final reclamanta a mai invederat ca toarte societatile din fosta grup Paneuro mai putin A care a schimbat asociatii in anul 2004 si a fost salvata in ultimul moment au intrat in procedura reorganizarii judiciara dovedeste managementul defectuos, operatiunile la limita si chiar peste dispozitiile legale.
Anexata precizarii de actiunii, reclamanta a mai depus urmatoarele inscrisuri: invitatia la conciliere nr.2900/29.07.2005, proces verbal de conciliere, facturile fiscale nr.9269435/02.06.2003 si factura storno nr.8039374/12.09.2003, contract de dezvoltare a sistemului informatic nr.152/12.05.2003 si nr.164/13.05.2003, anexa nr.1 privind serviciile de dezvoltare si intretinere, act aditional nr.1 la contractul incheiat la data de 01.03.2003, fara numar si fara data, anexa nr.1 la actul aditional nr. 1 strategia de implementare a proiectului Oracle Applications, anexa nr. 2 contractarea lucrarilor Software si asigurarea asistentei informatice, anexa nr.2 la actul aditional nr.1, costurile totale ale proiectului pentru toate firmele cuprinse in implementare, anexa 3 la actul aditional nr.1 organigrama de proiect I, grafic privind durata etapelor de implementare, facturi fiscale (anexate si actiunii introductive) contract de implementare Oracle Applications nr.1/28.11.2003 incheiat intre SC A SRL si SC O S SRL la data de 29.11.2003, plan de proiect si notificare pentru conciliere directa emisa de reclamanta catre SC O S SRL.
Prin intampinarea inregistrata la data de 08.11.2007, parata SC P L SRL a invocat exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Comercial Mures in raport cu dispozitiile art. 1 si 2 Cod procedura civila, natura litigiului este comerciala evaluabila in bani cu valoare de sub 100.000.000 ron, competenta revine unei instante de alt grad.
In legatura cu fondul cauzei a aratat ca prin precizarea de actiune formulata, reclamanta invoca nulitatea absoluta a operatiunilor de compensare pentru nerespectarea unor obligatii contractuale - contracte neonorate - care face ca aceeasi compensare sa fie nelegala.
Referitor la motivele de nulitate care privesc nerespectarea formelor in care se materializeaza compensarea nu este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului de compensare actul normativ, invocand doar sanctiuni contraventionale. Este evident ca intre sanctiunea nulitatii absolute si a sanctiunii ca efect a raspunderii contraventionale exista deosebire esentiala sub aspectul naturii juridice a acestuia. Nulitatea absoluta este sanctiunea care intervine in caz de nesrespectare cu ocazia incheierii unui act juridic a unei norme de drept care ocroteste un interes general public.
Nulitatea absoluta sanctioneaza actul juridic prin desfiintarea acestuia cu consecinte repunerii partilor in situatia anterioara, spre deosebire de efectul sanctiunii contraventionale care nu duce la desfiintarea actului juridic si la aplicarea unor masuri de constrangere de natura pecuniara.
Actul juridic civil al compensarii constituie o conventie civila prin care partile isi cunosc datorii reciproce indiferent in ce forma scrisa sau pe ce suport material se realizeaza efectele se produc prin prisma prevederilor 924, 928 si 969 Cod civil.
Afirmatiile reclamantei conform careia creantele intrate in compensare nu erau creante reale, certe, lichide si exigibile, astfel ca nu puteau forma obiectul unei operatiuni de compensare parata a invederat ca acest motiv depaseste limitele judecatii , prin prisma principiului disponibilitatii art.112 Cod procedura civila, iar instanta de judecata trebuie sa hotarasca in conditiile art.129 alin.6 Cod procedura civila.
Astfel in conditiile in care reclamanta insista asupra sanctiunii nulitatii absolute, ii incumba potrivit art,1169 Cod civil sa dovedeasca care este interesul general obstesc incalcat cu ocazia incheierii actului juridic civil al compensarii.
Prin motivele invocate, cum ar fi contracte neonorate de catre parti, reclamanta releva aspecte care vizeaza relatii comerciale care s-au derulat intre parti de interes personal, particular si pe care le-au reglementat prin actul juridic al compensarii.
In final parata mai arata ca reclamanta desi afirmativ contesta actele de compensare a semnat aceste acte si nu intelege sa invoce vreun viciu de consimtamant, eroare, dol sau violenta.
Prin actiunea precizata reclamanta doreste o examinare a raporturilor juridice comerciale obligationale de fond dintre partile semnatare ale actului de compensare, insa aceasta cercetare ar depasi limitele judecatii si exced cadrul procedural cu care instanta este sesizata.
Prin incheierea din data de 12 noiembrie 2007, instanta a respins exceptiile privind necompetenta materiala a instantei si exceptia lipsei procedurii concilierii.
Prin concluziile scrise inregistrate in sedinta din data de 20 ianuarie 2009, reclamanta a solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata reiterand in motivare apararile invocate prin actiunea si precizarea de actiune, aratand in plus urmatoarele:
Toate societatile intrate in operatiunea de compensare faceau parte din grupul de firme P avand ca asociati si ca persoane cu putere de decizie aceleasi persoane. In SC A SRL, asociatii erau P Z si Ga, in SC I SRL erau asociati majoritari SC P T (aceleasi persoane fizice), iar in P L regasim acelasi P T ca asociat majoritar. Este evident ca interesul operatiunii de compensare a fost acela de a-si diminua baza de calcul pentru TVA-ul de plata cu suma de 9.090.527.472 lei vechi si de a amana plata TVA_ului aferent facturii de avans suma de 1.721.500.220 lei, factura care a fost emisa de catre SC P L catre subscrisa SC A SRL, acest interes astfel cum a fost mentionat este nelegal contrar dispozitiilor legale care a impus ca fiecare factura sa fie cuprinsa in baza de calcul pentru TVA care sa fie astfel conexat si virat bugetului statului.
Concluzia ferma a raportului de expertiza contabila dispus si efectuat este aceea ca compensarea din data de 31.10.2003 nu a respectat exigentele impuse de dispozitiile legale in materie si operatiunile de compensare dintre SC A SRL si SC P L SRL nu are la baza obligatii comerciale reale.
Prin concluziile scrise inregistrate la dosar la data de 26 ianuarie 2009, parata SC P L SRL a solicitat respingerea actiunii, invederand instantei urmatoarele:
Nulitatea absoluta a actului juridic civil intervine atunci cand actul este lipsit cu desavarsire de un element esential, structural, actul emana de la persoane lipsite de capacitate de exercitiu, obiectul sau cauza actului juridic incalca dispozitii legale imperative fondate pe interese obstesti sau actul s-a incheiat fara respectarea formei solemne prevazute de lege insasi pentru validitatea lui.
Motivele invocate de reclamanta, cu referire la incalcarea dispozitiilor legale in materie, respectiv OG NR. 77/1999, coroborate cu HG nr. 685/1999 si HG 804/1999 nu atrag sanctiunea nulitatii absolute.
Actele normative enumerate nu sanctioneaza cu nulitate absoluta compensare realizata cu nerespectarea prevederilor art. 3 din HG nr. 685/1999 si HG nr. 804/1999, in contextul in care actul legal de baza in materie, respectiv OG nr. 77/1999privind unele masuri pentru prevenirea incapacitatii de plata prevede doar sanctionarea contraventionala a nerespectarii acestui act normativ.
Trebuie facuta distinctie intre sanctiunea nulitatii absolute a actului juridic si sanctiunea contraventionala aplicabila actului juridic, fiind evident ca daca legiuitorul ar fi inteles sa legifereze sanctiunea nulitatii absolute a actului juridic din domeniul de referinta, acest lucru ar fi prevazut in mod expres in actele normative enumerate.
In ceea ce priveste operatiunea compensarii - conventie comerciala sub aspectul ca cine cui datora si ce suma datora si daca int-adevar datora, aceasta poate constitui obiectul cercetarii judecatoresti doar in cazul unei actiuni in pretentii, legata de felul in care o parte sau alta a conventiei si-a executat obligatiile contractuale.
Daca se invoca vreo nulitate - un viciu de consimtamant- sub acest aspect, aceasta nu poate fi decat una relativa si nu absoluta.
Examinand actele si lucrarile dosarului se retine:
Refeitor la competenta Tribunalului Comercial Mures.
Prin incheierea din data de 12 noiembrie 2007, instanta a respins exceptiile privind necompetenta materiala a instantei si exceptia lipsei procedurii concilierii, calificand actiunea reclamantei, avand ca obiect constatarea nulitatii absolute ca o actiunea neevaluabila in bani.
Aceasta calificare a actiunii era conforma la data respectiva cu practica instantei si porneste de la ideea ca obiectul actiunii - ca pretentie concreta a reclamantului -, consta in constatarea nulitatii unor acte juridice si nu realizarea unui drept patrimonial evaluabil in bani.
Aceasta calificare este conforma si cu decizia nr. 507/24.04.2007 a Curtii de Apel Tg-Mures, prin care instanta de recurs a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 42 din Legea nr. 64/1995, intrucat in cauza nu este vorba de “realizarea unei creante" a reclamantei-intimate asupra recurentei si celeilalte parate.
Instanta de recurs a mai aratat ca in cazul de fata reclamanta nu urmareste sa-si realizeze creanta ci solicita constatarea nulitatii absolute a unei conventii prin pretinsa nerespectare a unor dispozitii legale. Operatiunea de compensare este o modalitate de stingere a unor obligatii, ceea ce presupune existenta unor creante, cu atat mai mult cu cat, in fapt, reclamanta intimata contesta creantele pe care paratele le au asupra sa ca nefiind certe lichide si exigibile si nu pune in discutie in nici un fel propria creanta asupra paratelor.
In aceasta ordine de idei, fata de dispozitiile obligatorii ale instantei de control, s-a continuat judecarea cauzei, desi initial suspendarea judecatii s-a pronuntat pe considerentul ca cele doua parate se aflau sub incidenta procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, iar examinarea legalitatii actelor de compensare s-ar incadra in categoria unor actiuni de anulare a unor acte frauduloase conform art. 58 si urmatoarele din Legea nr. 64/1995 ®.
In raport de aceste dispozitii instanta apreciaza ca a fost legal investita cu solutionarea cauzei. Astfel, dispozitiile Deciziei nr. 32/09.06.2008 a Inaltei Curti de Casatie si justitie constituie o norma de procedura de modificarea competentei instantelor, care a intervenit ulterior investirii instantei si in temeiul art. 725 alin.2 Cod de procedura civila nu atrag necompetenta Tribunalului Comercial Mures.
La data la care instanta de recurs s-a pronuntat in sensul continuarii judecatii de catre Tribunalul Comercial Mures nu se pronuntase Decizia in interesul legii nr. 32/09.06.2008 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Prin decizia mentionata instanta suprema a statuat ca “ Dispozitiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) si b) si art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedura civila se interpreteaza in sensul ca, in vederea determinarii competentei materiale de solutionare in prima instanta si in caile de atac, sunt evaluabile in bani litigiile civile si comerciale avand ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent daca este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare.
Daca avem in vedere aceste criterii de calificarea actiunilor, obiectul actiunii consta in anularea unor acte juridice prin care partile convin stingerea reciproca a unor drepturi de creanta prin compensare, care insumate au o valoare de 3 x 575.187.482 ROL.
Desi partile nu au mai invocat necompetenta Tribunalului comercial in raport de criteriile stabilite prin decizia in interesul legii, instanta apreciaza ca se impune a se preciza ca, in raport de valoarea drepturilor de creanta insumate si stinse prin compensare - drepturi care formeaza obiectul actelor juridice de compensare (conduita partilor, stabilita prin actul juridic) si nu obiectul cererii de chemare in judecata - competenta ii revine tot Tribunalului comercial , in temeiul art. 2 pct.1 lit a Cod de procedura civila.
In raport de criteriul valoric se impune ca instanta sa se pronunte din nou cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii, pe motivul lipsei concilierii prealabile.
Chiar daca invitatia la conciliere a fost lansata de reclamanta reconventionala SC P L SRL, prin lichidator, (fila 18) din procesul verbal de conciliere (fila 19) si adresa paratei reconventionale (fila 20) rezulta fara echivoc ca partile au incercat rezolvarea litigiului prin conciliere directa, fara succes. Pentru acest motive se apreciaza ca procedura concilierii directe a fost indeplinita.
Referitor la nulitatea conventiilor succesive de compensare:
Prin Ordinele de compensare 2891881, 2891882 si 3224477/31.10.2003 partile au efectuat compensarea succesiva a unor creante reciproce in valoare de 575.187.482 ROL.
Prin ordinele de compensare indicate au fost stinse trei creante in valoare de cate 575.187.482 lei, dupa cum urmeaza:
- Ordinul de compensare 2891881 / 31.10.2003 stinge creanta paratei SC I SRL fata de reclamanta SC A SRL in suma de 575.187.482 lei, reprezentand contravaloarea unor servicii de implementare a unui sistem informatic.
- Ordinul de compensare 3224477 / 31.10.2003 stinge datoria paratei SC I SRL catre SC P L SRL, nascuta din cesionarea contractului de leasing financiar nr. 223/16.04.003 de utilizatorul SC Societatea Romana de Piese Auto SRPA SRL, catre SC I SRL (fila 92).
- Ordinul de compensare 2891882 / 31.10.2003 stinge datoria paratei SC P L SRL fata de reclamanta SC A SRL, reprezentand plata partiala din Factura nr. 8939383/12.09.2003 ( factura in valoare totala de 10.146.664.395 lei vechi, pentru care parata reconventioanla a emis ulterior factura storno nr. 9270015/12.12.2003, pentru suma de 9.571.476.913 lei, insusindu-si actul de compensare pentru suma de 575.187.482 ROL).
Nulitatea absoluta este definita in literatura juridica ca aceea sanctiune de drept civil care are drept cauza nerespectarea la incheierea actului juridic civil a dispozitiilor legale care reglementeaza conditiile sale de valabilitate.
Reclamanta invoca doua cauze care ar fi de natura, in opinia ei, sa atraga nulitatea absoluta a conventiei de compensare tripartita, care a intervenit prin Ordinele de compensare nr. 2891881 si 2891882 si 3224477.
Prima cauza consta in nerespectarea formei ad validitatem, pe considerentul ca nu au fost respectate dispozitiile imperative ale Regulamentului de compensare a datoriilor nerambursate la scadenta ale contribuabililor, persoane juridice, stabilite prin HG 685/1999. Potrivit acestui act normativ, pentru facturile cu valori mai mari de 10 mii lei, compensarea datoriilor neplatite la termenele scadente se va realiza numai potrivit regulamentului de compensare efectuat de Institutul de Management si Informatica din cadrul Ministerului Industriei si Comertului prin emiterea unor Ordine de compensare cu regim special.
Paratele au considerat ca neregularitatea actului, invocata de reclamanta, nu sunt de natura a atrage nulitatea absoluta, intrucat normele legale invocate nu au prevazut expres sanctiunea nulitatii, doar sanctiuni contraventionale, iar o norma juridica cu caracter inferior, cuprinsa in regulamentul de compensare nu poate prevedea sanctiuni mai drastice decat actul normativ de baza.
Analizand sustinerile partilor in aceasta privinta instanta retine:
In temeiul dispozitiilor art.1 raportat la art. 3 din OUG nr. 77/1999, privind unele masuri pentru prevenirea incapacitatii de plata, aprobate cu modificari prin Legea nr. 211/2001, s-a stabilit cadrul legislativ privind organizarea evidentei obligatiilor de plata si a creantelor persoanelor juridice, comunicarea situatiei acestora la Institutul de Management si Informatica din cadrul Ministerului Industriei si Comertului in vederea includerii in procedura de compensare a datoriilor neplatite la scadenta, iar prin art. 8 al aceluiasi act normativ Guvernul a fost mandatat sa emita regulamentul de compensare.
In temeiul art. 3 din HG 685/1999 (cu modificarile ulterioare) s-a stipulat expres ca “ Incepand cu data de 1 noiembrie 1999, se interzice utilizarea altor documente de compensare in afara celor prevazute in regulamentul de compensare aprobat prin prezenta hotarare.
De la aceeasi data, pentru facturi cu valori mai mari de 10 mii lei, compensarea datoriilor neplatite la termenele scadente se va realiza numai in conformitate cu prevederile regulamentului de compensare aprobat prin prezenta hotarare,_"
Aceste dispozitii au caracter imperativ, intrucat nu lasa la latitudinea persoanelor juridic modalitatea de compensare a datoriilor cu o valoare de peste 10 mii lei. Totodata, constituie izvoare de drept in legislatia romaneasca si tind sa ocroteasca interese cu caracter general cum ar fi prevenirea incapacitatii de plata a agentilor economici si disciplina financiara si fiscala in randul acestora, .
In concluzie, se apreciaza ca operatiunea tripartita de compensare s-a efectuat cu nerespectarea formei ad validitatem, prin utilizarea altor documente de compensare decat cele stabilite prin art. 3 din HG nr. 685/1999, neregularitate ce atrage nulitatea absoluta a actelor juridice de compensare. Nulitatile pot fi exprese si virtuale, cele virtuale intervenind in acele situatii cand legea prevede in mod imperativ o anumita forma pentru incheierea unui anumit act juridic, iar aceea forma nu este respectata de parti. Pentru a opera sanctiunea nulitatii absolute nu este necesar ca nulitatea sa fie prevazuta expres.
Un alt motiv de nulitate invocat de reclamanta se intemeiaza dispozitiile art.5 si 968 Cod civil, privind cauza nelicita contrare unor dispozitii legale de ordine publica, deoarece creantele intrate in compensare nu erau creante reale, certe, lichide, exigibile si nu puteau forma obiectul unor operatiuni de compensare.
Analiza acestui motiv de compensare presupune, contrar sustinerilor paratei SC P L SRL, analiza conditiilor generale prevazute de art.1145 Cod civil, referitor la compensare, ca modalitate de stingere a datoriei, precum si scopul urmarit de parti, astfel cum rezulta din imprejurarile de fapt ale cauzei.
Pentru a lamuri aceste aspecte, s-a incuviintat efectuarea unei expertize contabile, care sa analizele operatiunile de compensare intervenite si raporturile juridice care au stat la baza acestora.
Conform afirmatiilor partilor, retinute si de expertul contabil, creanta detinuta de SC A SRL fata de SC P L SRL nu era reala, certa si exigibila, intrucat factura nr.8939383/12.09.2003, reprezentind avans, a fost emisa eronat in baza unui contract inexistent, astfel ca trebuia stornata integral si nu putea fi compensata. Fiind o factura de avans pentru o operatiune comerciala inexistenta nu putea intra in compensare.
Reclamanta a mai invederat ca interesul ei in formularea prezentei actiuni se explica prin aceea ca parata SC P L SRL a formulat impotriva ei o actiune in pretentii, pentru plata nedatorata, invocandu-se plata facuta prin compensarea a carei nulitate se solicita a se constata.
In aceasta privinta trebuie relevate concluziile formulate de expertul contabil in expertiza contabila efectuata si completata in baza obiectiunilor partilor. Astfel, expertul a stabilit ca :
“ 3a: SC A SRL a incheiat contractul de prestari servicii cu SC I SRL, a recunoscut efectuarea serviciilor prin inregistrarea in contabilitate a lucrarilor efectuate, a achizitionat licente si le-a inregistrat in contabilitate, a incheiat un alt contract de prestari servicii cu firma SC O S SRL din Cluj Napoca avand acelasi scop, acelasi continut si fiind implicat o mare parte din personalul SC I SRL, SC A SRL a achitat firmei SC I SRL suma de 671.181.604 Lei in baza contractului de prestari servicii incheiat.
3b: Creanta SC A SRL fata de SC P L SRL nu este reala
3c: Facturile de avans si stornare nu au afectat baza de calcul al impozitului pe profit al celor doua societati.
Prin emiterea facturilor de avans s-a majorat baza de calcul al TVA de plata la SC A SRL cu suma facturata, si s-a diminuat suma TVA-ului de plata la SC P L SRL.
3d: SC A SRL are TVA de rambursat in lunile iunie si septembrie 2003, iar SC P L SRL are TVA de plata in lunile iunie si septembrie 2003.
La obiectivul nr. 4: creanta dintre SC I SRL si SC P L SRL este reala.
La obiectivul stabilit de instanta: operatiunile de compensare dintre SC I SRL si SC A SRL , respectiv SC P L SRL si SC I SRL au avut la baza obligatii comerciale reale, realitatea lor fiind bazata pe existenta unor contracte comerciale si inregistrarea in contabilitate a executarii lor.
Operatiunea de compensare dintre SC A SRL si SC P L SRL nu are la baza obligatii comerciale reale, neexistand in arhiva celor doua societati contractul pe baza caruia au fost emise facturile de avans."
Pentru analiza procedurii de compensare in trei stau la dispozitie cele 3 ordine de compensare:
- Ordinul de compensare 2891881 / 31.10.2003 intre SC A SRL in calitate de initiator si SC I SRL in calitate de destinatar, pentru suma de 575.187.482 Lei, cu lista facturilor care se achita.
- Ordinul de compensare 2891882 / 31.10.2003 intre SC A SRL in calitate de initiator si SC P L SRL in calitate de destinatar, cu specificatia pe anexa ca SC A SRL incaseaza de la SC P L SRL suma de 575.187.482 Lei, plata partiala a facturii 8939383/12.09.2003
- Ordinul de compensare 3224477 / 31.10.2003 intre SC I SRL in calitate de initiator si SC P L SRL in calitate de destinatar, pentru suma de 575.187.482 Lei.
Pentru a raspunde la obiectivul partilor in sensul de a stabili initiatorul opratiunilor de compensare expertul contabil a presupus urmatoarele:
Prin aceste ordine de compensare SC A SRL achita SC I SRL suma de 575.187.482 Lei, SC I SRL achita SC P L SRL suma de 575.187.482 Lei, SC P L SRL achita SC A SRL suma de 575.187.482 Lei.
Dar ordinea poate fi si alta: SC I SRL achita SC P L SRL suma de 575.187.482 Lei, SC P L SRL achita SC A SRL suma de 575.187.482 Lei, SC A SRL achita SC I SRL suma de 575.187.482 Lei, sau: SC P L SRL achita SC A SRL suma de 575.187.482 Lei, SC A SRL achita SC I SRL suma de 575.187.482 Lei, SC I SRL achita SC P L SRL.
Avand in vedere constatarile expertului contabil instanta concluzioneaza ca Ordinul de compensare nr. 2891882/3110.2003, avand ca obiect o creanta in valoare de 575.187.482 lei, detinuta de reclamanta SC A SRL fata de SC P L SRL nu are la baza o creanta reala, ca atare nu poate constitui temei al unei operatiuni de compensare in temeiul art.1145 Cod civil.
Cu toate ca expertul contabil a concluzionat ca Ordinul de compensare 2891881 / 31.10.2003, care stinge creanta paratei SC I SRL fata de reclamanta SC A SRL in suma de 575.187.482 lei, reprezentand contravaloarea unor servicii de implementare a unui sistem informatic are la baza raporturi comerciale reale , intrucat reclamanta a recunoscut efectuarea serviciilor prin inregistrarea in contabilitate a lucrarilor efectuate, a achizitionat licente si le-a inregistrat in contabilitate, instanta nu isi poate forma convingerea in acest sens pe baza raportului de expertiza.
Prin contractul de dezvoltare a sistemului informatic nr. 152/12.05.2003 / nr. 1564/ 13.05.2003 (filele 23 si urmatoarele) modificat prin actele aditionale ulterioare, parata SC I SRL in calitate de furnizor si-a asumat anumite obligatii cum ar fi implementarea solutiei integrate Oracle aplication, care in esenta constituie obligatii de rezultat.
In conditiile in care reclamanta a contestat indeplinirea acestor obligatii, afirmand ca parata nu a obtinut licentele Oracle, fapt ce era esential pentru indeplinirea obligatiilor contractuale, nu este suficient sa existe facturi inregistrate in contabilitatea partilor ci era necesar, daca debitorul obligatiei sustine ca si-a indeplinit obligatiile, potrivit sarcinii probei stabilite prin art. 1169 Cod civil, sa faca dovada indeplinirii obligatiei de rezultat, prin atingerea rezultatului.
La intrebarea daca partile au urmarit un scop nelicit prin savarsirea unei compensari tripartite (in care a fost inclusa o creanta inexistenta si o creanta contestata), instanta considera ca raspunsul este afirmativ. Prin aceste operatiuni s-au produs efecte fiscale privind baza de calcul a taxei pe valoare adaugata, evidentiate de expertul contabil prin expertiza contabila efectuata, iar partile nu au inteles sa conteste concluziile in acest sens.
Aceasta concluzie a instantei se intemeiaza si pe faptul ca singura creanta necontestata in cauza este creanta paratei SC P L SRL fata de coparata SC I SRL, stinsa prin Ordinul de compensare nr. 3224477. Ca atare, scopul real urmarit de parti nu a fost acela de a se stinge obligatii reciproce exigibile ci de a eluda efectele unor dispozitii fiscale.
Cu toate acestea, constatand neregulile de mai sus, instanta apreciaza ca operatiunea tripartita de compensare fiind indivizibila, sanctiunea nulitatii lipseste de efecte juridice toate ordinele de compensare incheiate de parti.
Mai trebuie mentionat ca aceste nereguli au iesit la iveala in momentul in care SC P L SRL, prin lichidator, a incercat recuperarea creantei sale in contradictoriu cu SC A SLR, invocand o plata nedatorata in temeiul operatiunilor de compensare.
In aceasta ordine de idei trebuie analizata si cererea reconventionala formulata de reclamanta reconventionala SC P L SRL, prin care se solicita, in cazul anularii operatiunilor de compensare, repunerea partilor in situatia anterioara si obligarea paratei reconventionale SC A SRL la restituirea sumei de 575.187.482 lei (vechi).
Capatul de cerere avand ca obiect repunerea partilor in situatia anterioara compensarii are ca efect renasterea drepturilor de creante in patrimoniul fiecarei parti, asa cum acestea existau anterior compensarii.
Avand in vedere faptul ca intre SC A SRL si SC P L SRL nu au existat raporturi juridice comerciale, nu exista nici un temei care sa stea la baza obligarii paratei reconventionale la plata vreunei sume catre reclamanta reconventionala.
Pentru considerente aratate mai sus, instanta va admite actiunea principala, si va constata nulitatea compensarii succesive tripartite din data de 31.10.2003, efectuata prin Ordinele de compensare nr. 2891881, 2891882 si 3224477.
Va admite in parte cererea reconventionala formulata de parata SC P L SRL si va dispune repunerea partilor in situatia anterioara.
Va respinge capatul de cerere privind obligarea paratei reconventionale la restituirea catre reclamanta reconventionala a sumei de 57.517,74 lei.
In temeiul art. 274 Cod de procedura civila, va obliga paratele la plata sumei de cate 2110,7 lei, reprezentand cota parte a cheltuielilor de judecata suportate de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge exceptia privind inadmisibilitatea actiunii, invocata de parata SC P L SRL.
Admite actiunea comerciala formulata de reclamanta SC A SRL, cu sediul in Tg-Mures jud. Mures, in contradictoriu cu paratele SC P L SRL, cu sediul in Tg-Mures jud. Mures, in reorganizare judiciara, reprezentata prin SC RVA Mures SRL, cu sediul in Tg-Mures, jud. Mures si SC I SRL, cu sediul in Tg-Mures, jud. Mures, in faliment, reprezentata prin lichidator S A T, cu sediul in Tg-Mures, jud. Mures si in consecinta:
Constata nulitatea absoluta a compensarii succesive tripartite din data de 31.10.2003, efectuata cu Ordinele de compensare nr. 2891882 si 3224477.
Admite in parte cererea reconventionala formulata de parata SC P L SRL si in consecinta:
Dispune repunerea partilor in situatia anterioara incheierii actului de compensare.
Respinge capatul de cerere privind obligarea paratei reconventionale la restituirea catre reclamanta reconventionala a sumei de 57,518,74 lei.
Obliga paratii la plata sumei de cate 2110,7 lei, reprezentand cheltuieli de judecata suportate de reclamanta.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 27.01.2009.
1
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.
Anulare act - Decizie nr. 523 din data de 27.06.2017Anulare act - Decizie nr. 502 din data de 21.06.2017
II.Procesul verbal de contraventie care nu intruneste conditiile prev. de art. 19/1 din OG nr. 2/2001 reactualizata, va fi anulat. - Decizie nr. 267/R din data de 23.05.2005
Anularea actelor frauduloase incheiate de debitori in dauna creditorilor se poate dispune daca se dovedeste existenta intentiei de frauda - Sentinta civila nr. 506/CA din data de 19.05.2004
COMPETENTA MATERIALA . ANULARE ACT FALSIFICAT - Decizie nr. nr. 5/A din data de 05.01.2004
Obligare la incheierea unui act autentic de vanzare-cumparare iar in caz de refuz, Sentinta sa tina loc de contract de vanzare cumparare - Decizie nr. 155 din data de 31.12.2013
Lipsa calitatii procesuale pasive ca urmare a divizarii unei societati in mai multe societati comerciale. Imposibilitatea introducerii unor noi parati in apel. - Decizie nr. 404 din data de 09.09.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 293 din data de 03.06.2009
- Sentinta civila nr. 526 din data de 29.10.2008
Rectificare carte funciara - Sentinta civila nr. 118 din data de 10.02.2009
Exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neparcurgerea procedurii plangerii prealabile. Dovada depusa dupa inchiderea dezbaterilor - Sentinta civila nr. 84/F din data de 15.09.2015
Raportul de evaluare intocmit de A.N.I.. Consecintele incalcarii dispozitiilor art. 70 si 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare. - Decizie nr. 5/F din data de 23.01.2015
Admisibilitatea actiunii in anulare a actului administrativ-fiscal adresate direct instantei de judecata, fara a urma, in prealabil, procedura prevazuta de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala. - Decizie nr. 611/R din data de 21.05.2015
Vechiul cod de procedura civila – Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 2130/R din data de 19.09.2014
Vechiul cod de procedura civila - Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 1449/R din data de 25.04.2014
Actiune pentru anularea permisului sau de conducere - Sentinta civila nr. 4798/CA din data de 19.09.2012
Actiune in anulare. Decizie emisa in baza Legii 10/2001 de catre o persoana juridica ce nu avea calitatea de unitate detinatoare. - Sentinta civila nr. 101/S din data de 03.04.2012
Interesul in promovarea unei ac?iuni in constatarea nulita?ii absolute a unui act juridic. - Decizie nr. 251/A din data de 28.10.2011
Cheltuieli de judecata pe cale separata. - Decizie nr. 1290/R din data de 20.10.2011
Uzucapiune.Posesia exerciatata asupra unui teren proprietatea C.A.P. - Decizie nr. 1473/R din data de 24.11.2011