Interpretarea gresita a probelor administrate in cauza. Achitarea inculpatului de catre instanta de fond, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala si condamnarea acestuia, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 189 alin.1...

Interpretarea gresita a probelor administrate
in cauza. Achitarea inculpatului de catre
instanta de fond, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a
Cod procedura penala si condamnarea
acestuia, pentru savarsirea infractiunii
prevazute de art. 189 alin.1 Cod penal si
de art. 211 alin.2 lit. b, c Cod penal de
catre instanta de apel.

Decizia penala nr. 117/AP din 10 .04.2008

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Bicaz nr. 694/P/2006 din 26.10.2006 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului I. D. pentru savarsirea infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 C. penal si de talharie, prev. de art. 211 al. 2 lit. b si al. 2/1 lit. c C. penal.
Prin actul de sesizare s-a retinut in sarcina inculpatului ca ar fi banuit pe partea vatamata D. V. ca i-a sustras bunuri proprii : ochelari de soare si un telefon mobil, si pentru acest motiv l-a sechestrat in camera pensiunii „ Agnes” din statiunea Durau, unde se aflau cazati si, ulterior, i-a sustras partii vatamate o geaca, obiecte din aur si o suma de bani.
Prin sentinta penala nr. 84 din 26.04.2007  a Judecatoriei Bicaz a fost achitat inculpatul I. D. pentru savarsirea infractiunilor de lipsire de libertate, prev. de art. 189 al. 1 C. penal, si de talharie, prev. de art. 211 al. 2 lit. b si c C. penal, in tem. dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit.  a C. pr. penala.
Pentru pronuntarea sentintei, analizand probele administrate in cauza, prima instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
Potrivit actului de sesizare, inculpatul a cerut explicatii partii vatamate D. V. pentru sustragerea unui telefon mobil si ochelari de soare si pentru aceasta banuiala l-a incuiat in camera pensiunii „ Agnes” din statiunea Durau si, ulterior, l-a lovit si i-a luat o giaca, obiecte de aur si bani.
Din declaratiile martorului P. I., patronul pensiunii, rezulta ca nici acesta, nici familia sa nu au sesizat zgomote care sa indice un conflict intre inculpat si partea vatamata in localul pensiunii.
In apararea sa, inculpatul a prezentat imagini cu cladirea pensiunii din care se deduce ca partea vatamata, care a fost inchisa in camera inchiriata la pensiunea „ Agnes”, ar fi avut posibilitatea sa escaladeze fereastra si sa iasa pe terasa pensiunii, de unde avea acces sa coboare pe scari.
De asemenea, in favoarea inculpatului s-a retinut ca atunci cand a aflat ca este cautat de politie la pensiunea unde fusese cazat, s-a intors de indata din Piatra Neamt cu autoturismul propriu in care se aflau geaca partii vatamate si in buzunarul acesteia mai multe obiecte. Daca ar fi avut intentia sa insuseasca aceste bunuri, inculpatul avea posibilitatea sa le ascunda sau sa le arunce ca fiind inutile, insa el s-a intors la pensiune si a predat bunurile de buna voie politistilor.
Fata de starea materiala buna a inculpatului nu este logic ca acesta sa intentioneze sustragerea unei haine lipsita de valoare a partii vatamate iar cu privire la obiectele aflate in buzunarul acestei haine nu exista probe din care sa rezulte ca inculpatul ar fi cunoscut despre existenta lor.
Prima instanta a retinut si faptul ca partea vatamata D. V. este cel care prin comportamentul sau a declansat conflictul dintre el si inculpat, declaratia acestuia data la urmarirea penala nu poate fi credibila fiind evident ca a fost scrisa la dictare, prin folosirea artificioasa a unor termeni juridici, iar audierea nemijlocita a partii vatamate in cercetarea judecatoreasca nu a fost posibila tocmai datorita atitudinii procesuale a acestuia, care a refuzat sa se prezinte pentru audiere.
Facand sinteza acestor elemente de fapt, prima instanta a constatat ca acuzatiile de talharie si lipsire de libertate in mod ilegal aduse inculpatului nu sunt dovedite prin probele care s-au administrat in cauza, si in tem. art. 11 pct. 2 lit. a si art. 10 al. 1 lit. a C. pr. penala a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infractiunilor prev. de art. 189 C. penal si art. 211 al. 2 lit. b si c C. penal.
Impotriva sentintei a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Bicaz invocand urmatoarele motive:
Fara temei, instanta a considerat ca nu exista probe care fac dovada savarsirii faptelor de talharie si lipsire de libertate in mod ilegal comise de inculpat, fara a retine declaratiile parti vatamate D. V. si declaratiile martorilor B. E., C. C., F. V., P. V., P. I., certificat medico- legal eliberat de SML Neamt, proces verbal de ridicare a bunurilor mobile luate de inculpatul I. D. din posesia partii vatamate din autoturismul inculpatului, procesul verbal de cercetare la fata locului.
In prima instanta, au fost administrate probe nelegale, cum ar fi prezentarea unui „ portofel” barbatesc pentru a se demonstra ca inculpatul nu a sustras portofelul partii vatamate sau a unui film cu imagini asupra pensiunii, pentru a se demonstra ca partea vatamata avea posibilitatea sa se elibereze singur prin escaladarea ferestrei camerei unde a fost inchis.
In motivele de apel a fost invocata si exceptia de incompatibilitate a judecatorului investit cu solutionarea cauzei, acelasi judecator solutionand propunerea de arestare preventiva a inculpatului, formulata de parchet retinand in motivarea incheierii din 26.10.2006 ca nu exista probe care sa dovedeasca vinovatia inculpatului in aceasta cauza, aceeasi motivare fiind preluata si in considerentele sentintei atacata in apel.
S-a invocat ca motiv de nelegalitate a sentintei si faptul ca prin dispozitiv s-a pronuntat achitarea inculpatului pentru comiterea infractiunii de lovire prev. de art. 180 al. 1 C. penal, deci intr-o alta incadrare juridica decat cea privind infractiunea dedusa judecatii prin actul de sesizare, fara a se aplica in prealabil procedura prevazuta de art. 334 Cod. procedura  penala.
Analizand motivele de apel invocate si examinand cauza sub toate aspectele conform dispozitiilor art. 371 al. 2 Cod procedura penala care instituie efectul devolutiv al apelului, s-a constatat intemeiat apelul declarat in cauza dar pentru alte motivele decat cele invocate.
In primul rand, s-a  constatat ca fiind neintemeiata exceptia de incompatibilitate invocata in motivele Parchetului. Judecatorul cauzei in fond a solutionat o cerere de liberare provizorie prin incheierea din 26.10.2006, dosar nr. 1991/2006 si nu o propunere de luare a masurii arestarii preventive, incheierea fiind mentinuta prin incheierea nr. 36/R.A.P/2.11.2006 a Tribunalului Neamt, care a respins recursul Parchetului de pe langa Judecatoria Bicaz.
In considerentele incheierii din 26.10.2006, a fost facuta o analiza a probelor astfel cum erau administrate in stadiul procesual al cauzei la data respectiva si numai in vederea verificarii cerintelor de admisibilitate a cererii de liberare provizorie,  astfel ca nu se poate sustine cu temei ca judecatorul si-a exprimat parerea cu privire la solutia care ar putea fi data asupra fondului cauzei. In aceasta conceptie de interpretare ar insemna ca ori de cate ori un judecator se pronunta asupra mentinerii masurii arestarii preventive in timpul judecarii cauzei, in tem. art. 300/2 C. pr. penala, facand analiza temeiurilor care au determinat arestarea preventiva care implica si existenta temeiurilor privind vinovatia penala a inculpatului , sa devina incompatibil a solutiona fondul cauzei penale, ceea ce nu poate fi admis.
De asemenea, nu sunt intemeiate motivele de apel privind schimbarea neprocedurala a incadrarii juridice stabilita prin rechizitoriu, deoarece in dispozitivul sentintei si in minuta , este mentionata in paranteza denumirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, ceea ce demonstreaza ca indicarea art. 180 al. 1 C. penal in loc de art. 189 al. 1 C. penal, este o simpla eroare materiala inlaturata chiar prin indicarea corecta a denumirii infractiunii.
Privind fondul cauzei, se retin urmatoarele imprejurari de fapt:
In data de 1.10.2006, atat inculpatul I. D. cat si partea vatamata D. V. s-au cazat la pensiunea „ Agnes „ din statiunea Durau, jud. Neamt, partea vatamata fiind invitat de catre martora B. E., care era angajata la aceasta pensiune.
In ziua urmatoare, pe data de 2.10.2006, inculpatul impreuna cu sotia sa, M. A. s-au plans inclusiv administratorului pensiunii, martora P. V. despre faptul ca le-au disparut o pereche de ochelari si un telefon mobil. De asemenea, inculpatul i-a spus administratorului pensiunii ca il suspecteaza pe D. V. ca i-a sustras bunurile respective, iar in jurul orelor 20,30 inculpatul a mers in camera unde se afla cazat partea vatamata si i-a cerut acestuia sa-i restituie ochelarii de soare si telefonul mobil.
Din declaratiile partii vatamate coroborate cu declaratia inculpatului si certificatul medico-legal nr. 1387 din 4.10.2006 a SML Neamt, rezulta ca inculpatul a lovit pe partea vatamata cauzandu-i leziuni pentru care au fost necesare 3-4 zile de ingrijiri medicale, acuzandu-l ca i-a sustras ochelarii de soare si telefonul mobil, si l-a deposedat pe acesta de un lant cu medalion, un inel tip ghiul, un telefon mobil marca „ Samsung” si un portofel in care se afla suma de 3.500 lei, conform declaratiilor partii vatamate.
De asemenea, inculpatul a constrans partea vatamate sa se dezbrace, i-a luat hainele inclusiv o geaca de culoare inchisa, pentru a-l impiedica astfel sa paraseasca camera, si l-a incuiat cu cheia in camera respectiva.
Martora B. E. a declarat ca, deoarece s-au auzit zgomote in camera partii vatamate, a fost trimisa de P. V., administratorul pensiunii, sa vada ce se intampla si atunci cand a ajuns in dreptul usii de la aceasta camera a auzit pe partea vatamata rugandu-l insistent pe inculpat sa-l lase in pace pentru ca nu cunoaste nimic despre ochelari si telefonul mobil.
Din declaratia partii vatamate se retine ca inculpatul a revenit in camera sa in jurul orelor 23,00, cerand acestuia iarasi sa-i restituie telefonul mobil si ochelarii , iar in jurul orei 22,00 inculpatul a mers si in camera martorei B. E. pe care a intrebat-o, de asemenea, despre bunurile care ii lipseau.
In dimineata zilei urmatoare, in data de 3.10.2006,  inculpatul  a platit la receptia pensiunii pretul cazarii partii vatamate in suma de 150 lei, adaugand 50 lei mai mult si folosind fara a incerca sa se ascunda de cei prezenti, portofelul acestuia.
De asemenea, din declaratia partii vatamate, rezulta ca in aceeasi dimineata, in jurul orei, 8,00, inculpatul a mers in camera acestuia i-a restituit hainele si incaltamintea si i-a cerut sa se imbrace  pentru ca vor merge la politie.
Inculpatul l-a constrans prin amenintare pe partea vatamata sa mearga in masina marca „ Renault” cu nr. de inmatriculare NT.05.VWP, si impreuna au plecat spre viaductul Poiana Largului. In timpul deplasarii inculpatul a oprit autoturismul intr-o parcare incercand prin amenintari sa-l determine pe partea vatamata sa recunoasca ca i-a sustras telefonul mobil si, dupa aceea, in jurul orei 10,30  a lasat pe partea vatamata la sensul giratoriu din Poiana Largului acesta primind de la inculpat si suma de 40 lei, pentru a putea calatori in continuare.
Cu privire la imprejurarile in care au plecat de la pensiune, in dimineata zilei de 3.10.2006, inculpatul a declarat ca partea vatamata a fost cel care l-a rugat sa-l ia cu autoturismul sau pana la viaductul Poiana Largului, declaratiile acestora ramanand astfel contradictorii pentru ca nu au fost administrate alte probe care sa lamureasca aceasta imprejurare.
Partea vatamata D. V. a sesizat organele de politie din com. Ceahlau, jud. Neamt, despre faptele a caror victima a fost. 
Ulterior, dupa ce a ajuns in Piatra Neamt, inculpatul a fost anuntat prin telefon de catre lucratorii de politie ca este necesar sa se prezinte la fata locului la pensiunea „ Agnes”,  acesta revenind la sediul pensiunii in aceeasi zi, 3.10.2006.
Potrivit procesului verbal de cercetare la fata locului, declaratiilor inculpatului, partii vatamate si martorilor asistenti C. C. si F. V. in autoturismul inculpatului au fost gasite o haina -  geaca - un telefon mobil, un lant si un inel din aur, obiecte apartinand partii vatamate.
Inculpatul s-a aparat in declaratiile sale aratand ca dupa ce partea vatamata a coborat din masina sa nu a observat ca acesta si-a lasat haina pe bancheta din spate si nici nu a stiut ca in buzunare se afla telefonul mobil si obiectele din aur si sustinand ca si el a avut intentia de a sesiza politia despre sustragerea telefonului sau mobil.
Facand sinteza elementelor analizate anterior, s-a  retinut in sarcina inculpatului ca in noaptea de 2/3.10.2006, inculpatul l-a lipsit de libertate in mod ilegal pe partea vatamata D. V. pe care l-a incuiat in camera in care se afla cazat in pensiunea „Agnes” din statiunea Durau, acesta fiind impiedicat paraseasca camera mai ales prin starea de temere care i-a creat-o inculpatul atunci cand l-a lovit cauzandu-i leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare 3-4 zile de ingrijiri medicale, si ca in ziua de 3.10.2006, in jurul orei 10,30 l-a deposedat pe partea vatamata de bunurile mentionate , inainte ca acesta sa coboare din autoturismul sau la viaductul Poiana Largului.
In drept, faptele respective constituie infractiune de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 C. pen, si de talharie, prev. de art. 211 al. 2 lit. b si al. 2 /1 lit. a C. pen.
Sub aspectul laturii subiective, este relevant de retinut ca mobilul actelor materiale comise de inculpat a fost ca acesta „ sa-si faca dreptate singur” convins fiind in reprezentarile sale psihice ca partea vatamata i-a sustras telefonul mobil si ochelarii de soare si ca acesta trebuie constrans mai inainte de a pleca de la pensiune sa-i restituie bunurile respective. Acest scop al actiunilor inculpatului rezulta din toate declaratiile analizate, inculpatul „ facand cercetari proprii” si intreband pe toti cei care se aflau in localul pensiunii in ziua de 2.10.2006, despre bunurile pe care le pierduse. Insa, aceste elemente ale laturii subiective ale infractiunilor au relevanta la individualizarea judiciara a pedepselor care se aplica in cauza, pentru ca faptele de lipsire de libertate si de talharie s-au consumat, fiecare in parte, in momentul comiterii lor, chiar daca inculpatul s-a intors din Piatra Neamt  la pensiunea „ Agnes” de indata ce a fost incunostintat ca este cautat de politie, avand in autoturism bunurile partii vatamate.
In consecinta, s-a constatat  ca in mod nefondat, in raport cu intreg probatoriul administrat, prima instanta a pronuntat achitarea inculpatului considerand ca faptele descrise anterior nu exista, astfel ca in tem. art. 379 pct. 2 lit. a C. pr. penala a fost admis apelul Parchetului, s-a desfiintat in totalitate sentinta penala nr. 84 din 26.04.2007 a Judecatoriei Bicaz si judecand in fond, conform art. 345 si urm. C. pr. penala, s-a  dispus condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Bicaz nr. 694/P/2006.
La individualizarea judiciara a pedepselor aplicate pentru infractiunile aflate in concurs real , in cadrul elementelor de individualizare prev. de art. 72 C. penal, s-au avut in vedere gradul de pericol social concret al faptelor, relativ redus in raport cu toate imprejurarile comiterii lor asa cum au fost analizate anterior, disponibilitatea de cooperare a inculpatului care indata ce a cunoscut ca este cautat de politie, s-a intors la pensiunea „Agnes” fara a incerca sa ascunda bunurile partii vatamate care se aflau in autoturismul sau si buna credinta procesuala a inculpatului,  care nu a negat nici un moment existenta conflictului pe care l-a avut cu partea vatamata in toata desfasurarea care a avut loc.
De asemenea, situatia familiala a inculpatului, casatorit, cu un copil minor in intretinerea sa si lipsa antecedentelor penale s-a apreciat ca ofera temeiuri  importante pentru a retine in favoarea inculpatului circumstante atenuante personale in cadrul dispozitiilor art. 74, 76 al. 1 C. penal, astfel incat pedepsele stabilite au fost coborate sub minimul special prevazut in textele sanctionatoare.
In aceeasi masura, inlaturarea consecintelor faptelor comise prin restituirea bunurilor catre partea vatamata care, astfel, nu a mai justificat interes sa se  constituie parte civila impotriva inculpatului, regretul manifestat de catre inculpat pentru comiterea acestor fapte, dar si perioada de timp semnificativa care a trecut de la data faptelor si pana la data solutionarii acestui apel, au format convingerea instantei de control judiciar ca scopul pedepsei se poate realiza si fara executare efectiva daca sunt indeplinite si celelalte conditii prev. de art. 8 al. 1 si 2 C. penal.
De asemenea, in tem. art. 71 al. 1 C. penal s-a  aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a si b C. penal, si in tem. art. 71 al. 5 C. penal si s-a  dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei inchisorii.