RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. DAUNE MATERIALE SI MORALE

      SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. DAUNE MATERIALE SI MORALE.
- art.8 al.1, 18 al.3 din Legea 554/2004;
- art.998 Cod civil, art.312, 316 Cod procedura civila.

      Legiuitorul a avut in vedere posibilitatea producerii unor daune materiale si morale prin emiterea unor acte administrative ilegale ori prin refuzul nejustificat al autoritatilor administrative de a rezolva cererea celor indreptatiti, daune materiale ce urmeaza a fi dovedite prin inscrisuri justificative, prejudiciul moral suferit urmand a fi apreciat in fiecare caz in parte in functie de criteriile orientative cristalizate in practica judiciara.

      Prin sentinta civila nr.674 din 28 noiembrie 2006, Tribunalul Timis a admis in parte actiunea formulata de reclamantul L.I., impotriva paratei Universitatea de Vest T., avand ca obiect anulare acte si reparare paguba.
A anulat partial Hotararea nr.6 a Biroului Senatului Universitatii de Vest din 25.10.2005 in ceea ce priveste sintagma "sustinut prin granturi cu CNCSIS".
A obligat parata la plata daunelor materiale de 26.781 RON catre reclamant precum si la plata dobanzilor legale calculate conform OG 8/2000 modificata.
A respins actiunea cu privire la anularea totala a hotararii si daunelor morale.
A obligat parata la plata sumei de 530 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
In considerentele hotararii, instanta a retinut ca prin Hotararea Biroului Senatului Universitatii de Vest din Timisoara din 25.10.2005 s-a hotarat la punctul 6 ca "in conformitate cu art.81 alin.2 din Legea 128/1999, cadrele didactice care nu au activitate de cercetare sustinuta prin granturi cu CNCSIS vor avea normate in plus 4 ore conventionale. Posturile care contin numai ore de curs practic vor contine in plus 2 ore conventionale".
Impotriva acestei hotarari, reclamantul s-a adresat paratei cu plangere prealabila, considerandu-se vatamat in dreptul sau la remuneratie pentru intreaga activitate didactica desfasurata, cu mentiunea de a anula punctul 6 al hotararii mentionate iar prin adresa nr.14664/22.12.2005, parata a respins aceasta plangere retinand ca prin hotararea atacata s-au stabilit criterii obiective prin care sa se faca dovada activitatii de cercetare, mentionand totodata ca legea nu defineste modalitate prin care se face dovada activitatii de cercetare.
In baza acestui punct al hotararii, reclamantul a prestat pe saptamana suplimentar 5 ore neremunerate conform adeverintelor 10511/19.09.2006 si 10715/25.09.2006.
Conform art.1 din Legea nr.554/2004 "Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si recuperarea pagubei ce i-a fost cauza. Interesul legitim poate fi atat privat cat si public". Fata de acest text de lege, instanta a constatat ca parata, prin intampinare a invocat lipsa de obiect a actiunii reclamantului prin aceea ca actul atacat are o valabilitate limitata pentru anul universitar 2005-2006, ori de la data introducerii actiunii a inceput anul universitar 2006-2007. Verificand acest aspect, instanta a constatat ca aceasta exceptie este neintemeiata atata timp cat art.1 din Legea 554/2004 prevede posibilitatea persoanei vatamate printr-un act administrativ nelegal la recuperarea pagubei cauzate prin acest act administrativ unilateral nelegal.
Cu privire la hotararea atacata, instanta a constatat ca art.81 din Legea 128/1997 privind statutul cadrelor didactice prevede la alin.2 teza 2 ca "Prin exceptie, ... Norma personalului didactic care nu desfasoara activitati de cercetare stiintifica sau echivalenta acesteia se majoreaza cu pana la 4 ore conventionale, fara a depasi 45 ore conventionale. Aceste exceptii se aproba de consiliul facultatii", iar prin hotarare se arata ca "cadrele didactice care nu au activitate de cercetare sustinuta prin granturi cu CNCSIS vor avea normate in plus 4 ore conventionale".
Avand in vedere ca Hotararea Biroului Senatului Universitatii de Vest din Timisoara din 25.10.2005 este un act administrativ cu caracter normativ, emis de o autoritate publica in vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice, prin acest act administrativ nu se poate adauga la lege cu privire la alte conditii sau modalitatea de executare, motiv pentru care instanta a constatat ca actiunea reclamantului este intemeiata in parte deoarece s-a completat legea prin hotararea atacata doar cu conditia existentei cercetarii stiintifice dovedite doar prin granturi CNCSIS, pe cand legea nu face distinctie intre formele de cercetare stiintifica, prevazand completarea normei didactice doar pentru cei care nu desfasoara nici o forma de cercetare, motiv pentru care a anulat in parte Hotararea Biroului Senatului Universitatii de Vest din Timisoara din 25.10.2005 cu privire la sintagma "sustinuta prin granturi cu CNCSIS".
Apararea paratei raportat la faptul ca prin introducerea suplimentarii normei cu 4 ore conventionale nu se mareste norma de munca s-a retinut ca este irelevanta deoarece art.82 alin.2 din Legea 128/1997 prevede ca norma didactica se mareste cu ore suplimentare si nu norma de munca. Pe de alta parte, cadrele didactice sunt salariate conform art.87 din lege, exclusiv pe baza normei didactice si nu a normei de munca.
Fata de considerentul retinut in sensul ca prin Hotararea Biroului Senatului Universitatii de Vest din Timisoara din 25.10.2005 s-a adus completare la lege, in sensul recunoasterii ca si cercetare stiintifica doar a granturilor CNCSIS, ca in baza acestui act administrativ normativ s-a prestat de catre reclamant suplimentar 4 ore didactice neremunerate pe saptamana, necontestate de catre parata, rezulta ca si cererea accesorie de reparare a pagubei constand in incalcarea dreptului la remunerare a orelor suplimentare s-a gasit intemeiata si ca atare, in baza art.1 si 18 din Legea 554/2004 raportat la art.87 din Legea 128/1997 a fost admisa, iar parata a fost obligata la plata sumei de 26.781 RON catre reclamant, cu dobanzile aferente in baza art.1 din OG 9/2000 modificata.
Daunele morale solicitate nu au fost acordate, nefiind dovedite de catre reclamant, acesta nefacand dovada suferintei psihice si a cuantumului efectiv suferit, nefiind intrunite conditiile art.997 Cod civil.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantul si parata.
Prin recursul declarat, reclamantul, a solicitat modificarea in tot a sentintei in sensul admiterii in totalitate a actiunii in contencios administrativ formulate si precizate in sensul obligarii paratei la plata sumei de 10.000 RON daune morale, cu cheltuieli de judecata.
I. In motivarea recursului arata urmatoarele :Actul administrativ atacat a avut ca rezultat incalcarea drepturilor si intereselor sale legitime.
Astfel, actul administrativ atacat ii vatama, prin omisiune, dreptul de a-i fi recunoscute alte activitati echivalente cercetarii stiintifice conform art.81 alin.2 din Legea 128/1997.
II. Incalcarea drepturilor si intereselor sale legitime a avut ca efect producerea unui prejudiciu nepatrimonial.
Prin incadrarea sa in categoria cadrelor didactice care nu desfasoara activitate stiintifica i-a fost afectata imaginea, reputatia si prestigiul de care se bucura in cadrul comunitatii academice din Romania.
Mentioneaza ca inainte de a ataca in instanta actul administrativ a incercat solutionarea pe cale amiabila a diferendului, insa reprezentantii paratei nu au fost de acord.
III. Actul administrativ care i-a cauzat prejudiciul nepatrimonial este emis de parata.
Rezulta ca sunt indeplinite astfel toate conditiile prevazute de art.998 Cod civil pentru obligarea paratei la plata documentelor morale.
In drept a invocat prevederile art.8, 2 alin.1 lit.c din Legea 554/2004, art.79-81 din Legea 128/1997 si art.126-129 Codul muncii.
Parata Universitatea de Vest Timisoara, solicita admiterea recursului declarat, modificarea hotararii si pe fond respingerea actiunii reclamantului.
Considera hotararea nelegala si netemeinica, invederand ca prin Hotararea Biroului Senatului din 25.10.2005, de comun acord cu Colegiul Academic, conducerea Universitatii de Vest din Timisoara nu face decat sa aplice o prevedere legala, respectiv art.81(2) din Legea 128/1997 - Statutul personalului didactic.
Aplicarea acestui text legal s-a facut prin coroborare cu prevederile contractului colectiv de munca unic la nivel de Ramura - Invatamant in vigoare. In cadrul Anexei 3 a contractului colectiv de munca unic la nivel de Ramura - Invatamant care contine Fisa postului tipizata, sunt definite activitatile pe care le presteaza un cadru didactic in conformitate cu art.79(1) si (2) din Legea 128/1997, respectiv :
A. Activitati normate in statul de functiuni;
B. Activitati de pregatire stiintifica si metodica si alte activitati in interesul invatamantului;
C. Activitati de cercetare stiintifica, de dezvoltare tehnologica, activitati de proiectare, de creatie artistica potrivit specificului.
In NOTA care insoteste punctul C din aceasta fisa tipizata se prevede expres : Nu fac obiectul normarii activitatile de cercetare stiintifica, angajate pe baza de contract cu alti beneficiari decat Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, sau institutiile de invatamant aflate in subordinea sa.
Deci, norma didactica a reclamantului a crescut pentru compensarea unei alte activitati pe care salariatul nu o presta, in scopul intregirii normei de munca a acestuia de 40 ore/saptamana.
Prin urmare, alte activitati de cercetare stiintifica decat cele prestate in favoarea Ministerului sau institutiilor subordonate nu pot fi luate in calcul in norma de munca cu titlul de activitate de cercetare.
Instanta de fond a ignorat aceste argumente bazate pe prevederile legale, considerand in mod nejustificat ca hotararea atacata adauga la lege. Astfel, desi instanta considera ca parata a incalcat legea, in realitate, prin sentinta recurata se ignora puterea de lege a partilor pe care o are contractul colectiv de munca unic la nivel de Ramura - Invatamant prin aplicarea caruia Universitatea de Vest Timisoara a emis hotararea respectiva.
Totusi, chiar daca ar tine cont numai de articolele de lege retinute de instanta in motivarea sentintei - nu se justifica acordarea despagubirilor catre reclamant, avand in vedere simplul fapt ca acesta nu a probat nici macar presupusele activitati echivalente cercetarii stiintifice.
De asemenea, a precizat faptul ca art.92(2) si (3) lit.d din Legea 84/1995 - legea invatamantului, reglementeaza, in cadrul anatomiei universitare, dreptul institutiei de invatamant superior de a stabili criterii de apreciere a activitatii stiintifice a cadrelor didactice angajate.
Intrucat Universitatea de Vest Timisoara nu a facut decat sa respecte prevederile legale, nu are temei legal "paguba" invocata de reclamant si pe care instanta a recunoscut-o.
Instanta, in mod nejustificat a ignorat documentele depuse la dosarul cauzei de Universitate, care atesta faptul ca reclamantul nu a prestat in acea perioada munca suplimentara.
Conform borderourilor de prezenta, angajatul a fost in concediu de odihna (in decembrie 2005, februarie - martie, august si septembrie 2006), instanta refuza sa ia in considerare aceasta stare de fapt si ii acorda reclamantului despagubiri reprezentand munca suplimentara neplatita, inclusiv pentru aceasta perioada.
3.Instanta de fond mentioneaza in motivarea sentintei faptul ca plata salariului acestora se face exclusiv in baza normei didactice, or aceasta afirmatie este falsa. Salarizarea personalului didactic se stabileste conform art.87 din Legea 128/1997.
Considera ca sentinta este nelegala si netemeinica intrucat aceasta s-a luat cu ignorarea si incalcarea prevederilor legale pe care Universitatea de Vest Timisoara le-a incasat in fata primei instante. Mai mult decat atat, in doua cauze similare - in care reclamantii erau salariatii Universitatii de Vest Timisoara, iar parata era Universitatea de Vest Timisoara, avand acelasi obiect, instanta a respins cererea formulata de acestia, considerand ca Universitatea de Vest a emis acea hotarare cu respectarea prevederilor legale.
In drept a invocat dispozitiile art.304 pct.7, 8, 9, art.3041, artr.274 alin.3 Cod procedura civila si art.20 (2) din Legea 554/2004.
Prin Intampinare intimatul L.I.a solicitat respingerea recursului formulat de Universitatea din Timisoara si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei pronuntata de instanta de fond.
A invederat ca Punctul 6 din Hotararea Biroului Senatului Universitatii de Vest din Timisoara din 25.10.2005 prezentata si aprobata de Colegiul Academic din 26.10.2005 este ilegal, in masura in care adauga in mod nepermis la legea in organizarea executarii careia a fost emis.
De asemenea, este ilegal, in masura in care norma personalului didactic care nu desfasoara cercetare stiintifica, putea fi majorata cu 4 ore conventionale exclusiv printr-o decizie a Consiliului Facultatii unde activeaza intimatul.
Suplimentarea normei didactice a intimatului cu 4 ore conventionale de curs, neremunerate, atrage, in masura in care aceasta suplimentare este ilegala, obligatia accesorie a Universitatii de Vest din Timisoara de a-l remunera pentru toate orele prestate.
Universitatea de Vest din Timisoara incearca sa induca in eroare instanta prin crearea unei confuzii intre norma de munca si norma didactica : Legea 128/1997 face exclusiv referire la norma didactica neamintind de loc de norma de munca.
In drept a invocat prevederile art.8, art.2 alin.(1) lit.c din Legea 554/2004, art.79-81 din Legea 128/1997.
Intimata Universitatea de Vest Timisoara a solicitat prin Intampinare respingerea recursului reclamantului ca netemeinica si ca nelegal.
Arata ca reclamantul recurent nu a facut in nici un fel dovada vreunei suferinte psihice si cuantumul efectiv suferit, nedovedind in nici un fel activitatea stiintifica sustinuta prin granturi CNCSIS.
Intimata nu a afirmat niciodata ca reclamantul nu desfasoara activitate stiintifica ci exclusiv a aratat ca printre activitatile stiintifice desfasurate de aceasta nu se regaseste si activitatea de cercetare sustinuta prin granturi cu CNCSIS.
Punctul 6 din hotarare nu contesta sau diminueaza "imaginea, reputatia si prestigiul de care se bucura reclamantul recurent in cadrul comunitatii academice din Romania" ci exclusiv stabileste criterii de remuneratie raportat la activitatea stiintifica.
Daunele morale nu sunt evaluabile in bani, acestea reprezentand doar o compensare a disconfortului psihic si fizic suferit de victima, umilinta.
In sedinta publica din 4 octombrie 2007, instanta din oficiu a invocat exceptia netimbrarii recursului declarat de Universitatea de Vest din Timisoara.
Examinand recursul declarat de Universitatea de Vest Timisoara prin prisma exceptiei invocate din oficiu, s-a constatat ca cererea de recurs nu este timbrata desi recurenta a fost citata cu mentiunea achitarii taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar datorate pentru solutionarea caii de atac, conform art.11 alin.(1) din Legea 146/1997 modificata (dovada - fila 3).
Potrivit art.20(3) din Legea nr.146/1997 precum si art.9 (2) din OG 32/1995, neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit, se sanctioneaza cu anularea cererii de recurs, situatie in care, curtea de apel va decide in consecinta.
Cat priveste recursul reclamantului, curtea de apel a retinut ca este nefondat.
Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Timis, precizata ulterior prin scriptul inregistrat la 28 septembrie 2006, reclamantul a solicitat, in contradictoriu cu parata Universitatea de Vest, anularea punctului 6 din Hotararea Biroului Senatului Universitatii de Vest din Timisoara din 25.10.2005 prezentata si aprobata de Colegiul Academic din 26.10.2005, anularea raspunsului primit la plangerea prealabila inregistrat sub nr.13312/25.11.2005, obligarea paratei la plata sumei de 26.781,90 RON reprezentand paguba care i-a fost cauzata prin aplicarea punctului 6 din Hotararea Biroului Senatului Universitatii de Vest din Timisoara din 25.10.2005 prezentata si aprobata de Colegiul Academic din 26.10.2005, obligarea paratei la plata dobanzii legale calculata in baza OG 9/2000, precum si la plata sumei de 10.000 RON reprezentand daune morale.
Prezentul recurs vizeaza critica hotararii pronuntata de instanta de fond privind respingerea daunelor morale solicitate.
Conform art.8 alin.1 din Legea 554/2004 "persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila adresata autoritatii publice emitente sau daca nu a primit nici un raspuns in termenul prevazut la art.7 alin.4 poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea, in tot sau in parte, a actului, repararea pagubei cauzate si eventual, reparatii pentru daune morale ...".
Instanta, solutionand cererea la care se refera art.8 alin.1din Legea 554/2004 va hotari potrivit art.18 alin.3 si asupra despagubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.
Analizand capatul de cerere vizand daunele morale, instanta de fond le-a respins, retinand ca nu au fost dovedite de catre reclamant, acesta nefacand dovada suferintei psihice si a  cuantumului efectiv suferit, nefiind intrunite conditiile art.998 Cod civil.
Temeiul juridic al raspunderii pentru daune este art.998 Cod civil, conform caruia "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara", text care nu face distinctie care sa priveasca natura patrimoniala sau nepatrimoniala a prejudiciului.
Legiuitorul a avut in vedere posibilitatea producerii unor daune materiale si morale prin emiterea unor acte administrative ilegale sau prin refuzul nejustificat al autoritatilor administrative de a rezolva cererea celor indreptatiti, daunele materiale urmand a fi dovedite prin inscrisuri justificative, iar cu privire la aprecierea prejudiciului moral suferit urmand a fi avute in vedere drept criterii orientative, importanta valorii lezate, personalitatea victimei, durata si mentinerea consecintelor vatamarii, intensitatea suferintei suportate, repercusiunile asupra situatiei sociale precum si criteriul echitatii.
Recurentul a invocat faptul ca dispozitiile atacate ale actului administrativ aduc atingere dreptului sau de a fi remunerat pentru intreaga activitate didactica, fiind privat de sume de bani care i se cuveneau de drept si de care va beneficia cu intarziere, precum si ca i s-a incalcat si dreptul de a-i fi recunoscute alte activitati echivalente cercetarii stiintifice, fiindu-i lezata imaginea, reputatia si prestigiul de care se bucura in cadrul comunitatii academice din Romania.
Cu privire la daunele morale solicitate, curtea de apel a retinut ca prin punerea in aplicare a actului administrativ atacat nu s-a produs un prejudiciu moral recurentului, cata vreme acestuia nu i-a fost contestata activitatea de cercetare si nici nu s-a facut dovada ca i-ar fi fost lezata imaginea, reputatia si prestigiul de care se bucura in cadrul comunitatii academice din Romania.
Chiar reclamantul recurent recunoaste ca, desi prin actul administrativ parata restrictioneaza activitatea de cercetare prin sintagma "sustinuta prin granturi cu CNCSIS" a indeplinit si aceste conditii. Pe de alta parte, avand in vedere actele depuse in recurs de catre aceasta din care rezulta ca i s-a acordat premiul "Mircea Florian" la data de 19.12.2006 de catre Academia Romana, se retine ca activitatea de cercetare a acestuia a fost apreciata, nefiindu-i lezata reputatia si prestigiul ori imaginea.
In consecinta, in temeiul art.312, 316 Cod procedura civila, recursul acestuia urmeaza a fost respins ca nefondat.

(Decizia nr.268/CA/4.10.2007 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal).