Actiunea in anulare sentinta arbitrala. Existenta conventiei arbitrale.

Actiunea in anulare sentinta arbitrala. Existenta conventiei arbitrale.


Pretentia circumscrisa de parte unui raport contractual in care este inserata o clauza arbitrala este de competenta tribunalului arbitral.

 - Articolul  608 alin.1 lit. b Cod procedura civila.

Existand o clauza arbitrala in cuprinsul contractului pe care partea isi intemeiaza pretentiile, competenta de solutionare a litigiului apartine tribunalului arbitral. Daca, in realitate,  prestatia ce se dorea a fi acoperita decurgea sau nu din conventie tine de temeinicia pretentiilor si nu de competenta instantei arbitrale.
Tribunalul arbitral, fiind competent sa judece orice pretentie in temeiul conventiei dintre parti, era totodata acela care putea sa aprecieze daca pretentia se circumscrie sau nu contractului.




(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.149 din 20.05.2016)


 Prin cererea inregistrata la Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei sub nr. 54 din 13 martie 2015, reclamanta SC S.  C.   SRL Bucuresti a solicitat obligarea paratei, SC C.   B.   Co. SRL, cu sediul in Bucuresti, B-dul Unirii nr. 27, bl. 15, sc. 2, et. 1, ap. 24, sector 5, la plata sumei de 72.203,51 lei, reprezentand contravaloarea serviciilor prestate, cu penalitati de intarzierea platii, de 0,01,% pe zi, in suma de 5.551,24 lei, calculate de la scadenta pana la introducerea actiunii, 25 februarie 2015 si acordarea, in continuare pana la plata integrala a debitului, cu cheltuieli de arbitrare.
In motivarea actiunii, reclamanta a sustinut ca, in calitate de prestatoare a incheiat cu parata, in calitate de beneficiara, contractul din 25.09.2009, prelungit cu actele aditionale din 27.09.2010 si 25.09.2011, in temeiul caruia a produs materiale publicitare si le-a montat in locurile indicate de beneficiara.
Materialele publicitare au fost receptionate fara rezerve de reprezentantii paratei, totusi au fost refuzate, nejustificat la plata doua facturi, si anume, factura nr. 0452 din 10.09.2012 in suma de 35.950,29 lei si factura nr. 0464 din 29.11.2012, in suma de 36.253,22 lei, totalizand 72.203,51 lei, la plata careia cere obligarea paratei, cu penalitatile prevazute in contract - Cap. VI, Sectiunea a II-a, alin. (4) -de 0,01% pe zi intarziere, in suma de 5.551,24 lei, si acordarea in continuare, pana la plata integrala a debitului.
In drept: art. 1170, art. 1270 alin. 1, art. 1531 si art. 1535, Noul Cod civil.
In proba?iune: inscrisuri, interogatoriul paratei, proba testimoniala si proba cu expertiza tehnica si contabila.
Prin intampinarea inregistrata la data de 15.04.2015, parata a invocat exceptia necompetentei Curtii de Arbitraj in solutionarea cauzei iar pe fond, respingerea actiunii.
In sustinerea exceptiei de necompetenta, parata a invederat ca in contractul nr. 1/25.09.2009, incheiat cu reclamanta, exista clauza compromisorie, aplicabila comenzilor executate in temeiul contractului, dar, facturile in litigiu nu au fost emise in temeiul acestui contract.
Pe fondul cauzei, pretentiile sunt fara temei, intrucat contractul nr. 1/25.09.2009 nu prevede reparatii de materiale publicitare, pretinse a fi executate de reclamanta.
- Facturile emise pentru sumele in cauza, nu au fost insusite si nu poarta stampila unitatii sale, si nu au fost emise comenzi pentru materialele publicitare in litigiu.
- Conform contractului din 25.09.2009, productia si vanzarea materialelor publicitare se putea realiza de catre reclamanta, numai dupa primirea unei comenzi, cu detaliile stabilite printr-un act aditional, privind pretul, caracteristici, cantitate, termen de predare.
Or, toate aceste elemente au lipsit, astfel ca, nu s-a facut dovada ca facturile emise privesc contractul dintre parti.
In proba?iune: inscrisuri, interogatoriul reclamantei, martori, expertiza contabila si tehnica.
La termenul din data de 17.06.2015 excep?ia necompeten?ei materiale a fost respinsa.
Prin sentin?a arbitrala nr. 1/06.01.2016 s-a admis actiunea inregistrata la Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei sub nr. 54 din 13.03.2015 si, in consecinta, a fost obligata parata sa plateasca reclamantei: suma de 72.203,51 lei, reprezentand contravaloarea serviciilor prestate; suma de 5.551,24 lei, penalitati de 0,01% pentru intarzierea platii serviciilor, acordate pe zi de intarziere, pana la 25 februarie 2015 si in continuare pana la plata integrala a debitului admis ?i suma de 17.887,50 lei, cheltuieli arbitrale.
A re?inut Tribunalul Arbitral ca intre reclamanta prestatoare si parata beneficiara s-a incheiat contractul de productie in domeniul publicitar nr. 1 din 25.09.2009 prelungit succesiv cu acte aditionale pana la 25.09.2012 privind executarea si montarea de materiale publicitare.
In perioada 2009 - iulie 2012, reclamanta a executat materiale publicitare, standuri, bar dozator Tuborg, Carlsberg, standuri metalice, etc, in valoare de peste 2 milioane lei (situatia facturilor depuse de reclamanta — fila 59, vol. I).
Repararea acestor materiale publicitare s-a facut tot de prestatoare, la cererea beneficiarei, in temeiul contractului existent intre parti, sus mentionat.
Din actele de livrare, anexa la actiune, completate cu cele depuse in cursul solutionarii cauzei, in faza efectuarii expertizei contabile, se retine ca lucrarile de reparatii materiale publicitare, cuprinse in cele doua facturi au fost executate, acceptate si receptionate de parata, astfel ca refuzul de plata este neintemeiat.
In acest sens se retine ca, reparatiile celor 96 materiale publicitare s-au executat, pentru reclamanta, prin alta societate si anume, SC A. –C. SRL Brasov, ca prestator, dupa cum rezulta din avizele de insotire marfa, in care cumparator este SC S.  C. SRL Bucuresti si, in aceeasi zi, produsele au fost receptionate de reclamanta si parata, aceasta din urma aplicand si stampila societatii, contrar sustinerilor din intampinare.
Facturarea s-a facut de catre prestatoarea, SC A. – C. SRL catre SC S.  C. SRL Bucuresti, la data livrarii, cu 5 facturi insumand 64.708,42 lei achitate conform ordinelor de plata emise de reclamanta, SC S.  C. SRL in iulie si august 2012 (fila 100, 101 - vol. II).
Pentru incasarea pretului reparatiilor celor 96 buc bar dozator, reclamanta a emis catre parata, facturile in litigiu nr. 452/10.09.2012 si nr. 464/29.1 1.2012, totalizand 72.203,51 lei.
Refuzul platii facturilor este neintemeiat, incalca prevederile art. IV din contract, potrivit carora plata materialelor publicitare este datorata la data receptiei lucrarilor. Conform proceselor verbale de receptie, sus mentionate, parata a primit si receptionat cele 96 buc bar dozator, astfel ca urmeaza sa fie obligata la plata pretului in suma de 72.203,51 lei, verificata cifric prin expertiza contabila.
Este intemeiat si capatul de cerere privind plata penalitatilor de intarziere, conform cap. VI din contract „intarzierea platilor fata de cum au fost prevazute in cap. IV, atrag dupa sine, in sarcina beneficiarului, penalitati de 0,01% pe zi, din valoarea sumei restante".
Expertiza contabila a retinut ca scadenta platilor era la 25 octombrie 2012 (factura nr. 452/10.09.2012) si la 31.01.2013 (factura nr. 464/29.11.2012) si fata de data introducerii actiunii, 25.02.2015, intarzierea platilor este de 853 zile si respectiv 773 zile, penalitatile de intarziere insumand 5.868,93 lei (tabel calcul - fila 82, vol. II).
Intrucat reclamanta nu si-a majorat acest capat de cerere potrivit sumei stabilite prin expertiza contabila, urmeaza a fi admise penalitatile pretinse prin actiune, de 5.551,24 lei, calculate pana la introducerea actiunii, 27.02.2015, si care urmeaza sa fie acordate si in continuare pana la plata integrala a debitului principal de 72.203,51 lei.
Impotriva acestei solu?ii a formulat ac?iune in anulare C.   B.   CO S.R.L., solicitand: suspendarea executarii Sentintei arbitrate nr. 1/06.01.2016, in principal, trimiterea cauzei spre judecare instantei competente, respectiv Judecatoriei Sector 5 Bucuresti ?i in subsidiar, judecand cauza pe fond, respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata, cu consecinta obligarii intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Dupa expunerea situa?iei de fapt se arata ca hotararea arbitrala este pronuntata de tribunalul arbitral fara sa existe o conventie arbitrala, iar in subsidiar hotararea arbitrala incalca dispozitiile imperative ale legii, impunandu-se anularea acesteia.
Tribunalul arbitral a solutionat cauza fara sa existe o conventie arbitrala ?i de?i a invocat exceptia necompetentei, aceasta s-a respins, tribunalul arbitral retinand gresit ca in cauza ar fi aplicabil Contractul.
Obiectul Contractului nu consta in operatiuni de reparare a unor dozatoare sau alte materiale, ci doar in productia de materiale publicitare de catre aceasta pentru subscrisa, vinderea acestora catre reclamanta si montarea in locurile indicate.
In acest sens, obligatiile principale incumband intimatei, conform Contractului, sunt: obligatia de a da (de a produce si de a vinde materialele publicitare) si obligatia de a face (de a monta/instala materialele publicitare). Obligatia de a face este evident accesorie obligatiei de a da.
Or, in factura nr. 452/10.09.2012 este mentionat un ordin de cumparare care nu cuprinde niciun numar de contract. De asemenea, factura nr. 464/29.11.2012 nu mentioneaza niciun numar de comanda sau de contract.
 Obligatia de a face, constand in reparatii bar dozator, reprezinta o obligatie principala, diferita de obligatia principala de a da, care face obiectul Contractului si de obligatiile accesorii de a face. Aceasta obligatie este una de sine statatoare, care intra in continutul unui alt raport juridic decat acela generat de Contract.
Clauza compromisorie cuprinsa in Contract nu se poate aplica decat la comenzile facute in baza acestuia. Or, niciuna din cele doua facturi prezentate de intimata nu a fost emisa in baza contractului indicat anterior, astfel incat prezentului litigiu nu i se poate aplica nicio clauza din acest Contract.
Argumentul tribunalului arbitral, ca reparatiile facturate privesc dozatoare, ce includ material publicitar pentru produsele indicate de subscrisa, este evident eronat, de vreme ce nu prezinta relevanta obiectul material asupra caruia se exercita obligatia de a face, ci insasi obligatia care intra in continutul raportului juridic dedus judecatii.
Aceleasi materiale publicitare incluse in dozatoarele respective au facut si pot face oricand obiectul material al unor obligatii diferite, inclusiv asumate de persoane diferite, care evident nu intra in continutul raportului generat de Contract.
Hotararea arbitrala incalca principiul potrivit carora conventia este legea partilor si consfintite prin art. 969 C. Civ. (fata de data incheierii contractului, Codul civil 1864 este aplicabil si nu Noul Cod civil, asa cum s-a indicat in cererea arbitrala).
Tribunalul arbitral a analizat Contractul, insa nu acesta era actul ce guverna raporturile juridice intre parti deduse judecatii, astfel incat instanta arbitrala a intervenit asupra vointei partilor.
Pretinsul raport juridic avand in legatura cu reparatii bar dozator nu intra in raportul juridic generat de Contract, astfel incat orice trimiteri la clauzele Contractului sunt fara legatura cu litigiul.
Intimata nu a depus niciun fel de anexa semnata de ambele parti care sa certifice comanda, asa cum se specifica in Contract. In acest fel, nu se poate verifica faptul ca s-a emis o comanda pentru care s-au emis facturile pretinse de intimata. Mai mult, nu se poate verifica nici respectarea caracteristicilor tehnice si de design din presupusa comanda.
Chiar expertul desemnat de tribunalul arbitral precizeaza ca nu a avut la dispozitie acte din care sa rezulte cu claritate faptul ca produsele au fost comandate, aratand ca se bazeaza pe sustineri ale intimatei.
De altfel, facturile au fost emise in afara oricarui contract, inclusiv al celui mentionat in cererea arbitrala. Dupa cum se poate observa din obiectul Contractului, acesta nu include niciun fel de reparatii care sa poata fi prestate in baza sa. in aceste conditii, facturile nu au la baza Contractul pe care s-a intemeiat intimata.
De asemenea, in mod gresit intimata considera ca reclamanta ar fi insusit facturile emise de catre aceasta sau materialele publicitare mentionate. Niciuna din facturi nu poarta stampila subscrisei, iar fara aplicarea unei astfel de stampile nu se poate sustine ca documentul este opozabil subscrisei.
Prin faptul ca nu exista o anexa sau un proces-verbal de predare-primire semnate de ambele parti nu exista nici dovada ca intimata si-ar fi indeplinit in mod corespunzator presupusele obligatii asumate.
 Astfel, pana la acest moment, intimata nu a dovedit ca facturile reprezinta creante pentru comenzi facute in temeiul Contractului, neaducand actele prevazute de Contract si nefacand dovada ca obiectul facturilor este inclus in obiectul Contractului. De asemenea, nu a dovedit indeplinirea lucrarilor pe care se presupune ca le-a efectuat, precum nici respectarea caracteristicilor tehnice si de design din presupusele comenzi.
Din procesele-verbale prezentate de intimata nu rezulta faptul ca se refera la produsele din facturi; de altfel, procesele-verbale sunt cu mult anterioare datei la care au fost emise facturile, primul proces-verbal (din 2 mai) este anterior chiar si discutiilor purtate pe c-mail despre o posibila reparare a produselor, iar o parte sunt anterioare si datei la care a fost emis PO-ul atasat cererii de arbitrare; toate procesele-verbale de receptie sunt anterioare datei la care trebuia efectuata livarea conform PO-ului atasat; mai mult, produsele din PO-ul atasat nu se regasesc in procesele-verbale de receptie depuse de catre intimata (cantitatile sunt total diferite).
Pe de alta parte, obligarea subscrisei la plata penalitatilor de intarziere conform clauzei contractuale incalca evident prevederile imperative prevazute de art. 969 Cod Civ., conform caruia contractul este legea partilor, principiu care include si sensul negativ - inaplicabilitatea contractului acolo unde partile nu au dorit aplicarea acestuia. In acest sens, conform art. 984 Cod civ., „conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta, oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat".
Avand in vedere lipsa documentelor justificative ale efectuarii lucrarilor, pretins a fi fost comandate de subscrisa, precum si faptul ca lucrarile de reparatii au fost efectuate de alta societate decat intimata, nu poate fi obligata la plata unor facturi pentru servicii pe care nu le-a comandat.
 In proba?iune: inscrisuri.
Parata a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii in anulare in principal ca inadmisibila, iar pe fond ca neintemeiata si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate.
Se arata in sus?inere ca reclamanta invoca in mod gresit necompetenta tribunalului arbitral, pe parcursul executarii contractului nr. 1/25.09.2009, ca urmare a comenzilor ferme primite din partea C.   B.   Co. SRL, a procedat la producerea si montarea materialelor publicitare solicitate de Beneficiar, asigurand in acelasi timp toate activitatile conexe si auxiliare in legatura cu acestea, cum ar fi reparatiile materialelor publicitare deteriorate.
Raportat la dispozitiile Cap. IX ("Clauze Speciale") alin. (9) din contractul de productie in domeniul publicitar nr. 1/25.09.2009, este evident faptul ca, in mod neechivoc, partile au inteles sa deduca solutionarii de catre Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti, orice litigii nascute din derularea Contractului.
Or, actiunea S.  vizeaza exclusiv pretentii izvorate intre parti in executarea contractului de productie in domeniul publicitar nr. 1/25.09.2009, astfel incat in mod corect aceasta a fost dedusa spre competenta solutionare instantei arbitrale.
Acest aspect rezulta cu claritate si din corespondenta ulterioara purtata intre parti, reprezentantul C. , domnul G. D., solicitand in mod direct, clar si potrivit contractului cadru incheiat intre parti, repararea dozatoarelor care prezentau stricaciuni.
Sentinta arbitrala a carei anulare se cere nu incalca dispozitii de ordine publica, bunele moravuri sau/si dispozitiile imperative ale legii.
Dispozitiile art. 969 Vechiul Cod Civil nu reprezinta o norma imperativa a legii in intelesul conferit acestei notiuni de dispozitiile art. 608 alin. (1) lit. h) Cproc.civ si cu atat mai putin prin raportare la dispozitiile contractuale agreate. Actiunea in anulare este inadmisibila, iar hotararea arbitrala poate fi desfiintata numai pentru unul dintre motivele prevazute de art. 608 Cproc.civ. Aceasta cale procedurala nu este devolutiva, iar instanta sesizata cu actiunea in anulare are a verifica numai daca hotararea arbitrala ar putea fi desfiintata pentru unul dintre motivele prevazute de dispozitiile legale mentionate. Prin prezentul demers judiciar, petenta incearca in mod inadmisibil, prin invocarea formala a doua dintre motivele prevazute de art. 608 Cproc.civ. sa determine o noua judecata a fondului cauzei si implicit o noua apreciere asupra probatoriului administrat in cauza.
Tribunalul Arbitral a identificat in mod corect sfera de cuprindere a obiectului contractului incheiat intre parti si a pronuntat o sentinta arbitrala temeinica si legala, intimata a dovedit executarea tuturor serviciilor facturate a caror cantitate si calitate nu au fost niciodata contestate de C. pana la momentul formularii intampinarii impotriva cererii arbitrale.
In proba?iune: inscrisuri.
Prin incheierea din data de 11.03.2016 cererea de suspendare a fost respinsa ca neintemeiata.
Nu au fost administrate probe noi in ac?iunea in anulare.
Analizand ac?iunea in anulare, Curtea re?ine:
I. Critici incadrate pe dispozi?iile art. 608 alin. 1 lit. b ncpc.
Analizand sus?inerile reclamantei subsumate acestui motiv, se re?ine ca intimata a supus aten?iei instan?ei arbitrale o preten?ie circumscrisa de parte unui raport contractual in care era inserata o clauza arbitrala. In aceste condi?ii pretinzand plata unei sume decurgand dintr-o conven?ie ce avea inserata o clauza ce acorda tribunalului arbitral dreptul de a solu?iona orice nein?elegere decurgand din contract, in mod corect excep?ia a fost respinsa ca nefondata. Aceasta pentru ca, in situa?ia descrisa anterior, daca, in realitate, presta?ia ce se dorea a fi acoperita decurgea sau nu din conven?ie ?ine de temeinicia preten?iilor ?i nu de competen?a instan?ei arbitrale.
Ca nu se poate accepta critica reclamantei rezulta, cu eviden?a, chiar din modul in care se sus?ine acest motiv, raportat la chiar situa?ia de fapt, la obiectul conven?iei ?i la natura obliga?iilor contractate ?i nu strict la dispozi?iile contractuale privind competen?a Tribunalului.

Or, Tribunalul arbitral fiind competent sa judece orice preten?ie in temeiul conven?iei dintre par?i, era totodata acela care putea sa aprecieze daca preten?ia se circumscrie sau nu contractului.
In aceste condi?ii se apreciaza ca in mod corect excep?ia a fost respinsa.
II. Critici incadrate pe dispozi?iile art. 608 alin. 1 lit. h ncpc.
Cu titlu prealabil ?i, avand in vedere motivele ac?iunii in anulare, circumscrise de parte literei h, se subliniaza ca nici unul dintre motivele prevazute de art. 608 ncpc nu da dreptul instan?elor judecatore?ti sa cerceteze modul in care a fost solu?ionat fondul pricinii de catre tribunalul arbitral, ci numai sa se verifice daca au fost respectate condi?iile de forma ale arbitrajului, respectiv cele privind existen?a unei conven?ii arbitrale legale ?i posibilitatea ca litigiul sa fie solu?ionat pe calea arbitrajului, constituirea tribunalului arbitral, asigurarea dreptului la aparare al par?ilor, redactarea hotararii arbitrale ?i respectarea dispozi?iilor imperative ale legii ?i a normelor care asigura ordinea publica ?i bunele moravuri.
Ac?iunea in anulare are scopul de a realiza un control judecatoresc in limitele prevazute de art. 608 lit. a-i ?i nu prive?te reexaminarea hotararii arbitrale sub aspectului solu?ionarii fondului litigiului, nefiind asimilata apelului.
Motivul de desfiin?are a hotararii arbitrale invocat, prevazut de art. 608 lit. h) ncpc se refera la situa?ia cand hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri sau dispozi?iile imperative ale legii, partea indicand ultima ipoteza.
Or, motivul indicat de dispozi?iile art. 608 lit. h ncpc, nu reprezinta, sub nici o forma, o poarta deschisa pentru examinarea temeiniciei ?i legalita?ii hotararii arbitrale, pentru o reexaminare in fond a litigiului.
Pe de alta parte se poate re?ine ?i faptul ca, daca toate motivele invocate ?i circumscrise de parte unui motiv prevazut de lege, pot fi apreciate ca fiind sau nu subsumate cazului prevazut de lege, aceasta nu ?ine propriu-zis de o inadmisibilitate ci de o analiza de fond a acestor preten?ii.  
Ceea ce intereseaza in analiza motivului de anulare prevazut de art. 608 lit. h din ncpc este daca norma ce se sus?ine a fi fost incalcata de instan?a arbitrala are caracter imperativ sau nu. Norma (fie de drept substan?ial, fie de drept procesual) ce ar fi trebuit incalcata de instan?a arbitrala pentru a fi incident motivul de anulare evocat trebuia sa prescrie o anumita conduita obligatorie (incalcata de par?i, dar acceptata de instan?a) sau sa interzica imperativ o anumita conduita (pe care instan?a sa o fi permis). Deci norma imperativa este aceea care impune subiectelor de drept civil o actiune sau le obliga la o abstentiune si, sub sanctiune, nu permite sa se deroge de la ea sau sa nu se aplice.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 969 Cod, a caror incalcare a fost invocata de catre reclamanta, Curtea apreciaza ca acestea sunt norme dispozitive si nu imperative.
Trebuie remarcat ca art. 969 Cod civil reglementeaza principiul fortei obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), adica acea regula de drept potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune partilor intocmai ca legea, adica acesta este obligatoriu, iar nu facultativ.
Astfel, potrivit art. 969 Cod civil, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, acestea putand fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Un prim argument pentru care Curtea considera ca art.969 Cod civil nu este o dispozitie imperativa il constituie faptul ca fundamentul fortei obligatorii a actului juridic (”puterea de lege” asa cum se indica in textul de lege) este reprezentat, pe de o parte, de necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generate de actele juridice, iar, pe de alta parte, de imperativul moral al respectarii cuvantului dat.
In consecinta, nu se poate pune semnul egalitatii intre o conventie si lege.
Un al doilea argument pentru care Curtea apreciaza ca art.969 Cod civil nu este o dispozitie legala imperativa este reprezentat de faptul ca nu este posibil sa se deroge sau sa nu se aplice o astfel de prevedere legala.
Or, de la principiul fortei obligatorii a contractului exista si exceptii, atunci cand efectele actului juridic nu se mai produc asa cum s-a prevazut la incheierea lui, ci, in baza vointei partilor sau chiar independent de vointa lor/a uneia dintre acestea, efectele sunt fie mai restranse, fie mai intinse decat cele stabilite initial de parti.
In acest sens trebuie observat ca, fiind guvernate de principiul libertatii de vointa, relatiile contractuale dintre parti vizeaza raporturi de drept privat, raporturi juridice in curs si de la care partile pot deroga.
In aceste conditii, este evident ca o eventuala nerespectare a prevederilor contractuale nu reprezinta o incalcare a unor dispozitii imperative ale legii.
In consecinta, Curtea retine ca art.969 Cod civil nu poate fi considerat o dispozitie imperativa a legii care sa atraga incidenta art. 608 lit. h ncpc.
Asa cum a fost indicat mai sus, din dezvoltarea argumentelor invocate de reclamanta rezulta ca aceasta pretinde ca incalcarea art. 969 Cod civil s-a produs ca urmare a interpretarii gresite a clauzelor contractuale si a aprecierii gresite a probelor de catre tribunalul arbitral.
Or, clauzele contractuale nu sunt dispozitii legale, astfel ca o eventuala interpretare gresita a acestora de catre tribunalul arbitral nu poate fi asimilata cu incalcarea unor norme legale imperative. Modalitatea in care tribunalul arbitral a interpretat prevederile contractuale sunt aspecte ce tin de fondul litigiului arbitral si nu pot face obiectul controlului judiciar pe calea unei actiuni in anulare.
Restul argumentelor nu vizeaza motive care se pot incadra in dispozi?iile art. 608 ncpc, respectiv probarea preten?iilor- lipsa comenzii, insu?irea facturilor, existen?a proceselor-verbale de predare primire, posibilitate de subcontractare a lucrarilor. Nu se indica o norma imperativa incalcata de instan?a arbitrala sub acest aspect, pentru ca, urmare a acceptarii unei astfel de sus?inerii, sa se poata trece la analiza pe fond a acestor critici.
Modalitatea in care tribunalul arbitral apreciaza probele administrate, excede cenzurii in calea speciala de atac prevazuta de art. 608 lit. 1 ncpc, nefiind posibila reconsiderarea probatoriului decat in conditiile anularii sentintei arbitrale. Incuviintarea probelor, aprecierea utilitatii si valorii probante sunt lasate la intelepciunea tribunalului arbitral pentru a carei competenta au optat partile, fara ca aceasta sa poata fi supusa cenzurii in calea de atac a actiunii in anulare, cu exceptia situatiilor in care s-au incalcat dispozitii imperative si principii esentiale ce guverneaza inclusiv arbitrajul.
Pentru aceste motive raportat la dispozi?iile art. 608 lit. h ncpc, nefiind dovedite aspecte care ?in de ignorarea unei dispozi?ii imperative a legii, ac?iunea in anulare a fost respinsa.
Avand in vedere solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de catre partea adversa, dispozi?iile art. 451 ?i urmatoarele ncpc, va fi acordata cu acest titlul suma de 5357,88 lei reprezentand onorariul de avocat (filele 92-93).
Avand in vedre dispozi?iile art. 608 alin. 1 lit. b ?i h), dispozi?iile art. 451 ?i pe cele ale art. 613 alin. 4 ?i 5 Noul Cod de procedura civila.