RECURS COMERCIAL. ACTIUNE IN PRETENTII PE DREPTUL COMUN INTRODUSA DE LICHIDATORUL JUIDICIAR AL DEBITOAREI FALITE AFLATE IN PROCEDURA INSOLVENTEI.

      SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Materie : RECURS COMERCIAL. ACTIUNE IN PRETENTII PE DREPTUL COMUN INTRODUSA DE LICHIDATORUL JUIDICIAR  AL DEBITOAREI FALITE AFLATE IN PROCEDURA INSOLVENTEI.

Instanta de fond a apreciat in mod corect la admiterea exceptiei de necompetenta teritoriala a Tribunalului Satu Mare ca sunt aplicabile in speta prev.art.7 alin.1 si 10 pct.1 si 4 Cod procedura civila, cata vreme contractul de antrepriza s-a incheiat intre parti contractante ce aveau sediul in raza Tribunalului Dambovita.
Este adevarat ca normele procedurale in materie de faliment stabilesc ca fiind competenta instanta de la sediul debitorului - art.16 Cod procedura civila dar in prezenta cauza este dedusa judecatii - pe dreptul comun, o actiune in pretentii.
Chiar daca actiunea este formulata prin lichidator, aceasta nu este de natura a atrage o competenta exclusiva, cum este cea prev.de textul art.16 Cod procedura civila.

      Prin sentinta nr.46/LC din 6 februarie 2007, Tribunalul Satu Mare a admis exceptia necompetentei teritoriale a instantei in solutionarea prezentei cauze, invocata de parat si a declinat competenta de solutionare a actiunii comerciale, avand ca obiect pretentii, formulata de reclamanta S.C. T.C.SRL, prin lichidator judiciar, in contradictoriu cu parata S.C. I.G. SRL, precum si a cererii de interventie in interes propriu formulata de intervenienta S.C.P. G.SA, in favoarea Tribunalului Dambovita.
      Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca potrivit dispozitiilor art.5 Cod procedura civila, cererea se face la instanta domiciliului paratului.
      Art.7(1) Cod procedura civila, prevede ca "Cererea impotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanta sediului ei principal".
      Astfel, s-a retinut ca, chiar daca s-ar avea in vedere doar competenta alternativa, tot Tribunalul Dambovita ar fi competent, potrivit disp.art.10 pct.1: "...instanta locului prevazut in contract pentru executarea, fie chiar in parte, a obligatiunii" si punctului 4 din art.10 Cod procedura civila "in cererile privitoare la obligatii comerciale, instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii".
      In cauza, contractul de antrepriza nr.349/2003 s-a incheiat intre partile principale la Targoviste, si este vizat de Primaria comunei Petresti, avand in vedere ca acest contract este incheiat ca urmare a contractului de antrepriza incheiat intre parata in calitate de antreprenor general si Primaria comunei Petresti, jud.Dambovita in calitate de beneficiar, privind lucrarea "Infiintare distributie gaze naturale com.Petresti".
      Instanta a inlaturat apararile reclamantei si intervenientei vizand interpretarea art.16 si 17 Cod procedura civila in sensul mentinerii competentei teritoriale a Tribunalului Satu Mare deoarece, s-a  stabilit, prin solutionarea exceptiei invocate de parata, a necompetentei materiale a instantei de drept comun ca, nu judecatorul sindic este competent a solutiona cauza ci judecatorul de drept comun din cadrul Sectiei comerciale a tribunalului, iar aceasta cerere de chemare in judecata din prezentul dosar, nu este accesorie, sau incidentala dosarului de faliment al reclamantei, ci este o cerere de sine statatoare.
      De altfel, prin cererea incidentala sau accesorie, se inteleg cererile formulate in cadrul aceluiasi dosar si nu raportat la cauza ce formuleaza obiectul unui alt dosar.
      In fine, pentru o mai buna administrare a cauzei, avand in vedere ca partile au cerut si recunoscut necesitatea efectuarii unei expertize, s-a apreciat ca, se impune declinarea competentei teritoriale la Tribunalul Dambovita.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, scutit de plata taxei de timbru, a formulat recurs S.C. E.M.SRL, in calitate de lichidator al debitoarei S.C .T.C.SRL, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei, prin care Tribunalul Satu Mare si-a declinat competenta in favoarea Tribunalului Targoviste.
In dezvoltarea motivelor de recurs, intemeiat pe dispozitiile art.304 alin.3 Cod procedura civila si art.6 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolventei, recurenta a criticat sentinta pentru motive de nelegalitate, constand in gresita aplicare si interpretare a prevederilor art.6 din Legea nr.85/2006, raportat la art.16 si 17 Cod procedura civila.
Astfel a aratat recurenta, prin dispozitiile textului legal mai sus aratat, respectiv art.6 din Legea nr.85/2006, coroborat cu art.16 Cod procedura civila, legiuitorul a prevazut o competenta exclusiva a tribunalului de la sediul debitorului ca instanta de fond, pentru a judeca toate actiunile care isi au cauza si originea in procedura reorganizarii judiciare si a falimentului si nu doar cele enumerate expres de art.11 din Legea nr.85/2006.
In consecinta, a aratat recurenta, instanta competenta este instanta de la sediul societatii debitoare. Norma prin care se stabileste competenta exclusiva a tribunalului in a carui raza teritoriala isi are sediul debitorul, vizeaza atat competenta materiala, cat si competenta teritoriala a instantei de fond, chemata sa solutioneze procedurile reglementate de lege.
Competenta teritoriala cu privire la judecarea pricinilor referitoare la insolventa, apartine tribunalului de la sediul debitorului, asa cum figureaza acesta in registrul comertului.
Legiuitorul pastreaza aceeasi competenta exclusiva, asa cum se intalneste si in dispozitiile Codului de procedura civila, potrivit carora cererile in materia falimentului sunt de competenta exclusiva a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul principal al debitorului (art.16 Cod procedura civila). Acesta coroborat cu prevederile art.17 din Codul  de procedura civila, conform carora cererile accesorii si incidentale (cazul in speta), sunt de competenta instantei competente sa judece cererea principala, indica Tribunalul Satu Mare ca instanta competenta sa solutioneze pricina in fond, astfel ca se justifica casarea sentintei si trimiterea cauzei spre solutionare la instanta competenta, Tribunalul Satu Mare.
Intimata S.C.I.G. SRL a formulat intampinare, solicitand respingerea ca nefondata a recursului.
Din modul de redactare a recursului, rezulta ca recurenta nu a inteles, care este exceptia admisa de Tribunalul Satu Mare, deoarece se critica admiterea exceptiei necompetentei materiale, desi Tribunalul Satu Mare a solutionat pricina pe exceptia necompetentei teritoriale.
Cata vreme pretentiile materiale ale recurentei rezulta dintr-un contract de subantrepriza, incheiat la sediul societatii intimate, inseamna ca locul  in care s-a incheiat contractul, precum si cel in care a luat nastere obligatiile comerciale ale partilor a fost sediul societatii din Targoviste, rezulta ca sunt aplicabile prevederile art.10 alin.1 si 4 Cod procedura civila.
Recursul ce face obiectul prezentei cauze, rezulta din confuzia inexplicabila in care se afla recurenta, care formuleaza critici cu privire la admiterea exceptiei necompetentei materiale a Tribunalului Satu Mare, respinsa conform incheierii de sedinta din 21.11.2006.
Conform art.158 alin.2 Cod procedura civila, daca instanta se declara competenta, cel nemultumit va putea face apel sau recurs dupa darea hotararii asupra fondului.
Pe de alta parte, prin incheierea de sedinta din 21.11.2006, Tribunalul Satu Mare, a constatat ca actiunea este intemeiata pe dreptul comun si nu pe Legea falimentului, astfel ca indicarea ca temei al actiunii dispozitiile art.6 din Legea nr.85/2006, este gresita (raportat la continutul incheierii prin care s-a statuat ca se judeca o actiune intemeiata pe dispozitiile dreptului comun).
Intimata S.C.P.G. SA, prin intampinare a aratat ca, achieseaza in totalitate la argumentele invocate de recurenta in recursul ce formeaza obiectul prezentului dosar.
Analizand recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs mai sus aratate, si tinand seama de prevederile art.304/1 Cod procedura civila, a fost apreciat ca nefondat, astfel ca a fost respins.
Criticile recurentei ce vizeaza nelegalitatea sentintei, raportat la prevederile art.6 din Legea nr.85/2006, sunt nefondate, cata vreme prin sentinta recurata, instanta de fond a admis exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Satu Mare in solutionarea cauzei, exceptie invocata de parata intimata.
La admiterea acestei exceptii, instanta de fond a apreciat ca sunt aplicabile in speta, prevederile art.7 alin.1, precum si prevederile art.10 pct.1 si 4 Cod procedura civila, cata vreme contractul de antrepriza s-a incheiat intre parti contractante ce aveau sediul in raza Tribunalului Dambovita.
Este adevarat ca, normele procedurale in materie de faliment stabilesc ca fiind competenta instanta de la sediul debitorului - art.16 Cod procedura civila, dar in prezenta cauza este dedusa judecatii, pe dreptul comun, o actiune in pretentii.
In concluzie, chiar daca actiunea este formulata prin lichidator, aceasta nu este de natura a atrage o competenta exclusiva, cum este cea prevazuta la textul legal mai sus aratat, astfel ca instanta de fond a facut o corecta aplicare a normelor legale.

Sursa primara
Sentinta nr.46/LC/9.02.2007 - a Tribunalului Satu Mare ;
Dosar nr. 3489/83/2006;
Decizia nr.198/C/19.04.2007 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal;
Dosar nr. 562/35/2007;

Temei de drept
- art.16 Cod procedura civila;
- art.7 alin.1 Cod procedura civila;
- art.10 pct.1 si 4 Cod procedura civila.