Contestatie la tabelul definitiv de creante.

DOMENIUL � Faliment.

Contestatie la tabelul definitiv de creante. Conditiile de admisibilitate a contestatiei intemeiate pe dispozitiile art.75 din Legea nr.85/2006. Imposibilitatea reiterarii apararilor invocate pe calea contestatiei la tabelul preliminar de creante.

Contestatia la tabelul definitiv poate fi intemeiata doar pe cazurile limitativ si expres prevazute de art. 75 alin. 1 din Legea nr.85/2006. Reiterarea in cadrul contestatiei la tabelul definitiv a motivelor ce au fost analizate cu ocazia judecarii contestatiilor la tabelul preliminar nu este permisa de dispozitiile mentionate si nici de puterea de lucru judecat de care se bucura hotararea irevocabila anterioara, in conformitate cu dispozitiile art. 1200 pct. 4 si art. 1202 din Codul civil din 1864.
Trecerea in tabelul definitiv al creantelor de catre administratorul judiciar a avut ca temei dispozitiile art. 74 din lege si hotararea judecatoreasca pronuntata in cadrul contestatiei la tabelul preliminar, nefiind rezultatul unui, fals, dol sau erori esentiale.

 (CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 213R din 23.03.2015)

Prin sentinta civila nr. 151/F din 30.01.2015 pronuntata de Tribunalul Ialomita � Sectia Civila in dosarul 7164/2/2011/a12* a fost respinsa contestatia formulata de reclamantul L.T.-V., in calitate de administrator special al debitoarei SC L P SRL, impotriva tabelului definitiv al creantelor, ca neintemeiata.
In motivarea sentintei, tribunalul a retinut ca obiectul procesului initiat de reclamantul administratorul special L.T.V. il reprezinta contestatie impotriva tabelului definitiv al creantelor debitoarei S.C. L P S.R.L., intemeiata in drept pe dispozitiile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit cuprinsului acestui text de lege rezulta ca �Dupa expirarea termenului de depunere a contestatiilor, prevazut la art. 73 alin. (2) si pana la inchiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestatie impotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta in tabel definitiv de creante, in cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute�.
Cu privire la interpretarea acestui text de lege, doctrina a stabilit ca �Aceasta contestare intarziata este permisa numai in doua cazuri: a) in cazul descoperirii, ulterioare definitivarii tabelului, a existentei unui fals, unui dol sau unei erori esentiale, care au determinat inscrierea acelei creante sau a dreptului de preferinta in tabelul definitiv; b) in cazul descoperii ulterioare definitivarii tabelului, a unor titluri hotaratoare.�
In jurisprudenta s-a statuat ca textul legal al art. 75 din Legea           nr.85/2006 impune doua conditii pentru admisibilitatea unei astfel de contestatii si anume : �descoperirea imprejurarii esentiale sa fie ulterioara datei definitivarii tabelului de obligatii si lipsa oricarei culpe pentru identificarea cu intarziere a acestor imprejurari din partea celui care o invoca. O astfel de reglementare este in corelare cu dispozitiile art. 73 din lege, intrucat daca creditorii sau debitoarea cunosteau imprejurarea respectiva inainte de definitivarea tabelului de obligatii aveau deschisa calea contestatiei la tabelul preliminar de creante.� (sentinta civila nr. 1524 din 18.06.2009 a Tribunalului Comercial Mures � in UNPIR � Procedura insolventei � Culegere de practica judiciara 2006-2009,  vol. II, pag. 223 � Editura C.H. BECK).
Totodata aceeasi jurisprudenta a stabilit ca: �Eroarea esentiala la care se refera art. 75 alin. 1 din lege, trebuie sa fie savarsita cu ocazia verificarii creantei creditoarei si sa fi determinat inregistrarea creantei intr-un cuantum mai mic decat cel solicitat, datorita unor eventuale greseli de calcul sau neobservarii unor inscrisuri justificative ale creantei sau in orice caz datorita unor erori materiale sau imprejurari de fapt care sa fi determinat inregistrarea gresita a creantei in tabelul definitiv.� � Curtea de Apel Galati, decizia comerciala nr. 208 din 23 martie 2011  nepublicata, in � Simona Petrina Gavrila � Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei  - Practica judiciara  - pag. 221 -222 � Editura Hamangiu � 2013.
Asadar, avand in vedere cele mai sus aratate, judecatorul sindic considera ca situatia de fapt asa cum aceasta rezulta din probele administrate in cauza nu se circumscrie conditiilor reglementate de art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Dupa cum se observa asa numitele erori esentiale invocate de reclamant au existat anterior definitivarii tabelului de creante, ele fiind invocate cu ocazia formularii contestatiei la tabelul preliminar de creante in dosar nr. 7164/2/2011/a1, solutionat irevocabil prin decizia civila nr. 111 din 16.01.2014 a Curtii de Apel Bucuresti.
Pe de alta parte, �erorile esentiale� asa cum sunt evocate si descrise de catre reclamant nu vizeaza eventualele greseli de calcul sau neobservari ale unor inscrisuri, pentru a fi considerate erori materiale sau imprejurari de fapt in senul art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, inscrierea acestora facandu-se in considerarea dispozitiilor legale care reglementeaza verificarea cererilor de creante si inscrierea acestora in tabelul preliminar de creante potrivit Sectiunii a 3-a din Legea nr. 85/2006, eventualele erori de interpretare a legii putand fi contestate doar pe calea contestatiei la tabelul preliminar al creantelor.
Asa fiind, in cauza s-a dovedit ca nu sunt indeplinite  conditiile de fond reglementate de art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul L.T.-V., care a solicitat modificarea hotararii in sensul admiterii contestatiei.
In motivarea recursului, recurentul a aratat urmatoarele :
Dupa ce in ciclul procesual anterior judecatorul sindic a admis in mod gresit exceptia inadmisibilitatii contestatiei intemeiata pe disp. art.75 din Legea nr.85/2006, dupa casare, instanta de fond a respins contestatia cu o motivare nebazata pe lege, ci pe doua hotarari judecatoresti, una apartinand Tribunalului Comercial Mures, iar alta a Curtii de Apel Galati.
Astfel, dupa ce judecatorul sindic a citat din cele doua hotarari judecatoresti amintite, a concluzionat ca situatia de fapt, asa cum aceasta rezulta din probele administrate in cauza, nu se circumscrie conditiilor reglementate de art. 75 (1) din Legea nr.85/2006.
In continuare, se arata ca asa-numitele erori esentiale, asa cum sunt evocate si descrise de catre reclamant nu vizeaza eventuale greseli de calcul sau neobservatii ale unor inscrisuri, pentru a fi considerate erori materiale sau imprejurari de fapt in sensul art. 75 (1) din lege.
Potrivit art. 75 din lege dupa expirarea termenului de depunere a contestatiilor, prevazut la art. 73 alin. (2), si pana la inchiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestatie impotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta in tabel definitiv de creante, in cazul descoperirii existentei unui fals, doi sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute.
Potrivit dispozitiilor art. 3 pct. 16 din lege, tabelul preliminar de creante cuprinde toate creantele nascute inainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub conditie sau in litigiu, acceptate de catre administratorul judiciar in urma verificarii acestora.
Potrivit art.64 din lege, creditorii ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creantelor in termenul fixat in sentinta de deschidere a procedurii, sub sanctiunea decaderii prevazuta de art.76 din lege.
Judecatorul sindic a nesocotit dispozitiile art. 9 (3) C.civ., in sensul ca interpretarea legii de catre instanta se face numai in scopul aplicarii ei in cazul dedus judecatii, ceea ce inseamna ca o hotarare judecatoreasca nu poate fi pronuntata bazandu-se pe solutii date in alte spete. Din aceasta perspectiva, concluzia instantei bazata pe cele doua hotarari ale instantelor din Tg. Mures si Galati este nejustificata.
Instanta de fond a nesocotit atat decizia civila nr. 1764/R/13.10.2014, prin care s-a dispus casarea sentintei in primul ciclu procesual, cat si decizia civila nr. 2051/13.12.2011, in ale carei considerente se arata foarte limpede ca termenul stabilit pentru depunerea creantelor a fost 27.02.2009, ca singurele creante depuse au fost cele ale creditorului care a solicitat deschiderea procedurii, C C SRL, si cea a ITM Ialomita, si ca singurul creditor inscris in tabel in conditii regulamentare a confirmat achitarea creantei sale.
O a treia chestiune vizeaza interpretarea judecatorului sindic data sintagmei erori esentiale. In opinia judecatorului sindic, erorile esentiale nu ar putea fi decat erori materiale, asa cum de altfel le si mentioneaza, fiind exemplificate greseli de calcul ori neobservari ale unor inscrisuri.
Aceasta interpretare este eronata, pentru ca daca legiuitorul ar fi dorit sa restranga continutul acestei sintagme doar la ceea ce ar avea semnificatia de erori materiale, ar fi folosit aceasta sintagma, asa cum de altfel este regasita, de exemplu, in materia contestatiei in anulare. Din punctul nostru de vedere, o eroare esentiala consta in aceea ca lichidatorul nu a analizat corect momentul depunerii declaratiei de creanta raportat la momentul stabilit pentru depunerea declaratiei de creanta, prin hotararea de deschidere a procedurii.
Atat timp cat lichidatorul a fost singurul care a analizat declaratiile de creanta, iar in tabelele creditorilor publicate in BPI nu exista nicio mentiune cu privire la data depunerii acestor declaratii de creanta, tinand seama si ca administratorul special a fost desemnat in procedura in anul 2011, era evident ca aceste declaratii de creanta nu au putut fi analizate in termen util de catre administratorul special.
Ceea ce este insa de necontestat este ca practicianul in insolventa avea obligatia de a verifica depunerea in termen a acestor declaratii de creante si sa refuze inscrierea acelor creante depuse tardiv. Mai mult, acelasi practician avea obligatia sa respecte dispozitiile art. 64 ale Legii nr. 85/2006, in sensul de a stabili daca acele creante depuse erau anterioare deschiderii procedurii.
Administratorul judiciar a incalcat grav aceste obligatii, inscriind in tabelul creditorilor atat creante depuse tardiv, cat si creante nascute dupa data deschiderii procedurii.
Aceasta conduita a practicianului in insolventa are semnificatia erorilor esentiale despre care se vorbeste in cuprinsul textului art. 75 din lege.
Prin aceasta maniera de abordare s-a ajuns ca societatea sa ajunga in faliment, in mod absolut nejustificat.
In drept, a fost invocat art. 3041 C.proc.civ., art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Debitoarea SC L P SRL, prin lichidator judiciar, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In motivarea intampinarii, s-au aratat urmatoarele:
In fapt, recurentul reia aproape in cvasi-totalitate iteratiile din contestatia anterioara, solutionata in mod irevocabil de Curtea de Apel Bucuresti � Sectia a V-a civila prin decizia nr. 111/16.01.2014.
Ceea ce difera este numai indicarea unui alt temei care ar putea fi, eventual, retinut pentru inregistrarea prezentei cauze, intr-o maniera alambicata.
I. Aspecte premisa:
In cazul de fata ne aflam intr-un recurs indreptat impotriva unei sentinte pronuntata de judecatorul sindic care a solutionat o contestatie la tabloul definitiv intocmit si depus la dosarul cauzei de administratorul judiciar", numai ca o contestatie asemanatoare a fost, asa cum a mentionat mai sus, solutionata de Curtea de Apel Bucuresti prin respingerea recursului formulat de recurent.
Este o contestatie la tabloul definitiv intocmit de administratorul/lichidatorul judiciar in baza prevederilor deciziei Curtii mai sus mentionate,aspect primitor de doua precizari: a. tabloul a fost publicat in BPI la data de 12.03.2014; b. tabloul intocmit in baza unei decizii cu caracter irevocabil nu este susceptibil de a fi atacat prin contestatie, chiar daca temeiul este/ar fi altul sau ca instanta de control judiciar nu a intrat in cercetarea fondului; 3. o alta problema este legata de ceea ce sustine recurentul, respectiv �abordarea administratorului judiciar este intemeiata pe grava eroare, esentiala sub aspectul efectelor produse".
II. Mentiuni necesare:
Se sustine in mod constant de catre recurent ca au fost achitate sume catre unii dintre creditori, dupa deschiderea procedurii insolventei, insa actele de plata (unele) au fost anulate de instanta pentru incalcarea dispozitiilor art.46 din Legea nr.85/2006.
Incontestabil, nimeni nu se poate apara prin invocarea propriei culpe, insa recurentul o face de fiecare data, uitand sau facandu-se ca uita ca nici pana la data prezentei nu a predat actele societatii.
Cum poate un practician sa faca analiza fiecarei creante in parte, asa cum se clameaza in cererea de recurs, cat timp nu are la indemana documentele necesare desfasurarii in conditii corespunzatoare a atributiilor pe care legea i le confera?!
Prin incheierea din data de 29.10.2009, judecatorul sindic i-a pus in vedere reprezentantului administratorului social �sa puna la dispozitia administratorului judiciar dovezile privind platile efectuate catre creditori". Aceasta dispozitie nu a fost adusa la indeplinire.
Verificarea creantelor este atributul practicianului in insolventa, nicidecum a administratorului social, acesta avand (in situatia in care persoana sa se identifica cu aceea a administratorului societar) obligatia sa predea toate actele si informatiile identificate la art. 138 din Legea nr. 85/2006.
A face trimiteri la doctrina sau practica judecatoreasca nu constituie o greseala de judecata.
III. Recurentul face referiri la inscrierea in tablou a unor creante urmare unor erori esentiale.
Eroarea, asa cum a fost definita in literatura de specialitate, este o falsa reprezentare a realitatii.
Este vorba, asa cum s-a sustinut in doctrina, si despre stabilirea legaturii de cauzalitate intre aceasta cauza majora si inregistrarea creantelor. ori, in prezenta cauza,in afara unor sustineri debalansate, nu se face de cate recurent, nici o dovada pertinenta care este legatura de cauzalitate intre reprezentarea eronata si inscrierea in tabloul creantelor.
In mod corect,instanta de fond a retinut faptul ca doctrina in interpretarea aplicarii dispozitiile art.75 care prevad o contestare intarziata a tabelului definitiv, vizeaza doua situatii: descoperirea ulterioara definitivarii tabelului a unui fals, dol sau erori esentiale care au determinat inscrierea unei creante sau unui drept de preferinta in tabel sau in cazul descoperirii ulterioare definitivarii tabelului a unor titluri hotaratoare.
Or, aceleasi sustineri au fost facute de recurentul de astazi si cu ocazia contestarii tabelului preliminar.
Textul de la art. 75 prevede, asa cum este lesne de observat, conditia descoperirii ulterioare definitivarii tabelului obligatiilor debitoarei ori, in cazul de fata, aceleasi motive au fost evocate in fata instantei si cu ocazia contestarii tabelului preliminar.
In mod judicios, judecatorul sindic a retinut ca �asa-numitele erori esentiale invocate (...) au existat anterior definitivarii tabelului de creante".
B. Corect a procedat instanta de fond retinand faptul ca situatia de fapt, asa cum rezulta din actele dosarului, nu se circumscrie conditiilor reglementate de art. 75 alin.(1) din Legea nr. 85/2006.
Eroarea esentiala invocata de recurent la finele cererii este identificata de acesta prin �conduita practicianului in insolventa", chestiune care nu poate fi avuta in vedere decat ca exprimarea unor refulari personale... �conduita" nefiind invocata la fond in cadrul acestui proces (a facut obiectul unei alte cauze rezolvata judecatoreste in mod irevocabil).
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 115 � 118 C.proc.civ.
Analizand sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozitiilor legale incidente, Curtea retine urmatoarele :
Prin Decizia nr. 111 din 16.01.2014 a Curtii de Apel Bucuresti � Sectia a V-a Civila, irevocabila, au fost respinse, ca tardiv formulate, contestatiile la tabel formulate de administratorul special al debitoarei.
Prin contestatia formulata in prezenta cauza, impotriva tabelului definitiv al creantelor privind-o pe aceeasi debitoare, recurentul administrator special a invocat aceleasi critici ce au facut obiectul judecatii contestatiilor la tabelul preliminar.
Astfel cum a retinut judecatorul sindic interpretarile propuse de doctrina juridica de specialitate, respectiv de jurisprudenta in materie, contestatia la tabelul definitiv poate fi intemeiata doar pe cazurile limitativ si expres prevazute de art. 75 alin. 1 din Legea 85/2006.
Reiterarea in cadrul contestatiei la tabelul definitiv a motivelor ce au fost analizate cu ocazia judecarii contestatiilor la tabelul preliminar nu este permisa de dispozitiile mentionate si nici de puterea de lucru judecat de care se bucura decizia sus-mentionata, in conformitate cu dispozitiile art. 1200 pct. 4 si art. 1202 din Codul civil din 1864.
Trecerea in tabelul definitiv al creantelor de catre administratorul judiciar a avut ca temei dispozitiile art. 74 din lege si decizia nr. 111/2014 a Curtii de Apel Bucuresti, nefiind rezultatul unui, fals, dol sau erori esentiale, astfel cum sustine recurentul.
Criticile aduse de acesta cu privire la motivarea hotararii judecatoresti atacate sunt neintemeiate. Chiar daca nici doctrina si nici jurisprudenta nu sunt izvoare de drept, in realitate mentionarea acestora de catre judecatorul sindic a fost facuta in scop de prezentare a interpretarilor textului art. 75 din lege, singurul temei de drept retinut de acesta in respingerea contestatiei.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.