Suportarea cheltuielilor in procedura insolventei

Suportarea  cheltuielilor in procedura insolventei


In indeplinirea atributiilor de lichidare, practicianul in insolventa are posibilitatea, conform articolului 23 din Legea nr. 85/2006, sa desemneze persoane de specialitate. Comitetul creditorilor urmeaza insa sa aprobe numirea acestora si nivelul  remuneratiilor lor.

 - Articolul 23 din Legea nr. 85/2006

Pentru a asigura controlul asupra acestor optiuni ale lichidatorului judiciar, in scopul prevenirii abuzurilor si risipirii averii debitoarei in detrimentul creditorilor, legea impune ca numirea si nivelul remuneratiilor acestor persoane sa fie supuse aprobarii comitetului creditorilor in cazul in care acestea vor fi achitate din averea debitoarei.
In cauza, o asemenea aprobare a comitetului creditorilor nu a fost probata; in consecinta, sumele reprezentand salarii si contributii corespunzatoare serviciilor contabilului si operatorului IT nu pot fi imputate asupra averii debitoarei, solutia in acest sens a judecatorului-sindic fiind temeinica si legala, raportat la art. 23 din Legea nr. 85/2006.



(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.312 din 15.06.2016)


 Prin contestatia inregistrata  pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VII-a Civila la data de 20.10.2015, creditoarea A A.A.S. a solicitat, in contradictoriu cu debitoarea B.C. SA, refacerea planului de distribuire partiala intre creditori la 31.08.2015 si a raportului privind fondurile obtinute din lichidarea si din incasarea de creante in perioada 01.01.2009 -31.08.2015, intocmit de lichidatorul judiciar P.C.B. R.S. IPURL.
Prin sentinta civila nr. 1289/22.02.2016, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Civila in dosarul nr. 37411/3/2015, contestatia  a fost admisa. S-a dispus refacerea planului de distribuire partiala intre creditori la 31.08.2015 si a raportului privind fondurile obtinute din lichidarea si din incasarea de creante in perioada 01.01.2009 -31.08.2015, intocmit de P. B. R. S. IPURL, sub aspectul cheltuielilor in suma de 4.999 lei, ce urmeaza sa fie suportate de practicianul in insolventa si nu din averea debitoarei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul-sindic a retinut ca lichidatorul judiciar al debitoarei B. C. SA a intocmit raportul privind fondurile obtinute din lichidare si din incasarea de creante in perioada 01.01.2009 -31.08.2015 si plan de distributie partiala intre creditori la 31.08.2015, forma corecta a acestora fiind cea publicata in BPI nr. 18980/05.11.2015 (conform eratei intocmite de lichidatorul judiciar).
S-a constatat ca motivele invocate de A.A.A.S., legate de faptul ca lichidatorul judiciar nu a intocmit si depus niciun alt raport asupra fondurilor obtinute si plan de distributie, timp de cinci ani, ca nu a respectat dispozitiile legii in sensul intocmirii acestora la fiecare trei luni, au fost deja analizate si solutionate de judecatorul-sindic prin sentinta civila nr. 7469/22.09.2014, pronuntata in dosarul nr. 15950/3/2014, nerecurate.
De asemenea, prin sentinta civila nr. 3016/30.03.2015, pronuntata in dosarul nr. 45149/3/2014, judecatorul a dispus ca raportul privind fondurile obtinute din lichidare si din incasarea de creante in perioada 01.01.2009 - 31.10.2014 si planul de distributie partiala intre creditori la 31.10.2014 sa fie refacute sub aspectul sumelor la a caror restituire a fost obligat lichidatorul prin deciziile irevocabile pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti in dosarele nr. 34662/3/2013, nr. 3928/3/2014, nr. 14048/3/2014, nr. 16338/3/2014, nr. 25122/3/2014, nr. 25134/3/2014, nr. 27857/3/2014, nr. 28952/3/2014, decizii prin care instanta de control judiciar a dispus ca lichidatorul sa returneze in patrimoniul debitoarei B.C. SA sumele platite cu titlu de salarii, costuri salariale, servicii de avocat si impozite, aferente lunilor august si septembrie 2013, decembrie 2013, februarie 2014, martie 2014, aprilie 2014, mai 2014, iunie 2014, iulie 2014.
Or, lichidatorul judiciar a avut in vedere restituirea acestor sume la intocmirea raportului contestat in prezenta cauza. Astfel, din valoare de 120.259 lei a fost achitata, pana la data de 31.08.2015, suma de 82.991 lei (sens in care lichidatorul judiciar a depus ordinele de plata), restul de 37.268 lei fiind adaugat soldului existent la 31.08.2015, dupa cum este mentionat in raport.
In ceea ce priveste legalitatea cheltuielilor de contabilitate, invocate de contestatoare, judecatorul-sindic a retinut ca, in masura in care se obtine aprobarea comitetului creditorilor, platile sunt achitate din averea debitoarei, in caz contrar acestea revin lichidatorului, intentia legiuitorului, prin impunerea acestei aprobari, fiind aceea de a proteja averea falitei.
In acelasi timp, in ceea ce priveste contractele de munca incheiate de lichidatorul judiciar cu persoane de specialitate, s-a apreciat ca acestea reprezinta aspecte legate de oportunitatea incheierii si mentinerii lor, care nu pot fi analizate de instanta, atributiile judecatorului limitandu-se la controlul de legalitate si nu de oportunitate; de altfel, nimic nu impieteaza asupra acestora, atat timp cat lichidatorul judiciar suporta cheltuieli generate de ele, in masura in care considera ca serviciile respective sunt absolut necesare in indeplinirea atributiilor lui iar creditorii nu au aprobat incheierea acestora.
Referitor la provizionul pentru cheltuieli necesare publicitatii pentru vanzarea activelor, s-a retinut ca nu este necesar acordul creditorilor pentru provizionarea acestor sume. Astfel, suma de 6.960 lei este in mod legal previzionata avand in vedere dispozitiile imperative ale art. 127 din Legea nr. 85/2006.
S-a apreciat, in privinta cheltuielilor de publicitate efectuate pentru procedura de valorificare a drepturilor litigioase, ca reprezinta cheltuieli viitoare ale averii debitorului, iar stabilirea cuantumului acestora este o chestiune de management al procedurii, este atributul strict al lichidatorului judiciar care, in speta, a apreciat ca cele 10 licitatii aprobate de AAAS nu vor fi suficiente pentru valorificare si ca, avand in vedere ca eventualele persoane interesate dobandesc dreptul de proprietate doar asupra bunurilor mobile, iar in ceea ce priveste bunul imobil, dobandirea dreptului de proprietate depinde de modul in care vor fi solutionate litigiile cu privire la acesta, este posibil sa fie necesare 20 de licitatii.
De altfel, provizionarea acestei sume nu prejudiciaza creditorii, intrucat in masura in care se reuseste valorificarea bunurilor mai repede decat licitatiile aprobate, banii provizionati si necheltuiti vor fi distribuiti acestora, potrivit dispozitiilor legale.
In ceea ce priveste suma de 6.313 lei, lichidatorul judiciar a precizat ca aceasta reprezinta datorii curente aferente lunilor iulie si august 2015, facturate/nascute inainte de data intocmirii raportului si care au fost achitate in luna septembrie 2015, compuse din:
- chiria pentru luna august 2015 si utilitati corespunzatoare lunii iulie 2015: 1.132.24 lei;
- telefon iulie 2015: 181,40 lei;
- salarii august 2015 si contributii corespunzatoare salariilor din luna iulie 2015: 4.999 lei.
Sub acest aspect, in raport si de mentiunile exprimate anterior, in sensul ca, in masura in care se obtine aprobarea comitetului creditorilor, platile reprezentand salarii si contributii sunt achitate din averea debitoarei, in caz contrar acestea revin lichidatorului, s-a apreciat ca suma de 4.999 lei urmeaza sa fie suportata de practicianul in insolventa si nu din averea debitoarei.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs contestatoarea A.A.A.S. si debitoarea B. C.S SA, prin lichidator judiciar P.B.R.S. IPURL, cauza fiind inregistrata sub nr. 37411/3/2015 (1080/2016) pe rolul Curtii de Apel Bucuresti Sectia a V-a Civila.
Recurenta contestatoare A.A.A.S. arata in esenta prin motivele de recurs ca, desi instanta de fond a retinut in mod corect ca in masura in care se obtine aprobarea comitetului creditorilor platile reprezentand salarii si contributii sunt achitate din averea debitoarei, in caz contrar acestea revin lichidatorului judiciar, nu a cenzurat dispozitiile din raportul asupra fondurilor prin care lichidatorul a provizionat cheltuieli de contabilitate - 3.576 lei pe o perioada de 18 luni, astfel cum este mentionat la pct. 2.6. - rezerve destinate acoperirii cheltuielilor viitoare.
  Se considera evident ca provizionarea fara un temei legal a acestei sume importante creeaza prejudicii importante creditorilor, carora nu le este distribuita inclusiv aceasta suma, tocmai ca efect al provizionarii. Or, mentinerea in contul unic de lichidare a unor sume de bani fara temei prejudiciaza creditorii, care se vad astfel in imposibilitatea de a intra in posesia sumelor de bani cuvenite conform tabelului creditorilor.
In drept, se invoca art. 7 si art. 23 din Legea nr. 85/2006.
P.B.R.S. IPURL, lichidator judiciar al debitoarei B.C. SA, critica sentinta sub aspectul cheltuielilor in suma de 4.999 lei, ce reprezinta salarii august 2015 si contributii corespunzatoare salariilor din luna iulie 2015, cu privire la care considera ca trebuie suportate din averea debitoarei si nu de catre lichidator, dat fiind faptul ca acestea corespund unor posturi prevazute de lege in mod obligatoriu, iar lichidatorul are in atributie doar conducerea activitatii debitoarei si nu efectuarea tuturor operatiunilor necesare pentru desfasurarea in limite curente a activitatii de lichidare.
Art. 25 lit. b din Legea nr. 85/2006 este prevederea legala care transfera catre lichidatorul judiciar conducerea activitatii debitoarei pentru nevoile lichidarii, sintagma conducere trebuind privita sub valenta ei de responsabilitate si reprezentare (pentru bunul mers al operatiunii de lichidare patrimoniala, de protejare a averii debitorului si de indeplinire a obligatiilor legale ale debitoarei), acest fapt neinsemnand ca lichidatorul va fi obligat ca efectiv sa presteze singur toate activitatile necesare derularii lichidarii si indeplinirii obligatiilor legale ale debitoarei.
Recurenta considera ca legea nici nu il obliga pe lichidator la mai mult decat conducerea activitatii, deoarece pentru efectuarea oricaror operatiuni ce compun desfasurarea in limite curente a activitatii de lichidare, operatiuni care tin de conservare active si administrarea curenta a activitatii, inclusiv contabilitate, lichidatorul este indreptatit sa primeasca un suport din cadrul averii debitoarei pentru prestarea activitatilor necesare indeplinirii obligatiilor legale ale debitoarei in cursul lichidarii.
Mai mult, onorariul lichidatorului sau administratorului judiciar sunt in mod cert izvorate din obligatii de naturi diferite, cu temeiuri legale diferite fata de cele privind persoanele de specialitate. Astfel, onorariile administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar sunt intemeiate pe prevederile art. 19 si 24 din Legea nr. 85/2006 si art. 38 din OUG nr. 86/2006, pe cand prestatiile persoanelor de specialitate si onorariile acestora au temeiul in prevederile art. 23 din Legea nr. 85/2006. Plecand de la aceste premise, nici nu poate fi conceput ca utilizarea unor prestatori contractati in numele debitoarei pentru activitati necesare desfasurarii lichidarii, in folosul acesteia si, finalmente, al creditorilor, sa fie finantata din averea lichidatorului, cum sustine AAAS.
Se invedereaza ca activitatea de contabilitate a avut o continuitate, inca de la inceputul procedurii, neaprobarea in acest moment a continuarii efectuarii unei operatiuni de acest gen constituind o piedica in indeplinirea in bune conditii a obligatiilor legale de tinere a contabilitatii si ingreunand nejustificat bunul mers al procedurii.
In raport de dispozitiile art. 10 din Legea contabilitatii nr. 82/1991 si instructiunile Ministerului Finantelor cuprinse chiar in formularele corespunzatoare, recurenta sustine ca lichidatorul are obligatia sa angajeze persoana autorizata sa tina contabilitatea, nu sa faca el insusi operatiunile contabile. De altfel, lichidatorul nici nu are, in general, calificarea de a semna bilanturi, societatile profesionale de lichidare neputand fi membre CECCAR. Se invoca in acest sens si opinia Consiliului National de Conducere al UNPIR care, in anexa nr. 1 la Decizia nr. 8/2015 a CNC, afirma ca majoritatea practicienilor in insolventa (care pot fi juristi, ingineri sau economisti) nu au competenta necesara de a asigura tinerea evidentei contabile, impunandu-se „angajarea persoanelor care pot asigura tinerea evidentei contabile in conformitate cu legislatia in vigoare".
Se mentioneaza ca, in cazul debitoarei, pentru realizarea evidentelor contabile, este nevoie si de o persoana de specialitate in domeniul IT, B. beneficiind de un sistem informatic depasit.
Prin cea de-a doua categorie de critici, se invedereaza ca lichidatorul a supus aprobarii comitetului creditorilor si adunarii creditorilor din data de 27.02.2015, selectia persoanelor care sa indeplineasca serviciile de contabilitate si informatica pentru B.C. SA, precum si aprobarea remuneratiei acestora din averea bancii si incheierii contractelor corespunzatoare.
AAAS a votat impotriva desemnarii unei societati care sa preia serviciile de contabilitate si informatica pentru debitoare, iar comitetul creditorilor a respins propunerea lichidatorului.
De aceea, lichidatorul a incercat sa gaseasca o solutie temporara pentru ca serviciile de contabilitate sa nu fie intrerupte, motiv pentru care sumele corespunzatoare costurilor salariale au fost refacturate lichidatorului, care le-a achitat, urmand sa solicite recuperarea acestor costuri din distributiile viitoare efectuate catre creditori - dupa cum a fost mentionat in mod expres si in rapoartele lunare de activitate, insa considera ca aceasta situatie nu poate continua.
In drept, se invoca dispozitiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 3041 C.p.civ, art. 4 alin. 1, art. 127 din Legea nr. 85/2006.
In sustinere au fost depuse inscrisuri.
La data de 18.05.2016, recurenta debitoare B.C. SA, prin lichidator judiciar P. B. R. S. IPURL, a depus intampinare la recursul promovat de contestatoarea AAAS, prin care a invocat exceptia nulitatii acestuia pentru atacarea unei hotarari pronuntate in alt dosar, iar pe fond s-a aparat in fapt si in drept, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecata din data de 15.06.2016, Curtea, din oficiu, a pus in discutie exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant in ceea ce priveste semnatarul cererii de recurs pentru A.A.A.S..
Verificand actele dosarului sub aspectul exceptiei invocate, conform art. 137 alin. 1 C.p.civ., Curtea constata ca aceasta este intemeiata si o va admite.
Cererea de recurs a A.A.A.S. a fost formulata prin reprezentantul sau conventional SCA D.&G. – A., potrivit mentiunii din preambulul cererii, aceasta fiind semnata de catre avocat.
Cum dovada calitatii de reprezentant a acestuia nu a fost depusa la dosar, la termenul din 18.05.2016, Curtea a amanat solutionarea cauzei si a pus in vedere recurentei contestatoare fie sa depuna delegatia avocatului care a formulat si semnat cererea de recurs, fie sa-si insuseasca recursul declarat de avocat.
Desi partea a fost legal citata cu aceste mentiuni pentru urmatorul termen de judecata, potrivit dovezii de indeplinire a procedurii de citare aflate la fila 39 din dosarul de recurs, nu s-a conformat dispozitiilor instantei, reprezentantul partii nefacand dovada calitatii sale.
In consecinta, in baza art. 161 alin. 2 C.p.civ., Curtea va anula cererea de recurs formulata de A.A.A.S..
Analizand sentinta atacata in raport de criticile formulate de recurenta debitoare, vazand si dispozitiile articolului 3041 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursul acesteia nu este fondat pentru urmatoarele considerente:
In cadrul primei categorii de critici, recurenta debitoare sustine ca sumele corespunzatoare salariilor si contributiilor aferente trebuie suportate din averea debitoarei si nu de catre lichidator.
Sub acest aspect, Curtea apreciaza ca toate argumentele recurentei trebuie raportate la dispozitiile art. 23 din Legea nr. 85/2006, in considerarea carora aceste argumente nu pot fi retinute.
Este adevarat ca, odata cu trecerea la faliment, lichidatorul judiciar preia conducerea activitatii debitorului, potrivit art. 25 lit. b din Legea nr. 85/2006, dar aceasta se restrange la operatiunile de lichidare a patrimoniului falitei, operatiuni care trebuie desfasurate de lichidatorul judiciar.
De aceea, la desemnarea lichidatorului judiciar se urmareste ca acesta, prin personalul de care dispune si logistica avuta la dispozitie, sa poata face fata nevoilor lichidarii, in functie de situatia specifica a fiecarui debitor si de amploarea procesului de lichidare, onorariul fiind stabilit in consecinta.
Aceasta nu inseamna, asa cum sustine si recurenta, ca lichidatorul trebuie sa indeplineasca personal fiecare componenta a activitatii de lichidare, art. 23 din lege prevazand posibilitatea ca, in vederea indeplinirii atributiilor sale, lichidatorul sa desemneze persoane de specialitate.  
Insasi recurenta face referire la acest text de lege, recunoscand astfel aplicabilitatea lui in speta.
Textul trebuie aplicat insa in integralitatea lui si nu trunchiat, numai in ceea ce priveste prima teza, care permite lichidatorului judiciar sa recurga la serviciile unor persoane de specialitate in vederea indeplinirii acelor atributii pentru care nu are calificarea necesara.
Pentru a asigura controlul asupra acestor optiuni ale lichidatorului judiciar, in scopul prevenirii abuzurilor si risipirii averii debitoarei in detrimentul creditorilor, legea impune ca numirea si nivelul remuneratiilor acestor persoane sa fie supuse aprobarii comitetului creditorilor in cazul in care acestea vor fi achitate din averea debitoarei.
Or, in cauza, o asemenea aprobare a comitetului creditorilor nu a fost probata, in consecinta sumele reprezentand salarii si contributii corespunzatoare serviciilor contabilului si operatorului IT nu pot fi imputate asupra averii debitoarei, solutia in acest sens a judecatorului-sindic fiind temeinica si legala, raportat la art. 23 din Legea nr. 85/2006.
Nici sustinerile din cadrul celei de-a doua categorii de critici, privind comportamentul abuziv al creditorului majoritar, nu sunt de natura a conduce la o alta concluzie decat cea mai sus aratata, prevederile art. 23 din lege trebuind a fi aplicate in orice imprejurare.
Comportamentul abuziv si discretionar al creditorului majoritar, respectiv al celorlalti creditori membrii ai comitetului creditorilor, care s-ar opune nejustificat desemnarii unor persoane de specialitate iar prin aceasta debitoarea ar fi expusa unor sanctiuni sau prejudicii, poate face obiectul unor cereri de antrenare a raspunderii lor patrimoniale si de sanctionare a abuzului de drept pe care il manifesta.
Insa aceasta imprejurare nu il indreptateste pe lichidatorul judiciar sa procedeze, in numele debitoarei, la angajarea unor cheltuieli neaprobate de comitetul creditorilor, in contra dispozitiilor imperative ale art. 23 din Legea nr. 85/2006.
In ceea ce priveste posibilitatea judecatorului-sindic de a dispune ca aceste sume sa fie suportate din fondul unic constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006, o astfel de cerere excede obiectului cauzei, nu a fost supusa analizei judecatorului-sindic, care nu s-a pronuntat astfel asupra acestui aspect, in consecinta nu poate face obiectul analizei instantei de recurs fata de dispozitiile art. 316 rap. la art. 294 alin. 1 C.p.civ..
Pentru considerentele aratate, conform art. 312 alin. 1 C.p.civ. si art. 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea a respins recursul promovat de P.B.R.S. IPURL, lichidatorul judiciar al debitoarei B. C. SA, ca nefondat.