Infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. Achitare

Evaziune fiscala (Infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. Achitare).

Delimitarea intre contraventie si infractiune in situatia neinregistrarii in casa de marcat a veniturilor realizate este data de intentia de a diminua obligatiile fiscale, intentie care se obiectiveaza in depunerea declaratiei de impunere cuprinzand date nereale.
In cauza intentia nu a rezultat in mod indubitabil astfel incat sa intemeieze dincolo de orice indoiala rezonabila o condamnare penala, declaratiile martorilor si ale inculpatei convergand in sensul ca nu au fost emise bonuri fiscale pentru toate serviciile prestate de societatea administrata de inculpata, fapta ce constituie contraventie. 

(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A II-A PENALA, DECIZIA Nr. 841/A din data de 04.06.2015, Dosar nr. 2613/98/2014 )

Prin sentinta penala nr.43/F din 06.03.2015, Tribunalul Ialomita a condamnat pe inculpata S.E. la pedeapsa de 5 luni inchisoare si un an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b si g Cod penal, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prev. de art.9 alin. 1  lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005,  art. 396 alin.10 Cod procedura penala si art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal si a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.
In baza art. 65 alin. 1 si 3 Cod penal a interzis inculpatei, pe durata executarii pedepsei, exercitiul drepturilor prev. de art. 66 alin 1 lit. a,b si g Cod penal.
Pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata sa respecte masurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. 1 lit. a-e Cod penal si a impus inculpatei sa nu paraseasca teritoriul Romaniei fara acordul instantei si sa presteze munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada de 60 de zile, la doua unitati de invatamant de pe raza localitatii Slobozia in conditiile ce se vor stabili de Serviciul de Probatiune Ialomita.
Au fost puse in vedere inculpatei dispozitiile art. 96 Cod penal privind revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, in caz de incalcare cu rea credinta, a masurilor de supraveghere si obligatiilor impuse.
A respins actiunea civila formulata de Statul Roman � prin ANAF � prin mandatar Directia General Regionala a Finantelor Publice Ploiesti- AJFP Ialomita privind obligarea inculpatei la plata de dobanzi si penalitati de intarziere si de instituire a sechestrului asigurator.
A luat act ca prejudiciul cauzat partii civile in suma de 254,46 lei a fost achitat integral de inculpata.
In baza art. 274 alin. 1 Cod penal, a obligat inculpata la 450 lei cheltuieli judiciare catre stat, onorariul avocatul oficiu in cuantum de 200 lei urmand a ramane in sarcina statului.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca la data de 11.06.2014 I.P.J. Ialomita � Serviciul de Investigare a Fraudelor a efectuat o verificare la sediul SC T SRL Slobozia in urma careia au fost identificate inscrisuri extracontabile (12 file de agenda) pentru perioada 25.05-09.06.2014 ce contineau venituri neinregistrate prin casa de marcat.
Cu ocazia audierii vanzatoarei S.E., s-a constatat ca vanzarile nu erau inregistrate in totalitate prin casa de marcat, iar sumele de bani obtinute din aceste vanzari neinregistrate erau ascunse din dispozitia administratorului societatii, inculpata S.M. Martorul S.E. a dat explicatii referitoare la inscrisurile extracontabile, precizand semnificatia acestora.
Aceleasi aspecte au rezultat si din declaratiile martorilor N.L: si N.C., de asemenea, angajate ale SC T. SRL in functia de vanzator, respectiv bucatar.
Raportul de constatare fiscala intocmit in cauza de specialistul antifrauda din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Ialomita a concluzionat in sensul ca, in evidenta contabila a SC T. SRL S., in perioada 24.05.2014�09.06.2014, nu au fost inregistrate venituri in suma totala de 8.482 lei, ceea ce a condus la prejudicierea bugetului general consolidat al statului cu suma de 254,46 lei reprezentand impozit pe venitul microintreprinderilor.
In cauza a fost audiata si numita S.V.E., angajata a SC T. SRL in functia de manager resurse umane cu contract individual de munca � 8 ore pe luna, care a mentionat faptul ca este angajata si la SC R. SRL, in functia de economist, iar in urma incheierii unui contract de prestari servicii intre cele doua societati, a fost desemnata pentru a se ocupa de intocmirea evidentei contabile a SC T. SRL. Referitor la inregistrarea veniturilor realizate de catre SC T. SRL, martorul a precizat faptul ca inregistra sumele inscrise pe baza rapoartelor zilnice emise de catre casa de marcat si nu avea cunostinta de faptul ca reprezentantii SC T. SRL nu evidentiau prin casa de marcat toate veniturile obtinute de societate.
Inculpata S.E. si-a asumat responsabilitatea pentru neinregistrarea veniturilor precizand ca din dispozitia sa vanzatoarele au procedat la efectuarea de insemnari extracontabile referitoare la veniturile neinregistrate prin casa de marcat, a recunoscut, asadar, fapta de evaziune fiscala si a depus la dosar dovada achitarii prejudiciului constand  in chitanta seria TS391, numarul 10000009760 din data de 29.10.2014 emisa de  Trezoreria Municipiului Slobozia.
In drept, s-a apreciat ca fapta inculpatei S.E., care in calitate de administrator al SC T. SRL S., in executarea aceleiasi rezolutii infractionale, in perioada 25.05.2014 � 09.06.2014 nu a evidentiat in actele contabile ale societatii  venituri in suma de 8.482 lei, cu consecinta prejudicierii bugetului general consolidat al statului cu suma de 254,46 lei reprezentand impozit pe venitul microintreprinderilor, realizeaza continutul constitutiv al infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta si pedepsita de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, text de lege in baza caruia inculpata a fost condamnata.
La individualizarea pedepsei instanta a tinut seama de criteriile generale prevazute de art. 74 alin. 1 Cod penal, in raport cu gravitatea infractiunii savarsite si cu periculozitatea infractorului.
Instanta a tinut seama, in primul rand, de gradul ridicat de pericol social al infractiunii savarsite, dat de recrudescenta faptelor de evaziune cu care se confrunta mediul de afaceri din Romania, cu consecinta directa a afectarii veniturilor destinate bugetului de stat.
A mai tinut seama si  de faptul ca societatea comerciala administrata de inculpata nu are o cifra de afaceri impresionanta, astfel ca, consecintele faptei savarsite au fost la un nivel redus si se masoara in  cuantumul modic al pagubei produse statului.
S-a tinut seama de  faptul ca inculpata este la primul contact cu legea penala si ca a avut o buna conduita pe durata intregului proces penal, inclusiv sub aspectul acoperirii integrale a prejudiciului creat.
Sunt consideratiuni pentru care instanta a apreciat ca o pedeapsa cu inchisoarea, orientata spre minimul special, cu luarea in considerare a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 si art. 396 alin. 10 din codul de procedura penala, respecta toate criteriile generale aratate mai sus si este apta sa conduca la realizarea scopurilor prevazute de lege in cazul acestei inculpate.
Cat priveste modalitatea de executare, in raport de persoana inculpatei, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de aceasta pentru acoperirea integrala a prejudiciului creat, precum si de posibilitatile sale de indreptare, instanta a apreciat ca aplicarea pedepsei este suficienta chiar fara executarea acesteia, fiind, insa, necesara supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
In raport de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana inculpatei (administrator de societate  comerciala) instanta a apreciat ca in cauza este necesara si aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.
Cu privire la latura civila a cauzei, instanta a retinut urmatoarele:
Prin actul de sesizare in sarcina inculpatei a fost retinut un prejudiciu total in suma de 254,46 lei reprezentand  impozit pe venitul microintreprinderilor.
Inculpata nu a contestat valoarea prejudiciului stabilit in conditiile aratate in prezenta hotarare si cu adresa nr.6671 din data de 30.01.2015  a facut dovada achitarii integrale a acestuia, urmand sa faca aplicarea dispozitiilor art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005.
In cauza, Statul Roman � prin ANAF � reprezentata de DGFP Ploiesti � Administratia Judeteana a Finantelor Publice Ialomita, s-a constituit parte civila cu suma de 254,46 lei, suma care sa fie actualizata cu dobanzi si penalitati de intarziere calculate de la data constatarii prejudiciului si pana la data achitarii efective a sumei si a solicitat, prin aceeasi cerere, instituirea de masuri asiguratorii asupra bunurilor inculpatei, pana la concurenta valorii prejudiciului reclamat.
Oral, la data de 06.02.2015, prin reprezentantul legal, partea civila si-a redus valoarea pretentiilor la plata sumelor accesorii, calculate de la data constatarii prejudiciului si pana la achitarea integrala a acestuia.
Tribunalul, in raport de probele administrate de catre inculpata, a constatat ca prejudiciul cauzat partii civile prin fapta acesteia a fost acoperit in intregime prin plata sumei de 254,46 lei, urmand a se lua act de acest lucru.
In raport de aceasta situatie de fapt, celelalte doua capete de cerere formulate de partea civila au fost apreciate ca fiind neintemeiate, in conditiile in care inculpata S.E. a achitat integral prejudiciul stabilit in sarcina sa inca din faza de urmarire penala, cuantumul dobanzilor si penalitatilor de intarziere a dobandit un caracter cert, existand posibilitatea calcularii acestuia in conditiile art. 120, alin. 1 Cod procedura fiscala. In aceasta situatie partea civila era obligata sa calculeze prejudiciul sub acest aspect si sa precizeze instantei cuantumul acestuia pentru a putea fi pus in discutia participantilor la procesul penal, lucru pe care insa nu l-a facut.
Pe de alta parte, instanta a mai observat ca in cazul in care s-ar admite ca inculpatul care, desi a achitat integral prejudiciul reclamat in cursul procesului penal, poate fi obligat si la plata majorarilor de intarziere al caror cuantum nu este  cunoscut din culpa organelor fiscale, s-ar ajunge in situatia in care acesta nu ar mai putea beneficia de dispozitiile art. 10, alin. 1 din Legea 241/2005, lucru care a aparut ca inadmisibil, deoarece situatia astfel creata este datorata, in exclusivitate, organului fiscal.
Totodata, instanta a apreciat ca este neintemeiata actiunea civila si in privinta capatului privind luarea masurilor asiguratorii in conditiile in care asa cum s-a aratat mai sus, prejudiciul cauzat de inculpata a fost acoperit integral.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel inculpata S.E., care a solicitat redozarea pedepsei si inlaturarea pedepsei complementare privind interdictia de a administra si gestiona afacerea.
Analizand sentinta penala atacata, prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea apreciaza apelul ca fiind fondat, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, se retine ca inculpata S.E. a fost trimisa in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Ialomita nr. 316/P/2014 din data de  16.12.2014, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta si pedepsita de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.35 alin. 1 Cod penal, retinandu-se, in fapt, in sarcina acesteia, ca, in calitate de administrator al SC T. SRL S., in executarea aceleiasi rezolutii infractionale, in perioada 25.05.2014 � 09.06.2014, nu a evidentiat in actele contabile ale societatii venituri in suma de 8.482 lei, cu consecinta prejudicierii bugetului general consolidat al statului cu suma de 254,46 lei reprezentand impozit pe venitul microintreprinderilor.
S-a apreciat de catre procuror, cat si de prima instanta ca fapta realizeaza continutul constitutiv al infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta si pedepsita de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal.
Potrivit art. 110 din L. 571/2003 in forma in vigoare la data faptelor, calculul si plata impozitului pe venitul microintreprinderilor se efectueaza trimestrial, pana la data de 25 inclusiv, a lunii urmatoare trimestrului pentru care se calculeaza impozitul, contribuabilul care datoreaza un astfel de impozit avand obligatia de a depune, pana la termenul de plata a impozitului, declaratia de impozit pe venit.
Or, cum se poate lesne constata la data de 11.06.2014, data la care I.P.J. Ialomita � Serviciul de Investigare a Fraudelor a efectuat verificarea, nu era depasit termenul de depunere a declaratiei pentru perioada la care se refereau inscrisurile extracontabile ce contineau venituri neinregistrate prin casa de marcat, respectiv 25.05-09.06.2014, data limita fiind 25.07.2014, prin urmare, neinregistrarea in casa de marcat in integralitate a incasarilor ar putea constitui un act pregatitor al unei infractiuni de evaziune fiscala, act pregatitor care insa este sanctionat contraventional, iar nu penal.
Astfel, art. 10 al. 1 lit. b din OUG 28/1999 in forma in vigoare la data faptei �Constituie contraventii urmatoarele fapte daca, potrivit legii penale, nu sunt considerate infractiuni:�b) neindeplinirea obligatiei agentilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu exceptia prevazuta la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale, precum si nereintroducerea datelor inscrise pe rola jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima inchidere zilnica pana in momentul stergerii memoriei operative�.
Delimitarea intre contraventie si infractiune in situatia neinregistrarii prin casa de marcat a veniturilor realizate este data indubitabil de intentia de a diminua obligatiile fiscale, intentie care se obiectiveaza in depunerea declaratiei de impunere cuprinzand date nereale, or, in cauza, aceasta intentie nu rezulta in mod indubitabil astfel incat sa intemeieze dincolo de orice indoiala rezonabila o condamnare penala, ceea ce declara martorii si recunoaste inculpata converg in sensul ca in perioada respectiva, nu au fost emise bonuri fiscale pentru toate serviciile prestate de societatea administrata de inculpata, fapta ce constituie contraventie. 
A considera fapta inculpatei ca fiind tentativa la infractiunea de evaziune fiscala, ar constitui o speculatie cu privire la conduita inculpatei ulterioara, respectiv a presupune ca aceasta ar fi intocmit la data scadenta, 25.07.2014, o declaratie de impunere in care ar fi exclus veniturile ce nu au fost fiscalizate pana la data de 10.06.2014, prezumtia de nevinovatie nu poate fi rasturnata insa, in aceasta maniera.
Prezumtia de nevinovatie este o garantie pe care o implica dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. 3 Constitutie si de art. 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale. Potrivit jurisprudentei organelor de la Strasbourg, aceasta prezumtie are consecinte asupra sarcinii probei: aceasta revine Ministerului Public, iar indoiala profita persoanei acuzate (cauza Austria c. Italiei, Comisia EDO), fiind inadmisibil ca dintr-un fapt obiectiv sa se deduca o prezumtie de vinovatie (cauza Salabiaku, Comisia EDO).
Jurisprudenta organelor de la Strasbourg nu se opune instituirii unor prezumtii de drept sau de fapt atat timp cat se tine cont de gravitatea consecintelor ce pot decurge pentru acuzat si nu se aduce atingere drepturilor apararii (Pham Hoang-25.09.1992), insa condamnarea inculpatului in lipsa unor dovezi convingatoare de vinovatie este de natura sa atraga constatarea incalcarii art. 6 paragraf 2 din Conventie (cauza Telfner c. Austriei).
Asa fiind, Curtea va admite apelul declarat de apelanta inculpata E.S:, va desfiinta sentinta penala apelata si rejudecand, in fond va dispune achitarea inculpatei S.E. sub aspectul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala in forma continuata, prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal si va lasa nesolutionata actiunea civila.
In baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate atat in prima instanta, cat si in apel, vor ramane in sarcina statului.