Cerere de deschidere a procedurii insolventei.

Domeniu: Faliment - procedura insolventei.
Cerere de deschidere a procedurii insolventei. Compatibilitatea masurilor asiguratorii dispuse in procesul penal cu procedura reglementata de L 85/2006.

Compatibilitatea legii insolventei cu masurile asiguratorii penale reiese dintr-o serie de dispozitii legale cuprinse in Legea nr. 85/2014 (art. 91 alin. 1, art. 88, art. 102 alin. 8). Nicio prevedere a Legii nr. 85/2014 nu asimileaza masurile asiguratorii penale cu un impediment la deschiderea procedurii insolventei. Chiar daca astfel de masuri au fost dispuse, atat debitoarea, cat si creditorii acesteia isi pastreaza dreptul de a solicita deschiderea procedurii insolventei, urmand ca instanta sa aprecieze in ce masura sunt indeplinite conditiile in acest sens.
Masurile asiguratorii dispuse in cadrul procesului penal nu sunt incompatibile cu procedura insolventei. Aceasta din urma are scopul de a asigura acoperirea pasivului debitorului ori redresarea activitatii acestuia, printr-o procedura colectiva, in vreme ce masurile asiguratorii penale au scopul de a preveni ascunderea, distrugerea, instrainarea sau sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse ori care pot servi la garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune. Atat timp cat procedura insolventei se deruleaza sub coordonarea unui administrator/lichidator judiciar si sub controlul judecatorului-sindic, nu se poate considera ca aceasta ar putea genera conditii favorabile pentru ascunderea, distrugerea, instrainarea sau sustragerea de la urmarire a unor bunuri ale debitoarei.
Nu in ultimul rand, deschiderea procedurii insolventei nu produce niciun efect asupra masurii asiguratorii dispuse de catre organele de urmarire penala, aceasta urmand a ramane in fiinta pana la ridicarea sa de catre procuror ori instanta penala.

 (Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VI-a Civila
Decizia civila nr.946 A din 26.05.2016)

I. Hotararea primei instante:
Prin sentinta civila nr. 3023 din 26.11.2015, pronuntata de Tribunalul Ilfov – Sectia Civila, in dosarul nr. 2508/93/2015, instanta a respins ca neintemeiate cererile de deschidere a procedurii insolventei, formulate de debitorul SC A F SRL si de creditorii B T SA – Sucursala L B, SC B B T SRL, SC L F SRL, SC S A SRL, A U B SA, LCL (The N) B.V, G F P GmbH si F B.V.
In motivare, instanta a facut trimitere la prevederile art. 5 alin. 1 pct. 29 din Legea nr. 85/2014, retinand ca prin Ordonanta PIICJ Ordonanta DIICOT STB nr. 2541/D/P/2010 din 26.05.2015 a fost instituit sechestru asigurator pana la concurenta sumei de 21844797 lei asupra conturilor bancare detinute de suspectii SC A F SRL, avand CUI 14193726, si N.F.D. asociat si administrator al debitoarei.
S-a mai retinut ca, potrivit inscrisurilor depuse la dosar (contul 512 din balanta de verificare pe luna septembrie 2015 aflata la filele 43-47 vol I dosar si respectiv situatia cu soldurile si rulajele bancare la 30.09.2015 aflate la fila 189 din Vol IX), societatea debitoare dispune de fonduri banesti consistente pentru achitarea ratelor si a datoriilor exigibile, respectiv de disponibilitati banesti in cuantum de 6884558,13 lei, conform contului 512 din balanta de verificare, si de un sold final la 30.09.2015 in valoare de 8791723,43 lei potrivit situatiei soldurilor si rulajelor conturilor bancare pentru perioada aprilie-septembrie 2015, sume de bani care fac obiectul sechestrului fiind indisponibilizate.
Tribunalul a apreciat ca, in cauza, deschiderea procedurii insolventei are ca efect diminuarea sau chiar inlaturarea controlului exercitat asupra patrimoniului debitoarei de catre autoritatile judiciare penale, cat timp, potrivit art. 163 alin. 3 din Legea nr. 85/2014, contul de insolventa deschis in conditiile art. 39 alin. (2) nu va putea fi in niciun mod indisponibilizat prin nicio masura de natura penala, civila sau administrativa dispusa de organele de cercetare penala, de organele administrative sau de instantele judecatoresti.
Cum eventuala deschidere a procedurii insolventei impiedica normala exercitare a masurii asiguratorii avand ca obiect tocmai sumele de bani cu care vor fi alimentate conturile bancare in conditiile in care rulajele acestora au o valoare ridicata, si cum debitoarea si respectiv creditorii nu au facut dovada formularii si eventual a respingerii unor cereri adresate autoritatii judiciare de sechestru (de altfel singura competenta) pentru a dispune deblocarea sumelor de bani aflate deja in conturile debitoarei in vederea achitarii ratelor si a datoriilor exigibile, si prin aceasta implicit dovada starii de insolventa conform art. 5 alin. 1 pct. 29 din Legea nr. 85/2014, in temeiul art. 72 alin. 4 din aceeasi lege au fost respinse cererile de deschidere a procedurii insolventei ca neintemeiate.
Totodata tribunalul a retinut ca solutia este in acord cu jurisprudenta recenta a Curtii de Apel Bucuresti care, prin Decizia 1883/19.11.2015 pronuntata de Sectia a VI-a civila in dosarul 760/93/2015, a confirmat, prin respingerea apelurilor ca nefondate, solutia dispusa de Tribunalul Ilfov prin sentinta nr. 1695/11.06.2015 intr-o cauza asemanatoare.
II. Apelurile declarate:
Impotriva acestei sentinte au declarat apel debitoarea S.C. A F S.R.L. si creditoarele A U B S.A. si B T S.A. – SUCURSALA L.
1. Prin apelul formulat, debitoarea S.C. A F S.R.L. a solicitat anularea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Ilfov in vederea deschiderii procedurii insolventei.
In motivare, apelanta-debitoare a aratat in esenta ca in mod gresit a fost respinsa cererea sa de deschidere a procedurii insolventei, in conditiile in care, asa cum rezulta din toate documentele depuse la dosarul cauzei, debitoarea, chiar si cu banii pe care ii are blocati in conturile actuale ca urmare a masurilor asiguratorii puse de procuror, nu poate face fata tuturor datoriilor pe care le are fata de creditorii sai, datorii care sunt certe, lichide si exigibile si nu sunt achitate de mai mult de 120 de zile.
Mai arata ca motivarea judecatorului este contradictorie, intrucat, pe de o parte, mentioneaza ca deschiderea procedurii insolventei are ca efect diminuarea sau chiar inlaturarea controlului exercitat asupra patrimoniului debitoarei de catre autoritatile judiciare penale, iar, pe de alta parte, isi justifica cererea de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolventei formulata de debitoare motivat de faptul ca nu s-a facut dovada ca a solicitat autoritatii judiciare de sechestru deblocarea sumelor.
Invedereaza ca datoriile societatii sunt mult mai mari decat banii aflati in conturi, iar orice intarziere in deschiderea insolventei are ca efect imediat diminuarea sanselor societatii de redresare si reorganizare, in conditiile in care are activitatea suspendata de aproximativ 5 luni de zile, nu mai are de unde sa incaseze alte sume de bani, astfel incat falimentul va fi in curand singura optiune.
Apelanta-debitoare face trimitere la prevederile art. 67 din Legea nr. 85/2014, aratand ca toate documentele ce trebuiau depuse se afla la dosar si din studierea acestora rezulta fara putinta de tagada ca sunt indeplinite in totalitate conditiile de deschidere a procedurii insolventei. Astfel, apreciaza ca s-a facut dovada existentei unor datorii mai mari decat valoarea-prag prevazuta de art. 3 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, iar sumele aflate in conturile societatii si indisponibilizate ca masura dispusa de procuror sunt insuficiente pentru acoperirea tuturor creantelor societatii.
In plus, arata ca situatia in care se afla societatea, prin instituirea masurilor asiguratorii impuse de procuror, este prevazuta de legea insolventei, prin art. 163 alin.3. din Legea nr. 85/2014, or, este mai mult decat evident ca aceasta situatie a fost avuta in vedere de legiuitor chiar de la data aparitiei legii, dar cu toate acestea legiuitorul nu a prevazut masuri speciale sau conditii suplimentare care trebuie indeplinite de debitoare.
In drept, au fost invocate prevederile art. 456 Cpc.
Prin apelul formulat, apelanta-debitoare nu a solicitat probe.
2. Creditoarea A U B S.A. a solicitat, prin apelul formulat, anularea sentintei si trimiterea cauzei judecatorului-sindic pentru deschiderea procedurii insolventei debitoarei A F S.R.L.
In motivare, apelanta-creditoare a invederat in esenta ca sentinta apelata este netemeinica si nelegala, data cu incalcarea prevederilor Legii nr. 85/2014, respectiv a art.72 al.6 si a art.5 pct.29.
Sustine ca judecatorul-sindic nici macar nu a analizat cererile creditorilor si nici cererea debitoarei de deschidere a procedurii insolventei. Desi nimeni nu contesta dificultatea financiara in care se afla debitoarea, in sensul ca nu poate sa isi achite datoriile, avand conturile bancare blocate, doar judecatorul sindic a considerat ca aceasta nu se afla in incapacitate de plata.
Chiar daca prin Ordonanta PIICJ DIICOT STB nr.2541/D/P/2010/26.05.2015 s-a instituit sechestru asigurator pana la concurenta sumei de 21.844.797 lei, deschiderea procedurii insolventei nu inseamna ca aceasta suma se va pierde, ci dimpotriva. Scopul procedurii insolventei este protejarea debitorului de a intra in colaps financiar si ajutarea debitorului sa se redreseze printr-un plan de reorganizare, printr-un program de plati controlat atat de administratorul judiciar cat si de judecatorul sindic.
Daca s-ar fi deschis procedura insolventei, administratia financiara de la sediul debitoarei ar fi avut posibilitatea sa se inscrie la masa credala cu suma constatata prin Ordonanta PIICJ DIICOT STB nr.2541/D/P/2010/26.05.2015, sa faca parte din comitetul creditorilor si sa isi recupereze suma pe care debitoarea i - o datoreaza.
Or, in situatia de fata, debitoarea are conturile blocate, fiind in imposibilitate de a-si desfasura activitatea, cu consecinta prejudicierii creditorilor si inclusiv a statului, care nu isi va recupera prejudiciul integral.
De asemenea, din actele depuse la dosarul cauzei rezulta foarte clar ca debitoarea, din cauza popririi pe conturi, nu poate sa efectueze nicio plata, fiind intrunite conditiile art.5 pct.29 1it.b din Legea 85/2014, in sensul ca insolventa A F SRL este iminenta, intrucat s-a dovedit ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.
In drept, apelul se intemeiaza pe dispozitiile art. 12 alin.1 din Legea nr. 85/2014, ale art. 466 alin. 1 si ale art. 468 Cpc.
Prin apelul formulat, apelanta-creditoare nu a solicitat probe.
3. Creditoarea B T SA - Sucursala „L” B a formulat apel incident, prin care a solicitat schimbarea in tot a sentintei apelate in sensul deschiderii procedurii insolventei impotriva societatii debitoare.
In motivare, apelanta a aratat in esenta ca sentinta este pronuntata cu nerespectarea dispozitiilor legale in materie, incalca drepturile partilor si prejudiciaza societatea debitoare si creditorii.
In opinia apelantei, sunt indeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii insolventei societatii debitoare. Pasivul societatii este exponential mai mare decat disponibilul banesc, astfel cum reiese din documentele contabile.
Legea 85/2014 nu prevede ca existenta unui sechestru asigurator ar fi impediment la deschiderea procedurii, iar in chiar cuprinsul legii se trateaza chestiunea pretinsa a impiedica deschiderea procedurii (art. 102, alin. (8) din Legea 85/2014). Deschiderea procedurii insolventei nu poate echivala cu o diminuare sau inlaturare a controlului exercitat in conditiile existentei unor masuri care sa sporeasca protejarea intereselor partii vatamate in eventualitatea unei confiscari (art. 91, alin. (1) din Legea 85/2014).
Mai arata ca Legea nr. 85/2014 nu prevede conditia ca debitoarea si/sau creditorii sa faca dovada unor cereri adresate autoritatii judiciare de sechestru pentru deblocarea unor sume de bani.
De asemenea, apreciaza ca, refuzand deschiderea insolventei, instanta de fond a invitat creditorii la un joc imposibil: executarea silita blocata de sechestru penal cu sanse de reusita lent filtrate de controlul instantelor de executare. Sansele de implementare a unui plan de reorganizare devin, pe zi ce trece, imposibile.
In drept, au fost invocate dispozitiile Legii 85/2014 precum si pe celelalte dispozitii legale invocate.
In probatiune, a solicitat proba cu inscrisuri.
III. Apararile formulate:
1. Apelanta-debitoare S.C. A F S.R.L. a depus intampinari la cererile de apel formulate de apelante-creditoare A U B S.A. si B T SA – Sucursala „L” B, solicitand admiterea acestora.
In motivare, apelanta-debitoare a aratat in esenta ca sunt indeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii insolventei impotriva sa. Invedereaza ca banii aflati sub sechestru nu acopera toate datoriile societatii, fiind irelevant sub acest aspect daca se ridica sau nu sechestrul.
Mai mult decat atat, aceasta conditie a formularii/ridicarii cererii de sechestru, asa cum a fost mentionata de instanta de fond, nu este prevazuta de lege.
In drept, intampinarile se intemeiaza pe dispozitiile art. 205 Cpc.
In probatiune, a solicitat proba cu inscrisuri.
2. Apelanta-creditoare B T SA – Sucursala „L” B a depus intampinare la apelurile formulate de A F si A U B, solicitand admiterea acestora.
In motivare, apelanta-creditoare reitereaza, in esenta, aspectele expuse in cadrul propriului apel.
In drept, au fost invocate dispozitiile Legii 85/2014.
In probatiune, a solicitat proba cu inscrisuri.
IV. Aspecte procedurale:
In apel a fost incuviintata si administrata proba cu inscrisuri.
V. Solutia instantei de apel:
Astfel cum reiese din inscrisul existent la dosar (f. 252-278 dosar fond vol. IV), la data de 26.05.2015, in cadrul dosarului nr. 2541D/P/2010, DIICOT a emis o ordonanta de instituire a sechestrului asigurator, pana la concurenta sumei de 21.844.797 lei, asupra conturilor bancare detinute de catre SC A F SRL.
Curtea constata ca prima instanta a respins cererea debitoarei si cererile creditorilor de deschidere a procedurii insolventei, retinand in esenta ca exista un sechestru asigurator instituit de catre organele de urmarire penala asupra disponibilitatilor banesti ale debitoarei, iar deschiderea procedurii insolventei ar conduce la diminuarea sau inlaturarea controlului asupra averii acesteia. Cu alte cuvinte, din motivarea primei instante reiese concluzia ca, cel putin in prezenta cauza, masurile asiguratorii dispuse in cadrul procesului penal nu sunt compatibile cu procedura insolventei. Curtea apreciaza insa nefondate aceste considerente.
Compatibilitatea legii insolventei cu masurile asiguratorii penale reiese dintr-o serie de dispozitii legale cuprinse in Legea nr. 85/2014. Astfel, art. 91 alin. 1 prevede ca bunurile instrainate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, in exercitiul atributiilor sale prevazute de prezenta lege, sunt dobandite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retentie, sechestre, de orice fel. Fac exceptie de la acest regim masurile asiguratorii dispuse in procesul penal in vederea confiscarii speciale si/sau confiscarii extinse.
Din aceste dispozitii legale rezulta ca, in cadrul procedurii insolventei, se poate pune problema instrainarii unor bunuri asupra carora au fost instituite masuri asiguratorii in cadrul procesului penal, reiesind ca astfel de masuri nu sunt incompatibile cu procedura insolventei ci, dimpotriva, Legea nr. 85/2014 cuprinde prevederi legale pentru a reglementa tocmai atare situatii. Daca s-ar admite ca, in ipoteza instituirii unor masuri asiguratorii penale, nu ar mai fi posibila deschiderea procedurii insolventei fata persoana juridica vizata de aceste masuri, intrucat s-ar tinde la diminuarea controlului organelor de urmarire penala, ar fi fost inutil ca Legea nr. 85/2014 sa reglementeze soarta juridica a bunurilor grevate de astfel de masuri.
De asemenea, art. 88 din Legea nr. 85/2014 prevede ca daca la data deschiderii procedurii un drept, act sau fapt juridic nu devenise opozabil tertilor, inscrierile, transcrierile, intabularile si orice alte formalitati specifice necesare acestui scop, inclusiv cele dispuse in cursul unui proces penal in vederea confiscarii speciale si/sau extinse, efectuate dupa data deschiderii procedurii, sunt fara efect fata de creditori, cu exceptia cazului in care cererea sau sesizarea, legal formulata, a fost primita de instanta, autoritatea ori institutia competenta cel mai tarziu in ziua premergatoare hotararii de deschidere a procedurii. Inscrierile efectuate cu incalcarea acestui articol se radiaza de drept.
Acest text de lege are, printre altele, ca situatie premisa, existenta unui act sau fapt juridic dispus in cursul unui proces penal in vederea confiscarii speciale si/sau extinse (cum este cazul sechestrului asigurator), cu privire la care insa nu au fost indeplinite cerintele de publicitate anterior deschiderii procedurii insolventei. Curtea constata ca si din aceasta dispozitie legala rezulta in mod evident ca existenta unor masuri asiguratorii dispuse in cadrul unui proces penal nu constituie un impediment la deschiderea procedurii insolventei.
Nu in ultimul rand, art. 102 alin. 8 din Legea nr. 85/2014 prevede ca creanta unei parti vatamate din procesul penal se inscrie sub conditie suspensiva, pana la solutionarea definitiva a actiunii civile in procesul penal in favoarea partii vatamate, prin depunerea unei cereri de admitere a creantei. In cazul in care actiunea civila in procesul penal nu se finalizeaza pana la inchiderea procedurii insolventei, fie ca urmare a reusitei planului de reorganizare, fie ca urmare a lichidarii, eventualele creante rezultate din procesul penal vor fi acoperite din averea persoanei juridice reorganizate sau, daca este cazul, din sumele obtinute din actiunea in atragerea raspunderii patrimoniale a persoanelor ce au contribuit la aducerea persoanei juridice in stare de insolventa, potrivit prevederilor art. 169 si urmatoarele.
Acest text legal reglementeaza regimul juridic al creantei unei parti vatamate din procesul penal, aplicabil in cadrul procedurii insolventei, constituind, de asemenea, un argument in sensul ca masurile asiguratorii dispuse in cadrul unui proces penal (care pot sa aiba ca scop si asigurarea despagubirii persoanelor vatamate) nu impiedica deschiderea ori desfasurarea procedurii insolventei.
Mai retine Curtea ca nicio prevedere a Legii nr. 85/2014 nu asimileaza masurile asiguratorii penale cu un impediment la deschiderea procedurii insolventei. Chiar daca astfel de masuri au fost dispuse, atat debitoarea, cat si creditorii acesteia isi pastreaza dreptul de a solicita deschiderea procedurii insolventei, urmand ca instanta sa aprecieze in ce masura sunt indeplinite conditiile in acest sens.
Conform art. 2 din Legea nr. 85/2014, scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci cand este posibil, a sansei de redresare a activitatii acestuia.
Potrivit art. 249 alin. 1 din Codul de procedura penala, procurorul, in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, in procedura de camera preliminara ori in cursul judecatii, poate lua masuri asiguratorii, prin ordonanta sau, dupa caz, prin incheiere motivata, pentru a evita ascunderea, distrugerea, instrainarea sau sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse ori care pot servi la garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune.
Analizand coroborat aceste dispozitii legale reiese ca masurile asiguratorii dispuse in cadrul procesului penal nu sunt incompatibile cu procedura insolventei. Aceasta din urma are scopul de a asigura acoperirea pasivului debitorului ori redresarea activitatii acestuia, printr-o procedura colectiva, in vreme ce masurile asiguratorii penale au scopul de a preveni ascunderea, distrugerea, instrainarea sau sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse ori care pot servi la garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune. Atat timp cat procedura insolventei se deruleaza sub coordonarea unui administrator/lichidator judiciar si sub controlul judecatorului-sindic, nu se poate considera ca aceasta ar putea genera conditii favorabile pentru ascunderea, distrugerea, instrainarea sau sustragerea de la urmarire a unor bunuri ale debitoarei.
Nu in ultimul rand, deschiderea procedurii insolventei nu produce niciun efect asupra masurii asiguratorii dispuse de catre organele de urmarire penala, aceasta urmand a ramane in fiinta pana la ridicarea sa de catre procuror ori instanta penala. Conturile deja sechestrate raman sechestrate, deschiderea procedurii insolventei avand doar scopul de a crea cadrul necesar fie reorganizarii activitatii debitoarei, fie lichidarii averii acesteia, cu luarea in considerare, in conditiile legii, si a drepturilor statului ori ale persoanelor vatamate din cadrul procesului penal. Ceea ce nu poate fi indisponibilizat, conform art. 163 alin. 3 din Legea nr. 85/2014, este contul de insolventa, care insa va fi deschis dupa data deschiderii procedurii, neavand nicio legatura cu conturile bancare preexistente ale debitoarei, asupra carora s-a instituit sechestrul asigurator.
Prin urmare, Curtea considera ca in mod netemeinic judecatorul-sindic a respins cererea de deschidere a procedurii insolventei pe motiv ca astfel s-ar diminua ori inlatura controlul pe care organele penale il exercita asupra averii debitoarei.
Conform art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa. La cererea adresata tribunalului va fi atasata dovada notificarii organului fiscal competent cu privire la intentia de deschidere a procedurii insolventei.
Art. 67 alin. 1 din acelasi act normativ prevede urmatoarele: Cererea debitorului trebuie sa fie insotita de urmatoarele acte: a) ultima situatie financiara anuala, certificata de catre administrator si cenzor/auditor, balanta de verificare pentru luna precedenta datei inregistrarii cererii de deschidere a procedurii; b) lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluzand toate conturile si bancile prin care debitorul isi ruleaza fondurile; pentru bunurile grevate se vor mentiona datele din registrele de publicitate; c) lista numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub conditie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta; d) lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale efectuate de debitor in cele 6 luni anterioare inregistrarii cererii introductive; e) contul de profit si pierdere pe anul anterior depunerii cererii; f) lista membrilor grupului de interes economic sau, dupa caz, a asociatilor cu raspundere nelimitata, pentru societatile in nume colectiv si cele in comandita; g) o declaratie prin care debitorul isi arata intentia de intrare in procedura simplificata sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activitatii ori prin lichidarea, in tot sau in parte, a averii, in vederea stingerii datoriilor sale; h) o descriere sumara a modalitatilor pe care le are in vedere pentru reorganizarea activitatii; i) o declaratie pe propria raspundere, autentificata la notar ori certificata de un avocat, sau un certificat de la registrul societatilor agricole ori, dupa caz, oficiul registrului comertului sau alte registre in a carui raza teritoriala se afla sediul profesional/sediul social, din care sa rezulte daca a mai fost supus procedurii de reorganizare judiciara prevazute de prezenta lege intr-un interval de 5 ani anterior formularii cererii introductive; j) o declaratie pe propria raspundere, autentificata de notar ori certificata de avocat, din care sa rezulte ca el sau administratorii, directorii si/sau actionarii/asociatii/asociatii comanditari care detin controlul debitorului nu au fost condamnati definitiv pentru savarsirea unei infractiuni intentionate contra patrimoniului, de coruptie si de serviciu, de fals, precum si pentru infractiunile prevazute de Legea nr. 22/1969, cu modificarile ulterioare, Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 21/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 656/2002, republicata, cu modificarile ulterioare, Legea nr. 571/2003*), cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 241/2005, cu modificarile ulterioare, si infractiunile prevazute de prezenta lege in ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii; k) un certificat de admitere la tranzactionare pe o piata reglementata a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise; l) o declaratie prin care debitorul arata daca este membru al unui grup de societati, cu precizarea acestora; m) dovada codului unic de inregistrare; n) dovada notificarii organului fiscal competent.
Conform art. 71 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, daca cererea debitorului corespunde conditiilor prevazute la art. 66, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii generale, iar daca prin declaratia facuta potrivit prevederilor art. 67 alin. (1) lit. g) debitorul isi arata intentia de a intra in procedura simplificata ori se incadreaza in una dintre categoriile prevazute la art. 38 alin. (2), judecatorul va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii simplificate. Minuta incheierii privind deschiderea procedurii insolventei se comunica, de indata, administratorului judiciar provizoriu/lichidatorului judiciar provizoriu numit de catre judecatorul-sindic.
In cauza de fata, astfel cum reiese din inscrisurile existente la dosarul de fond, debitoarea a depus actele prevazute la art. 67 alin. 1 din Legea nr. 85/2014. De asemenea, Curtea constata ca sunt indeplinite si celelalte conditii pentru deschiderea procedurii insolventei.
Conform art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014, insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile, astfel: a) insolventa debitorului se prezuma atunci cand acesta, dupa 60 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de creditor; prezumtia este relativa; b) insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei;
Prin urmare, pentru a analiza in ce masura debitoarea se afla in stare de insolventa, este necesar sa se determine care erau fondurile banesti disponibile ale acesteia la data formularii cererii.
Dupa cum a retinut si judecatorul-sindic, potrivit inscrisurilor depuse la dosar de catre debitoare, aceasta detine in conturi suma de 6.884.558,13 lei (f. 45 dosar fond vol. I), iar la data de 30.09.2015 soldul final era de 8.791.723,43 lei (f. 190 dosar fond vol. IV). Insa, acestea sunt inferioare ca si cuantum sumei pentru care a fost instituit sechestrul asigurator de catre organele de urmarire penala, iar efectul acestei masuri este chiar indisponibilizarea sumelor de bani existente in conturile debitoarei, astfel cum reiese din ordonanta de instituire, precum si din dispozitiile art. 249 alin. 1 din Codul de procedura penala. Se constata astfel ca, la momentul formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei, debitoarea nu detinea in conturi sume de bani disponibile pentru a achita datoriile sale exigibile. In plus, nicio prevedere legala nu impune debitoarei, pentru dovedirea starii sale de insolventa, obligatia de a contesta masurile asiguratorii dispuse in cadrul procesului penal. Dimpotriva, atat timp cat aceste masuri sunt instituite, avand ca efect indisponibilizarea fondurilor banesti ale debitoarei, judecatorul-sindic trebuia sa aprecieze asupra starii de insolventa in conditiile date.
Mai constata Curtea ca, la acelasi moment al formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei de catre debitoare (07.10.2015), astfel cum reiese din inscrisurile depuse, aceasta avea datorii exigibile, mai vechi de 60 de zile, superioare limitei prevazute de art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014. Cu titlu de exemplu, din balanta de verificare aferenta lunii septembrie 2015, depusa la dosar de catre debitoare (f. 45 dosar fond vol. I), reiese ca aceasta avea datorii la bugetul de stat in cuantum de 426.981 lei.
Concluzionand, Curtea constata ca sunt intrunite conditiile pentru deschiderea procedurii insolventei debitoarei, motiv pentru care a admis apelurile formulate, a anulat sentinta civila apelata si a trimis cauza judecatorului-sindic pentru deschiderea procedurii insolventei debitoarei SC A F SRL, fata de dispozitiile art. 43 alin. 7 din Legea nr. 85/2014.
Potrivit art. 66 alin. 7 din acelasi act normativ, daca, ulterior inregistrarii cererii debitorului, dar inainte de solutionarea acesteia, sunt formulate cereri de deschidere a procedurii de catre creditori, acestea se vor inregistra direct la cererea formulata de debitor. […] In aceasta situatie, se va proceda la solutionarea in procedura necontencioasa a cererii debitorului. In cazul admiterii acesteia, cererile creditorilor se vor califica drept declaratii de creanta, iar in cazul respingerii sale, se vor solutiona cererile creditorilor, potrivit art. 72 si urmatoarele.
Din aceste dispozitii legale reiese ca, atunci cand s-au formulat cereri de deschidere a procedurii insolventei atat de catre debitor, cat si de catre creditori, iar instanta a apreciat intemeiata cererea debitorului, s-a procedat la admiterea acesteia si la calificarea drept declaratii de creanta a cererilor creditorilor.
In cauza de fata, pentru considerentele anterior expuse, Curtea a apreciat intemeiata cererea debitoarei, motiv pentru care a trimite cauza judecatorului-sindic pentru deschiderea procedurii insolventei debitoarei SC A F SRL, la cererea acesteia, urmand ca, in privinta cererilor creditorilor, dupa deschiderea procedurii insolventei, judecatorul-sindic sa faca aplicarea prevederilor art. 66 alin. 7 din Legea nr. 85/2014.