Infractiunea de luare de mita, prev. de art. 254 alin.1,2 Cod penal , rap. la art.6,7 din Legea nr. 78/2000. Analiza probelor administrate in cauza. Valoarea probatorie a transcrierii convorbirilor telefonice. Individualizarea judiciara a pedepsei ...

Infractiunea de luare de mita, prev. de art.                        
254 alin.1,2 Cod penal , rap. la art.6,7 din                          
Legea nr. 78/2000. Analiza probelor administrate
in cauza. Valoarea probatorie a transcrierii
convorbirilor telefonice. Individualizarea
judiciara a pedepsei aplicate inculpatului.


Sentinta penala nr.56/P/18.03.2010



Prin rechizitoriul  PARCHETULUI DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, DIRECTIA NATIONALA ANTICORUPTIE, SERVICIUL TERITORIAL BACAU, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului, fara antecedente penale, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, prev. de art.  254 alin. 1 si 2 din Codul penal, raportat la art. 6,7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.
  In actul de sesizare a instantei s-au retinut urmatoarele:
  Analizand probele administrate in cursul urmaririi penale si in cursul cercetarii judecatoresti, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
  Inculpatul,  a indeplinit functia de sef serviciu la Inspectia Silvica si de Vanatoare Neamt, din cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si Vanatoare Suceava.
  Conform fisei postului, printre atributiunile de serviciu se mentioneaza:-  la pct.1 „Coordoneaza intreaga activitate a I.S.V. Neamt”;
  - la pct.12 „Exercita controlul cu privire la respectarea reglementarilor de regim silvic de persoanele fizice si juridice, altele decat cele mentionate la pct.11 (detinatori sau administratori de fonduri forestiere) care desfasoara activitati supuse regimului silvic”;
                    - la pct.19 „Controleaza modul in care este respectata legislatia cu privire la circulatia materialelor lemnoase si executa controlul instalatiilor de transformat lemn rotund, al punctelor si activitatilor de depozitare, prelucrare ori comercializare a produselor lemnoase conform legislatiei in vigoare”.
  La sfarsitul anului 2008, in domeniul regimului silvic, au survenit mai multe modificari legislative, cu privire la modul de circulare si evidentiere a materialului lemnos la agentii economici. Astfel: prin Ordinul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale nr.584/2008, publicat in Monitorul Oficial nr.661 din 22.09.2008, au fost aprobate conditiile si procedurile de emitere, suspendare sau retragere a acordului de distribuire si utilizare a formularelor cu regim special si a sigiliilor crotali pentru identificarea pomilor de Craciun; prin H.G. nr.996/2008, publicata in Monitorul Oficial nr.643 din 09.09.2008, intrata in vigoare la 01.10.2008, au fost aprobate normele referitoare la provenienta, circulatia si comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spatiilor de depozitare a materialelor lemnoase si a instalatiilor de prelucrare lemn rotund, iar prin Ordinul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale nr.583 din 15.09.2008, publicat in Monitorul Oficial nr.662 din 23.09.2008, s-a aprobat metodologia privind organizarea si functionarea Sistemului informational integrat de urmarirea materialelor lemnoase (S.U.M.A.L.) si obligatiile operatorilor economici legate de acestea.
  Dupa intrarea in vigoare a actelor normative mai sus mentionate, la sfarsitul anului 2008, la sediul I.S.V. Neamt, au fost invitati toti reprezentantii legali ai agentilor economici de pe raza judetului Neamt, ale caror societati aveau ca obiect de activitate exploatarea, prelucrarea sau comercializarea materialului lemnos, inclusiv SC, reprezentata legal de , care are ca obiect de activitate „comert cu ridicata a materialului lemnos …”, conform datelor de la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Neamt.  
  Cu acest prilej, acestora li s-au adus la cunostinta noile obligatii ce le reveneau cu privire la evidentierea, in format electronic, a activitatilor ce le desfasurau, potrivit programului S.U.M.A.L., fiindu-le inmanate si cate un suport magnetic continand datele necesare.
  Agentii economici respectivi, din acel moment, au luat la cunostinta si de faptul ca in perioadele 01 – 05 ale urmatoarelor luni aveau obligatia de a prezenta raportarea, conform programului S.U.M.A.L., la I.S.V. Neamt.
  In conformitate cu dispozitiile art. 3 lit. a din H.G. nr.996/27.08.2008, constituie contraventie „neutilizarea sistemului informational integrat de urmarire a materialelor lemnoase, denumit in continuare S.U.M.A.L., de catre persoanele prevazute la art.20 alin.2 din norma (potrivit art.20 al.2 lit. b  utilizarea sistemului S.U.M.A.L. este obligatoriu pentru operatorii economici care exploateaza, prelucreaza sau comercializeaza materiale lemnoase)”. Aceasta contraventie, conform art.4 alin.1 lit. a si alin.2, se sanctioneaza cu amenda de la 4.500 la 30.000 lei, iar potrivit art.6 din acelasi act normativ, in cazul acestor contraventii, sunt aplicabile si dispozitiile O.G. nr.2/2001, modificata si completata de Legea nr.180/2002 privind regimul contraventiilor.
  Intrucat, la inceputul lunii februarie 2009, s-a constatat ca mai multe firme din judetul Neamt nu au facut nicio raportare, potrivit programului S.U.M.A.L., la data de 09.02.2009, inginerul– sef serviciu, impreuna cu inginerul– consilier principal, ambii din cadrul I.S.V. Neamt, au format o echipa de control pe aceasta tematica, facand si deplasarea in teren.
  Pentru efectuarea controalelor respective, ca documente justificative, s-au intocmit ordine de deplasare, pentru perioada 09 – 13.02.2009, pe aversul carora existand mentiunea „controale gatere privind implementarea programului S.U.M.A.L. judetul Neamt”, ce s-au evidentiat intr-un registru corespunzator, aflat la seful de serviciu.
  In conformitate cu dispozitiile art.5 lit. a din H.G. nr.996/27.08.2008, persoanele sus mentionate aveau calitatea de agent constatator si, in corelare cu dispozitiile art.21 alin.1 din O.G. nr.2/2001, acestia aveau si posibilitatea de aplicare a sanctiunilor contraventionale.
  Astfel, la data de 09.02.2009, in jurul orei 13,00, cei doi reprezentanti ai I.S.V. Neamt au ajuns la domiciliul lui , loc unde se afla atat gaterul, cat si sediul social al firmei .
  Inculpatul  a purtat o discutie cu martora (sotia denuntatorului si angajata, ca lucrator comercial al societatii susmentionate) si, intrucat era plecat din localitate , a insistat sa discute telefonic cu acesta, fara a-i cere acesteia vreun document justificativ, potrivit obiectivelor de control. La solicitarea sa, inculpatul a primit de la martora numarul de telefon al sotului sau, respectiv - si l-a sunat pe acesta din curtea casei si i-a cerut sa vina de urgenta acasa, intrucat se afla in control, pentru verificarea conditiilor de implementare a programului S.U.M.A.L. si ca, in caz contrar, il va amenda contraventional cu 4.500 lei, pentru nerespectarea dispozitiilor legale privind evidentierea circulatiei materialului lemnos.
  In timpul cat s-a purtat aceasta discutie, s-a aflat in masina I.S.V.-ului.
  Denuntatorul  i-a spus inculpatului ca va reveni acasa in jurul orei 17,00 si ca poate consulta documentele necesare, solicitandu-i-le sotiei sale, insa acesta nu a fost de acord, cerandu-i sa aiba o discutie personala. La ora 15:27:10, inculpatul l-a sunat, din nou, pe denuntator, cerandu-i sa se prezinte la sediul firmei, in caz contrar, „il va executa”.
  Denuntatorul nu a putut ajunge la domiciliul sau, decat in jurul orei 17:00, cand a incercat sa-l apeleze pe inculpatul la numarul de telefon, insa acesta nu i-a raspuns.
  La ora 18:14:54, denuntatorul, fiind acasa, impreuna cu sotia sa,  nasul sau, si fratele sau, a fost sunat de catre inculpat, solicitandu-i-se sa se prezinte, a doua zi, la ora 08:30, la biroul sau, de la I.S.V. Neamt, spunandu-i „sa fie pregatit”, denuntatorul intelegand, fara echivoc, prin aceasta, ca trebuie sa-i ofere o suma de bani, pentru a nu fi sanctionat contraventional.
  In dimineata de 10.02.2009, in jurul orei 08:30, denuntatorul s-a deplasat la I.S.V. Neamt, avand asupra sa suportul magnetic cu Programul S.U.M.A.L., prin care dorea sa justifice faptul ca era nefunctional si acesta a fost motivul pentru care nu a facut raportarile conform H.G. nr.996/2008.
  Denuntatorul s-a intalnit cu inculpatul intr-unul din birourile institutiei, in care se aflau si colegii acestuia, loc unde a dat explicatiile necesare si a fost indrumat sa se prezinte cu o persoana de la firma care sa fie instruita cu privire la modul de utilizare a Programului S.U.M.A.L. (lucru care s-a si intamplat in decursul zilei respective, sotia acestuia prezentandu-se cu contabila societatii). In aceste imprejurari, inculpatul l-a chemat, apoi, in biroul sau personal, nefiind alta persoana prezenta, si in continuarea discutiei avute cu o zi inainte si a neregulilor constatate la firma sa, l-a intrebat pe acesta „Patroane, esti pregatit?”, - intelegand ca trebuie sa-i ofere o suma de bani pentru a nu fi sanctionat contraventional. Deoarece asupra sa avea doar suma de 500 lei, i-a oferit-o inculpatului, acesta insa i-a returnat banii, aruncandu-i si spunandu-i ca trebuie sa-i dea „15 boabe” (1.500 lei), in aceeasi zi. La rugamintile denuntatorului, care i-a motivat unele probleme persoane reale, ce nu-i permiteau sa-i dea acea suma, inculpatul a fost intransigent, spunandu-i ca, daca nu-i va da suma integrala, pana la ora 10:00 a.m., ii va sista si activitatea societatii, folosind, in acest sens, expresia „Patroane, daca nu, te execut!”
  In aceste conditii, a mers si a sesizat organele de urmarire penala, cu privire la cele intamplate pe parcursul celor doua zile, iar acestea au organizat un flagrant. Denuntatorul a imprumutat suma de 300 euro de la fratele sau, (care venise in acea perioada de la munca, din Italia) si, dupa insistentele inculpatului, materializate intr-un numar de cinci apeluri telefonice, cele doua parti s-au intalnit, in jurul orei 18,00, la Popasul turistic „Tudor”, Denuntatorul s-a deplasat la fata locului, avand asupra sa suma de 300 euro, (marcate din punct de vedere criminalistic cu creion chimic galben fluorescent, cu mentiunea „MITA”-10.02.2009.), pe care i-a inmanat-o inculpatului.
Cu prilejul realizarii procedurii specifice de surprindere in flagrant,  asupra inculpatului au fost gasiti cei 300 de euro, inscriptionati „MITA 10.02.2009”
  In urma constatarii infractiunii flagrante, inculpatul  a fost retinut pentru 24 de ore, in perioada 10 – 11.02.2009, iar fata de acesta a fost luata, de catre Tribunalul Neamt, masura preventiva de a nu parasi tara, pana la data solutionarii definitive a cauzei, care, ulterior, prin incheierea din 25.08.2009 pronuntata de Tribunalul Neamt, a fost revocata.
  Suma de 300 de euro, gasita asupra inculpatului, a fost ridicata de organele de urmarire penala, depusa la dosarul cauzei si, ulterior, consemnata la Banca Comerciala Romana S.A.
Situatia de fapt retinuta rezulta din coroborarea probelor administrate in cursul urmaririi penale si in faza cercetarii judecatoresti. Astfel, sustinerile denuntatorului se coroboreaza cu procesul - verbal de constatare a infractiunii flagrante, procesul – verbal de consemnare a seriilor bancnotelor si de marcare criminalistica a acestora, plansa fotografica de marcare criminalistica a bancnotelor, procesul-verbal de redare, in forma scrisa, a convorbirii telefonice, purtate la data de 10.02.2009, ora 16,59, intre denuntator si inculpat, procesul-verbal de redare, in forma scrisa, a convorbirii ambientale purtate la data de 10.02.2009, intre denuntator si inculpat, declaratiile martorilor. Apararea inculpatului ca suma de 300 de euro gasita asupra sa, in urma realizarii flagrantului din data de 10.02.2009, reprezinta restituirea unui  imprumut acordat denuntatorului, in luna decembrie 2008, este nefondata.
In primul rand, cu prilejul surprinderii in flagrant, inculpatul a justificat provenienta sumei de 300 euro, ca fiind primita de la un prieten, fara a oferi, alte indicii. Audiat de procuror la data de 11.02.2009, in prezenta aparatorilor alesi, acesta a declarat ca denuntatorul ii era dator cu suma de 300 euro, pe care i-o imprumutase in luna decembrie 2008, iar la data de 10.02.2009 i-a solicitat restituirea imprumutului.
  Ulterior, inculpatul  s-a prevalat de dispozitiile art.70 alin.2 din Codul de procedura penala, nedand declaratii in cauza.
  Din declaratiile denuntatorului rezulta ca relatia sa cu inculpatul era doar de ordin administrativ, intre agent comercial verificat si organ de control, pe cunoscandu-l in virtutea acestor activitati de mai multi ani, fara a exista, insa, o legatura apropiata, de amicitie.  Aceasta sustinere se coroboreaza cu faptul ca inculpatul, la data de 09.02.2009, nu cunostea numarul telefonic personal al denuntatorului (fara ca acesta sa fi fost schimbat in perioada anterioara de timp).
  Totodata, martora, sotia denuntatorului, a precizat, cu certitudine, ca sotul sau, , nu contractase vreun imprumut de la inculpat si ca, in situatia in care avea probleme financiare, se imprumuta de la fratele sau, , iar martorul care a asistat la discutiile telefonice dintre inculpat si denuntator, a invederat ca inculpatul facea presiuni asupra denuntatorului pentru a-i da mita si a nu fi sanctionat contraventional. Mai mult, din listingul convorbirilor telefonice aferente perioadei 09.02.2009 – 10.02.2009 rezulta insistenta inculpatului in realizarea scopului infractional, materializate prin numarul mare de apeluri telefonice initiate de catre acesta.
  In conditiile controlului efectuat la , societatea respectiva se afla in situatia prevazuta de art.3 din H.G. nr.996/2008, in vigoare de la data de 01.10.2008, aspect ce constituia o contraventie sanctionabila, potrivit art.4 alin.1 lit. a si alin.2, amenda de la 4.500 lei la 30.000 lei – sanctiune principala, la care putea fi alaturata si cea complementara, in conformitate cu art.5 alin.3 din O.G. nr.2/2001, modificata si completata. Or, indiferent daca se aplica oricare din sanctiunile prevazute de art.5 din O.G. nr.2/2001 (avertisment, amenda, etc.), era obligatorie incheierea de catre organul silvic de control a unui act constatator – proces-verbal de constatare a contraventiei, act ce nu a fost intocmit si care a constituit tocmai motivatia pretinderii mitei.
  Instanta va inlatura din probatoriul administrat declaratia martorului, declaratie pro causa, care nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza.  
  Raportat la cele expuse,  nu se impune achitarea inculpatului, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b, iar in subsidiar, la art. 10 lit. d Cod procedura penala.
Tribunalul va inlatura si apararea inculpatului  privind nelegalitatea actului de sesizare a instantei si  restituirea cauzei organului competent, pentru refacerea urmaririi penale, intrucat urmarirea penala nu s-a facut de procurorul competent, iar aplicarea dispozitiilor art. 268 Cod procedura penala s-a realizat in mod gresit, deoarece se confirma doar acele acte care nu pot fi refacute.  
Parchetul de pe langa Tribunalul Neamt, in baza denuntului formulat, a efectuat acte de urmarire penala in dosarul nr. 50/P/2009, privind pe inculpatul, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, prevazuta de art. 254 alin. 1,2 Cod penal. Prin ordonanta 50/P/2009 din 12.03.2009, Parchetul de pe langa Tribunalul Neamt a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Directiei Nationale Anticoruptie, Serviciul Teritorial Bacau, intrucat functia indeplinita de inculpatul, face parte din categoria celor prevazute de art. 13 lit. s din O.U nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, situatie in care competenta de solutionare apartine Directiei Nationale Anticoruptie, Serviciul Teritorial Bacau.
Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Bacau, a confirmat actele de urmarire penala administrate si masurile procesuale dispuse in perioada 10 – 11.02.
Potrivit dispozitiilor art. 268 alin. 1 din Codul de procedura penala, cand procurorul constata ca pentru vreuna din infractiunile sau infractorii aratati in art. 207, 208 si 209 alin. 3 si 4, urmarirea penala s-a facut de un alt organ decat cel prevazut in textele mentionate, ia masuri ca urmarirea penala sa fie facuta de organul competent, iar potrivit alin. 2 al aceluiasi text, in cazul prevazut in alineatul precedent, raman valabile masurile asiguratorii luate, actele sau masurile procesuale confirmate sau incuviintate de procuror, precum si actele procesuale care nu pot fi refacute.
  Or, potrivit textului sus aratat, actele de urmarire penala si masurile procesuale care nu au  putut fi refacute ( proces-verbal de consemnare a denuntului, declaratia olografa a denuntatorului, rezolutia de incepere a urmaririi penale, proces-verbal de inscriere a bancnotelor si capcanare a acestora, in vederea realizarii procedurii de prindere in flagrant, proces-verbal de constatare a infractiunii flagrante si anexele, declaratia martorului asistent Blaga Vasile, procesul-verbal privind redarea continutului convorbirii telefonice dintre inculpat si denuntator, ordonanta de punere in miscare a actiunii penale fata de inculpat etc.) au fost confirmate de procurorul competent si raman valabile.
  Cu privire la motivul  invocat de inculpat, in sensul restituirii cauzei la procuror, fiind incalcate dispozitiile art. 911 Cod procedura penala, intrucat autorizatia provizorie de interceptare a fost data la 10 februarie 2009, ora 11,00, iar urmarirea penala a fost inceputa la 10 februarie 2009, ora 11,30, se constata ca este nefondat.
  Astfel, potrivit dispozitiilor art. 911 alin. (1) Cod procedura penala, interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizeaza cu autorizarea motivata a judecatorului, la cererea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, in conditiile prevazute de lege, daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea si inregistrarea se impune pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata.
  Alin. (2) al aceluiasi articol enumera infractiunile pentru care se poate admite acest mijloc de proba.
  Din analiza dispozitiilor art. 911 Cod procedura penala, rezulta ca inregistrarea convorbirilor telefonice este subordonata unor conditii strict determinate, si anume:
a) sa existe date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni.
  Datele sau indiciile temeinice pot privi fie pregatirea, fie savarsirea unei infractiuni, astfel incat inregistrarea se poate efectua si inainte de savarsirea oricarei infractiuni;
b) sa priveasca o infractiune dintre cele pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu;
c) sa fie utila pentru aflarea adevarului. Utilitatea trebuie apreciata de organul de urmarire penala care face propunerea pentru autorizarea, de catre judecator, a interceptarilor convorbirilor telefonice;
d) sa existe o autorizatie din partea judecatorului competent.
  Potrivit dispozitiilor art. 913 alin. (1) Cod procedura penala, convorbirile telefonice sunt redate integral intr-un proces-verbal ce constituie mijloc de proba.
   Rezulta, asadar, ca legalitatea interceptarilor convorbirilor telefonice nu este conditionata de inceperea urmaririi penale. Legea nu prevede, ca o garantie distincta, obligativitatea instiintarii persoanei interesate despre faptul inregistrarii. Aceasta omisiune este fireasca, avand in vedere scopurile pentru care s-a luat o asemenea masura si caracterul secret al acesteia. Ulterior, insa, invinuitul sau inculpatul are dreptul de a lua cunostinta despre inregistrare, avand, totodata, posibilitatea de a contesta continutul inregistrarilor.
  Prin urmare, imprejurarea ca in cauza de fata autorizatia provizorie pentru interceptarea convorbirilor telefonice si ambientale a fost data de procuror, la 10 februarie 2009, ora 11,00, iar rezolutia de incepere a urmaririi penale a fost data la 10 februarie 2009, ora 11,30, nu poate sa constituie un motiv de restituire a cauzei la procuror, nefiind incidente niciunul din cazurile limitativ prevazute in dispozitiile art. 332 alin. (2) Cod procedura penala.
  Cat priveste valoarea probanta a procesului-verbal ce se incheie cu ocazia inregistrarilor, se impune a se observa ca legea nu cuprinde nicio derogare de la principiul liberei aprecieri a probelor, instanta de judecata analizand aceste probe in contextul celorlalte probe administrate in faza de urmarire penala si in cursul cercetarii judecatoresti.
  In fine, instanta apreciaza ca in cauza nu a fost incalcat nici dreptul la respectarea vietii private a inculpatului. 
  Potrivit dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului „orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale”, iar amestecul unei autoritati publice nu este admis decat in „masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationale, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protectia drepturilor si libertatilor altora.”
  Constitutia Romaniei dispune, de asemenea, ca „autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata” (art. 26), iar in art. 28 se prevede ca secretul „convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.”
  In acelasi timp, insa, in art. 53 se prevede ca, in mod  exceptional, exercitiul acestor drepturi „poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor; desfasurarea  instructiei penale.”
    Tribunalul a respins cererea inculpatului formulata prin aparatorii sai alesi, la termenul din data de 11.02.2010, de efectuare a unei expertize tehnice, avand in vedere ca transcrierea convorbirilor telefonice si ambientale dintre inculpat si denuntator se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza si au fost efectuate cu autorizarea autoritatii competente independente.
Initial, interceptarile si inregistrarile au fost autorizate, cu titlu provizoriu, pe o perioada de 48 de ore.
De asemenea, nu pot face obiectul expertizei transcrierea convorbirilor audio si audio-video, daca exista semnatura digitala a organelor de urmarire penala care au efectuat inregistrarea audio-video, daca inregistrarea este autentica (este o clona) si omologarea camerei video cu care a fost inregistrat flagrantul. Aparatura folosita este cea din dotarea Parchetului de pe langa Tribunalul Neamt, pentru care nu exista norme legale de omologare (nici inculpatul nu a indicat care sunt aceste norme), iar interceptarea si inregistrarea s-a facut de procuror, conform dispozitiilor art. 912 Cod procedura penala.
  In drept, fapta inculpatului, care, la data de 10.02.2009, in calitate de sef serviciu la Inspectia Silvica si de Vanatoare Neamt din cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si de Vanatoare Suceava, functionar public cu atributii de control, a pretins de la denuntatorul suma de 1.500 lei, in scopul de a nu-si indeplini un act privitor la indatoririle sale de serviciu, respectiv de constatare si sanctionare a contraventiilor prevazute de art.3 si 4 din H.G. nr.996/28.08.2008 si a primit in aceeasi zi, de la acesta, suma de 300 euro, fiind surprins in flagrant, realizeaza elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita, in forma calificata, prevazute de art.254 alin.1, 2 Cod penal, raportat la art.6, 7 alin.1 din Legea nr.78/2000. 
Sub aspect obiectiv, infractiunea de luare de mita savarsita de inculpat s-a realizat prin actiunea de pretindere a sumei de 1.500 lei si primire a sumei de 300 de euro, pentru a nu-si indeplini atributiile de serviciu, referitoare la constatarea si sanctionarea contraventiilor, prevazute de art.3 si 4 din H.G. nr.996/28.08.2008.
Banii primiti de inculpat sunt necuveniti, pentru ca privesc un act ilicit, respectiv neindeplinirea atributiilor de serviciu.
Urmarea imediata a actiunii inculpatului a fost crearea unei stari de pericol, care aduce atingere bunului mers al activitatii de aplicare a legii, prin atitudinea sa lipsita de probitate.
Intre actiunea sa si urmarea imediata exista legatura de cauzalitate, ce rezulta din insasi materialitatea activitatii desfasurate de inculpat.
Sub aspect subiectiv, actiunile inculpatului au fost savarsite cu intentie directa, intrucat acesta a pretins si primit bani, stiind ca acestia sunt necuveniti si au drept scop neindeplinirea atributiilor de serviciu.
  La individualizarea pedepsei, instanta va avea in vedere criteriile generale prevazute in art. 72 Cod penal, respectiv dispozitiile partii generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana inculpatului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Gradul de pericol social al faptei savarsite rezulta din modul si imprejurarile in care a fost savarsita, scopul urmarit, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce si din persoana si conduita faptuitorului.
Inculpatul a primit de la  denuntator o suma de bani, pentru neindeplinirea atributiilor de serviciu, actionand cu intentie directa, ceea ce-i atribuie faptei o periculozitate mai mare.  
Inculpatul are varsta de 36 de ani, studii superioare, este inginer silvic, casatorit, doi copii minori si nu prezinta antecedente penale.
Dupa savarsirea infractiunii, inculpatul au avut o atitudine de negare a savarsirii acesteia, sustinand ca suma de bani primita reprezinta un imprumut dat anterior denuntatorului. Sustinerea lui nu este confirmata, asa cum s-a aratat anterior, de celelalte probe administrate.
Este de retinut atat calitatea inculpatului, de organ cu atributii de control, care a actionat in timpul exercitarii atributiilor de serviciu, precum  si natura infractiunii savarsite de acesta, si anume, infractiune de coruptie, care este foarte grava si necesita a reactie prompta din partea autoritatilor, pe masura tulburarilor pe care le creeaza in mediul social.  
Avand in vedere cele anterior retinute, inculpatul va fi condamnat la o pedeapsa in cuantum minim prevazut de dispozitiile art. 254 alin. 1 si 2 Cod penal, respectiv 3 ani inchisoare. Aceasta pedeapsa este pe masura tulburarii pe care fapta a produs-o in mediul social si poate asigura scopul prevazut in art. 52 Cod penal.
Totodata, inculpatul va fi condamnat si la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor civile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, si c Cod penal, pe o durata de 1 an, dupa executarea pedepsei principale, fiind indeplinite cerintele art. 65 Cod penal. Pedeapsa complementara este obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 254 Cod penal, iar pedeapsa principala aplicata este pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani.
Ca urmare a condamnarii la pedeapsa inchisorii, se va aplica si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, si c Cod penal, pe durata prevazuta in art. 71 alin. 2 Cod penal.
Pentru interzicerea drepturilor civile, instanta retine ca natura faptei savarsite, gradul de pericol social al acesteia, circumstantele personale ale inculpatului, precum si pedeapsa principala aplicata, duc la concluzia unei nedemnitati in exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II - a, b, si c Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice, dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat si dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit pentru savarsirea infractiunii.
Luand in considerare si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta apreciaza ca interzicerea exercitiului acestor drepturi este necesara pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfasurarea instructiei penale, masura care este necesara intr-o societate democratica. De asemenea, luand in considerare natura si durata pedepsei principale aplicate, instanta apreciaza ca interzicerea acestor drepturi este proportionala cu situatia care a determinat-o.
  Avand in vedere ca fapta a fost denuntata de  denuntator, inainte ca organul  de urmarire penala sa fi fost sesizat, in temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, se va restitui denuntatorului,