Cerere de deschidere a procedurii insolventei.

Domeniul: Litigii cu profesionisti. Aspecte de drept material


Cerere de deschidere a procedurii insolventei.
     


Creanta achitata partial, ulterior formularii cererii de deschidere  a procedurii, dar insuficienta pentru a duce la rasturnarea prezumtiei de insolventa. Neaplicarea dispozitiilor articolului 72 alin. 5 din Legea nr. 85/2014 potrivit carora „ in cazul achitarii, pana la inchiderea dezbaterilor a creantei creditorului care a solicitat deschiderea procedurii insolventei judecatorul-sindic  va respinge cererea”.


Curtea a retinut ca o plata totala a sumei are drept efect respingerea cererii de deschidere a procedurii si nu o plata partiala – cum este cazul in speta, cand debitoarea a achitat partial debitul, imprejurare care face dovada ca aceasta nu are in mod real posibilitatea de a achita suma pretinsa, respectiv debitoarea nu a dovedit ca are resurse financiare suficiente pentru achitarea intregii sume.

- Articolul 70 alin. 1, articolul 5 alin. 1 pct. 29 si articolul 72 alin.5 din Legea nr. 85/2014


(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.725/A din 05.05.2015)


 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – sectia a VII-a Civila la data de 19.11.2014 sub nr. 40184/3/2014 creditoarea S.C R. R. S.R.L  a solicitat deschiderea procedurii generale a insolventei fata de debitoarea S.C T. B. S.R.L,
In motivare, creditoarea a aratat ca de?ine impotriva debitoarei o crean?a in cuantum de 46.429,80 lei reprezentand : suma de 45.689,04 lei, cu titlu de pre? confirmat prin facturile fiscale  seria RMCBO ?i nr.1400116/30.08.2014, 1400124/03.09.2014, 1400131/05.09.2014, 1400132/06.09.2014,14000142/11.09.2014, 14000148/13.09.2014 ?i  14000150/15.09.2014 emise pentru betonul livrat in temeiul contractului de vanzare-cumparare nr.,53/13.06.2014 incheiat intre par?i, suma de 540,76 lei reprezentand dobanda comerciala calculata de la data scaden?ei facturilor , precum si suma de 200 lei cheltuieli de judecata.
 In urma raporturilor comerciale a livrat marfa constand in beton , debitoarea obligandu-se a-l achita conform termenilor contractuali. Debitorul nu a achitat la scaden?a  sumele datorate  , intarziind cu mult peste 60 de zile plata facturilor.     
In drept, creditoarea  a invocat dispozitiile art.5, pct.20, art.65 , art.70 din  Legea nr.85/2014.
In probatiune, creditoarea  a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri pe care le-a depus la dosar.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in suma de 200 de lei.
Debitorul, a formulat contesta?ie, la data de 08.12.2014, solicitand respingerea cererii.
In motivarea contesta?iei a aratat ca nu se afla in stare de insolven?a, mai mult intre par?i au existat discu?ii care au avut ca obiect stingerea debitului. In data de 29.10.2014 creditoarea a notificat existenta debitului ?i i-a pus in vedere ca in termen de 3 zile sa il achite . Prin raspunsul la notificare transmis  creditoarei la data de 30.10.2014 au facut cunoscute motivele pentru care au intarziat plata  facturilor. In pofida discu?iilor purtate  si faptul ca este de notorietate ca nu se afla in stare de insolven?a, creditoarea in aproximativ 2 saptamani a formulat cerere de deschidere a procedurii.
Mai arata ca la data de 28.11.2014, a facut demersuri pentru solu?ionarea amiabila, respectiv a propus creditoarei un grafic de plata e?alonata, in trei tran?e egale, in perioada decembrie 2014-februarie 2015 a tuturor sumelor solicitate, e?alonare realista ?i sustenabila avand in vedere specificul activita?ii – comercializarea betonului ?i a materialelor de construc?ie -, insa propunerea nu a fost acceptata de creditoare, aceasta solicitand plata integrala a debitului pana la 31.12.2014.
La data de 22.12.2014, debitoarea a depus la dosar dovada ca a achitat suma de 15.476 lei, aratand ca valoarea crean?ei este de 30.213 lei, deci sub pragul de 40.000 lei impus de lege.
Creditoarea a formulat intampinare la contesta?ie, la data de 30.12.2014, aratand ca prin pla?ile, ulterioare emiterii cita?iei catre debitoare, pla?i care au semnifica?ia unei depline recunoa?teri a debitului, cuantumul crean?ei a fost redus succesiv pana la suma de 30.213,04 lei. Plata par?iala a sumei, ulterior inregistrarii cererii, pana la un cuantum situat convenabil sub valoarea prag , apreciata  ca reprezinta pe de o parte un abuz de drept  cu inten?ia de a eluda inciden?a unor norme legale, iar pe de alta parte o recunoa?tere a starii de insolven?a, debitoarea nefiind capabila sa achite integral debitul ci doar par?ial, in condi?iile in care nu exista nici un impediment in sensul stingerii datoriei, in afara de incapacitatea de plata.
Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII - a Civila prin sentinta civila nr. 41 din 5.01.2015 a respins cererea creditorului ca neintemeiata.
Pentru a hotari astfel, judecatorul - sindic a avut in vedere dispozitiile art.3 si art.5 pct.29 din Legea nr.85/2014, potrivit carora procedura insolventei se aplica profesionistilor, astfel cum sunt definiti la art. 3 alin. (2) din Codul civil, cu exceptia celor care exercita profesii liberale, precum si a celor cu privire la care se prevad dispozitii speciale in ceea ce priveste regimul insolventei lor, respectiv insolventa reprezinta acea stare a patrimoniului debitorului caracterizata prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile.
A mai a retinut ca prezinta relevanta urmatoarele dispozitii normative din aceeasi lege:- art.5 pct.29 lit.a), care prevede ca ,, insolventa debitorului se prezuma atunci cand acesta, dupa 60 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de creditor; prezumtia este relativa;- art.5 pct.20 creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei este creditorul a carui creanta asupra patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile. Prin creanta certa, in sensul prezentei legi, se intelege acea creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul. Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolventei doar in cazul in care, dupa compensarea datoriilor reciproce, de orice natura, suma datorata acestora va depasi suma prevazuta la pct. 72;
Potrivit art. 70 alin.1 in ref. la art. 5 alin. 1 pct. 20 si pct. 72 din Legea 85/2014  orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii impotriva unui debitor prezumat in insolventa, a carui creanta, de cel putin 40.000 lei, este certa, lichida si exigibila, poate introduce la tribunal o cerere introductiva, la care va anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.
Incetarea de plati fata de creditorul care a formulat cererea introductiva se prezinta ca o prezumtie legala a starii de insolventa, ce poate fi rasturnata doar de debitorul care face dovada ca are sume de bani disponibile in patrimoniu.
Rezulta, din interpretarea sistematica a acestor dispozitii legale, ca aplicarea procedurii insolventei reglementate de Legea nr.85/2014 este supusa indeplinirii a doua conditii ce privesc persoana debitorului :
- debitorul sa aiba calitatea de  profesionist
- debitorul sa se afle in stare de insolventa sau insolventa sa fie iminenta.
In ce priveste proba starii de insolventa a patrimoniului debitorului, se instituie in favoarea creditorului prezumtia legala potrivit careia debitorul se afla intr-o stare vadita de insolventa. In acest sens, legiuitorul, pornind de la faptul material al neplatii unei datorii certe, lichide si exigibile prezuma:  lipsa ori insuficienta lichiditatilor din patrimoniul debitorului si  imprejurarea ca neplata datoriei este consecinta acestei lipse ori insuficiente de disponibil banesc.
 Prezumtia legala aratata este insa relativa, intrucat debitorul are posibilitatea de a contesta starea de insolventa si de a face proba situatiei faptice contrare, respectiv ca dispune de lichiditati suficiente pentru a acoperi integral creanta pretinsa de creditor, si ca, in mod implicit, neplata datoriei nu are drept cauza insuficienta lichiditatilor, ci alte cauze (debitorul dispune de lichiditati, dar, indiferent de temeinicia motivelor invocate, refuza ori intarzie plata).
Mai rezulta faptul ca pentru deschiderea procedurii de insolventa, la cererea creditorului, mai este necesar indeplinirea si a urmatoarelor conditii ce privesc creanta creditorului  si a caror dovedire este sarcina creditorului conform art. 249 din C.pr.civ.  :  creditorul sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila; creanta creditorului sa aiba o valoare egala ori mai mare de 40 000 lei; creanta sa fie exigibila de mai mult de 60 de zile de la scadenta.
In fapt judecatorul sindic a retinut ca societatea creditoare este titularul unui drept de creanta impotriva societatii debitoare, constand in avans pret produse nelivrate in suma de 46229,80 lei  alcatuita din suma de 45689,04 reprezentand pret beton livrat si neachitat si 540,76 lei reprezentand dobanda legala.
Creanta este constatata prin contractul nr. 53/13.06.2014, facturile fiscale emise, avizele de insotire a marfi, inscrisuri depuse la dosar.
Debitorul nu a facut dovada ca ar fi achitat restul de pret ci din contra recunoaste datoria sus mentionata din care arata ca a achitat pe parcursul judecatii, la data de 15.12.2014 si 19.12.2014 suma de 15476 lei din datoria sus mentionata.
Astfel aceasta crean?a sunt certe.
Crean?a consemnata in titlurile sus men?ionate sunt in prezent in valoare de 30753 lei ca urmare a achitarii partiale a datoriei  ?i astfel valoarea crean?ei nu depa?este pragul minim legal de 40.000 lei.
Crean?ele sunt exigibile de mai mult de 60 de zile de la scaden?a a?a cum reiese din cuprinsul titlurilor depuse la dosar fiind indeplinita ?i a treia condi?ie privind crean?a creditorului.
Ca urmare a indeplinirii ?i ultimei condi?ii aratata anterior opereaza prezum?ia legala relativa ca debitorul este in stare de insolven?a.
Re?ine instan?a ca debitorul a formulat contesta?ie prin care nu recunoaste starea de insolventa si a rasturnat prezumtia legala prin faptul ca a efectuat o plata partiala cuprinzand o suma importanta, fapt din care rezulta ca dispune de lichiditati pentru achitarea debitului si a dobanzii legale.
In consecin?a, instanta a apreciat ca in cauza cererea creditorului nu indeplineste toate conditiile legale stabilite de Legea nr.85/2014 pentru aplicarea ?i deschiderea procedurii insolven?ei.
 Creditoarea R. R. S.R.L. a formulat apel impotriva sentintei civile nr. 41/05.01.2015 si a solicitat admiterea apelului si modificarea in intregime a sentintei, cu consecinta respingerii contestatiei paratei si a deschiderii procedurii insolventei fata de debitoarea T. B. S.R.L.
In motivare a aratat ca prin sentinta atacata, instanta de fond nu a facut o analiza a tuturor imprejurarilor relevate si nici a textelor legale invocate prin cererea de deschidere a procedurii insolventei si mai ales prin intampinarea formulata fata de contestatia debitoarei.
In opinia apelantei instanta de fond a facut o aplicare in abstracto si trunchiata a prevederilor legii nr. 85/2014, retinand doar litera legii si nu spiritul legii, argumentele debitoarei din contestatie - o asa-zisa notorietate, nedovedita insa, a faptului ca nu ar fi in insolventa si existenta unei corespondente purtate intre noi si debitoare, nu sunt in masura sa combata starea de insolventa a acesteia.
Citand dispozitiile art.  5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014 a aratat ca in cauza este vorba despre o prezumtie relativa de insolventa si revine debitoarei sarcina rasturnarii sale prin infirmarea insolventei, adica a demonstrarii acelor situatii de fapt de natura sa releve ca dispune de lichiditati indestulatoare pentru plata datoriilor sale, indiferent de numarul lor sau de calitatea creditorilor.
Or, societatea T.B. S.R.L., contrar celor retinute de instanta de fond, nu a rasturnat prezumtia de insolventa, neaducand probe din care sa rezulte ca dispune de lichiditati care sa poata acoperi integral creanta subscrisei. Dimpotriva, debitoarea chiar subliniaza ca nu detine disponibilitati banesti necesare platii datoriei catre noi, confirmand astfel starea de insolventa in care se afla.
A sustinut apelanta ca in motivarea hotararii atacate instanta s-a contrazis aratand la pagina 3 din sentinta ca „ Prezumtia legala aratata este insa relativa, intrucat debitorul are posibilitatea de a contesta starea de insolventa si de a face proba situatiei faptice contrare, respectiv ca dispune de lichiditati suficiente pentru a acoperi integral creanta pretinsa de creditor (...) „ , iar pe de alta parte in finalul motivarii, la fila 4 a sentintei a aratat ca : „ Retine instanta ca debitorul a formulat contestatie prin care nu recunoaste starea de insolventa si a rasturnat prezumtia legala prin faptul ca a efectuat o plata partiala cuprinzand o suma importanta, fapt din care rezulta ca dispune de lichiditati pentru achitarea debitului  si a dobanzii legale” .
Pe de alta parte, simpla afirmatie a debitoarei-contestatoare ca are de incasat sume de bani de la partenerii sai de afaceri, pe langa faptul ca nu reprezinta un argument de natura sa rastoarne prezumtia, nici macar nu este dovedit, debitoarea nu a depus nici o evidenta /inregistrare contabila din care sa rezulte situatia debitorilor sai si a sumelor pe care le are de incasat, precum si a faptului ca aceste eventuale sume, daca ar fi de incasat, ar fi de natura sa acopere, dupa cheltuielile uzuale ale societatii, cu salarii, impozite , taxe, si creantele catre creditori.
Totodata, fata de singurul argument al instantei de fond in motivarea sentintei, cum ca facand debitoarea plati partiale care au redus suma datorata sub pragul de 40.000 lei nu ar mai fi indeplinite conditiile deschiderii procedurii, a subliniat  ca instanta nu a analizat si nu a combatut apararile sale, intemeiate pe texte legale si a facut o gresita aplicare a legii :
Conform art. 5 pct. 72 din legea nr. 85/2014 : „ valoarea-prag (40.000 lei) reprezinta cuantumul minim al creantei, pentru a putea fi introdusa cererea de deschiderea a procedurii de insolventa,, Conform art. 5 pct. 20, paragraf final din legea nr. 85/2014 : „ Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolventei doar in cazul in care (...) suma datorata acestora va depasi suma prevazuta la pct. 72.,,
Conform art. 72, al. (5) din legea nr. 85/2014 : „ in cazul achitarii, pana la inchiderea dezbaterilor, a creantei creditorului care a solicitat deschiderea procedurii judecatorul-sindic va respinge cererea (...) „ per a contrario, se intelege ca doar o plata integrala, nu una partiala, poate sa aiba acest efect.
Din textele legale invocate de subscrisa rezulta ca momentul in functie de care se cere indeplinirea conditiilor legii pentru a se deschide procedura este acela al introducerii cererii. Astfel, ar insemna ca s-ar permite debitorilor sa actioneze in mod discretionar si sicanator, exact cum a procedat si societatea T. B. S.R.L., prin efectuarea unor plati partiale care sa reduca creanta sub pragul valoric cerut de lege. In acest sens s-au pronuntat instantele de judecata in mod constant, retinand ca rasturnarea prezumtiei de insolventa impune probarea detinerii de lichiditati suficiente achitarii integrale a sumei pretinse, de catre debitor, platile efectuate exclusiv cu scopul diminuarii creantei sub nivelul prag neputand avea ca efect respingerea cererii pentru neintrunirea conditiilor de admisibilitate. Am depus practica judecatoreasca in acest sens la dosarul de fond.
A mai aratat ca la data la care a solicitat deschiderea procedurii, cuantumul creantei sale fata de T. B. S.R.L. era de 46.229,80 lei, deci peste valoarea prag de 40.000 lei. Prin plati partiale, ulterioare primirii citatiei in prezentul dosar de catre debitoare, plati care au semnificatia unei depline recunoasteri a debitului, cuantumul creantei a fost redus succesiv pana la suma de 30.213,04 lei.
 A apreciat ca plata partiala a sumei, ulterior inregistrarii cererii subscrisei, pana la un cuantum situat convenabil sub valoarea-prag, reprezinta pe de o parte un abuz de drept, cu intentia de a eluda incidenta unor norme legale (dupa cum chiar telefonic ne-a comunicat debitoarea ca va face daca nu renuntam la cererea de deschidere a procedurii) , iar pe de alta parte o recunoastere a starii de insolventa, debitoarea nefiind capabila sa achite intregul debit, ci doar partiala, in conditiile in care nu exista nici un impediment in sensul stingerii datoriei, in afara de incapacitatea de plata.
A mai aratat ca, o dovada suplimentara a relei-credinte a debitoarei, o reprezinta faptul ca  in ciuda angajamentului asumat, de a achita la anumite termene datoria fata de noi, nu a respectat nici aceste esalonari, propuse chiar de ea : rata a doua in cuantum de 15.476 lei era scadenta in data de 30.01.2015, dar nici la data prezentei nu e achitata. Asadar, este departe de a fi rasturnata prezumtia de insolventa. astfel cum a retinut in mod eronat instanta de fond, debitoarea nemaifacand nici o plata catre noi.
Conchizand a solicitat sa se constate ca detine impotriva debitoarei o creanta certa, lichida si exigibila, scadenta de peste 60 zile si care depaseste valoarea-prag prevazuta de art. 5 pct. 72 la data introducerii cererii, aspect care, coroborat cu faptul ca debitoarea nu a rasturnat prezumtia de insolventa, nu poate conduce decat la admiterea apelului, respingerea contestatiei debitoarei si la deschiderea procedurii de insolventa, astfel cum a fost aceasta solicitata.
In drept au invocat dispozitiile  art. 466 si urm NCPC, Legea nr. 85/2014.
S-a solicitat judecarea cauzei in lipsa partilor conform art. 411 pct.2 C.proc.civ.
Debitoarea T. B. SRL a formulat intampinare si a solicitat respingerea apelului promovat ca neintemeiat si mentinerea sentintei civile nr. 41/05.01.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti ca legala si temeinica.
In motivare a aratat ca instanta de fond a facut o corecta si legala aplicare a dispozitiilor legale in materie, respectiv a interesului urmarit de legiuitor prin edictarea acestui act normativ.
Astfel, in mod corect s-a retinut ca plata consistenta pe care a facut-o catre creditoare face dovada ca dispune de disponibilitati banesti suficiente pentru plata atat a debitului restant cat si a dobanzii legale, ca modalitate de acoperire a prejudiciului cauzat creditoarei prin intarzierea platii.
A aratat ca sustinerea creditoarei ca a facut o plata partiala doar pentru a scadea sub valoarea-prag de 40.000 lei nu poate fi primita fata de imprejurarea ca valoarea platii pe care a facut-o este cu mult mai mare decat cea care ar fi fost necesara sa coboare cuantumul creantei sub valoarea-prag si sa eludeze incidenta unor norme legale cum interpreteaza apelanta.
A mai aratat ca apelanta se afla intr-o grava eroare confundand recunoasterea debitului cu o recunoastere implicita a starii de insolventa; a apreciat ca a facut doar dovada bunei-credinte recunoscand debitul si propunand un grafic de achitare.
De altfel, este de neinteles vehementa cu care apelanta insista in deschiderea procedurii insolventei fata de subscrisa si modul in care, o eventuala deschidere a procedurii insolventei ar putea sa-i acopere creanta mai repede decat esalonarea propusa de subscrisa astfel incat nici activitatea noastra sa nu aiba de suferit (va rugam sa aveti in vedere ca suntem o societate care activeaza in piata constructiilor, domeniu de activitate greu incercat financiar in ultimii ani si totodata conditionat de conditiile meteo - in timpul iernii activitatea fiind extrem de redusa).
Fata de cele expuse anterior a solicitat sa se constate ca societatea nu se afla in situatia lipsei fondurilor banesti disponibile, existenta starii de insolventa trebuie sa fie o stare continua care denota imposibilitatea debitoarei de a plati datoriile cu lichiditati avute la dispozitie.
In speta, societatea creditoare nu este un creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii de insolventa, in opinia sa, procedura insolventei fiind folosita contrar scopului sau stabilit de legiuitor, respectiv executarea silita colectiva prin plata, pe cale judiciara, a datoriilor debitorului aflat in stare de insolventa, ci este folosita ca o cale judiciara de executare silita, ceea ce poate fi considerat un abuz de drept.
In dovedirea cererii intelegem sa ne folosim de proba cu inscrisuri.
Depunem prezenta in doua exemplare, unul pentru instanta si unul pentru a fi comunicat.
 In drept au fost invocate dispozitiile art. 205 C.proc.civ. si Legea 85/2014.
Creditoarea R. R. S.R.L. a formulat raspuns la intampinare prin care a solicitat sa se constate ca apararile formulate sunt netemeinice debitoarea nu face dovada existentei disponibilitatii pentru ca nu a depus niciun document financiar, bancar din care sa rezulte ca are disponibilitati banesti, si nici macar documente din care sa rezulte ca ar urma sa incaseze sume de bani din care sa  plateasca datoria.
In cea ce priveste buna credinta invocata de debitoare a aratat ca  pana in luna aprilie 2015 intimata nu a mai achitat nici o suma de bani in afara de plata facuta pentru a scadea sub pragul limita pentru insolventa, din decembrie 2014, astfel incat este evidenta reaua-credinta a acesteia, precum si imposibilitatea de a plati datoria, fapt ce ii confirma starea de insolventa. 
 Analizand hotararea apelata prin prisma motivelor de apel Curtea retine urmatoarele:
Potrivit art. 70 alin.1 din Legea 85/2014   si art. 5 alin. 1 pct. 20 si pct. 72, orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii impotriva unui debitor prezumat in insolventa, a carui creanta, certa lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile, cu un cuantum minim de 40.000 lei, poate introduce o cerere  conform legii.
Din textele legale mentionate rezulta ca pentru declansarea procedurii insolventei trebuie ca titularul cererii   sa faca parte din domeniul de aplicare al legii nr. 85/2014); creanta invocata sa fie certa, lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile de la scadenta si sa indeplineasca conditiile privind valoarea prag prevazuta de art. 5 pct. 72;   starea debitorului sa fie caracterizata de insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile.
 Curtea constata, astfel cum a retinut in cauza si judecatorul sindic,  ca,  creanta invocata de creditoare,  reprezentata de debit si accesorii, are caracter cert, lichid si exigibil, rezultand din contractul nr. 53/13.06.2014, facturile depuse la dosarul cauzei,  insusite de debitoare, scadente anterior investirii instantei de judecata cu cererea de deschidere a procedurii.
Curtea mai retine, in plus, ca prin contestatia si intampinarea depusa la dosarul cauzei in fata judecatorului sindic, debitoarea a aratat ca intre parti au avut loc discutii privind stingerea debitului, ca a „propus creditoarei in data de 28.11.2014, ulterior formularii cererii de deschidere a procedurii, un grafic de plata esalonata, in trei transe egale, in perioada  decembrie 2014-februarie 2015(in termen de trei luni) a tuturor sumelor solicitate prin cererea introductiva, esalonare realista si sustenabila avand in vedere specificul activitatii subscrisei-comercializarea betonului si a materialelor de constructii-activitate care in sezonul rece se reduce semnificativ, astfel incat graficul platilor si fluxul financiar al subscrisei sa nu fie afectat.”(f.57 dosar fond)
Din sustinerile debitoarei se retine ca aceasta nu a contestat debitul solicitat ci a explicat motivele care au dus la neplata sumelor restante.
Propunerea mentionata in contestatie si intampinare, materializata in scris, insusita de debitoare se afla la dosarul cauzei la fila 59 dosar fond. Potrivit acesteia, debitoarea a recunoscut in data de 28.11.2014 debitul restant in cuantum de 45.689 lei, debit care urma sa fie achitat astfel: Rata I in cuantum de 15.467 lei va fi achitata pana cel mai tarziu la data de 30.12.2014; Rata II in cuantum de 15476 lei va fi achitata pana cel mai tarziu la data de 30.01.2015;Rata III in cuantum de 15.477,8 lei va fi achitata pana ce mai tarziu la data de 27.02.2015.
De asemenea, anterior, debitoarea prin inscrisul adresat creditoarei, datat 30.10.2014, a aratat ca va achita debitul in cuantum de 45.689,04 lei.(f.62 dosar fond)
 Conform art.5 pct. 29 din lege, insolventa este starea patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile, fiind prezumata atunci cand debitorul, dupa 60 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de creditor.
Asadar, starea de insolventa presupune incetarea platilor timp de mai mult de  60 de zile, ca urmare a lipsei fondurilor banesti din averea debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina probei pentru rasturnarea prezumtiei de insolventa.
Contrar celor sustinute de debitoare si retinute de judecatorul sindic,  Curtea retine ca prin plata sumei de 15.476 lei efectuata in data de 15.12.2014   debitoarea nu a facut dovada disponibilitatilor banesti peste cuantumul total al valorii creantei mentionate prin cererea introductiva, plata partiala fiind insuficienta pentru a rasturna prezumtia de insolventa de care beneficiaza creditoarea.
Curtea mai retine si dispozitiile  art. 72 alin.5 din Legea nr. 85/2014 potrivit carora :„in cazul achitarii, pana la inchiderea dezbaterilor a creantei creditorului care a solicitat deschiderea procedurii judecatorul sindic va respinge cererea.”
Rezulta astfel ca o plata totala a sumei are drept efect respingerea cererii de deschidere a procedurii nu si o plata partiala, cum este cazul in speta, cand debitoarea a achitat partial debitul.
Curtea mai retine, contrar sustinerilor debitoarei, ca plata partiala a sumei in cursul solutionarii cauzei reprezinta dovada ca aceasta nu are in mod real  posibilitatea   de a achita  suma pretinsa prin cererea adresata judecatorului sindic. Ca este asa rezulta si din imprejurarea ca in cursul solutionarii apelului aceasta a mai achitat  o parte din suma, fara insa a realiza o plata integrala care sa stinga creanta invocata si recunoscuta.(f.40 dosar apel)
Prin  intampinarea depusa in apel debitoarea a aratat ca buna sa credinta rezulta din faptul ca a recunoscut debitul si a propus un grafic de achitare. Aceasta sustinere face sa confirme inca odata caracterul cert, lichid si exigibil al creantei, dar este insuficienta pentru a duce la rasturnarea prezumtiei de insolventa, astfel cum a sustinut debitoarea.
Chiar daca, urmare a celor doua plati partiale efectuate in cursul solutionarii cauzei,  suma ramasa de plata este  intr-un cuantum inferior valorii prag impuse de pct. 72 al art. 5,   40.000 lei, Curtea retine ca aceasta nu este de natura sa duca, astfel cum sustine debitoarea la respingerea cererii creditoarei pentru ca debitoarea nu a dovedit ca are resurse financiare suficiente pentru achitarea intregii sume.
Imprejurarea ca pe rolul Judecatoriei Oradea a fost introdusa de creditoare cerere de chemare in judecata prin care urmareste obligarea paratei la plata debitului restant provenit din facturile mentionate in cererea de deschidere a procedurii nu are nicio relevanta juridica in cauza, cele doua cai procedurale, cea a dreptului comun si cea reglementata de Legea nr. 85/2014 fiind diferite; sesizarea Judecatoriei Oradea nefacand dovada, astfel cum s-a sustinut de debitoare,   comportamentului abuziv al creditoarei.
Pentru aceste considerente, contrar celor retinute de judecatorul sindic, Curtea retine ca in cauza contestatia formulata de debitoare este neintemeiata; sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru deschiderea procedurii debitoarei, cererea creditoarei fiind astfel intemeiata.
 Pentru aceste considerente, in temeiul art. 480 N.C.P.C. a admis apelul si in temeiul art. 43 alin.7 din Legea nr. 85/2014, a anulat hotararea apelata si a trimis cauza judecatorului sindic pentru deschiderea procedurii insolventei.