pretul se cumuleaza cu penalitatile pentru competenta

R O M A N I A
TRIBUNALUL COMERCIAL MURES
COMERCIAL

SENTINTA NR. 2421
Sedinta publica din data de 28 iunie  2010   Pe rol fiind pronuntarea solutiei asupra actiunii comerciale promovate de reclamanta debitoare  SC W T  SRL in contradictoriu cu parata creditoare SC U SRL prin lichidator A IPURL, avand ca obiect actiunea in anulare a ordonantei nr. 612/2010 pronuntata de Tribunalul Comercial Mures in dosar nr. XXX/1371/XXXX.
La apelul  nominal se constata lipsa partilor.
Procedura este completa.
   S-a facut referatul cauzei de catre grefier, dupa care:
   Mersul dezbaterilor au fost consemnate in cuprinsul incheierii de sedinta din data de 21 iunie 2010, incheiere care face parte integranta din prezenta sentinta cand s-a dispus amanarea pronuntarii pentru data de azi, 28 iunie 2010.

INSTANTA,

Prin Sentinta nr. 612/22 februarie 2010 pronuntata de aceasta instanta in dosarul nr. 1832/1371/2010, s-a dat urmatoarea solutie :
“ RESPINGE exceptia vizand prescriptia dreptului material la actiune cu privire la factura emisa la data de 17 decembrie 2006.
ADMITE in parte cererea de emitere a ordonantei de plata formulata de creditoarea SC U SRL reprezentata prin lichidator judiciar A IPURL cu sediul in municipiul Galati,  jud. Galati in contradictoriu cu debitoarea SC W T  SRTL cu sediul in municipiul Tg. Mures, str., jud. Mures si pe cale de consecinta:
 Ordona debitoarei ca in termen de 10 zile de la primirea prezentei hotarari sa achite creditoarei suma de 26.480, 5 lei cu titlul de pret si 20.178,5 lei cu titlul de penalitati de intarziere."
Din considerentele ordonantei se retine ca instanta a fost sesizata cu urmatorul obiect de emitere a somatiei de plata in aplicarea prevederilor OG nr. 5/2001 : emiterea somatiei de plata care sa contina obligatia debitoarei de a-i achita suma de 154.632, 4 lei din care 26.480,5 lei cu titlul de pret facturat si neachitat si 128.151,85 lei cu titlu de penalitati de intarziere conventionale.
Pe cale de exceptie, instanta a fost sesizata din partea debitoarei, care a invocat exceptia vizand lipsa competentei materiale a instantei dat fiind pragul valoric al petitului 1 al cererii de emitere a somatiei de plata si exceptia vizand prescriptia dreptului material la actiune. Ambele exceptii au fost respinse, prima printr-o incheiere interlocutorie anterioara, din data de 15 februarie 2010, iar cea de a doua prin chiar hotararea asupra cererii.
Pe fond s-a luat act ca in baza relatiilor contractual comerciale ce isi au izvorul in contractul de transport marfa inregistrat sub nr. 1 din 9.11.2008, in calitate de prestator servicii, creditoarea  s-a obligat sa efectueze in beneficiu debitoarei, servicii de transport marfa pe rute externe, cu mijloace proprii de export. Pentru transporturile efectuate in perioada decembrie 2008- ianuarie 2009, S-au emis facturile nr. 45/16.12.2008, nr. 46/17.12.2008, nr. 48/9.01.2009, nr. 49/24.02.2009, care nu au fost decontate in termenul stabilit prin contract.
Sub aspectul temeiului juridic instanta a mai aratat ca lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, creditoare in prezenta speta, si-a intemeiat cererea pe dispozitiile  art. 1 din OG nr. 5/2001 in conditiile in care acest temei legal a ramas aplicabil doar creantelor certe , lichide si exigibile in materie civila odata cu adoptarea OUG nr. 119/2007 modificata si aprobata prin Legea nr. 118/2009 privind masurile pentru combaterea intarzierii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale. In speta de fata, raporturile obligationale dintre parti sunt veritabile raporturi de drept comercial intemeiate pe disp. art. 3 pct. 13 Cod comercial . Se mai arata ca stabilind temeiul legal al cererii , instanta nu face altceva decat sa aplice dispozitiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod pr. Civ. si sa indice temeiul de drept corect al cererii, judecatorii nefiind tinuti de temeiurile legale incorecte stabilite de parti. Faptul ca lichidatorul judiciar al creditoarei si-a intemeiat cererea pe disp. OG nr. 5/2001 nu face ca cererea sa devina inadmisibila pe motiv ca nu a indicat corect temeiul legal intrucat din cuprinsul cererii rezulta fara echivoc scopul urmarit de parte, acela dea  se emite ordonanta de plata pentru pretul facturat si penalitatile de intarziere conventionale.
Concluzionand, plecand de la constatarea ca debitoarea nu si-a indeplinit aceasta obligatie contractuala si nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale emise dupa data incheierii contractului, in concret facturile fiscale nr. 45/16.12.2008 in suma de 3.900 lei ( fila 3 ), nr. 48/9.01.2009 in suma de 10.760 lei si nr. 49/24.02.2009 in suma de 5.518,5 lei ( fila 4 ), la care se adauga situatia facturii nr. 46/17.12.2006, care chiar daca a fost emisa in afara cadrului stabilit prin contractul nr. 1/ 9.11.2008, tribunalul comercial a admis cererea in sensul aratat mai sus, pentru suma totala de baza cu titlu de contravaloare servicii prestate in cuantum de 26.480,5 lei.
Penalitatile de intarziere la plata s-au acordat doar aferent celor trei facturi emise in executarea contractului . In concret, in aplicarea  art. 5.4 din contractul nr. 1/2008 ( fila 7 ). Potrivit acestei clauze contractuale, partile litigante au convenit ca pentru neachitarea in termen a facturilor de transport se percep penalitati de intarziere de 1,5 la suta pe fiecare zi intarziere calculate la valoarea restanta a facturii sau la valoarea neachitata. Raportat la aceasta conventie si verificand calculul penalitatilor de intarziere, instanta retine ca penalitatile de intarziere calculate pentru pretul facturat in baza cadrului contractual stabilit prin contractul nr. 1/2008 exced sumei asupra carora au fost calculate. Conform clauzei contractuale vizand penalitatile de intarziere, debitoarea datoreaza creditoarei penalitati de intarziere ce nu pot excede pretului facturat si restant. Ca urmare, suma cuvenita creditoarei cu titlul de penalitati de intarziere conventionale trebuie sa fie maxim  egala , cu pretul facturat, adica in cuantum de 20.178,5 lei ( 3.900 lei plus 10.760 lei plus 5518,5 lei ).  Pentru a stabili cuantumul penalitatilor in acest sens, instanta a avut in vedere in primul rand ca partile au incheiat contractul nr. 1/2008 in perioada in care erau in vigoare dispozitiile Legii nr. 469/2002 modificata ( in prezent abrogata prin Legea nr. 2146/30.06.2009 ). Potrivit art. 4 alin. 3 din acest act normativ , penalitatile de intarziere nu pot depasi cuantumul sumei asupra carora sunt calculate, cu exceptia cazului in care partile contractante au stipulat contrariul.  Prin contractul nr. 1/2008, partile litigante nu au stipulat in sensul prevazut de legiuitor si ca urmare, cererea creditoarei vizand plata de penalitati de intarziere in cuantumul solicitat, nu poate fi primita.    In ce priveste factura nr. 46/17.12.2006 aceasta nu este susceptibila de acordarea de penalitati conventionale fiind emisa in afara cadrului contractual prevazute de  contractul nr. 1/2008.
Impotriva acestei hotarari, debitoarea SC W T  SRL Tg. Mures a formulat cererea in anulare prevazuta de art.13 din OUG nr. 119/2007 si prin care a atacat in primul rand solutia asupra exceptiei necompetentei materiale a tribunalului comercial vis a vis de valoarea obiectului principal cererii si care este sub pragul de 100.000 lei in raport cu prevederile art. art. 2 al. 1 lit a C. pr. civ. la care face trimitere art. 5 al. 1 din legea speciala.  In opinia debitoarei, valoarea penalitatilor de intarziere nu trebuia cumulata cu cea a obiectului principal pentru ca penalitatile sunt accesorii si ele urmeaza soarta principalului conform principiului “ accesorium sequitur principale" consacrat si de art. 17 C. pr. civ. Cum valoarea obiectului principal este de doar 26.480, 5 lei, competenta materiala apartinea judecatoriei, incalcandu-se normele de ordine publica referitoare la competenta.
Cu referire la fondul cererii, debitoarea isi mentine apararile formulate si in intampinarea depusa la cererea de emitere a somatiei de plata in sensul ca pretentia partii creditoare nu poate fi socotita o creanta certa, lichida si exigibila. Face in mod deosebit referiri la situatia facturii nr. 46 / 17 dec. 2006 care a fost emisa anterior momentului incheierii contractului nr. 1/9 noi. 2008. Se mai intreaba debitoarea, cum putea fi acceptata si inscrisa in evidenta contabila a anului 2008, o factura din anul 2006 in conditiile in care situatia contabila aferenta anului 2006 era inchisa de peste doi ani .
Examinand cererea  in anulare formulata potrivit actelor de la dosar si in raport de textele legale incidente la care s-a facut referire mai sus, instanta de fata apreciaza ca aceasta este nefondata si va fi respinsa in consecinta. Solutia se impune din urmatoarele considerente :
In primul rand, cu privire la solutia criticata in privinta solutionarii asupra exceptiei necompetentei materiale a tribunalului comercial vis a vis de valoarea obiectului considerat principal al cererii.
Este adevarat, asa cum se arata mai sus, ca instanta a fost sesizata cu urmatorul obiect: emiterea somatiei de plata care sa contina obligatia debitoarei de a achita suma de 154.632, 4 lei din care 26.480,5 lei cu titlul de pret facturat si neachitat si 128.151,85 lei cu titlu de penalitati de intarziere conventionale.
De asemenea, instanta de fata nu pune la indoiala nici aplicarea principiului de drept civil “ accesorium sequitur principale" si nici concluzia pe care o desprinde debitoarea in sensul ca respectiva regula este consacrata si de art. 17 C. pr. civ prin care legiuitorul stabileste prorogarea legala de competenta. In aceasta privinta este relevanta, de pilda, argumentarea juridica pe care autorii G. Boroi si D. Statescu o prezinta in lucrarea de specialitate Codul de procedura civila comentat si adnotat, editura - ALL 1994, sau 1995, (in ambele, pg. 22 ) : Daca s-au formulat mai multe capete de cerere, fara ca unele sa constituie principalul, iar celelalte accesoriile, toate sumele trebuie adunate pentru a determina valoarea litigiului. In schimb, in ipoteza in care reclamantul formuleaza un capat de cerere principal si unul sau mai multe accesorii, doar valoarea capatului principal este cea care determina competenta , iar nu suma lor. Ipoteza se sprijina pe constatarea ca  art. 17 C. pr. civ. este asezat de legiuitor in Titlul III ( dispozitii speciale ), derogand astfel de la prevederile art . 2 din cod, cu caracter general. Adica este ideea pe care in principiu , in mod justificat o sustine debitoarea in cererea in anulare si pe care a expus-o si in fata primei instante cand a invocat exceptia.
Insa, tot de exemplu, in aceeasi lucrare ( pg. 56 ), autorii ne ofera cateva exemple de cereri accesorii in acceptiunea art. 17: acordarea pensiei de intretinere in raport de cererea principala care este stabilirea paternitatii, acordarea de despagubiri in raport de cererea principala care este revendicarea, etc. Adica primirea cererii accesorii este conditionata de admiterea cererii  principale. Daca o anumita cerere, aparent accesorie, uneori dupa cum este redactata de reclamant in actiunea sa, are o rezolvare distincta si nu atarna de admiterea capatului calificabil a fi principal, nu intra in aplicare art. 17.
Este tocmai distinctia pe care instanta care a emis somatia de plata a facut-o prin incheierea din data de 15 februarie 2010 cand a respins exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Comercial Mures. In consecinta, a cumulat valoarea de 26.480,5 lei cu titlul de pret facturat si neachitat si 128.151,85 lei cu titlu de penalitati de intarziere conventionale, rezultand astfel valoarea de 154.632, 4 lei. Cererea de emitere a somatiei de plata urmareste sub aspectul fondului cauzei ( art. 5 al. 1 din OUG nr. 119/2007 ) o actiune in raspundere contractuala, cu cele doua elemente ale despagubirii : paguba efectiv produsa prin neachitarea pretului si beneficiul nerealizat prezumat anticipat prin clauza penala inserata de parti in art. art. 5.4 din contractul nr. 1/2008 ( fila 7 ), referitoare la penalitatile de intarziere. Teoretic, cererea privind pretul poate fi respinsa ca urmare a constatarii stingerii obligatiei prin una din cauzele legale ( plata, compensatie, etc), dar acordarea penalitatilor sa fie primita in aplicarea izvorului juridic reprezentat de articolul din contract mentionat. In plus nimic nu impiedica reclamantul sa ceara distinct si direct, doar penalitati de intarziere pentru a pune astfel presiune pe debitor si sa-si rezerve actiunea asupra pretului inauntrul termenului de prescriptie. Iata deci ca terminoligia de accesorii, folosita destul de frecvent in practica  (activitatea bancara, fiscala, etc ), si in privinta penalitatilor de intarziere, nu trebuie sa genereze confuzie prin ignorarea exigentelor de ordin juridic impuse de  art. 17, raportat la art. 2 pct. 1 lit. a C. pr. civ.
In ceea priveste criticile asupra fondului somatiei de plata, instanta de fata apreciaza ca ele nu sunt dezvoltate cu nimic in plus fata de aspectele supuse dezbaterii cu ocazia primului ciclu de solutionare finalizat prin emiterea  somatiei de plata.
In concret, situatia facturii nr. 46/ 17 dec. 2006 care a fost emisa anterior momentului incheierii contractului nr. 1/9 noi. 2008, ridica in contextul cererii in anulare mai degraba o problema de contabilitate. Debitoarea  se intreaba, cum putea fi acceptata si inscrisa in evidenta contabila a anului 2008, o factura din anul 2006 in conditiile in care situatia contabila aferenta anului 2006 era inchisa de peste doi ani . Insa aceasta obiectie nu intereseaza in principiu ca si piedica in emiterea somatiei de plata deoarece legiuitorul impune verificarea existentei creantei sub aspect obligational. Ca probatoriu, instanta nu este legata de evidenta de contabilitate, interesand daca exista sau nu creata certa, lichida si exigibila. Important a observa este ca debitoarea nu a negat beneficiul  serviciilor de transport facturate, aparandu-se prin argumente formale si in mod deosebit prin invocarea prescriptiei, care fiind respinsa, nu a mai fost reluata ca si motiv de critica in procedura de fata.
             
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:

Respinge cererea in anulare formulata de catre debitoarea SC W T  SRTL cu sediul in municipiul Tg. Mures, jud. Mures impotriva ordonantei de plata emisa prin Sentinta nr. 612/22 februarie 2010 pronuntata de aceasta instanta in dosarul nr. 1832/1371/2010.
Respinge cererea aceleiasi debitoare privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Irevocabila.
          Pronuntata in sedinta publica azi, 28 iunie 2010.