Anularea transferurilor efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii insolventei.

Anularea transferurilor efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii insolventei.


Plata unei facturi emisa anterior deschiderii procedurii insolventei, efectuata ulterior deschiderii procedurii insolventei, nu se incadreaza in prevederile articolului 49 din Legea nr. 85/2006. 

- Articolul 46 din Legea nr. 85/2006
- Articolul 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006


Articolul 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 permite debitorului, in cadrul perioadei de observatie, continuarea activita?ilor curente si efectuarea de plati catre creditorii cunoscuti, cu respectarea anumitor conditii, insa in cauza factura fiscala achitata prin transferul bancar a carui nulitate s-a solicitat a fost emisa anterior deschiderii procedurii, deci in nici un caz prin intermediul sau nu s-au facturat servicii necesare activitatii curente, art. 49 avand in vedere in mod obligatoriu activitati desfasurate dupa deschiderea procedurii, iar nu si anterior.


(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.321 din 21.06.2016)


 
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Giurgiu – Sindic sub nr. 2256/122/2012/a3 creditoarea SC A.P. SRL a solicitat in contradictoriu cu paratii SC H.Z.SRL si SC A.P.SRL reprezentata prin lichidator judiciar CII E.M. anularea transferului bancar in suma de 11.600 lei efectuat de catre SC A.P. SRL catre SC H.Z. SRL in data de 22.11.2012 ?i repunerea par?ilor in situa?ia anterioara, respectiv restituirea de catre H.Z. SRL a sumei de 11.600 lei, invocand prevederile art. 46 alin. 1 din Legea 85/2006.
Tribunalul Giurgiu – Sindic prin sentinta civila nr. 369/23.06.2014 a admis cererea in anulare si a anulat transferul bancar in suma de 11.600 lei din 22.11.2012 efectuat de catre SC A.P. SRL catre SC H.Z. SRL.
Prin decizia civila nr. 267/07.04.2015 pronun?ata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a V-a Civila s-a admis recursul formulat de parata SC H.Z. SRL impotriva sentintei civile nr. 369/23.06.2014, care a fost casata cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a pronun?a aceasta decizie, instan?a de recurs a avut in vedere faptul ca, de?i prima instan?a a fost sesizata cu o ac?iune in anulare a unei pla?i efectuate de debitoare dupa deschiderea procedurii, intemeiata pe dispozi?iile art. 46 alin. 1 din Legea 85/2006, ?i ca, fa?a de prevederile art. 3 pct. 26 din acest act normativ, era necesar ca la solu?ionarea cererii debitorul sa fie reprezentat prin administratorul special, sau, in lipsa, printr-un curator special, in cauza debitoarea a fost citata doar prin lichidator CII E. M., nefiind citat ?i administratorul sau special, a?adar fiind vorba de lipsa coparticiparii pasive obligatorii prevazute de Legea 85, situa?ie care se subsumeaza motivului de recurs de ordine publica prevazut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ. 1865.
Cauza a fost din nou inregistrata la data de 09.06.2015 pe rolul Tribunalului Giurgiu – Sindic sub nr. 2256/122/2012/a3*, iar prin sentin?a civila nr. 422/21.10.2015 s-a admis actiunea formulata de A.P. SRL, s-a anulat operatiunea de transfer bancar a sumei de 11.600 lei efectuata la 22.11.2012, in baza facturii nr.15 din 05.09.2012 si a fost obligat H.Z. SRL sa restituie averii debitorului A.P. SRL suma de 11.600 lei.
  Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut ca prin hotararea pronuntata la 10.09.2012 judecatorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolventei la cererea debitorului A.P.SRL, a mentinut drepturile administratorului statutar si a desemnat administrator judiciar.
La 22.11.2012, debitorul prin administrator statutar a efectuat plata sumei de 11.600 lei catre H.Z.SRL in baza facturii emise la 05.09.2012, reprezentand pret prestari servicii lucrari agricole in baza contractului incheiat la 10.08.2012. Din analiza contractului reiese ca H.Z. SRL s-a obligat sa presteze lucrari de ierbicidat, fertilizat, recoltat pe suprafata de 100 ha, cu pretul de 53.000 lei  ce se va achita la finalizarea lucrarilor.
Dupa sustinerile administratorul statutar al societatii debitoare si ale societatii parate, plata a fost efectuata in considerarea specificului activitatii si pentru a asigura infiintarea culturilor.
Din cuprinsul rapoartelor intocmite de administratorul judiciar se retine ca operatiunea nu a fost autorizata.
A constatat Tribunalul ca operatiunea de plata, efectuata la 60 de zile de la deschiderea procedurii, in conditiile in care debitorul si-a declarat incapacitatea de plata si fara a se fi intocmit o lista a incasarilor, platilor si compensarilor efectuate ulterior deschiderii procedurii, nefiind in situatia prevazuta de art.49 din Legea nr.85/2006, respectiv in perioada de observatie sub supravegherea sau conducerea administratorului judiciar, reprezinta un act juridic nul, potrivit dispozitiilor art.46 din Legea nr.85/2006, considerente pentru care a admis cererea in anulare astfel cum a fost formulata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata SC H.Z. SRL, solicitand admiterea recursului in sensul casarii in tot a sentintei nr. 422/21.10.2015, ca fiind lipsita de temei legal si data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii; retinerea cauzei spre rejudecare in fond, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 61 teza finala si pe cale de consecinta respingerea cererii de anulare a transferului bancar in cuantum de 11.600 lei, efectuat prin factura nr. 15/05.09.2012 catre H.Z.S.R.L.
In motivarea recursului, a aratat ca operatiunile comerciale efectuate intre H.Z. SRL si A.P. SRL s-au realizat in baza Contractului de prestari servicii incheiat in data de 10.08.2012 (anterior deschiderii procedurii insolventei fa?a de debitoarea A.P. SRL), ce avea ca obiect prestarea de servicii agricole pentru suprafata de 100 ha teren arabil. Operatiunile au constat in lucrari de arat, discuit, semanat, recoltat, scarificat, erbicidat, fara a se limita la acestea, in schimbul sumei de 53.000 lei + TVA. De asemenea, era mai mult decat necesar pentru activitatea curenta a A. sa achite o parte din creantele datorate H.Z. SRL, deoarece aceasta societate avea cheltuieli necesare pentru continuarea activitatii, precum: motorina, piesele de schimb si uleiul, fara a se limita la acestea.
Ca urmare a acestor operatiuni, in vederea continuarii activitatilor agricole, a fost emisa factura nr. 15/05.09.2012, anterior intrarii debitoarei in insolventa.
In conformitate cu dispozitiile art. 51 din Legea 85/2006 „Orice transfer, indeplinire a unei obligatii, exercitare a unui drept, act sau fapt realizat in temeiul unor contracte financiare calificate … sunt valabile, pot fi executate  …”.
In perioada de observatie administratorul statutar al A.P.SRL a solicitat administratorului judiciar urmarirea planului de reorganizare, dand inca  o data dovada de buna credinta in raporturile comerciale.
Potrivit dispozitiilor art. 49 alin. 1 din Legea 85/2006 „Pe perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti, care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, dupa  cum urmeaza: a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a facut o cerere de reorganizare, in sensul art. 28 alin. (1) Ut. h), si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare”.
Astfel, coroborand dispozitiile legale cu situatia de fapt, A.P.SRL se afla in data de 22.11.2012 (data efectuarii transferului B.r) in perioada de observatie, isi anuntase intentia de reorganizare, iar administratorului statutar nu i-a fost ridicat dreptul de administrare. Se impune astfel aplicarea principiului de drept „actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat”, deoarece niciun fapt din cele prezentate nu duce la concluzia ca transferul nu a fost efectuat sub supravegherea administratorului judiciar, sau in scopul prejudicierii celorlalti creditori.
A mai invederat recurenta faptul ca A.P. SRL se afla in perioada de observatie intre 10.09.2012 - 30.08.2013, iar administratorul statutar a avut dreptul sa continue activitatea economica a acesteia.
De asemenea, s-a sus?inut ca administratorul statutar a urmarit prin intermediul societatilor pe care le administreaza sa obtina  o productie bogata a recoltelor. H.Z. SRL a reprezentat pentru A.P. SRL un creditor fara de care nu putea continua desfasurarea activitatii curente, intrucat debitoarea nu avea in proprietate utilajele agricole necesare lucrarii terenului. Ceea ce judecatorul fondului cat si A.P. au insinuat prin solicitarea de anulare a acestor transferuri bancare, ingreuneaza nejustificat societatea H.Z. SRL in calitate de partener contractual de buna credinta, care si-a onorat obligatiile contractuale, fara de care A.P. SRL ar fi ajuns in direct faliment si nu ar fi urmarit un plan de reorganizare neputand sa asigure plata arendei, conform contractelor de arenda inregistrate la P. C. a si avizate de APIA.
Suma de 23.394 lei, a fost incasata partial de la APIA, pentru anul anterior recoltei, diferenta fiind virata in ianuarie 2014, cand A.P.SRL se afla in faliment, astfel incat acestia au fost blocati.
Subventia APIA a fost acordata exclusiv pentru exploatarea terenului agricol si nu pentru acoperirea unor creantelor inregistrate de A.P.SRL, motiv pentru care banii au fost folositi in acest sens.
Recurenta a sus?inut ca primul motiv de recurs este cel de la art. 304 alin. 1 pct. 5 raportat la art. 105 alin. 2 din Codul de Procedura Civila - „hotararea a fost data cu incalcarea armelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii”.
A fost criticata aici sentinta instantei de fond prin care a apreciat ca aceste operatiuni sunt interzise, atat timp cat la acea data A.P. SRL se afla in perioada de observatie si administratorul statutar avea drept de administrare. Recurenta a precizat ca productiile agricole sunt influentate de momentul ararii, discuirii, insamantarii, erbicidarii si nu in ultimul rand de momentul recoltarii, iar toate aceste procedee tehnice depind in mod exclusiv de disponibilitatea utilajelor agricole.
Al doilea motiv de recurs invocat este „Cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii” - 304 alin 1 pct. 9 Cod de Procedura Civila.
Cererea de anulare a transferului B.r in suma de 11.600 lei efectuat de A.P. SRL catre H.Z. SRL in data de 22.11.2012, formulata de A.P. S.R.L., in calitate de creditor, reprezinta exercitarea unui abuz de drept, incadrandu-se in dispozitiile art. 15 din Codul Civil „Niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei credinte”.
In drept, au fost invocate dispozitiile Codului Civil, art. 304 alin. 1 punctul 5, si 9, art. 3041 si art. 312 alin. 61 din Codul de Procedura Civila, Legii 85/2006 si Legii 31/1990.
In cauza nu s-a formulat intampinare.
Deliberand asupra cererii de recurs prin prisma motivelor invocate de recurenta ?i fa?a de actele ?i lucrarile dosarului, Curtea apreciaza ca recursul nu este fondat ?i in temeiul art. 312 alin. 1 VCPC il va respinge.
Cat prive?te primul motiv de recurs invocat de recurenta – cel prevazut de art. 304 alin. 1 pct. 5 VCPC – Curtea constata ca criticile  invocate de recurenta in sus?inerea acestuia nu se incadreaza de fapt in acest motiv. Astfel, aspectul ca la momentul opera?iunii debitoarea era sau nu in perioada de observa?ie iar administratorul statutar avea drept de observa?ie nu poate fi asimilat cu incalcarea unei forme de procedura prevazute sub sanc?iunea nulita?ii.
Aceasta deoarece motivul de recurs de la pct. 5 are in vedere incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanc?iunea nulita?ii de art. 105 alin. 2 VCPC, text de lege care constituie dreptul comun in materia nulita?ii actelor de procedura, putand fi invocate de pilda in cadrul acestui motiv lipsa incheierii de dezbateri, incalcarea dreptului la aparare, judecata in lipsa par?ii nelegal citate, etc.
Aceasta nu inseamna insa ca sus?inerile recurentei invocate in sprijinul acestui motiv nu vor fi avute in vedere, deoarece in cauza sunt aplicabile prevederile art. 3041 VCPC, care permit examinarea cauzei sub toate aspectele.
Aceea?i este ?i situa?ia pentru motivul de recurs de la art. 304 alin. 1 pct. 9 VCPC, deoarece pretinsul abuz de drept din partea reclamantei A.P. SRL la care face referire recurenta nu poate fi asimilat nici situa?iei in care solu?ia nu este juridica, existand posibilitatea ca instan?a de control judiciar sa determine daca legea s-a aplicat corect sau nu, ?i nici cazului in care legea ar fi fost incalcata sau aplicata gre?it, caz care are in vedere in special normele de drept substan?ial.
In orice caz, Curtea constata ca sus?inerile recurentei potrivit carora cererea de anulare a transferului formulata de reclamanta ar fi expresia unui abuz de drept, ?i a caror analiza se impune a fi efectuata fa?a de prevederile art. 3041 VCPC, sunt neintemeiate. Aceasta deoarece nu exista elemente din care sa reiasa ca reclamanta a utilizat dreptul sau de a formula cerere in anulare contrar scopului in care acesta a fost edictat, cu inten?ii ?icanatoare, motivul sau determinant fiind dorin?a legitima de a readuce in averea debitoarei o suma de bani, in scopul satisfacerii creditorilor inscri?i la masa credala. Nu trebuie omis aici faptul ca buna-credin?a se prezuma ?i este subliniata in cauza de faptul ca judecatorul sindic a apreciat intemeiata cererea formulata.
De asemenea, Curtea va respinge ?i sus?inerile prin care se face referire la faptul ca la data efectuarii opera?iunii anulate de judecatorul sindic debitoarea ar fi fost in perioada de observa?ie, ca administratorul statutar avea posibilitatea sa continue activitatea acesteia sau ca in cauza ar fi incidente prevederile art. 49 alin. 1 din Legea 85/2006.
Se re?ine aici ca prin transferul B.r din data de 22.11.2012 in suma de 11.600 lei ?i a carui anulare s-a solicitat de catre reclamanta a fost achitata factura fiscala nr. 15/05.09.2012 (fila 33 primul dosar Tribunal), emisa de catre recurenta parata H.Z. SRL catre debitoarea A.P. SRL.
Lasand la o parte faptul ca aceasta factura nu con?ine elemente din care sa reiasa ca a fost emisa pentru prestarea serviciilor efectuate in baza contractului incheiat intre parate la data de 10.08.2012, astfel cum se sus?ine de catre recurenta ?i administratorul special al debitoarei, Curtea constata ca motivele de recurs in sensul ca la data transferului debitoarea s-ar fi aflat in perioada de observa?ie sau ca administratorul statutar ar fi avut drept de administrare sunt lipsite de relevan?a.
Dupa cum se recunoa?te ?i de catre recurenta, factura nr. 15/05.09.2012 a fost emisa anterior intrarii debitoarei A.P. SRL in procedura insolven?ei (procedura fiind deschisa la data de 10.09.2012), astfel ca nu sunt incidente in cauza prevederile art. 49 alin. din Legea 85/2006 invocate de recurenta.
Textul de lege men?ionat mai sus permite debitorului, in cadrul perioadei de observa?ie, continuarea activita?ilor curente ?i efectuarea de pla?i catre creditorii cunoscu?i, cu respectarea anumitor condi?ii, insa in cauza factura fiscala achitata prin transferul bancar a carui nulitate s-a solicitat a fost emisa anterior deschiderii procedurii, deci in nici un caz prin intermediul sau nu s-au facturat servicii necesare activita?ii curente, art. 49 avand in vedere in mod obligatoriu activita?i desfa?urate dupa deschiderea procedurii, iar nu ?i anterior.
Ca urmare, fa?a de faptul ca transferul bancar efectuat de debitoare a avut loc ulterior deschiderii procedurii, nefiind in prezen?a situa?iei de excep?ie de la art. 49 din Legea 85/2006 (deoarece plata a fost facuta pentru o factura ?i implicit pentru un serviciu prestat anterior deschiderii procedurii ?i care nu intra in sfera avuta in vedere de acest text de lege), ? date fiind ?i prevederile art. 46 Curtea a apreciat ca solu?ia primei instan?e este corecta ?i a respins recursul formulat.
In temeiul art. 274 VCPC a fost obligata recurenta la plata catre intimata reclamanta a sumei de 1.355,31 lei cheltuieli de judecata.