Cazuri de restituire a cauzei la parchet

Sentinta penala nr. 170/19.10.2011 � materia penala - Cazuri de restituire a cauzei la parchet

Prin Rechizitoriul nr. �/P/2008 inregistrat pe rolul instantei sub nr. de mai sus , Parchetul de pe langa Judecatoria Bicaz a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatilor  AD , MN , SMG , VI , PN si CI   pentru savarsirea infractiunilor de lipsire de libertate si ultraj , fapte prevazute si pedepsite de art 189 alin 1 si 2 , 239 alin 1 cu aplicarea art 33 lit a  Cod penal.
In actul de sesizare s-a retinut in esenta ca , la data de 26.09.2008 in baza unei intelegeri prealabile inculpatii au lipsit de libertate in mod ilegal partile vatamate RP, NM si SP , cu ocazia aceleiasi imprejurari amenintari reprezentantilor legali ai ITRSV Suceava in timp ce acestia isi exercitau atributiile de serviciu in acea zona , insotind echipa de filmare a canalului Realitatea TV Bucuresti .
La data de 21.09.2011 , instanta a invocat din oficiu exceptia nulitatii actelor de procedura intocmite in cursul urmaririi penale, pentru aspecte ce vizeaza in principal nerespectarea dreptului la aparare a inculpatilor pe parcursul urmaririi penale .
In ceea ce priveste exceptia analizata, instanta retine urmatoarele:
                     Rechizitoriul emis de Parchetul de pe  langa Judecatoria Bicaz  in dosarul nr. �/P/2008 are natura juridica a unui act de  sesizare , iar in conformitate cu dispozitiile art. 197 alin.2 C.p.p, dispozitiile relative la sesizarea  instantei sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, si mai mult, potrivit alin. 3 al aceluiasi articol� nulitatea prevazuta in alin.2 nu poate fi inlaturata in nici un mod. Ea poate fi invocata in orice stare a procesului si se ia in considerare chiar din oficiu.
Potrivit disp. art.257 raportat la disp. art. 250-254, toate din C.p.p. pentru  prezentarea materialului de urmarire penala invinuitului trebuie  indeplinite cumulativ conditiile:
-procurorul sa aprecieze ca au fost efectuate toate actele de  urmarire
penala necesare rezolvarii  cauzei;
           -sa fie posibil contactul  organului de  urmarire penala cu invinuitul;
-actele  si lucrarile aflate  in dosarul de  urmarire penala sa duca la
concluzia ca sunt probe pentru punerea  in  miscare a actiunii penale  si trimiterea  in judecata.
Daca aceste conditii  sunt  indeplinite , procurorul cheama  pe invinuit si, dupa ce  ii pune  in vedere ca are dreptul de a lua la cunostinta de materialul de urmarire penala, aratandu-i si ultima  incadrare juridica a faptei savarsite,  ii asigura posibilitatea de a lua de  indata  cunostinta de material.
Dupa ce  invinuitul a luat cunostinta de materialul de  urmarire penala, organul de urmarire  penala  il  intreaba daca are de formulat cereri  noi sau daca doreste sa faca  declaratii suplimentare  iar  potrivit art. 252 alin.1, daca acesta a formulat cereri noi in legatura cu urmarirea penala, organul de cercetare penala le examineaza de indata si dispune prin ordonanta admiterea sau respingerea lor. Practic, in opinia dominanta in doctrina si jurisprudenta, acesta este cel mai important moment din  procedura de prezentare a materialului de urmarire penala, care face din acest  moment procesual garantia fundamentala a exercitarii dreptului de  aparare  in aceasta faza a procesului  penal.
           Prin actul de sesizare a instantei amintit mai sus , toti inculpatii au fost trimisi in judecata retinandu-se ca incadrare juridica faptele prevazute de art 189 alin 1si 2 si art 239 alin 1 cu aplicarea art 33 lit a Cpd penal . Cu toate acestea,  prin procesele verbale de la filele 140,141,142,143 DUP  din datele de 17.12.2010,  02.12.2010  , 23.11.2010 , 22.11.2010  inculpatilor PN , MN, VI si respectiv  AD li s-a prezentat materialul de urmarire penala , procurorul retinand in sarcina lor faptele prevazute de art 189 alin 2 si art 239 alin 1 cu aplicarea art 33 lit a CP, asadar altele decat cele retinute in actul de sesizare. Mai mult decat atat , organul de urmarire penala a nesocotit dispozitiile legale referitoare la prezentarea materialului de urmarire penala  nefacand dovada imposibilitatii prezentarii acestuia inculpatilor CI si SMG . La dosarul de urmarire penala exista adrese de cautare emise catre Directia Penitenciarelor si Primaria localitatii de domiciliu in ceea ce il priveste pe inculpatul Chirila Ionel , adrese la care nu s-a anexat nici un raspuns , neexistand dovada la dosar a efectuarii de catre procuror  oricaror alte diligente  in sensul indeplinirii obligatiilor impuse de prevederile art 254 CPP. Acest text de lege impune in sarcina organului de urmarire penala efectuarea oricaror acte din cuprinsul carora sa rezulte dincolo de orice dubiu imposibilitatea prezentarii materialului de urmarire penala , inclusiv emiterea unui  mandat de aducere si efectuarea unor verificari la Serviciul de Evidenta a Populatiei  pentru identificarea  domiciliului persoanei ce urmeaza a fi trimisa in judecata .
                   Garantiile oferite inculpatilor prin lege au fost incalcate inca din momentul inceperii urmaririi penale .Prin rezolutia intocmita de organele de politie, confirmata prin rezolutia nr. 978/P/2008  din data de 28.09.2008 s-a inceput urmarirea penala fata de toti cei sase  inculpati pentru savirsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal , fapta prevazuta si pedepsita de art 189 alin 1 si 2 CP  � filele 5 DUP . La data de 28.09.2008 au fost audiati in calitate de invinuiti AD , MN, SMG , fara a se incheia un proces verbal de aducere la cunostinta a invinuirii care sa ateste ca organul de urmarire penala a incunostiintat invinuitul despre drepturile si garantiile procesuale conform art 70 si art 6 alin 1 cpp,  , indicandu-se doar pe formularul pe care s-a luat declaratia incadrarea juridica a faptei in art 189 alin 1 si 2 CP- filele 105,113, 119 DUP. O zi mai tarziu acestia sunt audiati in calitate de inculpati fara ca la dosar sa existe ordonanta de punere in miscare a actiunii penale si fara  ca acestora sa li se aduca la cunostinta fapta pentru care s-a pus in miscare actiunea penala in ceea ce ii priveste- filele 110,116,122 DUP . Ceilalti trei invinuiti nu au fost audiati si nici nu li s-a adus la cunostinta invinuirea desi la dosar nu exista dovada imposibilitatii efectuarii acestor acte. La filele 125 si 127 exista doua procese verbale de cautare datate 27.09.2008 prin care se atesta ca PN si CI nu au fost gasiti la domiciliu , rudele invederand organului de cercetare penala ca cei doi sunt plecati la o nunta .
                 La data de 22.09.2009 prin rezolutia aflata la fila 133 DUP procurorul a inceput urmarirea penala fata de toate cele sase persoane trimise in judecata si pentru infractiunea de ultraj prevazuta si pedepsita de art 239 alin 1 CP , fara ca acest act sa indeplineasca toate cerintele art 288 alin 1 CPP.  Inca o data dreptul la aparare al inculpatilor a fost incalcat , organul de urmarire penala neextinzand prin ordonanta procesul penal si neschimband incadrarea juridica a faptei pentru ca apoi sa aduca la cunostinta inculpatior noua incadrare juridica,  fata de care acestia sa isi construiasca apararile.
Paragrafele 2 si 3 ale art.6 CEDO reglementeaza garantii speciale procesului penal, garantii care nu au autonomie si valoare proprie, valoarea lor putandu-se determina doar prin raportare la functiile pe care  le indeplinesc  in cadrul procesului  penal. Garantiile speciale acordate  unei persoane acuzate de savarsirea  unei fapte prevazute de legea penala,  prevazute in paragraful 3 al. art.6 din Conventie nu sunt decat aplicatii particulare ale dreptului  la un proces echitabil, reglementat in intregul ansamblu al art. 6 CEDO. De aceea, aceste garantii nu au o finalitate prin ele insele, ci sunt  parti integrante ale dreptului la un  proces echitabil in materie  penala. Sub influenta exercitata de Conventie asupra  dreptului procesual penal  intern, art.6  al.3 3 C.p.p. are un nou continut ca urmare a modificarii operate prin Legea nr.281/2003, continut puternic  inspirat din prevederile art.6 parag.3 lit.a) si b) din CEDO, ambele reglementari aparand ca veritabile garantii ale dreptului la aparare, atat  pe plan international, cat  si pe plan intern.
Garantiile  speciale aduse de art.6 parag.3 lit.a) CEDO, se refera si la  dreptul invinuitului de a fi informat, in termenul cel mai scurt,  despre natura si cauza acuzatiei ce i se aduce.
In ceea ce priveste  intelesul  notiunii de informare, acesta nu este altul decat acela de aducere la cunostinta celui �acuzat� a faptelor materiale pentru  care  este  invinuit si a incadrarii juridice  date acestora. Curtea a pus in atentia statelor necesitatea ca aceasta activitate procesuala sa se desfasoare cu o maxima diligenta din partea autoritatilor competente, avand  in vedere  importanta deosebita a acestui moment care marcheaza incunostiintarea oficiala a celui vizat despre acuzatia ce i se aduce. O  astfel de  indrumare din partea Curtii a fost data in cazul Mattoccia c/Italia.
Conventia Europeana a  Drepturilor Omului, prin art.6 parag.3 lit.a), nu recunoaste celui �acuzat� doar dreptul  de a fi informat cu privire la  invinuirea adusa, ci ea nuanteaza acest drept, incunostiintarea trebuind sa fi amanuntita.
Prin aducerea la cunostinta a  invinuirii de o maniera amanuntita, Conventia a  inteles sa impuna o �informare� detaliata, precisa si completa cu privire la faptele retinute in sarcina �acuzatului�, precum  si cu privire la  incadrarea juridica a acestora.
Aceasta garantie reprezinta una din conditiile esentiale ale unui  proces echitabil , ea fiind strans legata  si de garantarea  dreptului la aparare, potrivit  parag.3 lit.b) si c);aducerea la cunostinta a invinuirii intr-un mod  detaliat, complet, clar si precis reprezinta totodata si o premisa pentru o buna construire a apararii.
In privinta intelesului  notiunilor �natura si cauza acuzatiei�, acestea au in vedere obligatia organelor competente de a aduce la cunostinta celui acuzat, atat faptele materiale  retinute in sarcina acestuia - cauza acuzatiei, dar  si  incadrarea  juridica data acestora.
De asemenea, conditia informarii in cel mai scurt termen subzista si in situatia schimbarii �acuzatiei�, fie sub aspectul faptelor materiale comise, fie sub cel al incadrarii  juridice. In aceasta ipoteza, necesitatea incunostiintarii celui �acuzat� despre modificarile  intervenite, in cel mai scurt termen, se impune pentru ca acesta, in raport de noua situatie de fapt si de drept, sa beneficieze de timpul necesar si de �inlesnirile� necesare pregatirii unei bune aparari.
Avand in vedere cele mentionate mai sus , vazand si  dispozitiile art. 332 Cod procedura penala va restitui cauza Parchetului de pe langa Judecatoria Bicaz pentru a se reface actele de urmarire penala viciate.