Condi?ia anteriorita?ii crean?ei creditoarei constatate in raport de actul atacat, incheiat de catre debitor pentru fraudarea sa
(Decizie nr. 463R din data de 12.05.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Ac?iune pauliana.
Condi?ia anteriorita?ii crean?ei creditoarei constatate in raport de actul atacat, incheiat de catre debitor pentru fraudarea sa. Situa?ia creditorului viitor.
Sediul materiei: art. 975 C.Civ
Potrivit prevederilor art.975 C.Civ, creditorii pot in nume personal, sa atace actele viclene, facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor.
Cerin?a anteriorita?ii crean?ei creditoarei in raport de actul fraudulos atacat nu este imperativa. Dupa cum a consacrat doctrina (C. Statescu, C.Birsan, ,,Drept civil. Teoria Generala a obliga?iilor,, Edit. ALL 1995, paginile 308 ?i 310) ?i jurispruden?a relevanta a instan?elor judecatore?ti (decizia nr.15/1962 a fostului Trib. Suprem citata de ace?ti autori), atunci cind debitorul incheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv chiar daca este vorba despre un act incheiat anterior dreptului sau de crean?a atunci cand sunt indeplinite, ?i celelalte cerin?e ale ac?iunii revocatorii referitoare la prejudicierea recurentei, la complicitatea la frauda a coc-contractantei, la caracterul cert, lichid ?i exigibil al crean?ei acestei creditoare,.
(Decizia civila nr.463R/ 12 mai 2016 pronuntata de CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA)
Prin actiunea inregistrata in data de 17 mai 2012 pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr.20505/299/2012, reclamanta DA a chemat in judecata pe paratele RN ?i RAM, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna, pe calea actiunii pauliene, revocarea contractului de vanzare cumparare nr.1074/16.04.2010, precum si obligarea paratelor la plata cheltuielilor pricinuite de prezentul proces.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a aratat ca in data de 29.01.2010 a incheiat un contract de imprumut cu parata RN. Prin actul aditional nr.188/04.02.2011, partile au modificat termenul de scadenta, stabilindu-l la data de 31.07.2011.
La scadenta, parata debitoare nu si-a indeplinit obligatia de restituire a sumei, astfel incat reclamanta a procedat la executarea silita a contractului de imprumut. Cu ocazia procedurilor de executare silita, s-a constatat ca debitoarea are un singur imobil in proprietate, care este ipotecat in favoarea BCR, pana la concurenta sumei de 48.000 EURO. Dupa ce a efectuat mai multe demersuri, reclamanta a aflat ca anterior, in data de 16.04.2010, RN a instrainat paratei RAM, sotia fiului paratei RN, apartamentul situat in Str. GVB, nr.8, bl.13/7, scara 1, et. 3, ap. 13, sector 1, Bucuresti.
Reclamanta a mai aratat ca in anul 2002, acelasi imobil fusese vandut de tertul dobanditor catre debitoare, de unde ar rezulta ?i ideea ca membrii familiei RN au vandut intre ei imobilele cu scopul de a lua credite in mod fraudulos sau de a-si crea starea de insolvabilitate.
Reclamanta a mentionat in cererea introductiva ca sunt indeplinite conditiile intentarii actiunii pauliene, intrucat inscrisul atacat i-a creat un prejudiciu, creanta sa este certa, lichida si exigibila, parata debitoare a fost pusa in intarziere, iar diminuarea patrimoniului sau s-a produs ca efect al fraudei celor doua parate.
In drept, sunt invocate dispozitiile art.1562 ?i urmatoarele din Codul civil, art.112 ?i urmatoarele si art.274 C.pr.civ.
In data de 29 octombrie 2012, parata RAM a depus prin serviciul registratura intampinare, solicitand instantei respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata ?i obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
Parata a aratat ca RN este fosta sa soacra, fiind despartita definitiv de fiul acesteia. De asemenea, s-a mai men?ionat ca parata nu a avut cunostinta la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare de contractul de imprumut dintre RN si reclamanta. S-a sustinut prin intampinare ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile admiterii actiunii pauliene, lipsind prejudiciul ?i frauda. Astfel, parata a indicat ca nu a existat nici un prejudiciu, cat timp RN mai avea in proprietate un alt apartament si a incasat pretul pentru vanzarea imobilului. In ceea ce priveste frauda, s-a aratat ca parata RAM a aflat despre existen?a contractului de imprumut abia in momentul in care a aflat despre existenta prezentului proces.
La data de 1 noiembrie 2012, au fost depuse prin serviciul registratura cererile de interven?ie voluntara in interes propriu ale numitelor si BG.
Prin cererea de interventie in interes propriu, AM a solicitat instan?ei admiterea in principiu a cererii ?i revocarea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.1074/16.04.2010, ca fiind incheiat in frauda creditorilor vanzatoarei.
In motivarea cererii, intervenienta a aratat ca in data de 05.02.2010 a fost incheiat contractul de imprumut autentificat cu nr. 301/05.02.2010 intre AM, in calitate de imprumutator, si RN, in calitate de imprumutat, avand ca obiect imprumutul sumei de 24.000 EURO si 3.500 dolari USA, cu termenul scadent la data de 31.07.2010.
La doua luni dupa incheierea acestui contract, parata RN a instrainat nurorii sale RAM, apartamentul situat in Str. GVB, nr. 8, bl. 13/7, scara 1, et. 3, ap. 13, sector 1, Bucuresti, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1074/16.04.2010, creandu-si o stare de insolvabilitate. Intervenienta a aratat ca in speta sunt indeplinite conditiile admiterii actiunii pauliene, solicitand admiterea actiunii principale, cu scopul repararii prejudiciului cauzat Mariei Apachi?ei.
In drept, sunt invocate dispozitiile art.975 din Codul civil ?i art.49 C.pr.civ.
In cererea de interventie in interes propriu, BG a solicitat revocarea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.1074/16.04.2010, ca fiind incheiat in frauda creditorilor vanzatoarei.
In motivarea cererii, s-a aratat ca in data de 27.07.2010 a fost incheiat contractul de imprumut autentificat sub nr.1577/27.07.2010, intre BG in calitate de imprumutator ?i RN in calitate de imprumutat, avand ca obiect suma de 23.500 EURO, cu termen scadent la data de 15.12.2010.
S-a mai aratat ca in data de 16 aprilie 2010 a fost incheiat contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.1074 prin care parata RN a instrainat nurorii sale RAM, apartamentul situat in Str. GVB, nr. 8, bl. 13/7, scara 1, et. 3, ap. 13, sector 1, Bucuresti, creandu-si o stare de insolvabilitate. Intervenienta a sustinut ca in cauza sunt indeplinite conditiile admiterii actiunii pauliene, iar in ceea ce priveste anterioritatea creantei sale, a fost invocata practica judiciara in sensul ca actul fraudulos de instrainare savarsit in scopul sustragerii unui bun de la confiscare sau de la urmarirea silita este revocabil.
In drept, sunt invocate dispozitiile art.975 din Codul civil ?i art.49 C.pr.civ
La termenul din 2 noiembrie 2012, reclamanta a depus copie certificata a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1074/16.04.2010 (41-43), iar instanta a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a taxei judiciare de timbru in cuantum de 5742,8 lei ?i timbru judiciar de 8 lei, in sarcina intervenientei AM obligatia de plata a taxei judiciare de timbru in cuantum de 3797,52 lei ?i timbru judiciar de 5 lei, iar in sarcina intervenientei BG obligatia de plata a taxei judiciare de timbru in cuantum de 3620,3 lei si timbru judiciar de 5 lei, asa cum rezulta din incheierea de la fila 45 din dosar.
In data de 7 noiembrie 2011, intervenienta BG a formulat o cerere prin care a solicitat reducerea taxei judiciare de timbru cu 50% si esalonarea taxei reduse, iar in subsidiar esalonarea platii taxei judiciare, depunand inscrisuri doveditoare (f. 49-64). Prin incheierea din 23 noiembrie 2012 (f. 67), instanta a admis in parte cererea de ajutor public judiciar a petentei si a dispus esalonarea taxei de timbru pe durata a 10 luni, incepand cu decembrie 2012, stabilind o rata lunara de 362,03 lei.
Prin cererea inregistrata in data de 28 noiembrie 2011, intervenienta AM a solicitat instantei sa dispuna reducerea taxelor judiciare instituite in sarcina sa cu 50%, iar in subsidiar, sa dispuna esalonarea platii taxelor judiciare, depunand inscrisuri doveditoare (f. 76-89, 95-97). Prin incheierea din 21 decembrie 2012, instanta a admis in parte cererea de ajutor public judiciar a petentei si a dispus esalonarea taxei de timbru pe durata a 20 de luni, incepand cu luna decembrie 2012, stabilind o rata lunara de 189,87 lei (f. 119).
In data de 11 decembrie 2012, parata RAM a depus prin serviciul registratura o completare la intampinarea formulata, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii, solicitand respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind inadmisibila. Parata si-a motivat apararea aratand ca cererea introductiva a fost intemeiata pe art. 1562 si urmatoarele din Noul Cod civil, in timp ce contractul de imprumut a fost incheiat la 29.01.2010, cazand sub incidenta dispozitiilor vechiului Cod civil, potrivit art. 3 din Legea 71/2011. A apreciat parata ca invocarea de catre reclamanta ca temei juridic al actiunii civile a unui text de lege inaplicabil in cauza duce la respingerea cererii de chemare in judecata ca inadmisibila.
Parata RN a formulat in data de 14 decembrie 2012 intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata si cerere reconventionala, solicitand instantei sa constate nulitatea absoluta a contractului de imprumut autentificat sub nr.236/29.01.2010, precum si a actului aditional la acesta din 04.02.2011.
In motivare, parata a aratat ca nu a imprumutat niciodata suma de 50.000 EURO de la reclamanta, contractul de imprumut invocat fiind incheiat in urma unor manopere dolosive folosite de DA, cu fraudarea legii. Parata a sustinut ca suma a reprezentat dobanzi calculate in mod arbitrar de reclamanta pentru imprumuturi primite anterior ?i restituite.
Parata a mai sustinut ca a cunoscut-o pe reclamanta in anul 2005, prin intermediul intervenientei AM si ca a imprumutat sume de bani cuprinse intre 5.000-10.000 EURO de la reclamanta, cu o dobanda lunara de 5%, fara a incheia contractele in forma scrisa, sume restituite integral, impreuna cu dobanda.
Incepand cu anul 2008, reclamanta a conditionat acordarea imprumuturilor de incheierea unor contracte in forma autentica. Parata a mentionat ca a mai incheiat mai multe contracte de imprumut cu reclamanta ulterior anului 2008, insa in ceea ce priveste suma de 50.000 de EURO din contractul nr.236/29.01.2010, aceasta nu a fost niciodata primita efectiv, ci a constat in dobanzi calculate de reclamanta la sumele imprumutate anterior.
Parata a indicat cauza de nulitate a contractului nr.236/29.01.2010 ca fiind frauda la lege, respectiv camatarie, aratand ca a formulat un denunt aflat in instrumentare la D.G.P.M.B. Sectia 11 Politie.
In ceea ce priveste apartamentul instrainat paratei RAM, parata RN a sustinut ca nu a reprezentat niciodata un bun in garantarea vreunui imprumut primit de la reclamanta, dar si ca reclamanta este un simplu creditor chirografar, fara a avea o garantie reala. De asemenea, parata a sustinut ca nu sunt indeplinite in speta conditiile pentru a fi admisa actiunea pauliana, lipsind prejudiciul si frauda.
In drept, sunt invocate dispozitiile art.115-120 C.pr.civ.
In dovedirea pretentiilor formulate, a fost solicitata incuviintarea probei cu inscrisuri, a probei testimoniale si a interogatoriului.
La termenul din 14 decembrie 2012, reclamanta a depus dovada achitarii taxei judiciare de timbru (f. 106), iar instanta, in temeiul art. 49 C.p.c., a admis in principiu cererile de interventie in interes propriu formulate de AM si de BG, asa cum a rezultat din incheierea aflata la fila 114 din dosarul cauzei.
In data de 8 februarie 2013, parata RAM a depus intampinare la cererea de interventie in interes propriu formulata de BG,solicitand instantei respingerea acesteia ca neintemeiata.
In motivare, parata a aratat ca in speta nu sunt indeplinite conditiile art. 975 din vechiul Cod civil, lipsind prejudiciul si frauda. Mai mult, s-a mai invocat faptul ca in ceea ce priveste creanta intervenientei, nu este indeplinita cerinta anterioritatii sale in raport de actul atacat, intrucat actul atacat a fost incheiat in luna aprilie 2010, iar contractul de imprumut in luna iulie 2010, cu termenul de scadenta la data de 15.12.2012.
Parata a mai aratat faptul ca nu este indeplinita conditia referitoare la frauda, intrucat aceasta nu a cunoscut existenta contractului de imprumut incheiat de BG cu RN. In plus, s-a mai indicat ca parata a divortat de fiul paratei RN in anul 2003, relatiile dintre acestea racindu-se odata cu trecerea timpului.
La aceeasi data, 8 februarie 2013, parata RAM a depus intampinare si cu privire la cererea de interventie in interes propriu formulata de AM, solicitand respingerea acesteia ca neintemeiata.
Parata a aratat ca in speta nu sunt indeplinite conditiile pentru a se dispune admiterea actiunii pauliene, lipsind frauda si prejudiciul. S-a aratat ca la momentul instrainarii imobilului parata RN mai detinea si alte bunuri, astfel incat nu a fost creata o stare de insolvabilitate, dar si ca RAM nu a avut cunostinta de existenta contractului de imprumut cu nr. 301/05.02.2010.
In plus s-a mai mentionat ca la data incheierii actului atacat, 16 aprilie 2010, creanta intervenientei AM nu era scadenta, termenul de scadenta fiind stabilit la 31.07.2010.
Reclamanta DA a formulat o intampinare la cererea reconventionala a paratei RN, prin care a invocat exceptia tardivitatii cererii reconventionale, iar in subsidiar a solicitat instantei respingerea cererii reconventionale ca fiind neintemeiata.
Reclamanta a sustinut ca cererea reconventionala a fost formulata cu depasirea termenului prevazut de art.134 C.p.c. si a aratat ca nu este de acord cu judecarea impreuna a celor doua cereri.
S-a mai sustinut ca inscrisul contract cu nr. 236/29.01.2011 este un inscris autentic ce se bucura de prezumtia de validitate care nu poate fi combatuta decat prin procedura inscrierii in fals. In plus, parata RN a scris in data de 4 februarie 2011 o declaratie prin care a recunoscut ca pentru sumele imprumutate nu i s-a perceput nici o dobanda. Reclamanta a considerat ca transmiterea imobilului intre RN si nora sa RAM a fost o operatiune fictiva prin care s-a urmarit iesirea bunului din patrimoniul debitoarei cu scopul vadit ca urmarirea bunului sa nu mai poata fi facuta de creditori.
Reclamanta a anexat copie certificata a declaratiei din 4.02.2011 (f. 134).
La termenul din 15 februarie 2013, instanta a pus in discutia contradictorie a partilor si a calificat exceptia inadmisibilitatii invocata de parata RAM ca fiind o aparare de fond si a luat act de faptul ca reclamanta a inteles sa nu mai sustina exceptia tardivitatii cererii reconventionale. Instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri, interogatoriile reciproce si proba testimoniala cu cate un martor.
La data de 26 martie 2013, a fost depusa prin serviciul registratura o adresa emisa de Politia Sectorului 3 – Sectia 11 Politie (f. 142).
La termenul din data de 12 aprilie 2013, au fost depuse de parata RAM sentinta civila nr. 7180/18.11.2003 a Judecatoriei Sectorului 1 (f. 154-155), incheierea nr.44488/20.08.2012 (f. 157), extras de carte funciara (f. 158) in copii certificate, si de catre reclamanta contractul de imprumut nr.362/27.02.2008 (f.159), declaratie nr. 135/29.01.20109 (f. 160), contract de imprumut nr. 136/29.01.2010 (f. 161), declaratie nr. 239/29.01.2010 (f. 162), contract de imprumut nr.236/29.01.2010 (f. 163-164), declaratie din 04.02.2011 (f. 165), contract de imprumut nr.2304/31.10.2008 (f. 166), contract de imprumut nr.1577/27.07.2010 (f. 168).
La acelasi termen, instanta a administrat proba cu interogatoriile reciproce ale partilor, raspunsurile fiind consemnate in dosarul cauzei, la filele 169-206 si proba testimoniala, procedand la audierea martorilor TG, TD si DS, declaratiile acestora aflandu-se in dosar la filele 207-212.
De asemenea la termenul din 12 aprilie 2013, parata RN a depus cerere de ajutor public judiciar, solicitand instantei scutirea de la plata taxei judiciare de timbru datorate pentru solutionarea cererii reconventionale, depunand si inscrisuri doveditoare (f. 214-231).
Cererea a fost respinsa de catre instanta ca neintemeiata prin incheierea din 26 aprilie 2013. La data de 10 mai 2013, parata a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsa ca neintemeiata prin incheierea din data de 5.06.2013.
La termenul din 21 iunie 2013, instanta a pus in discutia partilor exceptia netimbrarii cererii reconventionale formulate de parata RN, pe care a admis-o si exceptia insuficientei timbrari a cererii de interventie in interes propriu formulate de AM, pe care de asemenea a admis-o.
In data de 27 iunie 2013, parata RAM a depus prin serviciul registratura concluzii scrise precum si chitanta nr.355/19.10.2012 (f.263), chitanta nr.357/01.11.2012 (f.264),iar reclamanta DA a depus concluzii scrise si inscrisuri.
Prin sentinta civila nr.15082/28.06.2013 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, s-a admis exceptia netimbrarii cererii reconventionale, formulata de parata-reclamanta RN; s-a admis exceptia insuficientei timbrari a cererii de interventie formulata de intervenienta in interes propriu AM; s-a admis actiunea principala formulata de reclamanta DA, in contradictoriu cu paratii RN si RAM; s-a admis cererea de interventie principala formulata de intervenienta in interes propriu BG, in contradictoriu cu paratele RN si RAM; s-a dispus anularea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1074/16.04.2010 de BNPA TAM; s-a dispus ca anularea contractului are efecte relative, numai intre partile prezentului dosar; a fost anulata cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta in interes propriu AM, in contradictoriu cu paratele RN si RAM ca insuficient timbrata; a fost anulata cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta RN in contradictoriu cu reclamanta-parata DA ca neintemeiata; au fost obligate paratele la plata catre reclamanta a sumei de 5748 lei reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
In data de 29 ianuarie 2010, intre reclamanta DA, in calitate de imprumutator, si parata RN, in calitate de imprumutat, a fost incheiat contractul autentificat sub nr.236/29.01.2010 (f. 4), avand ca obiect suma de 50.000 euro, partile stabilind termen de restituire data de 29.01.2011.
Prin actul aditional autentificat cu nr. 188/04.02.2011 (f. 5), aceleasi parti au modificat contractul de imprumut, in sensul ca au stabilit ca termen de scadenta data de 31.07.2011.
La implinirea termenului de scadenta, parata RN nu si-a indeplinit obligatia contractuala de a restitui suma imprumutata, astfel incat reclamanta a procedat la executarea silita a obligatiei.
Prin adresa comunicata tertului poprit S.C. RC S.R.L. in data de 23.04.2012 (f. 9), a fost infiintata poprirea asupra cotei de 1/3 din venitul tarifar net pe care debitoarea il obtinea de la aceasta societate. De luarea acestei masuri a fost instiintata si debitoarea RN, prin comunicarea efectuata in data de 24 aprilie 2012.
Instanta a constatat ca primirea comunicarii a fost confirmata si semnata de catre parata RAM, care s-a recomandat agentului ca fiind ruda, respectiv nora paratei RN (f. 8).
Avand in vedere ca tertul poprit nu a respectat interdictia de a plati reclamantei sumele de bani, reclamanta, prin executor judecatoresc, a efectuat demersuri in urma carora a aflat parata detine in proprietate un singur imobil, situat in Bucuresti, Bdul CRP, nr.10, bloc 3, scara 2, parter, ap 47, in privinta caruia in cartea funciara este inscris un drept de ipoteca pana la concurenta sumei de 48.000 euro, precum si alte sarcini, sustineri care nu au fost contestate de catre cele doua parate.
In continuare, din extrasul de carte funciara pentru informare (f. 3), rezulta ca in data de 16 aprilie 2010, parata RN i-a transmis paratei RAM dreptul de proprietate cu privire la imobilul din Bucuresti, Str. GVB, nr.8, bl. 13/7, scara 1, et. 3, ap. 13, sector 1.
Reclamanta a considerat ca prin incheierea contractului de vanzare cumparare cu nr. 1074/16.04.2010 i-a fost creat un prejudiciu si a solicitat instantei desfiintarea acestui contract pe calea actiunii pauliene.
Analizand apararea de fond formulata de parata RAM in sensul ca actiunea reclamantei este inadmisibila intrucat a fost intemeiata in drept pe art. 1562 si urmatoarele din Codul civil, instanta a constatat ca aceasta este nefondata.
Contractul de imprumut cu nr 236/29.01.2010 a fost incheiat anterior intrarii in vigoare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil. Potrivit art.3 din Legea nr.71/2011, actele juridice incheiate inainte de intrarea in vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii lor, iar potrivit art.116, dispozitiile art.1558-1565 din Codul civil se aplica si creditorilor ale caror creante s-au nascut inainte intrarii sale in vigoare, daca scadenta se situeaza dupa aceasta data.
Avand in vedere faptul ca termenul de scadenta a fost stabilit la 31.07.2011, anterior intrarii in vigoare a Noului Cod civil, contractului de imprumut incheiat intre reclamanta si parata ii sunt aplicabile dispozitiile Codului civil din 1864.
Instanta a amintit ca potrivit principiului de drept iura novit curia, judecatorul nu este tinut de textul de lege indicat de parte, ci trebuie sa aplice acel text de lege care corespunde situatiei de fapt calificata juridic de catre parte.
Asadar, instanta a analizat pretentia supusa judecatii prin prisma art.975 din Codul civil din 1864 potrivit caruia creditorii pot asemenea, in numele lor personal, sa atace actele viclene, facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor.
Actiunea revocatorie este acea actiune prin care creditorul poate cere desfiintarea pe cale judecatoreasca a actelor juridice incheiate de catre debitor in vederea prejudicierii sale.
In primul rand, reclamanta DA este un creditor chirografar al paratei RN, din contractul cu nr.236/29.01.2010, rezultand ca a fost garantata indeplinirea obligatiei cu toate bunurile mobile si imobile prezente si viitoare. Asadar, are calitatea procesuala ceruta de art.975 C. civil de a promova aceasta actiune.
In al doilea rand, in ceea ce priveste conditia ca actul atacat sa fi creat creditorului un prejudiciu, instanta a constatat ca prejudicierea creditorului se concretizeaza in faptul ca prin incheierea unui act juridic, debitorul isi mareste sau isi creeaza o stare de insolvabilitate.
In speta, din inscrisul aflat la filele 41-43 din dosar, rezulta ca in data de 16 aprilie 2010 parata RN i-a instrainat paratei RAM imobilul din Bucuresti, Str. GVB, nr.8, bl.13/7, scara 1, et.3, ap.13, sector 1, pentru pretul de 98.000 euro.
Urmarea vanzarii imobilului din str. GVB a fost faptul parata a ramas cu un singur imobil in proprietate, cel din Bdul RCP, care este ipotecat pana la concurenta sumei de 48.000 euro, din vanzarea caruia ar fi putut fi satisfacute creantele creditorilor.
In ciuda demersurilor efectuate in procedura executarii silite, reclamanta DA a fost pusa in situatia in care creanta sa in cuantum de 50.000 euro sa nu poata fi indestulata intrucat executarea imobilului din Bdul RCP ar fi satisfacut cu prioritate creditorii ipotecari, iar in patrimoniul debitoarei nu au fost gasite alte bunuri ce ar putea fi executate silit. Prejudiciul a constat astfel in imposibilitatea reclamantei DA de a-si incasa creanta fara aducerea imobilului vandut in patrimoniul debitoarei RN.
In ceea ce priveste conditia existentei fraudei debitorului, ea consta in aceea ca debitorul a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor. El si-a dat seama ca prin incheierea acelui act si-a creat o stare de insolvabilitate, fiind indiferent daca actul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros.
In speta, la incheierea contractului de vanzare cumparare, parata RN a avut cunostinta de sumele de bani ce trebuiau restituite atat reclamantei, cat si intervenientei am, dar si de imprejurarea ca imobilul din Bdul RCP era ipotecat in favoarea BCR, astfel incat nu ar fi putut indestula creantele creditorilor. Asadar, parata RN a avut cunostinta despre faptul ca prin vanzarea imobilului si-a creat o stare de insolvabilitate.
Aceasta rezulta si din faptul ca aceasta a contractat, intr-o scurta perioada de timp, mai multe imprumuturi intr-un cuantum ridicat (potrivit contractelor nr.236/29.01.2010, nr.301/05.02.2010, nr.1577/27.07.2010), cunoscand faptul ca nu are mijloace financiare pentru a le restitui.
In ceea ce priveste cerinta potrivit careia creditorul trebuie sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila si, in principiu, anterioara actului atacat, instanta a constatat ca este indeplinita.
Creanta reclamantei este certa, existenta ei rezultand din contractul de imprumut cu nr.236/29.01.2010 care a fost recunoscut de debitoare prin semnarea acestuia.
Creanta este lichida, catimea ei fiind determinata prin contractul de imprumut, fiind vorba despre 50.000 euro si este exigibila, data scadentei fiind 31.07.2011.
Fiind un act juridic cu titlu oneros, pentru admiterea actiunii este necesar sa fie dovedita si complicitatea la frauda a tertului dobanditor, care consta in faptul ca tertul a cunoscut ca prin incheierea actului atacat debitorul a devenit insolvabil.
In practica judecatoreasca s-a stabilit ca aceasta conditie este indeplinita si atunci cand tertul, desi nu a cunoscut intentia debitorului de a prejudicia interesele creditorului, a cunoscut totusi ca prin actul pe care il incheie s-a creat sau s-a marit insolvabilitatea debitorului. In acest sens a hotarat si instanta suprema prin decizia nr.101/17 ianuarie 2006, stabilind ca in cadrul actiunii revocatorii, complicitatea tertului in cazul incheierii unui act cu titlu oneros trebuie considerata indeplinita si in situatia in care tertul, desi n-a cunoscut intentia debitorului de a prejudicia interesele creditorului, a cunoscut totusi ca prin actul la care participa a creat sau a urmarit insolvabilitatea debitorului.
Din probatoriul administrat in dosarul cauzei rezulta faptul ca parata RAM, tert dobanditor, a avut cunostinta ca prin vanzarea imobilului, parata RN si-a creat o stare de insolvabilitate.
Instanta a retinut ca atitudinea nesincera a acestei parate rezulta si din faptul ca, desi in intampinare (fila 28 ds.) a sustinut ca a luat cunostinta de contractul de imprumut in momentul in care a aflat ca este chemata in proces ca parata, in raspunsul la interogatoriu, la intrebarea nr.2 a mentionat ca a fost la reclamanta acasa dupa ce a aflat de inceperea executarii silite in baza contractului de imprumut, rezultand deci ca a avut cunostinta de acesta anterior demararii procesului (fila 169 ds.).
De asemenea, desi la fila 8 din dosar exista dovada comunicarii infiintarii popririi, semnata de catre aceasta parata, impotriva careia nu s-a inscris in fals, in raspunsul la interogatoriu, la intrebarea nr. 8, a mentionat ca nu stie despre ce e vorba ( fila 170 ds.)
In interogatoriul administrat, parata RAM a afirmat ca din moment ce a platit pretul imobilului, nu a interesat-o daca RN si-a creat sau nu o stare de insolvabilitate (intrebarea 6, fila 197). Nu s-a facut insa dovada ca pretul a fost achitat efectiv, parata RAM nefacand nici dovada ca a avut venituri cu care sa plateasca contravaloarea imobilului, desi a sustinut ca a contract mai multe imprumuturi pe care ulterior le-a restituit in urma vanzarii unui apartament si a unui autoturism ( raspunsul la intrebarea nr. 9, fila 170).
In plus, din declaratia martorului DS, vecin cu parata RAM, rezulta ca din anul 2002, parata RAM locuieste in imobilul din str. GVB, iar parata RN a locuit acolo pana in anul 2010. Aceasta depozitie contrazice sustinerile paratei RAM, care in raspunsul la interogatoriu (intrebarea nr. 9, fila 199 ds.) a mentionat ca in imobil fostul sot a locuit pana in 2005-2006, cand s-au despartit, iar parata RN a mai locuit putin (doua trei zile), dupa care a parasit imobilul, fapt ce releva nesinceritatea acesteia.
De asemenea, desi a sustinut ca relatiile sale cu parata RN sunt reci, aceasta din urma, in raspunsul la interogatoriu la intrebarea nr. 5, a mentionat ca in prezent, in imobilul din str.GVB nr.11/13, apartinand paratei RAM, se afla sediul unei firme a sale, ce este in faliment.
In temeiul art.1203 C. civ, instanta a prezumat ca, locuind in acelasi imobil timp de mai multi ani, pana la momentul instrainarii imobilului, cele doua parate ar fi putut purta discutii referitoare la imprumuturile contractate de catre fosta soacra, precum si la situatia sa financiara.
Fiind indeplinite conditiile cerute de art.975 C.Civil, instanta a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta DA si dispune desfiintarea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1074/16.04.2010 de BNPA TAM. Contractul de vanzare cumparare este inopozabil reclamantei DA, in limita creantei constatate prin contractul de imprumut autentificat sub nr. 23/29.01.2010.
Referitor la cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta BG, instanta a constatat ca, in data de 27 iulie 2010, intre intervenienta BG, in calitate de imprumutator, si parata RN, in calitate de imprumutat, a fost incheiat contractul autentificat sub nr. 1577/27.07.2010 (f. 39-40), avand ca obiect suma de 23.500 euro, partile stabilind termenul de restituire la 15.12.2010.
Instanta a constatat ca intervenienta BG este un creditor chirografar al paratei RN, creanta sa fiind garantata cu toate bunurile mobile si imobile ale debitoarei, avand deci calitatea procesuala ceruta de art. 975 C. civ.
In ceea ce priveste conditia ca prin actul atacat sa fi fost creat un prejudiciu creditorului, instanta a constatat ca prin incheierea contractului de vanzare cumparare, intervenienta a fost pusa in situatia de a nu-si mai putea recupera creanta, deoarece debitoarea si-a creat o stare de insolvabilitate.
In interogatoriul administrat, la intrebarea 8 de la fila 203, parata RN a declarat ca in prezent nu mai are nimic, intervenienta aflandu-se in imposibilitatea de a-si indestula creanta de 23.500 euro.
In ceea ce priveste cerinta referitoare la frauda debitorului, instanta a retinut ca parata RN a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului de instrainare fata de creditoarea sa BG, si-a dat seama ca prin incheierea contractului de vanzare cumparare si-a creat o stare de insolvabilitate.
Referitor la creanta intervenientei, aceasta este certa, existenta ei rezultand din contractul de imprumut cu nr. 1577/27.07.2010 (f. 39-40), care a fost insusit de debitoare prin semnare.
Creanta este si lichida, cuantumul ei de 23.500 euro fiind determinat prin contractul de imprumut, si este si exigibila, fiind implinit termenul de scadenta, 15.12.2010.
In legatura cu cerinta ca creanta sa fie anterioara actului atacat, instanta a apreciat ca atunci cand debitorul incheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv, chiar daca este vorba despre un act incheiat anterior nasterii dreptului sau de creanta.
Parata RN a declarat ca a investit suma de bani obtinuta in urma vanzarii imobilului in afaceri, astfel incat chiar la momentul contractarii imprumutului de la intervenienta BG debitoarea avea cunostinta de insolvabilitatea sa, si de neputinta de a fi executata silit in cazul in care nu si-ar fi indeplinit obligatia de restituire a sumei de 23.500 euro.
Referitor la conditia complicitatii la frauda a tertului, in speta din intreg probatoriul administrat rezulta ca parata RAM a cunoscut faptul ca prin actul pe care l-a incheiat s-a creat starea de insolvabilitate a debitoarei.
Din declaratia martorului DS, coroborata cu raspunsurile paratei RAM la interogatoriu instanta a tras concluzia ca parata a cunoscut ca prin cumpararea imobilului acesta nu ar mai fi putut executat silit in cazul neindeplinirii obligatiilor paratei RN, si ca aceasta nu dispunea de alte bunuri.
Drept urmare, in temeiul art.975 C.civ., instanta a admis cererea de interventie voluntara in interes propriu formulata de intervenienta BG.
Avand in vedere faptul ca actiunea revocatorie este proprie creditorului care o intenteaza, desfiintarea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1074/16.04.2010 de BNPA TAM produce efecte relative, astfel incat va fi reparat doar prejudiciul suferit de reclamanta DA si de intervenienta in interes propriu BG, in limitele creantelor constate prin cele doua contracte de imprumut, respectiv nr. 236/29.01.2010 autentificat de BNPA MM si nr.1577/27.07.2010 de BNPA MM.
In sedinta din 21 iunie 2013 instanta a admis exceptia de netimbrare a cererii reconventionale formulate de parata RN, asa cum a rezultat din incheierea care face parte integranta din prezenta hotarare, motiv pentru care, in baza art.20 alin.3 din legea nr. 146/1997, a anulat cererea reconventionala avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de imprumut autentificat sub nr. 236/29.01.2010 de BNPA MM ca netimbrata.
Prin aceeasi incheiere, instanta a admis exceptia de insuficienta timbrare a cererii de interventie in interes propriu formulate de intervenienta AM, in consecinta va anula cererea de interventie in interes propriu ca insuficient timbrata, in baza art. 20 alin. 3 din legea nr.146/1997.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la obligarea paratelor la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata, instanta a retinut ca potrivit art.274 alin.1 C.p.c., partea care cade in pretentii a fost obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata. Avand in vedere admiterea cererii principale, instanta a obligat paratele sa plateasca reclamantei suma de 5748 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, asa cum a rezultat din chitanta seria BCIT nr.1031140/10.12.2012 (f. 106). Avand in vedere ca dovada achitarii onorariului de avocat a fost depusa dupa incheierea dezbaterilor, instanta nu putea avea in vedere chitanta nr. 271/09.03.2013.
Impotriva sentintei civile mai sus mentionate, in termen legal au formulat apel RAM, RN si A M.
Apelanta RAM a invocat urmatoarele motive de apel:
1. Hotararea apelata este nelegala intrucat, contrar celor solicitate prin cererea de chemare in judecata, respectiv revocarea contractului de vanzare-cumparare autentificat nr. 1074/16.04.2010 si contrar celor analizate in speta, pronunta o solutie diferita.
Astfel, cu toate ca in considerentele hotararii se analizeaza indeplinirea conditiilor de admisibilitate ale actiunii pauliene, prevazute de art.975 C.civ, prin hotararea apelata, instanta pronunta nulitatea contractului de vanzare cumparare nr.1074/16.04.2010 de BNPA TAM.
Fata de natura juridica si de efectele total diferite ale celor doua institutii de drept, respectiv revocarea si nulitatea, hotararea instantei de fond este nelegala, intrucat institutia nulitatii se delimiteaza clar de alte cauze de ineficacitate ale actului juridic cum este in speta, revocarea.
Solutia instantei de fond este nelegala si din prisma faptului ca dispune „anularea are efecte relative numai intre partile prezentului dosar", intrucat efectele admiterii actiunii pauliene urmeaza sa se produca numai fata de creditorii ale caror actiuni au fost admise.
Astfel, hotararea pronuntata nu poate produce efecte fata de toate partile din dosar intrucat parte este si intervenienta in interes propriu A M a carei cerere a fost anulata ca insuficient timbrata. Prin urmare, hotararea pronuntata este nelegala intrucat din modul in care a fost redactat dispozitivul se intelege ca efectele admiterii actiunii s-ar produce si fata de aceasta intervenienta care, prin netimbrarea cererii sale, a inteles sa renunte in exercitarea actiunii sale.
2. Hotararea apelata, prin argumentele expuse, in pofida probelor administrate este rezultatul unei stari de fapt distorsionate si in vadita contradictie cu realitatea.
Apelanta-parata RAM s-a casatorit cu fiul intimatei-parate, RN, la 22.02.1997 din convietuirea lor rezultand un copil, respectiv minora AF, nascuta la 04.03.1997.
Conform sentintei civile nr.7180 pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti, dosar nr. 12013/2003, casatoria dintre RAM si RS a fost desfacuta din culpa comuna.
In timpul casatoriei, cei doi soti au dobandit in proprietate, prin contractul de vanzare cumparare autentificat nr.3017/15.06.1998, apartamentul nr.l3J situat in Bucuresti, str. GVB nr.8, bl. 13/7, sc.l, et.3, sector 1.
Ulterior, apelanta-parata s-a impacat cu fostul sot si in ideea de a nu repeta greselile din trecut au hotarat sa inceapa o viata noua in Italia.
Neintelegerile dintre soti ce au determinat despartirea s-au datorat in exclusivitate intimatei-parate RN care nu a agreat niciodata casatoria fiului ei R S M cu apelanta-parata RAM.
Avand nevoie de bani pentru a-si asigura un minim necesar in Italia, apelanta-parata si fostul ei sot (de acum concubin) au hotarat a vinde apartamentul cumparat in cursul anului 1998, intimata-parata RN exprimandu-si dorinta de a-l cumpara. In acest sens a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare cu ipoteca autentificat nr. 2655/18.09.2002 BNP ARN.
De la bun inceput, intre partile contractante a existat intelegerea ca la momentul stingerii obligatiilor contractate de RN cu BCR (contractul de credit nr.1020 din 18.09.2002) apartamentul ce face obiectul vanzarii sa fie rascumparat de apelanta-parata R M A.
In perioada concubinajului, apelanta-parata RAM a achizitionat impreuna cu RS prin contractul de vanzare-cumparare nr. 165/02.02.2004 un apartament situat in Bucuresti, str. GVB nr. 11-13, bl. 8/3, sc.l, parter, sector 1, avand in vedere ca in urma reluarii convietuirii a rezultat un al doilea copil.
Conform graficului de rambursare emis de BCR din 11.03.2010 rezulta ca prin ordinul de incasare nr.2010031100016776 din 11.03.2010, intimata-parata RN a achitat integral contractul de imprumut ipotecar nr. 1020/2002, fiind stinse astfel toate obligatiile contractuale.
Respectand termenii intelegerii incheiate cu fiul sau si fosta sa nora RAM, intimata-parata RN a vandut prin act autentic apartamentul nr. 13 situat in Bucuresti, str. GVB nr.8, sector 1 la 16.04.2010, pretul de 98.000 Euro fiind achitat integral pe data autentificarii actului de vanzare-cumparare.
Toate probele administrate in cauza atesta fara echivoc ca de la momentul achizitionarii (1997) si pana la momentul actual, imobilul ce face obiectul revocarii a fost folosit exclusiv de apelanta-parata, fostul ei sot si de copiii acestora.
Intr-adevar, la 24.04.2012 (fila 8 dosar), RAM a primit procesul-verbal emis de BEJ PCG prin care se instiinta instituirea unei popriri pe numele intimatei-parate RN. O astfel de instiintare a creat temeri apelantei care a purces la verificarea cauzelor instituirii popririi, insa fost sa soacra RN nu i-a dat nici un fel de detalii in acest sens.
Contrar celor retinute de instanta de fond, probele cauzei atesta fara dubiu ca apelanta R A M a luat cunostinta de imprumuturile contractate de fosta sa soacra exclusiv cu ocazia chemarii sale in judecata, respectiv dupa luna mai 2012.
Inscrisurile depuse la dosar atesta ca RN a contractat mai multe imprumuturi de la creditoarea-reclamanta DA, respectiv: contractul de imprumut nr. 362/27.02.2008 BNP Asociati Miu si Molcut; contractul de imprumut nr. 136/29.01.2009 BNP MM; contractul de imprumut nr. 236/29.01.2010.
Conform declaratiilor autentificate cu nr.135/29.01.2009 si nr. 285/29.01.2010, DA recunoaste ca a primit de la debitoarea RN in integralitate sumele imprumutate mentionand ca nu mai are nici o pretentie de nici o natura de la aceasta.
Prin cel de-al treilea contract de imprumut, nr. 236/29.01.2010, RN a contractat de la DA un imprumut in valoarea de 50.000 Euro „cu termen de restituire la 22.01.2011", iar prin actul aditional nr.188/14.02.2011, partile contractante au negociat un nou termen de scadente, respectiv la 31.07.2011.
Sentinta apelata, ignorand deopotriva succesiunea evenimentelor ce au precedat autentificarea contractului de vanzare-cumparare 1074/16.04.2010, dar si probatoriile administrate de apelanta-parata RAM, a apreciat ca in speta, actul juridic cu titlu oneros incheiat este rezultatul unei fraude, complicitatea tertului dobanditor fiind evidenta si neechivoca.
Probele citate de instanta in sustinerea argumentelor mai sus expuse confera in realitate, o alta situatie de fapt, dovada instiintarii popririi existenta la fila 8 consemnand fara echivoc ca la data de 12.04.2012 RAM a semnat procesul-verbal de comunicare a popririi emis de BEJ PCG, ocazie cu care nu au fost predate nici un fel de ‘inscrisuri, cu atat mai putin contractele de imprumut pe care le citeaza instanta.
In ceea ce priveste concluziile instantei de fond ca apelanta-parata nu ar fi dovedit ca pretul a fost achitat efectiv cu ocazia intocmirii contractului de vanzare-cumparare nr.1074/16.04.2010, instanta de apel urmeaza a respinge o astfel de apreciere fata de dispozitiile art. 1174 si urm. C.civ.
Art.1171 C.civ. defineste inscrisul autentic ca fiind acela care s-a facut cu solemnitatile ceruta de lege, de un functionar public, care are dreptul de a functiona in locul unde actul s-a incheiat. Inscrisul autentic se bucura de o prezumtie de validitate, astfel incat cel care ii foloseste este scutit de orice dovada, proba contrara revenind celui care ii contesta.
Pe de alta parte, inscrisul autentic face dovada absoluta pana la declararea falsului in ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile simturi, respectiv mentiunea ca pretul a fost platit deja de cumparator, valabilitatea consimtamantului exprimat de parii, etc.
Prin urmare, dispozitiile Codului civil consacra opozabilitatea erga omnes a celor constatate prin inscrisul autentic stipuland expres in art.1173 alin (1) „inscrisul autentic face deplina credinta impotriva oricarei alte persoane despre dispozitiile si conventiile ce le constata."
Ramane de neinteles, fata de continutul dispozitiilor citate cum instanta de fond a apreciat ca apelanta-parata RAM nu a facut dovada platii pretului in conditiile in care, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat nr.1074/16.04.2010 BNP TAM se mentioneaza expres ca „pretul vanzarii este de 98.000 Euro echivalent a 405.690,60 lei, la cursul de schimb un Euro = 4,1397 lei, pret pe care cumparatorul l-a achitat integral din surse proprii azi, data autentificarii prezentului act."
In ceea ce priveste dovada platii din surse proprii, instanta de fond a ignorat sustinerile apelantei-parate care a precizat ca in scopul platii integrale a apartamentului s-a folosit de imprumuturi pe care ulterior le-a restituit in urma vanzarii unor bunuri mobile si imobile.
Relevante in acest sens sunt: contractul de vanzare-cumparare 4143/17.09.2010 BNP MS prin care a fost instrainat apartamentul nr.l situat in Bucuresti str. G V B nr. 11-13, bl. 8/3, sc.l, parter, sector 1; contractul de vanzare-cumparare autovehicul marca Audi din 01.11.2010 prin care s-a incasat pretul de 26.500 Euro.
Referitor la prezumtia ca locuind in acelasi imobil si ca pana la momentul instrainarii apartamentului apelanta-parata ar fi putut purta discutii referitoare la imprumuturile contractate de catre fosta sa soacra precum si la situatia sa financiara este nerelevanta din moment ce in cauza nu au fost administrate dovezi din care sa rezulte o astfel de concluzie.
Asa cum s-a aratat deja prin probele administrate, apelanta-parata a locuit in imobil cu fostul sau sot pana in 2005-2006 cand s-au despartit, in acelasi timp parasind imobilul si intimata-parata RN.
De altfel, relatiile cu fosta sa soacra au fost intotdeauna tensionate si numai existenta celor doua minore a creat un culoar de comunicare, fara pretentia de a exista loc de confidente si destainuiri in ceea ce priveste viata si afacerile personale.
Martorul DS, audiat in sedinta publica din data de 12.04.2013 mentioneaza ca „relatia dintre RN si R M A era una rece (...) doamna RN venea destul de rar in vizita la nepoate, iar ultima oara am vazut-o in toamna trecuta.‘‘‘‘
Si martorii audiati de intimata-reclamanta in persoana numitilor T G si T D mentioneaza ca apelanta RAM a fost vazuta prima data in instanta si ca aceasta nu a participat niciodata la intermedierea raporturilor contractuale nascute intre creditoare si debitoarea RN.
In sensul apararilor apelantei pledeaza si raspunsurile la interogatoriu date de intervenientele BG si A M (filele 179 si 181 dosar) care la intrebarile 1 si 2 recunosc ca Roman M A nu a participat niciodata la discutiile purtate de RN in vederea contractarii imprumuturilor, fiind vazuta pentru prima data in instanta, cu ocazia prezentului dosar.
Fara sa-si probeze sustinerile, singura care afirma prezenta apelantei la incheierea contractelor de imprumut cu RN este DA. In mod curios, instanta de fond da valoare probatorie sustinerilor creditoarei, in conditiile in care, aceasta nu reuseste sa demonstreze ca RMA a participat la negocierile precontractuale sau ca a cunoscut, fara echivoc, intentia fostei sale soacre in ceea ce priveste diminuarea patrimoniului sau prin vanzarea imobilului ce face obiectul revocarii.
Cu alte cuvinte, complicitatea la frauda a tertului dobanditor este o concluzie ce are la origine o interpretare distorsionata a realitatii, motiv pentru care instanta de control urmeaza a dispune cenzurarea si sanctionarea modului de solutionare de catre instanta de fond a prezentei cauze.
3. Instanta de fond a pronuntat o hotarare judecatoreasca vadit nelegala interpretand gresit actele normative aplicabile in speta.
Desi instanta de fond a apreciat ca toate conditiile cerute de art.975 C.civ privind admisibilitatea actiunii revocatorii sunt indeplinite in cauza, fata de probatoriul administrat si fata de exigenta dispozitiilor legale aplicabile in speta, aceste conditii nu pot fi apreciate ca indeplinite din perspectiva urmatoarelor considerente:
i) Referitor la prima conditie, dovada insolvabilitatii debitorului trebuie facuta de creditor.
Din probele administrate rezulta ca la data contractarii imprumutului nr.236/29.01.2010 debitoarea-intimata RN avea in patrimoniu atat bunuri mobile cat si bunuri imobile.
De altfel, in contractul mai sus citat, debitoarea RN mentioneaza expres ca „(.,.) garantez restituirea sumei imprumutate cu toate bunurile mele mobile si imobile, prezente si viitoare".
La termenul scadent stipulat prin actul aditional nr. 188/04.02.2011, respectiv la 31.07.2011, debitoarea avea in patrimoniu un apartament (intr-adevar ipotecat), societati comerciale si bunuri mobile care in mod evident puteau face obiectul executarii silite, creditoarea putand a-si indestula pretentiile in limita sumei imprumutate de 50.000 Euro.
Trebuie retinut ca, in procedura executarii silite, creditoarea nu a facut dovada ca apartamentul ce a facut obiectul vanzarii prin contractul nr. 1074/16.04.2010 reprezinta singurul bun susceptibil de executare la data scadentei.
ii). In ceea ce priveste cea de a doua conditie de admisibilitate a actiunii pauliene, frauda debitorului", instanta s-a grabit sa aprecieze ca intimata-parata RN si-a creat si marit in mod constient o stare de insolvabilitate prin vanzare imobilului ce face obiectul actului revocat.
Contractul nr. 1074 a fost incheiat la data de 16.04.2010, respectiv cu un an si jumatate inainte de scadenta (31.07.2011), iar debitoarea, avand afaceri in derulare, in mod sigur avea perspective in onorarea contractului. In plus, prin incasarea pretului de 98.000 Euro, debitoarea nu si-a creat o stare de insolvabilitate, ci dimpotriva, si-a majorat patrimoniul care depasea cu mult valoarea pretentiilor creditoarei.
Prin urmare, la momentul datei de 16.04.2010 cand a fost incheiat contractul de vanzare cumparare nr.1074/16.04.2010,, debitoare nu era insolenta, ci dimpotriva, dovedea putere financiara in vederea stingerii obligatiilor contractuale incheiate cu intimata-reclamanta.
Instanta nu trebuie sa piarda din vedere faptul ca anterior contractului nr. 236/29.01.2010, intre DA si RN au fost incheiate si alte contracte de imprumut (362/2008 si 136/2009) toate fiind onorate de restituiri la scadenta, elocvente in acest sens, fiind declaratiile autentificate nr.135/29.01.2009 si 285/29.01.2010.
Cu alte cuvinte, intre creditoare si debitoare existau antecedente contractuale pe care debitoarea le-a onorat cu buna-credinta, in termenii si conditiile stipulate si agreate de ambele parti.
iii). In ceea ce priveste certitudinea si lichiditatea creantei, nu se poate nega existenta acestora dat fiind contractul de imprumut incheiat in forma autentica, referitor exigibilitatea insa, instanta urmeaza a lua act ca aceasta conditie nu este indeplinita.
Instanta de apel urmeaza a constatat ca si in speta de fata situatia se repeta intrucat titlul executoriu invocat de intimata-reclamanta pe care si-a intemeiat actiunea, nu este suficient; procesele-verbale de executare existente la filele 8 si 9 dosar (din 23.04.2012 si 24.04.2012) confirma o executare partiala si infirma o pretinsa stare de insolvabilitate a debitoarei.
Cu alte cuvinte, creanta a devenit certa, lichida si exigibila in iulie 2011, adica ulterior incheierii actului atacat (16.04.2010) creditoarea-reclamanta avand doar un drept viitor care nu era exigibil.
Prin urmare, instanta de fond a solutionat gresit cauza din perspectiva conditiei numarul 3 a actiunii pauliene.
iv). In ceea ce priveste complicitatea apelantei-parate, hotararea instantei de fond se prevaleaza de o prezumtie motivata pe art.1203 C.civ., retinand ca „locuind in acelasi imobil timp de mai multi ani pana la momentul instrainarii imobilului, cele doua parate ar fi putut purta discutii cu privire la imprumuturile contractate de fosta soacra si cu privire la situatia sa financiara".
Aspectul ca dobanditoarea apartamentului ce face obiectul actului revocat s-ar fi aflat intr-o relatie apropiata cu debitoarea (fosta soacra) nu este reala, nu este dovedita si nu este de natura sa inlature buna-credinta a acesteia.
Potrivit dispozitiilor art.1899 alin .2) C.civ. apelanta-parata, la data de 16.04.2010 cand a devenit proprietara imobilului din Bucuresti, str. GVB nr.8, bl. 13/7, sc.l, et.3, ap.13, sector 1 a dovedit buna-credinta, onorandu-si toate obligatiile contractuale inclusiv plata integrala a pretului stipulat in cuantum de 98.000 Euro.
Nu exista nici o proba la dosar in baza careia sa se poata aprecia faptul ca intre parti a intervenit un pact neserios cu privire la vanzare, motiv pentru care nu se poate retine complicitatea tertului la frauda, nefiind astfel indeplinite rigorile art.975 C.civ.
De altfel, o alta proba ignorata de instanta de fond sunt evidentele de Carte Funciara existente le dosarul cauzei din care rezulta ca nu existau nici un fel de inscrieri referitoare la sarcini ale imobilului - obiect al vanzarii - sau alte mentiuni ce ar fi putut conduce la concluzia de complicitate la frauda a tertului.
In mod corect, instanta de fond ar fi trebuit sa analizeze aceste dovezi si sa solutioneze cauza nu de pe pozitia prezumtiilor ci din perspectiva probelor si in special a inscrisurilor administrate in cauza.
Hotararea instantei de fond este criticabila pentru aceleasi considerente si in ceea ce priveste admiterea cererii de interventie formulata de intimata-intervenienta BG.
Mai mult, analizand cererea formulata din prisma conditiilor de admisibilitate ale actiunii pauliene prevazute de art.975 C.civ, instanta de control urmeaza a observa, conform contractului de imprumut autentificat nr.1577/27.07.2010, ca acesta s-a incheiat la data de 27.07.2010,ulterior contractului de vanzare cumparare nr.1074/16.04.2010, ce se cere a fi revocat.
Prin urmare, in raport de aceasta creditoare nu se verifica nici conditia prevazuta de art.975 C.civ. cu privire la anterioritatea creantei.
De altfel, contrar celor retinute de instanta de fond, nici conditia complicitatii la frauda a tertului nu se probeze, intrucat, astfel cum a aratat deja, nu exista nici o dovada la dosar in baza careia sa se poata aprecia faptul ca intre parti a intervenit un pact neserios cu privire la vanzare si cu atat mai putin ca la momentul incheierii acestuia, apelanta-parata RM A ar fi avut cunostinta ca vanzatoarea-debitoare RN avea intentia de a mai contracta si alte imprumuturi in viitor.
Apelanta RN invoca urmatoarele motive de apel:
In mod gresit au fost admise cererea principala formulata de DA si cererile de interventie formulate de intimatele A M si BG. In mod gresit a fost anulata cererea reconventionala formulate de aceasta apelanta.
1.Considera ca revocarea unui act juridic si anularea acestuia sunt institutii de drept diferite, cu efecte juridice diferite, iar instanta de fond a nesocotit principiul disponibilitatii care guverneaza dreptul nostru civil, pronuntand astfel o solutie nelegala.
2.Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1074/16.04.2010 la BNP Totis Andreia Mura, prin care RN a vandut imobilul apelantei-parate RMA, fosta sa nora, este legal si licit si astfel trebuie sa ramana, in conditiile in care apelanta nu si-a creat o stare de insolvabilitate prin vanzarea, la data de 16.04.2010, a acestui apartament, si nu a avut nici un fel de intelegere cu apelanta R M A, in realitate, acest apartament nu i-a apartinut niciodata.
Mai mult decat atat, acest apartament, situat in Bucuresti, str. GVB nr., bl.13/7, sc., et.3, nr., Sector 1, a apartinut de la bun inceput apelantei-parate RAM si lui, R S, fiind dobandit in proprietate de catre cei doi, in timpul casatoriei acestora, in anul 1998, prin contractul de vanzare cumparare autentificat nr.3017/15.06.1998.
Ulterior, prin contractul de vanzare-cumparare cu ipoteca autentificat nr. 2655/18.09.2002 BNP Romanov Alice Nicoleta, RN a cumparat de la cei doi acest imobil, cu intelegerea ca, la momentul stingerii obligatiilor contractuale fata de BCR (contractul de credit nr. 1020 din 18.09.2002) apartamentul ce face obiectul vanzarii sa fie rascumparat de apelanta-parata RAM.
Conform graficului de rambursare emis de BCR din 11.03.2010, rezulta ca, prin ordinul de incasare nr.2010031100016776 din 11.03.2010, subsemnata
RN a achitat integral contractul de imprumut ipotecar nr. 1020/2002 la data de 11.03.2010.
La data de 16.04.2010, respectand termenii intelegerii incheiate cu fiul si fosta mea sa nora, RN a vandut prin act autentic apartamentul nr. - situat in Bucuresti, str. GVB nr.8, sector 1 la 16.04.2010, pretul de 98.000 Euro fiind achitat integral pe data autentificarii actului de vanzare-cumparare.
De la momentul achizitionarii (1998) si pana la momentul actual, imobilul ce face obiectul revocarii a fost folosit exclusiv de apelanta-parata RAM impreuna cu R S si copiii acestora.
In mod surprinzator, instanta de fond a apreciat ca, in speta, actul juridic cu titlu oneros incheiat este rezultatul unei fraude, complicitatea tertului dobanditor fiind evidenta si neechivoca.
Nu a existat nici o intentie de a frauda si nici o complicitate din partea apelantei-parate RMA.
Aceasta nu a cunoscut faptul ca RN a incheiat vreun contract de imprumut cu vreuna dintre partile din dosar.
Relatiile dintre RN si apelanta-parata RAM, asa cum a aratat in depozitia sa si martorul DS, au fost intotdeauna reci, si priveau exclusiv cresterea nepoatelor mele, fiicele apelantei si ale fiului meu. .
3. In speta dedusa judecatii, nu sunt intrunite conditiile legale pentru a ne afla in prezenta actiunii revocatorii.
Astfel, din probele administrate rezulta faptul ca, la data incheierii contractului de imprumut nr.236/29.01.2010, RN avea in patrimoniu atat bunuri mobile cat si bunuri imobile.
Chiar in cuprinsul contractului, se specifica faptul ca RN, in calitate de debitoare garanteaza restituirea sumei imprumutate cu toate bunurile mele mobile si imobile, prezente si viitoare", apartamentul ce a facut obiectul vanzarii prin contractul nr.1074/16.04.2010 nereprezentand singurul bun susceptibil de executare la data scadentei.
La momentul incheierii contractului a carui revocare se solicita, RN nu se afla in insolenta, ci dimpotriva, avea puterea financiara de a restitui, cu dobanzi mari, sume de bani anterior imprumutate de la reclamanta si interveniente, contractele de imprumut si declaratiile de achitare ale creditoarelor existand la dosarul cauzei.
Toate aceste contracte de imprumut incheiate anterior au fost achitate de RN cu buna-credinta.
Astfel, prin contractul autentificat sub nr.362/ianuarie 2008, reclamanta i-a imprumutat suma de 20.000 Eur, cu aceeasi dobanda lunara de 5% (evident, nementionata in contractul de imprumut) suma si dobanzi pentru 11 luni restituite la data de 22.12.2008, potrivit declaratiei autentificate date de reclamanta, pe care am depus-o la dosarul de fond.
In acelea si conditii, a mai incheiat alte contracte de imprumut, depuse la dosar, penultimul, la data de 29.01.2009, prin care a imprumutat de la reclamanta suma de 30.000 Eur, cu dobanda lunara de 5%, incheind contractul autentificat sub nr. 136/2009, iar la data de 01.02.2009, a mai imprumutat 15.000 Eur, in aceleasi conditii, cu intelegerea de a-i achita dobanda la momentul restituirii imprumuturilor.
La data de 29.01.2010, potrivit declaratiei notariale a acesteia, reclamanta recunoaste ca i-a restituit suma imprumutata, de 30.000 Eur, pretinzandu-i in continuare 39.750 Eur, suma compusa din 18.000 Eur dobanda pe 12 luni pentru suma de 30.000 Eur, 6750 Eur, dobanda pe 9 luni pentru suma de 15.000 Eur, precum si cei 15.000 Eur imprumutati si anterior fara a incheia act autentic.
Pentru aceasta suma, reclamanta i-a mai calculat dobanzi pentru 1 an de zile (12 luni, 5% lunar), suma rezultata fiind de 50.000 Eur, urmand ca RN sa ii dea 50.000 Eur la data de 29.01.2011, peste exact 12 luni, calculate de la data de 29.01.2010, respectiv ianuarie 2011, ulterior data scadenta fiind prelungita prin act aditional la contractul de imprumut, pana in iulie 2011.
Asadar, suma de 50.000 Eu, care face obiectul ultimului contract de imprumut cu reclamanta, nu reprezinta altceva decat dobanzi calculate de DA pentru sume imprumutate si restituite, RN fiind fortata se semneze acest contract de imprumut.
Nu se poate sustine ca RN ?i-a creat o stare de insolvabilitate prin vanzarea la data de 16.04.2010 a apartamentului catre RAM, deoarece, RN, asa cum am aratat anterior, mai avea si are si in prezent in proprietate un alt apartament (cel din sectorul 3).
Mai mult, in urma vanzarii acestui apartament catre R M A, RN a incasat pretul, astfel ca nu ?i-a diminuat in nici un fel patrimoniul si nici nu ?i-a creat o stare de insolvabilitate in detrimentul vreunui creditor, fie el chiar si chirografar.
III. Considera ca, in mod gresit i-a fost anulata ca netimbrata cererea reconventionala.
Astfel, arata ca indeplinea conditiile pentru a putea beneficia de o scutire, reducere sau esalonare a platii taxei judiciare de timbru.
Apelanta AMcritica sentinta primei instante aratand in esenta ca, aceasta a anulat in mod gresit cererea sa de interventie in conditiile in care i se admisese cererea de ajutor public judiciar sub forma esalonarii taxei judiciare de timbru.
Prin decizia civila nr.321 A din 30.01.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a III a Civila a admis apelurile formulate de catre parata RAM ?i de catre parata reclamanta RN in contradictoriu cu intimatele DA si BG impotriva sentintei civile nr.15082/28.06.2013; a admis apelul formulat de intervenienta AMin contradictoriu cu intimatele RAM si RN impotriva sentintei, a schimbat in parte sentin?a in sensul ca a respins ca neintemeiata cererea de interventie voluntara principala formulata de intervenienta BG ?i a anulat in parte sentinta in sensul ca a inlaturat dispozitia privind anularea ca netimbrata a cererii de interventie voluntara formulata de intervenienta AMin contradictoriu cu intimatele RN si RAM; a dispus trimiterea cauzei la aceeasi instanta pentru solutionarea cererii de interventie voluntara principala formulata de AM?i a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei atacate cu privire cererea principala si la anularea cererii reconven?ionale formulate de RN precum si la obligatia paratelor RN ?i RAM de plata a cheltuielilor de judecata catre reclamanta DA.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
In prealabil, tribunalul a constatat ca apelurile formulate in cauza de fa?a au efecte devolutive fiecare cu privire la anumite parti ale hotararii atacate.
Astfel, prin motivele invocate apelul formulat de RN devolueaza solutia data cererii de chemare in judecata formulate de reclamanta DA ?i cererea de interventie formulata de intervenienta BG. In aceleasi limite se devolueaza hotararea atacata si prin apelul paratei RAM. In plus, apelul paratei RN priveste si solutia data cererii reconventionale din punct de vedere subiectiv acest apel fiind indreptat impotriva intimatelor DA si RAM.
In privinta apelului formulat de intervenienta A M, acesta este indreptat impotriva intimatelor RN ?i RAM.
In al doilea rand, tribunalul a constatat ca in esenta, motivele de apel invocate de apelantele RN si RAM sunt identice astfel incat acestea vor fi analizate impreuna.
Motivele de apel invocate de aceste doua apelante pot fi rezumate dupa cum urmeaza:
1.Gre?ita dispozitie de anulare a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.1074/16.04.2010 incheiat intre cele doua apelante mentionate mai sus, in conditiile in care actiunile cu care fusese sesizata prima instanta aveau ca obiect actiuni pauliene formulate de creditorii apelantei RN.
2.Neindeplinirea conditiilor actiunii pauliene cu privire la cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta DA si la interventia voluntara principala formulata de intervenienta BG.
In plus, apelanta RN critica solutia de anulare a cererii sale reconventionale ca netimbrate.
1.Motivul de apel referitor la anularea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1074/16.04.2010 nu poate fi primit intrucat faptul ca in dispozitivul sentintei atacate instanta a dispus anularea desi obiectul cererii a fost revocarea contractului mentionat nu este de natura sa atraga nelegalitatea hotararii. Intr-adevar, folosirea improprie a cuvantului anulare in loc de revocare nu are nici un efect juridic in cauza de fata, in conditiile in care din considerentele hotararii rezulta cu claritate ca desfiintarea contractului mentionat a fost dispusa in conditiile in care s-au analizat si s-au apreciat intemeiate conditiile actiunii pauliene.
Sub acest aspect, tribunalul a indicat faptul ca trebuie sa se aiba in vedere faptul ca hotararea este unitara si in ceea ce priveste temeiul solutiei pronuntate prin dispozitiv acesta se regaseste in considerentele hotararii.
2.Al doilea motiv de apel referitor la neindeplinirea conditiilor actiunii pauliene, tribunalul constata ca acesta este fondat numai in parte, respectiv in ceea ce priveste ac?iunea pauliana formulata de intervenienta BG pe calea interventiei voluntare principale. In ceea ce priveste cererea principala, motivul de apel este nefondat intrucat in privinta reclamantei DA actiunea revocatorie a fost corect admisa de prima instanta.
Astfel, in ceea ce priveste conditiile actiunii pauliene, contrar celor sustinute de apelantele RN ?i RAM, tribunalul constata ca in privinta cererii principale acestea erau intrunite.
In privinta actiunii pauliene formulate de DA, tribunalul a constatat ca este indeplinita conditia anterioritatii creantei, constatate prin contractul de imprumut autentificat sub nr.236/29.01.2010, fata de actul atacat ca fraudulos incheiat la 16.04.2010.
In egala masura, tribunalul a constatat ca in mod corect prima instanta a retinut ca este indeplinita condi?ia crearii starii de insolvabilitate a apelantei RN, debitor al reclamantei DA. Sub acest aspect, apelantele RN ?i RAM sus?in ca o asemenea dovada nu s-ar fi facut in cauza, deoarece conform contractului de vanzare cumparare nr.1074/16.04.2010 a fost platit pretul de 98.000 euro, fapt atestat de insusi inscrisul constatator al acestui contract.
Contrar celor afirmate de apelante, tribunalul constata ca, sub aspectul platii pre?ului din acest contract, inscrisul constatator, chiar daca
Anulare act - Decizie nr. 502 din data de 21.06.2017
II.Procesul verbal de contraventie care nu intruneste conditiile prev. de art. 19/1 din OG nr. 2/2001 reactualizata, va fi anulat. - Decizie nr. 267/R din data de 23.05.2005
Anularea actelor frauduloase incheiate de debitori in dauna creditorilor se poate dispune daca se dovedeste existenta intentiei de frauda - Sentinta civila nr. 506/CA din data de 19.05.2004
COMPETENTA MATERIALA . ANULARE ACT FALSIFICAT - Decizie nr. nr. 5/A din data de 05.01.2004
Obligare la incheierea unui act autentic de vanzare-cumparare iar in caz de refuz, Sentinta sa tina loc de contract de vanzare cumparare - Decizie nr. 155 din data de 31.12.2013
Lipsa calitatii procesuale pasive ca urmare a divizarii unei societati in mai multe societati comerciale. Imposibilitatea introducerii unor noi parati in apel. - Decizie nr. 404 din data de 09.09.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 293 din data de 03.06.2009
- Sentinta civila nr. 526 din data de 29.10.2008
Rectificare carte funciara - Sentinta civila nr. 118 din data de 10.02.2009
Exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neparcurgerea procedurii plangerii prealabile. Dovada depusa dupa inchiderea dezbaterilor - Sentinta civila nr. 84/F din data de 15.09.2015
Raportul de evaluare intocmit de A.N.I.. Consecintele incalcarii dispozitiilor art. 70 si 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare. - Decizie nr. 5/F din data de 23.01.2015
Admisibilitatea actiunii in anulare a actului administrativ-fiscal adresate direct instantei de judecata, fara a urma, in prealabil, procedura prevazuta de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala. - Decizie nr. 611/R din data de 21.05.2015
Vechiul cod de procedura civila – Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 2130/R din data de 19.09.2014
Vechiul cod de procedura civila - Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 1449/R din data de 25.04.2014
Actiune pentru anularea permisului sau de conducere - Sentinta civila nr. 4798/CA din data de 19.09.2012
Actiune in anulare. Decizie emisa in baza Legii 10/2001 de catre o persoana juridica ce nu avea calitatea de unitate detinatoare. - Sentinta civila nr. 101/S din data de 03.04.2012
Interesul in promovarea unei ac?iuni in constatarea nulita?ii absolute a unui act juridic. - Decizie nr. 251/A din data de 28.10.2011
Cheltuieli de judecata pe cale separata. - Decizie nr. 1290/R din data de 20.10.2011
Uzucapiune.Posesia exerciatata asupra unui teren proprietatea C.A.P. - Decizie nr. 1473/R din data de 24.11.2011
Condi?ia anteriorita?ii crean?ei creditoarei constatate in raport de actul atacat, incheiat de catre debitor pentru fraudarea sa. Situa?ia creditorului viitor.
Sediul materiei: art. 975 C.Civ
Potrivit prevederilor art.975 C.Civ, creditorii pot in nume personal, sa atace actele viclene, facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor.
Cerin?a anteriorita?ii crean?ei creditoarei in raport de actul fraudulos atacat nu este imperativa. Dupa cum a consacrat doctrina (C. Statescu, C.Birsan, ,,Drept civil. Teoria Generala a obliga?iilor,, Edit. ALL 1995, paginile 308 ?i 310) ?i jurispruden?a relevanta a instan?elor judecatore?ti (decizia nr.15/1962 a fostului Trib. Suprem citata de ace?ti autori), atunci cind debitorul incheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv chiar daca este vorba despre un act incheiat anterior dreptului sau de crean?a atunci cand sunt indeplinite, ?i celelalte cerin?e ale ac?iunii revocatorii referitoare la prejudicierea recurentei, la complicitatea la frauda a coc-contractantei, la caracterul cert, lichid ?i exigibil al crean?ei acestei creditoare,.
(Decizia civila nr.463R/ 12 mai 2016 pronuntata de CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA)
Prin actiunea inregistrata in data de 17 mai 2012 pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr.20505/299/2012, reclamanta DA a chemat in judecata pe paratele RN ?i RAM, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna, pe calea actiunii pauliene, revocarea contractului de vanzare cumparare nr.1074/16.04.2010, precum si obligarea paratelor la plata cheltuielilor pricinuite de prezentul proces.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a aratat ca in data de 29.01.2010 a incheiat un contract de imprumut cu parata RN. Prin actul aditional nr.188/04.02.2011, partile au modificat termenul de scadenta, stabilindu-l la data de 31.07.2011.
La scadenta, parata debitoare nu si-a indeplinit obligatia de restituire a sumei, astfel incat reclamanta a procedat la executarea silita a contractului de imprumut. Cu ocazia procedurilor de executare silita, s-a constatat ca debitoarea are un singur imobil in proprietate, care este ipotecat in favoarea BCR, pana la concurenta sumei de 48.000 EURO. Dupa ce a efectuat mai multe demersuri, reclamanta a aflat ca anterior, in data de 16.04.2010, RN a instrainat paratei RAM, sotia fiului paratei RN, apartamentul situat in Str. GVB, nr.8, bl.13/7, scara 1, et. 3, ap. 13, sector 1, Bucuresti.
Reclamanta a mai aratat ca in anul 2002, acelasi imobil fusese vandut de tertul dobanditor catre debitoare, de unde ar rezulta ?i ideea ca membrii familiei RN au vandut intre ei imobilele cu scopul de a lua credite in mod fraudulos sau de a-si crea starea de insolvabilitate.
Reclamanta a mentionat in cererea introductiva ca sunt indeplinite conditiile intentarii actiunii pauliene, intrucat inscrisul atacat i-a creat un prejudiciu, creanta sa este certa, lichida si exigibila, parata debitoare a fost pusa in intarziere, iar diminuarea patrimoniului sau s-a produs ca efect al fraudei celor doua parate.
In drept, sunt invocate dispozitiile art.1562 ?i urmatoarele din Codul civil, art.112 ?i urmatoarele si art.274 C.pr.civ.
In data de 29 octombrie 2012, parata RAM a depus prin serviciul registratura intampinare, solicitand instantei respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata ?i obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
Parata a aratat ca RN este fosta sa soacra, fiind despartita definitiv de fiul acesteia. De asemenea, s-a mai men?ionat ca parata nu a avut cunostinta la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare de contractul de imprumut dintre RN si reclamanta. S-a sustinut prin intampinare ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile admiterii actiunii pauliene, lipsind prejudiciul ?i frauda. Astfel, parata a indicat ca nu a existat nici un prejudiciu, cat timp RN mai avea in proprietate un alt apartament si a incasat pretul pentru vanzarea imobilului. In ceea ce priveste frauda, s-a aratat ca parata RAM a aflat despre existen?a contractului de imprumut abia in momentul in care a aflat despre existenta prezentului proces.
La data de 1 noiembrie 2012, au fost depuse prin serviciul registratura cererile de interven?ie voluntara in interes propriu ale numitelor si BG.
Prin cererea de interventie in interes propriu, AM a solicitat instan?ei admiterea in principiu a cererii ?i revocarea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.1074/16.04.2010, ca fiind incheiat in frauda creditorilor vanzatoarei.
In motivarea cererii, intervenienta a aratat ca in data de 05.02.2010 a fost incheiat contractul de imprumut autentificat cu nr. 301/05.02.2010 intre AM, in calitate de imprumutator, si RN, in calitate de imprumutat, avand ca obiect imprumutul sumei de 24.000 EURO si 3.500 dolari USA, cu termenul scadent la data de 31.07.2010.
La doua luni dupa incheierea acestui contract, parata RN a instrainat nurorii sale RAM, apartamentul situat in Str. GVB, nr. 8, bl. 13/7, scara 1, et. 3, ap. 13, sector 1, Bucuresti, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1074/16.04.2010, creandu-si o stare de insolvabilitate. Intervenienta a aratat ca in speta sunt indeplinite conditiile admiterii actiunii pauliene, solicitand admiterea actiunii principale, cu scopul repararii prejudiciului cauzat Mariei Apachi?ei.
In drept, sunt invocate dispozitiile art.975 din Codul civil ?i art.49 C.pr.civ.
In cererea de interventie in interes propriu, BG a solicitat revocarea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.1074/16.04.2010, ca fiind incheiat in frauda creditorilor vanzatoarei.
In motivarea cererii, s-a aratat ca in data de 27.07.2010 a fost incheiat contractul de imprumut autentificat sub nr.1577/27.07.2010, intre BG in calitate de imprumutator ?i RN in calitate de imprumutat, avand ca obiect suma de 23.500 EURO, cu termen scadent la data de 15.12.2010.
S-a mai aratat ca in data de 16 aprilie 2010 a fost incheiat contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.1074 prin care parata RN a instrainat nurorii sale RAM, apartamentul situat in Str. GVB, nr. 8, bl. 13/7, scara 1, et. 3, ap. 13, sector 1, Bucuresti, creandu-si o stare de insolvabilitate. Intervenienta a sustinut ca in cauza sunt indeplinite conditiile admiterii actiunii pauliene, iar in ceea ce priveste anterioritatea creantei sale, a fost invocata practica judiciara in sensul ca actul fraudulos de instrainare savarsit in scopul sustragerii unui bun de la confiscare sau de la urmarirea silita este revocabil.
In drept, sunt invocate dispozitiile art.975 din Codul civil ?i art.49 C.pr.civ
La termenul din 2 noiembrie 2012, reclamanta a depus copie certificata a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1074/16.04.2010 (41-43), iar instanta a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a taxei judiciare de timbru in cuantum de 5742,8 lei ?i timbru judiciar de 8 lei, in sarcina intervenientei AM obligatia de plata a taxei judiciare de timbru in cuantum de 3797,52 lei ?i timbru judiciar de 5 lei, iar in sarcina intervenientei BG obligatia de plata a taxei judiciare de timbru in cuantum de 3620,3 lei si timbru judiciar de 5 lei, asa cum rezulta din incheierea de la fila 45 din dosar.
In data de 7 noiembrie 2011, intervenienta BG a formulat o cerere prin care a solicitat reducerea taxei judiciare de timbru cu 50% si esalonarea taxei reduse, iar in subsidiar esalonarea platii taxei judiciare, depunand inscrisuri doveditoare (f. 49-64). Prin incheierea din 23 noiembrie 2012 (f. 67), instanta a admis in parte cererea de ajutor public judiciar a petentei si a dispus esalonarea taxei de timbru pe durata a 10 luni, incepand cu decembrie 2012, stabilind o rata lunara de 362,03 lei.
Prin cererea inregistrata in data de 28 noiembrie 2011, intervenienta AM a solicitat instantei sa dispuna reducerea taxelor judiciare instituite in sarcina sa cu 50%, iar in subsidiar, sa dispuna esalonarea platii taxelor judiciare, depunand inscrisuri doveditoare (f. 76-89, 95-97). Prin incheierea din 21 decembrie 2012, instanta a admis in parte cererea de ajutor public judiciar a petentei si a dispus esalonarea taxei de timbru pe durata a 20 de luni, incepand cu luna decembrie 2012, stabilind o rata lunara de 189,87 lei (f. 119).
In data de 11 decembrie 2012, parata RAM a depus prin serviciul registratura o completare la intampinarea formulata, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii, solicitand respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind inadmisibila. Parata si-a motivat apararea aratand ca cererea introductiva a fost intemeiata pe art. 1562 si urmatoarele din Noul Cod civil, in timp ce contractul de imprumut a fost incheiat la 29.01.2010, cazand sub incidenta dispozitiilor vechiului Cod civil, potrivit art. 3 din Legea 71/2011. A apreciat parata ca invocarea de catre reclamanta ca temei juridic al actiunii civile a unui text de lege inaplicabil in cauza duce la respingerea cererii de chemare in judecata ca inadmisibila.
Parata RN a formulat in data de 14 decembrie 2012 intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata si cerere reconventionala, solicitand instantei sa constate nulitatea absoluta a contractului de imprumut autentificat sub nr.236/29.01.2010, precum si a actului aditional la acesta din 04.02.2011.
In motivare, parata a aratat ca nu a imprumutat niciodata suma de 50.000 EURO de la reclamanta, contractul de imprumut invocat fiind incheiat in urma unor manopere dolosive folosite de DA, cu fraudarea legii. Parata a sustinut ca suma a reprezentat dobanzi calculate in mod arbitrar de reclamanta pentru imprumuturi primite anterior ?i restituite.
Parata a mai sustinut ca a cunoscut-o pe reclamanta in anul 2005, prin intermediul intervenientei AM si ca a imprumutat sume de bani cuprinse intre 5.000-10.000 EURO de la reclamanta, cu o dobanda lunara de 5%, fara a incheia contractele in forma scrisa, sume restituite integral, impreuna cu dobanda.
Incepand cu anul 2008, reclamanta a conditionat acordarea imprumuturilor de incheierea unor contracte in forma autentica. Parata a mentionat ca a mai incheiat mai multe contracte de imprumut cu reclamanta ulterior anului 2008, insa in ceea ce priveste suma de 50.000 de EURO din contractul nr.236/29.01.2010, aceasta nu a fost niciodata primita efectiv, ci a constat in dobanzi calculate de reclamanta la sumele imprumutate anterior.
Parata a indicat cauza de nulitate a contractului nr.236/29.01.2010 ca fiind frauda la lege, respectiv camatarie, aratand ca a formulat un denunt aflat in instrumentare la D.G.P.M.B. Sectia 11 Politie.
In ceea ce priveste apartamentul instrainat paratei RAM, parata RN a sustinut ca nu a reprezentat niciodata un bun in garantarea vreunui imprumut primit de la reclamanta, dar si ca reclamanta este un simplu creditor chirografar, fara a avea o garantie reala. De asemenea, parata a sustinut ca nu sunt indeplinite in speta conditiile pentru a fi admisa actiunea pauliana, lipsind prejudiciul si frauda.
In drept, sunt invocate dispozitiile art.115-120 C.pr.civ.
In dovedirea pretentiilor formulate, a fost solicitata incuviintarea probei cu inscrisuri, a probei testimoniale si a interogatoriului.
La termenul din 14 decembrie 2012, reclamanta a depus dovada achitarii taxei judiciare de timbru (f. 106), iar instanta, in temeiul art. 49 C.p.c., a admis in principiu cererile de interventie in interes propriu formulate de AM si de BG, asa cum a rezultat din incheierea aflata la fila 114 din dosarul cauzei.
In data de 8 februarie 2013, parata RAM a depus intampinare la cererea de interventie in interes propriu formulata de BG,solicitand instantei respingerea acesteia ca neintemeiata.
In motivare, parata a aratat ca in speta nu sunt indeplinite conditiile art. 975 din vechiul Cod civil, lipsind prejudiciul si frauda. Mai mult, s-a mai invocat faptul ca in ceea ce priveste creanta intervenientei, nu este indeplinita cerinta anterioritatii sale in raport de actul atacat, intrucat actul atacat a fost incheiat in luna aprilie 2010, iar contractul de imprumut in luna iulie 2010, cu termenul de scadenta la data de 15.12.2012.
Parata a mai aratat faptul ca nu este indeplinita conditia referitoare la frauda, intrucat aceasta nu a cunoscut existenta contractului de imprumut incheiat de BG cu RN. In plus, s-a mai indicat ca parata a divortat de fiul paratei RN in anul 2003, relatiile dintre acestea racindu-se odata cu trecerea timpului.
La aceeasi data, 8 februarie 2013, parata RAM a depus intampinare si cu privire la cererea de interventie in interes propriu formulata de AM, solicitand respingerea acesteia ca neintemeiata.
Parata a aratat ca in speta nu sunt indeplinite conditiile pentru a se dispune admiterea actiunii pauliene, lipsind frauda si prejudiciul. S-a aratat ca la momentul instrainarii imobilului parata RN mai detinea si alte bunuri, astfel incat nu a fost creata o stare de insolvabilitate, dar si ca RAM nu a avut cunostinta de existenta contractului de imprumut cu nr. 301/05.02.2010.
In plus s-a mai mentionat ca la data incheierii actului atacat, 16 aprilie 2010, creanta intervenientei AM nu era scadenta, termenul de scadenta fiind stabilit la 31.07.2010.
Reclamanta DA a formulat o intampinare la cererea reconventionala a paratei RN, prin care a invocat exceptia tardivitatii cererii reconventionale, iar in subsidiar a solicitat instantei respingerea cererii reconventionale ca fiind neintemeiata.
Reclamanta a sustinut ca cererea reconventionala a fost formulata cu depasirea termenului prevazut de art.134 C.p.c. si a aratat ca nu este de acord cu judecarea impreuna a celor doua cereri.
S-a mai sustinut ca inscrisul contract cu nr. 236/29.01.2011 este un inscris autentic ce se bucura de prezumtia de validitate care nu poate fi combatuta decat prin procedura inscrierii in fals. In plus, parata RN a scris in data de 4 februarie 2011 o declaratie prin care a recunoscut ca pentru sumele imprumutate nu i s-a perceput nici o dobanda. Reclamanta a considerat ca transmiterea imobilului intre RN si nora sa RAM a fost o operatiune fictiva prin care s-a urmarit iesirea bunului din patrimoniul debitoarei cu scopul vadit ca urmarirea bunului sa nu mai poata fi facuta de creditori.
Reclamanta a anexat copie certificata a declaratiei din 4.02.2011 (f. 134).
La termenul din 15 februarie 2013, instanta a pus in discutia contradictorie a partilor si a calificat exceptia inadmisibilitatii invocata de parata RAM ca fiind o aparare de fond si a luat act de faptul ca reclamanta a inteles sa nu mai sustina exceptia tardivitatii cererii reconventionale. Instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri, interogatoriile reciproce si proba testimoniala cu cate un martor.
La data de 26 martie 2013, a fost depusa prin serviciul registratura o adresa emisa de Politia Sectorului 3 – Sectia 11 Politie (f. 142).
La termenul din data de 12 aprilie 2013, au fost depuse de parata RAM sentinta civila nr. 7180/18.11.2003 a Judecatoriei Sectorului 1 (f. 154-155), incheierea nr.44488/20.08.2012 (f. 157), extras de carte funciara (f. 158) in copii certificate, si de catre reclamanta contractul de imprumut nr.362/27.02.2008 (f.159), declaratie nr. 135/29.01.20109 (f. 160), contract de imprumut nr. 136/29.01.2010 (f. 161), declaratie nr. 239/29.01.2010 (f. 162), contract de imprumut nr.236/29.01.2010 (f. 163-164), declaratie din 04.02.2011 (f. 165), contract de imprumut nr.2304/31.10.2008 (f. 166), contract de imprumut nr.1577/27.07.2010 (f. 168).
La acelasi termen, instanta a administrat proba cu interogatoriile reciproce ale partilor, raspunsurile fiind consemnate in dosarul cauzei, la filele 169-206 si proba testimoniala, procedand la audierea martorilor TG, TD si DS, declaratiile acestora aflandu-se in dosar la filele 207-212.
De asemenea la termenul din 12 aprilie 2013, parata RN a depus cerere de ajutor public judiciar, solicitand instantei scutirea de la plata taxei judiciare de timbru datorate pentru solutionarea cererii reconventionale, depunand si inscrisuri doveditoare (f. 214-231).
Cererea a fost respinsa de catre instanta ca neintemeiata prin incheierea din 26 aprilie 2013. La data de 10 mai 2013, parata a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsa ca neintemeiata prin incheierea din data de 5.06.2013.
La termenul din 21 iunie 2013, instanta a pus in discutia partilor exceptia netimbrarii cererii reconventionale formulate de parata RN, pe care a admis-o si exceptia insuficientei timbrari a cererii de interventie in interes propriu formulate de AM, pe care de asemenea a admis-o.
In data de 27 iunie 2013, parata RAM a depus prin serviciul registratura concluzii scrise precum si chitanta nr.355/19.10.2012 (f.263), chitanta nr.357/01.11.2012 (f.264),iar reclamanta DA a depus concluzii scrise si inscrisuri.
Prin sentinta civila nr.15082/28.06.2013 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, s-a admis exceptia netimbrarii cererii reconventionale, formulata de parata-reclamanta RN; s-a admis exceptia insuficientei timbrari a cererii de interventie formulata de intervenienta in interes propriu AM; s-a admis actiunea principala formulata de reclamanta DA, in contradictoriu cu paratii RN si RAM; s-a admis cererea de interventie principala formulata de intervenienta in interes propriu BG, in contradictoriu cu paratele RN si RAM; s-a dispus anularea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1074/16.04.2010 de BNPA TAM; s-a dispus ca anularea contractului are efecte relative, numai intre partile prezentului dosar; a fost anulata cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta in interes propriu AM, in contradictoriu cu paratele RN si RAM ca insuficient timbrata; a fost anulata cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta RN in contradictoriu cu reclamanta-parata DA ca neintemeiata; au fost obligate paratele la plata catre reclamanta a sumei de 5748 lei reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
In data de 29 ianuarie 2010, intre reclamanta DA, in calitate de imprumutator, si parata RN, in calitate de imprumutat, a fost incheiat contractul autentificat sub nr.236/29.01.2010 (f. 4), avand ca obiect suma de 50.000 euro, partile stabilind termen de restituire data de 29.01.2011.
Prin actul aditional autentificat cu nr. 188/04.02.2011 (f. 5), aceleasi parti au modificat contractul de imprumut, in sensul ca au stabilit ca termen de scadenta data de 31.07.2011.
La implinirea termenului de scadenta, parata RN nu si-a indeplinit obligatia contractuala de a restitui suma imprumutata, astfel incat reclamanta a procedat la executarea silita a obligatiei.
Prin adresa comunicata tertului poprit S.C. RC S.R.L. in data de 23.04.2012 (f. 9), a fost infiintata poprirea asupra cotei de 1/3 din venitul tarifar net pe care debitoarea il obtinea de la aceasta societate. De luarea acestei masuri a fost instiintata si debitoarea RN, prin comunicarea efectuata in data de 24 aprilie 2012.
Instanta a constatat ca primirea comunicarii a fost confirmata si semnata de catre parata RAM, care s-a recomandat agentului ca fiind ruda, respectiv nora paratei RN (f. 8).
Avand in vedere ca tertul poprit nu a respectat interdictia de a plati reclamantei sumele de bani, reclamanta, prin executor judecatoresc, a efectuat demersuri in urma carora a aflat parata detine in proprietate un singur imobil, situat in Bucuresti, Bdul CRP, nr.10, bloc 3, scara 2, parter, ap 47, in privinta caruia in cartea funciara este inscris un drept de ipoteca pana la concurenta sumei de 48.000 euro, precum si alte sarcini, sustineri care nu au fost contestate de catre cele doua parate.
In continuare, din extrasul de carte funciara pentru informare (f. 3), rezulta ca in data de 16 aprilie 2010, parata RN i-a transmis paratei RAM dreptul de proprietate cu privire la imobilul din Bucuresti, Str. GVB, nr.8, bl. 13/7, scara 1, et. 3, ap. 13, sector 1.
Reclamanta a considerat ca prin incheierea contractului de vanzare cumparare cu nr. 1074/16.04.2010 i-a fost creat un prejudiciu si a solicitat instantei desfiintarea acestui contract pe calea actiunii pauliene.
Analizand apararea de fond formulata de parata RAM in sensul ca actiunea reclamantei este inadmisibila intrucat a fost intemeiata in drept pe art. 1562 si urmatoarele din Codul civil, instanta a constatat ca aceasta este nefondata.
Contractul de imprumut cu nr 236/29.01.2010 a fost incheiat anterior intrarii in vigoare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil. Potrivit art.3 din Legea nr.71/2011, actele juridice incheiate inainte de intrarea in vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii lor, iar potrivit art.116, dispozitiile art.1558-1565 din Codul civil se aplica si creditorilor ale caror creante s-au nascut inainte intrarii sale in vigoare, daca scadenta se situeaza dupa aceasta data.
Avand in vedere faptul ca termenul de scadenta a fost stabilit la 31.07.2011, anterior intrarii in vigoare a Noului Cod civil, contractului de imprumut incheiat intre reclamanta si parata ii sunt aplicabile dispozitiile Codului civil din 1864.
Instanta a amintit ca potrivit principiului de drept iura novit curia, judecatorul nu este tinut de textul de lege indicat de parte, ci trebuie sa aplice acel text de lege care corespunde situatiei de fapt calificata juridic de catre parte.
Asadar, instanta a analizat pretentia supusa judecatii prin prisma art.975 din Codul civil din 1864 potrivit caruia creditorii pot asemenea, in numele lor personal, sa atace actele viclene, facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor.
Actiunea revocatorie este acea actiune prin care creditorul poate cere desfiintarea pe cale judecatoreasca a actelor juridice incheiate de catre debitor in vederea prejudicierii sale.
In primul rand, reclamanta DA este un creditor chirografar al paratei RN, din contractul cu nr.236/29.01.2010, rezultand ca a fost garantata indeplinirea obligatiei cu toate bunurile mobile si imobile prezente si viitoare. Asadar, are calitatea procesuala ceruta de art.975 C. civil de a promova aceasta actiune.
In al doilea rand, in ceea ce priveste conditia ca actul atacat sa fi creat creditorului un prejudiciu, instanta a constatat ca prejudicierea creditorului se concretizeaza in faptul ca prin incheierea unui act juridic, debitorul isi mareste sau isi creeaza o stare de insolvabilitate.
In speta, din inscrisul aflat la filele 41-43 din dosar, rezulta ca in data de 16 aprilie 2010 parata RN i-a instrainat paratei RAM imobilul din Bucuresti, Str. GVB, nr.8, bl.13/7, scara 1, et.3, ap.13, sector 1, pentru pretul de 98.000 euro.
Urmarea vanzarii imobilului din str. GVB a fost faptul parata a ramas cu un singur imobil in proprietate, cel din Bdul RCP, care este ipotecat pana la concurenta sumei de 48.000 euro, din vanzarea caruia ar fi putut fi satisfacute creantele creditorilor.
In ciuda demersurilor efectuate in procedura executarii silite, reclamanta DA a fost pusa in situatia in care creanta sa in cuantum de 50.000 euro sa nu poata fi indestulata intrucat executarea imobilului din Bdul RCP ar fi satisfacut cu prioritate creditorii ipotecari, iar in patrimoniul debitoarei nu au fost gasite alte bunuri ce ar putea fi executate silit. Prejudiciul a constat astfel in imposibilitatea reclamantei DA de a-si incasa creanta fara aducerea imobilului vandut in patrimoniul debitoarei RN.
In ceea ce priveste conditia existentei fraudei debitorului, ea consta in aceea ca debitorul a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor. El si-a dat seama ca prin incheierea acelui act si-a creat o stare de insolvabilitate, fiind indiferent daca actul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros.
In speta, la incheierea contractului de vanzare cumparare, parata RN a avut cunostinta de sumele de bani ce trebuiau restituite atat reclamantei, cat si intervenientei am, dar si de imprejurarea ca imobilul din Bdul RCP era ipotecat in favoarea BCR, astfel incat nu ar fi putut indestula creantele creditorilor. Asadar, parata RN a avut cunostinta despre faptul ca prin vanzarea imobilului si-a creat o stare de insolvabilitate.
Aceasta rezulta si din faptul ca aceasta a contractat, intr-o scurta perioada de timp, mai multe imprumuturi intr-un cuantum ridicat (potrivit contractelor nr.236/29.01.2010, nr.301/05.02.2010, nr.1577/27.07.2010), cunoscand faptul ca nu are mijloace financiare pentru a le restitui.
In ceea ce priveste cerinta potrivit careia creditorul trebuie sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila si, in principiu, anterioara actului atacat, instanta a constatat ca este indeplinita.
Creanta reclamantei este certa, existenta ei rezultand din contractul de imprumut cu nr.236/29.01.2010 care a fost recunoscut de debitoare prin semnarea acestuia.
Creanta este lichida, catimea ei fiind determinata prin contractul de imprumut, fiind vorba despre 50.000 euro si este exigibila, data scadentei fiind 31.07.2011.
Fiind un act juridic cu titlu oneros, pentru admiterea actiunii este necesar sa fie dovedita si complicitatea la frauda a tertului dobanditor, care consta in faptul ca tertul a cunoscut ca prin incheierea actului atacat debitorul a devenit insolvabil.
In practica judecatoreasca s-a stabilit ca aceasta conditie este indeplinita si atunci cand tertul, desi nu a cunoscut intentia debitorului de a prejudicia interesele creditorului, a cunoscut totusi ca prin actul pe care il incheie s-a creat sau s-a marit insolvabilitatea debitorului. In acest sens a hotarat si instanta suprema prin decizia nr.101/17 ianuarie 2006, stabilind ca in cadrul actiunii revocatorii, complicitatea tertului in cazul incheierii unui act cu titlu oneros trebuie considerata indeplinita si in situatia in care tertul, desi n-a cunoscut intentia debitorului de a prejudicia interesele creditorului, a cunoscut totusi ca prin actul la care participa a creat sau a urmarit insolvabilitatea debitorului.
Din probatoriul administrat in dosarul cauzei rezulta faptul ca parata RAM, tert dobanditor, a avut cunostinta ca prin vanzarea imobilului, parata RN si-a creat o stare de insolvabilitate.
Instanta a retinut ca atitudinea nesincera a acestei parate rezulta si din faptul ca, desi in intampinare (fila 28 ds.) a sustinut ca a luat cunostinta de contractul de imprumut in momentul in care a aflat ca este chemata in proces ca parata, in raspunsul la interogatoriu, la intrebarea nr.2 a mentionat ca a fost la reclamanta acasa dupa ce a aflat de inceperea executarii silite in baza contractului de imprumut, rezultand deci ca a avut cunostinta de acesta anterior demararii procesului (fila 169 ds.).
De asemenea, desi la fila 8 din dosar exista dovada comunicarii infiintarii popririi, semnata de catre aceasta parata, impotriva careia nu s-a inscris in fals, in raspunsul la interogatoriu, la intrebarea nr. 8, a mentionat ca nu stie despre ce e vorba ( fila 170 ds.)
In interogatoriul administrat, parata RAM a afirmat ca din moment ce a platit pretul imobilului, nu a interesat-o daca RN si-a creat sau nu o stare de insolvabilitate (intrebarea 6, fila 197). Nu s-a facut insa dovada ca pretul a fost achitat efectiv, parata RAM nefacand nici dovada ca a avut venituri cu care sa plateasca contravaloarea imobilului, desi a sustinut ca a contract mai multe imprumuturi pe care ulterior le-a restituit in urma vanzarii unui apartament si a unui autoturism ( raspunsul la intrebarea nr. 9, fila 170).
In plus, din declaratia martorului DS, vecin cu parata RAM, rezulta ca din anul 2002, parata RAM locuieste in imobilul din str. GVB, iar parata RN a locuit acolo pana in anul 2010. Aceasta depozitie contrazice sustinerile paratei RAM, care in raspunsul la interogatoriu (intrebarea nr. 9, fila 199 ds.) a mentionat ca in imobil fostul sot a locuit pana in 2005-2006, cand s-au despartit, iar parata RN a mai locuit putin (doua trei zile), dupa care a parasit imobilul, fapt ce releva nesinceritatea acesteia.
De asemenea, desi a sustinut ca relatiile sale cu parata RN sunt reci, aceasta din urma, in raspunsul la interogatoriu la intrebarea nr. 5, a mentionat ca in prezent, in imobilul din str.GVB nr.11/13, apartinand paratei RAM, se afla sediul unei firme a sale, ce este in faliment.
In temeiul art.1203 C. civ, instanta a prezumat ca, locuind in acelasi imobil timp de mai multi ani, pana la momentul instrainarii imobilului, cele doua parate ar fi putut purta discutii referitoare la imprumuturile contractate de catre fosta soacra, precum si la situatia sa financiara.
Fiind indeplinite conditiile cerute de art.975 C.Civil, instanta a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta DA si dispune desfiintarea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1074/16.04.2010 de BNPA TAM. Contractul de vanzare cumparare este inopozabil reclamantei DA, in limita creantei constatate prin contractul de imprumut autentificat sub nr. 23/29.01.2010.
Referitor la cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta BG, instanta a constatat ca, in data de 27 iulie 2010, intre intervenienta BG, in calitate de imprumutator, si parata RN, in calitate de imprumutat, a fost incheiat contractul autentificat sub nr. 1577/27.07.2010 (f. 39-40), avand ca obiect suma de 23.500 euro, partile stabilind termenul de restituire la 15.12.2010.
Instanta a constatat ca intervenienta BG este un creditor chirografar al paratei RN, creanta sa fiind garantata cu toate bunurile mobile si imobile ale debitoarei, avand deci calitatea procesuala ceruta de art. 975 C. civ.
In ceea ce priveste conditia ca prin actul atacat sa fi fost creat un prejudiciu creditorului, instanta a constatat ca prin incheierea contractului de vanzare cumparare, intervenienta a fost pusa in situatia de a nu-si mai putea recupera creanta, deoarece debitoarea si-a creat o stare de insolvabilitate.
In interogatoriul administrat, la intrebarea 8 de la fila 203, parata RN a declarat ca in prezent nu mai are nimic, intervenienta aflandu-se in imposibilitatea de a-si indestula creanta de 23.500 euro.
In ceea ce priveste cerinta referitoare la frauda debitorului, instanta a retinut ca parata RN a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului de instrainare fata de creditoarea sa BG, si-a dat seama ca prin incheierea contractului de vanzare cumparare si-a creat o stare de insolvabilitate.
Referitor la creanta intervenientei, aceasta este certa, existenta ei rezultand din contractul de imprumut cu nr. 1577/27.07.2010 (f. 39-40), care a fost insusit de debitoare prin semnare.
Creanta este si lichida, cuantumul ei de 23.500 euro fiind determinat prin contractul de imprumut, si este si exigibila, fiind implinit termenul de scadenta, 15.12.2010.
In legatura cu cerinta ca creanta sa fie anterioara actului atacat, instanta a apreciat ca atunci cand debitorul incheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv, chiar daca este vorba despre un act incheiat anterior nasterii dreptului sau de creanta.
Parata RN a declarat ca a investit suma de bani obtinuta in urma vanzarii imobilului in afaceri, astfel incat chiar la momentul contractarii imprumutului de la intervenienta BG debitoarea avea cunostinta de insolvabilitatea sa, si de neputinta de a fi executata silit in cazul in care nu si-ar fi indeplinit obligatia de restituire a sumei de 23.500 euro.
Referitor la conditia complicitatii la frauda a tertului, in speta din intreg probatoriul administrat rezulta ca parata RAM a cunoscut faptul ca prin actul pe care l-a incheiat s-a creat starea de insolvabilitate a debitoarei.
Din declaratia martorului DS, coroborata cu raspunsurile paratei RAM la interogatoriu instanta a tras concluzia ca parata a cunoscut ca prin cumpararea imobilului acesta nu ar mai fi putut executat silit in cazul neindeplinirii obligatiilor paratei RN, si ca aceasta nu dispunea de alte bunuri.
Drept urmare, in temeiul art.975 C.civ., instanta a admis cererea de interventie voluntara in interes propriu formulata de intervenienta BG.
Avand in vedere faptul ca actiunea revocatorie este proprie creditorului care o intenteaza, desfiintarea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1074/16.04.2010 de BNPA TAM produce efecte relative, astfel incat va fi reparat doar prejudiciul suferit de reclamanta DA si de intervenienta in interes propriu BG, in limitele creantelor constate prin cele doua contracte de imprumut, respectiv nr. 236/29.01.2010 autentificat de BNPA MM si nr.1577/27.07.2010 de BNPA MM.
In sedinta din 21 iunie 2013 instanta a admis exceptia de netimbrare a cererii reconventionale formulate de parata RN, asa cum a rezultat din incheierea care face parte integranta din prezenta hotarare, motiv pentru care, in baza art.20 alin.3 din legea nr. 146/1997, a anulat cererea reconventionala avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de imprumut autentificat sub nr. 236/29.01.2010 de BNPA MM ca netimbrata.
Prin aceeasi incheiere, instanta a admis exceptia de insuficienta timbrare a cererii de interventie in interes propriu formulate de intervenienta AM, in consecinta va anula cererea de interventie in interes propriu ca insuficient timbrata, in baza art. 20 alin. 3 din legea nr.146/1997.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la obligarea paratelor la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata, instanta a retinut ca potrivit art.274 alin.1 C.p.c., partea care cade in pretentii a fost obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata. Avand in vedere admiterea cererii principale, instanta a obligat paratele sa plateasca reclamantei suma de 5748 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, asa cum a rezultat din chitanta seria BCIT nr.1031140/10.12.2012 (f. 106). Avand in vedere ca dovada achitarii onorariului de avocat a fost depusa dupa incheierea dezbaterilor, instanta nu putea avea in vedere chitanta nr. 271/09.03.2013.
Impotriva sentintei civile mai sus mentionate, in termen legal au formulat apel RAM, RN si A M.
Apelanta RAM a invocat urmatoarele motive de apel:
1. Hotararea apelata este nelegala intrucat, contrar celor solicitate prin cererea de chemare in judecata, respectiv revocarea contractului de vanzare-cumparare autentificat nr. 1074/16.04.2010 si contrar celor analizate in speta, pronunta o solutie diferita.
Astfel, cu toate ca in considerentele hotararii se analizeaza indeplinirea conditiilor de admisibilitate ale actiunii pauliene, prevazute de art.975 C.civ, prin hotararea apelata, instanta pronunta nulitatea contractului de vanzare cumparare nr.1074/16.04.2010 de BNPA TAM.
Fata de natura juridica si de efectele total diferite ale celor doua institutii de drept, respectiv revocarea si nulitatea, hotararea instantei de fond este nelegala, intrucat institutia nulitatii se delimiteaza clar de alte cauze de ineficacitate ale actului juridic cum este in speta, revocarea.
Solutia instantei de fond este nelegala si din prisma faptului ca dispune „anularea are efecte relative numai intre partile prezentului dosar", intrucat efectele admiterii actiunii pauliene urmeaza sa se produca numai fata de creditorii ale caror actiuni au fost admise.
Astfel, hotararea pronuntata nu poate produce efecte fata de toate partile din dosar intrucat parte este si intervenienta in interes propriu A M a carei cerere a fost anulata ca insuficient timbrata. Prin urmare, hotararea pronuntata este nelegala intrucat din modul in care a fost redactat dispozitivul se intelege ca efectele admiterii actiunii s-ar produce si fata de aceasta intervenienta care, prin netimbrarea cererii sale, a inteles sa renunte in exercitarea actiunii sale.
2. Hotararea apelata, prin argumentele expuse, in pofida probelor administrate este rezultatul unei stari de fapt distorsionate si in vadita contradictie cu realitatea.
Apelanta-parata RAM s-a casatorit cu fiul intimatei-parate, RN, la 22.02.1997 din convietuirea lor rezultand un copil, respectiv minora AF, nascuta la 04.03.1997.
Conform sentintei civile nr.7180 pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti, dosar nr. 12013/2003, casatoria dintre RAM si RS a fost desfacuta din culpa comuna.
In timpul casatoriei, cei doi soti au dobandit in proprietate, prin contractul de vanzare cumparare autentificat nr.3017/15.06.1998, apartamentul nr.l3J situat in Bucuresti, str. GVB nr.8, bl. 13/7, sc.l, et.3, sector 1.
Ulterior, apelanta-parata s-a impacat cu fostul sot si in ideea de a nu repeta greselile din trecut au hotarat sa inceapa o viata noua in Italia.
Neintelegerile dintre soti ce au determinat despartirea s-au datorat in exclusivitate intimatei-parate RN care nu a agreat niciodata casatoria fiului ei R S M cu apelanta-parata RAM.
Avand nevoie de bani pentru a-si asigura un minim necesar in Italia, apelanta-parata si fostul ei sot (de acum concubin) au hotarat a vinde apartamentul cumparat in cursul anului 1998, intimata-parata RN exprimandu-si dorinta de a-l cumpara. In acest sens a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare cu ipoteca autentificat nr. 2655/18.09.2002 BNP ARN.
De la bun inceput, intre partile contractante a existat intelegerea ca la momentul stingerii obligatiilor contractate de RN cu BCR (contractul de credit nr.1020 din 18.09.2002) apartamentul ce face obiectul vanzarii sa fie rascumparat de apelanta-parata R M A.
In perioada concubinajului, apelanta-parata RAM a achizitionat impreuna cu RS prin contractul de vanzare-cumparare nr. 165/02.02.2004 un apartament situat in Bucuresti, str. GVB nr. 11-13, bl. 8/3, sc.l, parter, sector 1, avand in vedere ca in urma reluarii convietuirii a rezultat un al doilea copil.
Conform graficului de rambursare emis de BCR din 11.03.2010 rezulta ca prin ordinul de incasare nr.2010031100016776 din 11.03.2010, intimata-parata RN a achitat integral contractul de imprumut ipotecar nr. 1020/2002, fiind stinse astfel toate obligatiile contractuale.
Respectand termenii intelegerii incheiate cu fiul sau si fosta sa nora RAM, intimata-parata RN a vandut prin act autentic apartamentul nr. 13 situat in Bucuresti, str. GVB nr.8, sector 1 la 16.04.2010, pretul de 98.000 Euro fiind achitat integral pe data autentificarii actului de vanzare-cumparare.
Toate probele administrate in cauza atesta fara echivoc ca de la momentul achizitionarii (1997) si pana la momentul actual, imobilul ce face obiectul revocarii a fost folosit exclusiv de apelanta-parata, fostul ei sot si de copiii acestora.
Intr-adevar, la 24.04.2012 (fila 8 dosar), RAM a primit procesul-verbal emis de BEJ PCG prin care se instiinta instituirea unei popriri pe numele intimatei-parate RN. O astfel de instiintare a creat temeri apelantei care a purces la verificarea cauzelor instituirii popririi, insa fost sa soacra RN nu i-a dat nici un fel de detalii in acest sens.
Contrar celor retinute de instanta de fond, probele cauzei atesta fara dubiu ca apelanta R A M a luat cunostinta de imprumuturile contractate de fosta sa soacra exclusiv cu ocazia chemarii sale in judecata, respectiv dupa luna mai 2012.
Inscrisurile depuse la dosar atesta ca RN a contractat mai multe imprumuturi de la creditoarea-reclamanta DA, respectiv: contractul de imprumut nr. 362/27.02.2008 BNP Asociati Miu si Molcut; contractul de imprumut nr. 136/29.01.2009 BNP MM; contractul de imprumut nr. 236/29.01.2010.
Conform declaratiilor autentificate cu nr.135/29.01.2009 si nr. 285/29.01.2010, DA recunoaste ca a primit de la debitoarea RN in integralitate sumele imprumutate mentionand ca nu mai are nici o pretentie de nici o natura de la aceasta.
Prin cel de-al treilea contract de imprumut, nr. 236/29.01.2010, RN a contractat de la DA un imprumut in valoarea de 50.000 Euro „cu termen de restituire la 22.01.2011", iar prin actul aditional nr.188/14.02.2011, partile contractante au negociat un nou termen de scadente, respectiv la 31.07.2011.
Sentinta apelata, ignorand deopotriva succesiunea evenimentelor ce au precedat autentificarea contractului de vanzare-cumparare 1074/16.04.2010, dar si probatoriile administrate de apelanta-parata RAM, a apreciat ca in speta, actul juridic cu titlu oneros incheiat este rezultatul unei fraude, complicitatea tertului dobanditor fiind evidenta si neechivoca.
Probele citate de instanta in sustinerea argumentelor mai sus expuse confera in realitate, o alta situatie de fapt, dovada instiintarii popririi existenta la fila 8 consemnand fara echivoc ca la data de 12.04.2012 RAM a semnat procesul-verbal de comunicare a popririi emis de BEJ PCG, ocazie cu care nu au fost predate nici un fel de ‘inscrisuri, cu atat mai putin contractele de imprumut pe care le citeaza instanta.
In ceea ce priveste concluziile instantei de fond ca apelanta-parata nu ar fi dovedit ca pretul a fost achitat efectiv cu ocazia intocmirii contractului de vanzare-cumparare nr.1074/16.04.2010, instanta de apel urmeaza a respinge o astfel de apreciere fata de dispozitiile art. 1174 si urm. C.civ.
Art.1171 C.civ. defineste inscrisul autentic ca fiind acela care s-a facut cu solemnitatile ceruta de lege, de un functionar public, care are dreptul de a functiona in locul unde actul s-a incheiat. Inscrisul autentic se bucura de o prezumtie de validitate, astfel incat cel care ii foloseste este scutit de orice dovada, proba contrara revenind celui care ii contesta.
Pe de alta parte, inscrisul autentic face dovada absoluta pana la declararea falsului in ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile simturi, respectiv mentiunea ca pretul a fost platit deja de cumparator, valabilitatea consimtamantului exprimat de parii, etc.
Prin urmare, dispozitiile Codului civil consacra opozabilitatea erga omnes a celor constatate prin inscrisul autentic stipuland expres in art.1173 alin (1) „inscrisul autentic face deplina credinta impotriva oricarei alte persoane despre dispozitiile si conventiile ce le constata."
Ramane de neinteles, fata de continutul dispozitiilor citate cum instanta de fond a apreciat ca apelanta-parata RAM nu a facut dovada platii pretului in conditiile in care, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat nr.1074/16.04.2010 BNP TAM se mentioneaza expres ca „pretul vanzarii este de 98.000 Euro echivalent a 405.690,60 lei, la cursul de schimb un Euro = 4,1397 lei, pret pe care cumparatorul l-a achitat integral din surse proprii azi, data autentificarii prezentului act."
In ceea ce priveste dovada platii din surse proprii, instanta de fond a ignorat sustinerile apelantei-parate care a precizat ca in scopul platii integrale a apartamentului s-a folosit de imprumuturi pe care ulterior le-a restituit in urma vanzarii unor bunuri mobile si imobile.
Relevante in acest sens sunt: contractul de vanzare-cumparare 4143/17.09.2010 BNP MS prin care a fost instrainat apartamentul nr.l situat in Bucuresti str. G V B nr. 11-13, bl. 8/3, sc.l, parter, sector 1; contractul de vanzare-cumparare autovehicul marca Audi din 01.11.2010 prin care s-a incasat pretul de 26.500 Euro.
Referitor la prezumtia ca locuind in acelasi imobil si ca pana la momentul instrainarii apartamentului apelanta-parata ar fi putut purta discutii referitoare la imprumuturile contractate de catre fosta sa soacra precum si la situatia sa financiara este nerelevanta din moment ce in cauza nu au fost administrate dovezi din care sa rezulte o astfel de concluzie.
Asa cum s-a aratat deja prin probele administrate, apelanta-parata a locuit in imobil cu fostul sau sot pana in 2005-2006 cand s-au despartit, in acelasi timp parasind imobilul si intimata-parata RN.
De altfel, relatiile cu fosta sa soacra au fost intotdeauna tensionate si numai existenta celor doua minore a creat un culoar de comunicare, fara pretentia de a exista loc de confidente si destainuiri in ceea ce priveste viata si afacerile personale.
Martorul DS, audiat in sedinta publica din data de 12.04.2013 mentioneaza ca „relatia dintre RN si R M A era una rece (...) doamna RN venea destul de rar in vizita la nepoate, iar ultima oara am vazut-o in toamna trecuta.‘‘‘‘
Si martorii audiati de intimata-reclamanta in persoana numitilor T G si T D mentioneaza ca apelanta RAM a fost vazuta prima data in instanta si ca aceasta nu a participat niciodata la intermedierea raporturilor contractuale nascute intre creditoare si debitoarea RN.
In sensul apararilor apelantei pledeaza si raspunsurile la interogatoriu date de intervenientele BG si A M (filele 179 si 181 dosar) care la intrebarile 1 si 2 recunosc ca Roman M A nu a participat niciodata la discutiile purtate de RN in vederea contractarii imprumuturilor, fiind vazuta pentru prima data in instanta, cu ocazia prezentului dosar.
Fara sa-si probeze sustinerile, singura care afirma prezenta apelantei la incheierea contractelor de imprumut cu RN este DA. In mod curios, instanta de fond da valoare probatorie sustinerilor creditoarei, in conditiile in care, aceasta nu reuseste sa demonstreze ca RMA a participat la negocierile precontractuale sau ca a cunoscut, fara echivoc, intentia fostei sale soacre in ceea ce priveste diminuarea patrimoniului sau prin vanzarea imobilului ce face obiectul revocarii.
Cu alte cuvinte, complicitatea la frauda a tertului dobanditor este o concluzie ce are la origine o interpretare distorsionata a realitatii, motiv pentru care instanta de control urmeaza a dispune cenzurarea si sanctionarea modului de solutionare de catre instanta de fond a prezentei cauze.
3. Instanta de fond a pronuntat o hotarare judecatoreasca vadit nelegala interpretand gresit actele normative aplicabile in speta.
Desi instanta de fond a apreciat ca toate conditiile cerute de art.975 C.civ privind admisibilitatea actiunii revocatorii sunt indeplinite in cauza, fata de probatoriul administrat si fata de exigenta dispozitiilor legale aplicabile in speta, aceste conditii nu pot fi apreciate ca indeplinite din perspectiva urmatoarelor considerente:
i) Referitor la prima conditie, dovada insolvabilitatii debitorului trebuie facuta de creditor.
Din probele administrate rezulta ca la data contractarii imprumutului nr.236/29.01.2010 debitoarea-intimata RN avea in patrimoniu atat bunuri mobile cat si bunuri imobile.
De altfel, in contractul mai sus citat, debitoarea RN mentioneaza expres ca „(.,.) garantez restituirea sumei imprumutate cu toate bunurile mele mobile si imobile, prezente si viitoare".
La termenul scadent stipulat prin actul aditional nr. 188/04.02.2011, respectiv la 31.07.2011, debitoarea avea in patrimoniu un apartament (intr-adevar ipotecat), societati comerciale si bunuri mobile care in mod evident puteau face obiectul executarii silite, creditoarea putand a-si indestula pretentiile in limita sumei imprumutate de 50.000 Euro.
Trebuie retinut ca, in procedura executarii silite, creditoarea nu a facut dovada ca apartamentul ce a facut obiectul vanzarii prin contractul nr. 1074/16.04.2010 reprezinta singurul bun susceptibil de executare la data scadentei.
ii). In ceea ce priveste cea de a doua conditie de admisibilitate a actiunii pauliene, frauda debitorului", instanta s-a grabit sa aprecieze ca intimata-parata RN si-a creat si marit in mod constient o stare de insolvabilitate prin vanzare imobilului ce face obiectul actului revocat.
Contractul nr. 1074 a fost incheiat la data de 16.04.2010, respectiv cu un an si jumatate inainte de scadenta (31.07.2011), iar debitoarea, avand afaceri in derulare, in mod sigur avea perspective in onorarea contractului. In plus, prin incasarea pretului de 98.000 Euro, debitoarea nu si-a creat o stare de insolvabilitate, ci dimpotriva, si-a majorat patrimoniul care depasea cu mult valoarea pretentiilor creditoarei.
Prin urmare, la momentul datei de 16.04.2010 cand a fost incheiat contractul de vanzare cumparare nr.1074/16.04.2010,, debitoare nu era insolenta, ci dimpotriva, dovedea putere financiara in vederea stingerii obligatiilor contractuale incheiate cu intimata-reclamanta.
Instanta nu trebuie sa piarda din vedere faptul ca anterior contractului nr. 236/29.01.2010, intre DA si RN au fost incheiate si alte contracte de imprumut (362/2008 si 136/2009) toate fiind onorate de restituiri la scadenta, elocvente in acest sens, fiind declaratiile autentificate nr.135/29.01.2009 si 285/29.01.2010.
Cu alte cuvinte, intre creditoare si debitoare existau antecedente contractuale pe care debitoarea le-a onorat cu buna-credinta, in termenii si conditiile stipulate si agreate de ambele parti.
iii). In ceea ce priveste certitudinea si lichiditatea creantei, nu se poate nega existenta acestora dat fiind contractul de imprumut incheiat in forma autentica, referitor exigibilitatea insa, instanta urmeaza a lua act ca aceasta conditie nu este indeplinita.
Instanta de apel urmeaza a constatat ca si in speta de fata situatia se repeta intrucat titlul executoriu invocat de intimata-reclamanta pe care si-a intemeiat actiunea, nu este suficient; procesele-verbale de executare existente la filele 8 si 9 dosar (din 23.04.2012 si 24.04.2012) confirma o executare partiala si infirma o pretinsa stare de insolvabilitate a debitoarei.
Cu alte cuvinte, creanta a devenit certa, lichida si exigibila in iulie 2011, adica ulterior incheierii actului atacat (16.04.2010) creditoarea-reclamanta avand doar un drept viitor care nu era exigibil.
Prin urmare, instanta de fond a solutionat gresit cauza din perspectiva conditiei numarul 3 a actiunii pauliene.
iv). In ceea ce priveste complicitatea apelantei-parate, hotararea instantei de fond se prevaleaza de o prezumtie motivata pe art.1203 C.civ., retinand ca „locuind in acelasi imobil timp de mai multi ani pana la momentul instrainarii imobilului, cele doua parate ar fi putut purta discutii cu privire la imprumuturile contractate de fosta soacra si cu privire la situatia sa financiara".
Aspectul ca dobanditoarea apartamentului ce face obiectul actului revocat s-ar fi aflat intr-o relatie apropiata cu debitoarea (fosta soacra) nu este reala, nu este dovedita si nu este de natura sa inlature buna-credinta a acesteia.
Potrivit dispozitiilor art.1899 alin .2) C.civ. apelanta-parata, la data de 16.04.2010 cand a devenit proprietara imobilului din Bucuresti, str. GVB nr.8, bl. 13/7, sc.l, et.3, ap.13, sector 1 a dovedit buna-credinta, onorandu-si toate obligatiile contractuale inclusiv plata integrala a pretului stipulat in cuantum de 98.000 Euro.
Nu exista nici o proba la dosar in baza careia sa se poata aprecia faptul ca intre parti a intervenit un pact neserios cu privire la vanzare, motiv pentru care nu se poate retine complicitatea tertului la frauda, nefiind astfel indeplinite rigorile art.975 C.civ.
De altfel, o alta proba ignorata de instanta de fond sunt evidentele de Carte Funciara existente le dosarul cauzei din care rezulta ca nu existau nici un fel de inscrieri referitoare la sarcini ale imobilului - obiect al vanzarii - sau alte mentiuni ce ar fi putut conduce la concluzia de complicitate la frauda a tertului.
In mod corect, instanta de fond ar fi trebuit sa analizeze aceste dovezi si sa solutioneze cauza nu de pe pozitia prezumtiilor ci din perspectiva probelor si in special a inscrisurilor administrate in cauza.
Hotararea instantei de fond este criticabila pentru aceleasi considerente si in ceea ce priveste admiterea cererii de interventie formulata de intimata-intervenienta BG.
Mai mult, analizand cererea formulata din prisma conditiilor de admisibilitate ale actiunii pauliene prevazute de art.975 C.civ, instanta de control urmeaza a observa, conform contractului de imprumut autentificat nr.1577/27.07.2010, ca acesta s-a incheiat la data de 27.07.2010,ulterior contractului de vanzare cumparare nr.1074/16.04.2010, ce se cere a fi revocat.
Prin urmare, in raport de aceasta creditoare nu se verifica nici conditia prevazuta de art.975 C.civ. cu privire la anterioritatea creantei.
De altfel, contrar celor retinute de instanta de fond, nici conditia complicitatii la frauda a tertului nu se probeze, intrucat, astfel cum a aratat deja, nu exista nici o dovada la dosar in baza careia sa se poata aprecia faptul ca intre parti a intervenit un pact neserios cu privire la vanzare si cu atat mai putin ca la momentul incheierii acestuia, apelanta-parata RM A ar fi avut cunostinta ca vanzatoarea-debitoare RN avea intentia de a mai contracta si alte imprumuturi in viitor.
Apelanta RN invoca urmatoarele motive de apel:
In mod gresit au fost admise cererea principala formulata de DA si cererile de interventie formulate de intimatele A M si BG. In mod gresit a fost anulata cererea reconventionala formulate de aceasta apelanta.
1.Considera ca revocarea unui act juridic si anularea acestuia sunt institutii de drept diferite, cu efecte juridice diferite, iar instanta de fond a nesocotit principiul disponibilitatii care guverneaza dreptul nostru civil, pronuntand astfel o solutie nelegala.
2.Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1074/16.04.2010 la BNP Totis Andreia Mura, prin care RN a vandut imobilul apelantei-parate RMA, fosta sa nora, este legal si licit si astfel trebuie sa ramana, in conditiile in care apelanta nu si-a creat o stare de insolvabilitate prin vanzarea, la data de 16.04.2010, a acestui apartament, si nu a avut nici un fel de intelegere cu apelanta R M A, in realitate, acest apartament nu i-a apartinut niciodata.
Mai mult decat atat, acest apartament, situat in Bucuresti, str. GVB nr., bl.13/7, sc., et.3, nr., Sector 1, a apartinut de la bun inceput apelantei-parate RAM si lui, R S, fiind dobandit in proprietate de catre cei doi, in timpul casatoriei acestora, in anul 1998, prin contractul de vanzare cumparare autentificat nr.3017/15.06.1998.
Ulterior, prin contractul de vanzare-cumparare cu ipoteca autentificat nr. 2655/18.09.2002 BNP Romanov Alice Nicoleta, RN a cumparat de la cei doi acest imobil, cu intelegerea ca, la momentul stingerii obligatiilor contractuale fata de BCR (contractul de credit nr. 1020 din 18.09.2002) apartamentul ce face obiectul vanzarii sa fie rascumparat de apelanta-parata RAM.
Conform graficului de rambursare emis de BCR din 11.03.2010, rezulta ca, prin ordinul de incasare nr.2010031100016776 din 11.03.2010, subsemnata
RN a achitat integral contractul de imprumut ipotecar nr. 1020/2002 la data de 11.03.2010.
La data de 16.04.2010, respectand termenii intelegerii incheiate cu fiul si fosta mea sa nora, RN a vandut prin act autentic apartamentul nr. - situat in Bucuresti, str. GVB nr.8, sector 1 la 16.04.2010, pretul de 98.000 Euro fiind achitat integral pe data autentificarii actului de vanzare-cumparare.
De la momentul achizitionarii (1998) si pana la momentul actual, imobilul ce face obiectul revocarii a fost folosit exclusiv de apelanta-parata RAM impreuna cu R S si copiii acestora.
In mod surprinzator, instanta de fond a apreciat ca, in speta, actul juridic cu titlu oneros incheiat este rezultatul unei fraude, complicitatea tertului dobanditor fiind evidenta si neechivoca.
Nu a existat nici o intentie de a frauda si nici o complicitate din partea apelantei-parate RMA.
Aceasta nu a cunoscut faptul ca RN a incheiat vreun contract de imprumut cu vreuna dintre partile din dosar.
Relatiile dintre RN si apelanta-parata RAM, asa cum a aratat in depozitia sa si martorul DS, au fost intotdeauna reci, si priveau exclusiv cresterea nepoatelor mele, fiicele apelantei si ale fiului meu. .
3. In speta dedusa judecatii, nu sunt intrunite conditiile legale pentru a ne afla in prezenta actiunii revocatorii.
Astfel, din probele administrate rezulta faptul ca, la data incheierii contractului de imprumut nr.236/29.01.2010, RN avea in patrimoniu atat bunuri mobile cat si bunuri imobile.
Chiar in cuprinsul contractului, se specifica faptul ca RN, in calitate de debitoare garanteaza restituirea sumei imprumutate cu toate bunurile mele mobile si imobile, prezente si viitoare", apartamentul ce a facut obiectul vanzarii prin contractul nr.1074/16.04.2010 nereprezentand singurul bun susceptibil de executare la data scadentei.
La momentul incheierii contractului a carui revocare se solicita, RN nu se afla in insolenta, ci dimpotriva, avea puterea financiara de a restitui, cu dobanzi mari, sume de bani anterior imprumutate de la reclamanta si interveniente, contractele de imprumut si declaratiile de achitare ale creditoarelor existand la dosarul cauzei.
Toate aceste contracte de imprumut incheiate anterior au fost achitate de RN cu buna-credinta.
Astfel, prin contractul autentificat sub nr.362/ianuarie 2008, reclamanta i-a imprumutat suma de 20.000 Eur, cu aceeasi dobanda lunara de 5% (evident, nementionata in contractul de imprumut) suma si dobanzi pentru 11 luni restituite la data de 22.12.2008, potrivit declaratiei autentificate date de reclamanta, pe care am depus-o la dosarul de fond.
In acelea si conditii, a mai incheiat alte contracte de imprumut, depuse la dosar, penultimul, la data de 29.01.2009, prin care a imprumutat de la reclamanta suma de 30.000 Eur, cu dobanda lunara de 5%, incheind contractul autentificat sub nr. 136/2009, iar la data de 01.02.2009, a mai imprumutat 15.000 Eur, in aceleasi conditii, cu intelegerea de a-i achita dobanda la momentul restituirii imprumuturilor.
La data de 29.01.2010, potrivit declaratiei notariale a acesteia, reclamanta recunoaste ca i-a restituit suma imprumutata, de 30.000 Eur, pretinzandu-i in continuare 39.750 Eur, suma compusa din 18.000 Eur dobanda pe 12 luni pentru suma de 30.000 Eur, 6750 Eur, dobanda pe 9 luni pentru suma de 15.000 Eur, precum si cei 15.000 Eur imprumutati si anterior fara a incheia act autentic.
Pentru aceasta suma, reclamanta i-a mai calculat dobanzi pentru 1 an de zile (12 luni, 5% lunar), suma rezultata fiind de 50.000 Eur, urmand ca RN sa ii dea 50.000 Eur la data de 29.01.2011, peste exact 12 luni, calculate de la data de 29.01.2010, respectiv ianuarie 2011, ulterior data scadenta fiind prelungita prin act aditional la contractul de imprumut, pana in iulie 2011.
Asadar, suma de 50.000 Eu, care face obiectul ultimului contract de imprumut cu reclamanta, nu reprezinta altceva decat dobanzi calculate de DA pentru sume imprumutate si restituite, RN fiind fortata se semneze acest contract de imprumut.
Nu se poate sustine ca RN ?i-a creat o stare de insolvabilitate prin vanzarea la data de 16.04.2010 a apartamentului catre RAM, deoarece, RN, asa cum am aratat anterior, mai avea si are si in prezent in proprietate un alt apartament (cel din sectorul 3).
Mai mult, in urma vanzarii acestui apartament catre R M A, RN a incasat pretul, astfel ca nu ?i-a diminuat in nici un fel patrimoniul si nici nu ?i-a creat o stare de insolvabilitate in detrimentul vreunui creditor, fie el chiar si chirografar.
III. Considera ca, in mod gresit i-a fost anulata ca netimbrata cererea reconventionala.
Astfel, arata ca indeplinea conditiile pentru a putea beneficia de o scutire, reducere sau esalonare a platii taxei judiciare de timbru.
Apelanta AMcritica sentinta primei instante aratand in esenta ca, aceasta a anulat in mod gresit cererea sa de interventie in conditiile in care i se admisese cererea de ajutor public judiciar sub forma esalonarii taxei judiciare de timbru.
Prin decizia civila nr.321 A din 30.01.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a III a Civila a admis apelurile formulate de catre parata RAM ?i de catre parata reclamanta RN in contradictoriu cu intimatele DA si BG impotriva sentintei civile nr.15082/28.06.2013; a admis apelul formulat de intervenienta AMin contradictoriu cu intimatele RAM si RN impotriva sentintei, a schimbat in parte sentin?a in sensul ca a respins ca neintemeiata cererea de interventie voluntara principala formulata de intervenienta BG ?i a anulat in parte sentinta in sensul ca a inlaturat dispozitia privind anularea ca netimbrata a cererii de interventie voluntara formulata de intervenienta AMin contradictoriu cu intimatele RN si RAM; a dispus trimiterea cauzei la aceeasi instanta pentru solutionarea cererii de interventie voluntara principala formulata de AM?i a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei atacate cu privire cererea principala si la anularea cererii reconven?ionale formulate de RN precum si la obligatia paratelor RN ?i RAM de plata a cheltuielilor de judecata catre reclamanta DA.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
In prealabil, tribunalul a constatat ca apelurile formulate in cauza de fa?a au efecte devolutive fiecare cu privire la anumite parti ale hotararii atacate.
Astfel, prin motivele invocate apelul formulat de RN devolueaza solutia data cererii de chemare in judecata formulate de reclamanta DA ?i cererea de interventie formulata de intervenienta BG. In aceleasi limite se devolueaza hotararea atacata si prin apelul paratei RAM. In plus, apelul paratei RN priveste si solutia data cererii reconventionale din punct de vedere subiectiv acest apel fiind indreptat impotriva intimatelor DA si RAM.
In privinta apelului formulat de intervenienta A M, acesta este indreptat impotriva intimatelor RN ?i RAM.
In al doilea rand, tribunalul a constatat ca in esenta, motivele de apel invocate de apelantele RN si RAM sunt identice astfel incat acestea vor fi analizate impreuna.
Motivele de apel invocate de aceste doua apelante pot fi rezumate dupa cum urmeaza:
1.Gre?ita dispozitie de anulare a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.1074/16.04.2010 incheiat intre cele doua apelante mentionate mai sus, in conditiile in care actiunile cu care fusese sesizata prima instanta aveau ca obiect actiuni pauliene formulate de creditorii apelantei RN.
2.Neindeplinirea conditiilor actiunii pauliene cu privire la cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta DA si la interventia voluntara principala formulata de intervenienta BG.
In plus, apelanta RN critica solutia de anulare a cererii sale reconventionale ca netimbrate.
1.Motivul de apel referitor la anularea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1074/16.04.2010 nu poate fi primit intrucat faptul ca in dispozitivul sentintei atacate instanta a dispus anularea desi obiectul cererii a fost revocarea contractului mentionat nu este de natura sa atraga nelegalitatea hotararii. Intr-adevar, folosirea improprie a cuvantului anulare in loc de revocare nu are nici un efect juridic in cauza de fata, in conditiile in care din considerentele hotararii rezulta cu claritate ca desfiintarea contractului mentionat a fost dispusa in conditiile in care s-au analizat si s-au apreciat intemeiate conditiile actiunii pauliene.
Sub acest aspect, tribunalul a indicat faptul ca trebuie sa se aiba in vedere faptul ca hotararea este unitara si in ceea ce priveste temeiul solutiei pronuntate prin dispozitiv acesta se regaseste in considerentele hotararii.
2.Al doilea motiv de apel referitor la neindeplinirea conditiilor actiunii pauliene, tribunalul constata ca acesta este fondat numai in parte, respectiv in ceea ce priveste ac?iunea pauliana formulata de intervenienta BG pe calea interventiei voluntare principale. In ceea ce priveste cererea principala, motivul de apel este nefondat intrucat in privinta reclamantei DA actiunea revocatorie a fost corect admisa de prima instanta.
Astfel, in ceea ce priveste conditiile actiunii pauliene, contrar celor sustinute de apelantele RN ?i RAM, tribunalul constata ca in privinta cererii principale acestea erau intrunite.
In privinta actiunii pauliene formulate de DA, tribunalul a constatat ca este indeplinita conditia anterioritatii creantei, constatate prin contractul de imprumut autentificat sub nr.236/29.01.2010, fata de actul atacat ca fraudulos incheiat la 16.04.2010.
In egala masura, tribunalul a constatat ca in mod corect prima instanta a retinut ca este indeplinita condi?ia crearii starii de insolvabilitate a apelantei RN, debitor al reclamantei DA. Sub acest aspect, apelantele RN ?i RAM sus?in ca o asemenea dovada nu s-ar fi facut in cauza, deoarece conform contractului de vanzare cumparare nr.1074/16.04.2010 a fost platit pretul de 98.000 euro, fapt atestat de insusi inscrisul constatator al acestui contract.
Contrar celor afirmate de apelante, tribunalul constata ca, sub aspectul platii pre?ului din acest contract, inscrisul constatator, chiar daca
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.
Anulare act - Decizie nr. 523 din data de 27.06.2017Anulare act - Decizie nr. 502 din data de 21.06.2017
II.Procesul verbal de contraventie care nu intruneste conditiile prev. de art. 19/1 din OG nr. 2/2001 reactualizata, va fi anulat. - Decizie nr. 267/R din data de 23.05.2005
Anularea actelor frauduloase incheiate de debitori in dauna creditorilor se poate dispune daca se dovedeste existenta intentiei de frauda - Sentinta civila nr. 506/CA din data de 19.05.2004
COMPETENTA MATERIALA . ANULARE ACT FALSIFICAT - Decizie nr. nr. 5/A din data de 05.01.2004
Obligare la incheierea unui act autentic de vanzare-cumparare iar in caz de refuz, Sentinta sa tina loc de contract de vanzare cumparare - Decizie nr. 155 din data de 31.12.2013
Lipsa calitatii procesuale pasive ca urmare a divizarii unei societati in mai multe societati comerciale. Imposibilitatea introducerii unor noi parati in apel. - Decizie nr. 404 din data de 09.09.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 293 din data de 03.06.2009
- Sentinta civila nr. 526 din data de 29.10.2008
Rectificare carte funciara - Sentinta civila nr. 118 din data de 10.02.2009
Exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neparcurgerea procedurii plangerii prealabile. Dovada depusa dupa inchiderea dezbaterilor - Sentinta civila nr. 84/F din data de 15.09.2015
Raportul de evaluare intocmit de A.N.I.. Consecintele incalcarii dispozitiilor art. 70 si 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare. - Decizie nr. 5/F din data de 23.01.2015
Admisibilitatea actiunii in anulare a actului administrativ-fiscal adresate direct instantei de judecata, fara a urma, in prealabil, procedura prevazuta de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala. - Decizie nr. 611/R din data de 21.05.2015
Vechiul cod de procedura civila – Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 2130/R din data de 19.09.2014
Vechiul cod de procedura civila - Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 1449/R din data de 25.04.2014
Actiune pentru anularea permisului sau de conducere - Sentinta civila nr. 4798/CA din data de 19.09.2012
Actiune in anulare. Decizie emisa in baza Legii 10/2001 de catre o persoana juridica ce nu avea calitatea de unitate detinatoare. - Sentinta civila nr. 101/S din data de 03.04.2012
Interesul in promovarea unei ac?iuni in constatarea nulita?ii absolute a unui act juridic. - Decizie nr. 251/A din data de 28.10.2011
Cheltuieli de judecata pe cale separata. - Decizie nr. 1290/R din data de 20.10.2011
Uzucapiune.Posesia exerciatata asupra unui teren proprietatea C.A.P. - Decizie nr. 1473/R din data de 24.11.2011