Legea nr. 165/ 2013. Notiunea de dosar aprobat in contextul art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.

DOMENIU – Actiune in anulare.
Legea nr. 165/ 2013. Notiunea de dosar aprobat in contextul art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.


In conditiile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/ 2013 ”dosar aprobat” constituie acel dosar in care raportul de evaluare fusese aprobat de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor,   iar decizia de emitere a titlului de despagubire fusese deja adoptata, conform Legii nr. 247/ 2005,  la data aparitiei noii legi.
 

( decizia civila nr. 149/ 21 Februarie 2017, pronuntata de CAB, Sectia a 4-a civila )
 

Deliberand asupra apelului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a civila sub nr. 18488/3/2016, reclamantul GI a solicitat in contradictoriu cu parata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor anularea deciziei de compensare nr.  /17.03.2016 emisa de parata; obligarea paratei COMISIA NATIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR la emiterea titlului de despagubire in dosarul nr.  , constituit in baza legilor fondului funciar, pentru suma de 82.460 RON, in conformitate cu prevederile art. 41 din Legea nr. 165/2013, suma care sa fie actualizata in raport de rata inflatiei, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentinta civila nr. 1184 din 06.10.2016, Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a Civila a respins, ca neintemeiata, actiunea formulata de reclamantul GI in contradictoriu cu parata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor.
Pentru a hotari astfel,   tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin Contractul de cesiune autentificat sub nr.  , de catre BNP TG (filele 8, 9), contestatorul GI, in calitate de cesionar, a cumparat toate drepturile de despagubiri banesti cuvenite conform legilor fondului funciar de la persoanele  indreptatite, respectiv de la cedentii: OI, NA, OM, OS, BC, OC si PA pentru suprafata de 10 ha teren arabil extravilan, situat pe raza comunei Nicolae Balcescu, jud. Constanta, imobil ce nu a putut fi restituit in natura si pentru care s-a stabilit dreptul la despagubiri banesti solicitantilor, fiind constituit si inregistrat in acest sens la fosta Comisie Centrala de Stabilire a Despagubirilor  dosarul intern de despagubire nr.  .
Tribunalul observa ca solicitarea reclamantului privind anularea deciziei de compensare nr.  /17.03.2016 emisa de parata, precum si obligarea COMISIEI NATIONALE PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR la emiterea titlului de despagubire in dosarul nr.  , constituit in baza legilor fondului funciar, pentru suma de 82.460 RON, in conformitate cu prevederile art. 41 din Legea nr. 165/2013 are la baza un raportul sintetic de evaluare intocmit de S.C. GB C SRL, prin care s-a stabilit ca la data de 01.06.2010, despagubirea cuvenita persoanelor indreptatite pentru terenul extravilan in suprafata de 10 ha nerestituit in natura, in cuantumul solicitat in actiunea introductiva,  de 82.460 lei, corespunzator valorii de piata a imobilului la acel moment, insa desi raportul de evaluare a sus mentionat a fost comunicat si necontestat de beneficiari ori infirmat de fosta CCSD, el nu a mai fost supus aprobarii Comisiei Centrale, prin vot, in sedinta de lucru, procedura premergatoare emiterii titlului de despagubire.
In acest sens, instanta retine ca  disp. art. 16 alin. 7 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 si ale art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/ 2013 si arata ca, in lipsa mijloacelor de proba relevante care sa ateste faptul aprobarii de catre fosta CCSD a raportului de evaluare intocmit de S.C. GB C SRL la nivelul anului 2010,  tribunalul constata  ca dosarului nr.   nu i se pot aplica dispozitiile art.41 alin.1 din Legea nr.165/2013, sus citate, ci acelea din cuprinsul art. 41 alin. 5 coroborate cu cele ale art. 21 si art. 1 alin. (2) din Legea nr.165/2013 potrivit carora "in situatia in care restituirea in natura a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist nu mai este posibila, singura masura reparatorie in echivalent care se acorda este compensarea prin puncte”.
Mai mult decat atat, tribunalul retine ca evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei emise de intimata CNCI in procedura administrativa si contestate in prezenta cauza trebuie sa respecte prevederile art. 21 alin. 6 Legea nr. 165/2013 republicata, respectiv cu aplicarea grilei notariale valabile la data de 20.05.2013, aceasta operatiune fiind realizata de Secretariatul CNCI, evaluarea exprimandu-se in puncte, cu precizarea ca un punct are valoare de 1 leu.
Secretariatul CNCI a supus dosarul de despagubire atentiei CNCI in vederea finalizarii procedurii de solutionare a dosarului de despagubire prin validarea sau invalidarea, in tot sau in parte, de catre CNCI a deciziei entitatii investite de lege.
Pe cale de consecinta, CNCI a emis decizia de compensare nr. /17.03.2016 (fila 6) prin care a avut in vedere valoarea imobilului in suprafata de 10 ha situat in loc. Nicolae Balcescu, jud. Constanta, inscris la pozitia nr.  , anexa 23, conform Hotararii Comisiei judetene de fond funciar Constanta nr. 311/27.09.2002, modificata prin Hotararea nr. 488/05.12.2007, rezultata prin aplicarea art.21 din Legea nr. 165/2013, cu modificarile si completarile ulterioare,  in functie de care a  stabilit valoarea finala a aceluiasi imobil ce revine contestatorului GI prevederilor art. 24 alin.2 din acelasi act normativ mai sus mentionat, dupa urmatorul calcul: 35.812 lei (valoare potrivit grilei) - 30.000 lei (pretul contractului de cesiune) = 5.812 lei;
5.812 lei x 15% = 871,8 lei
871,8 lei + 30.000 lei = 30.871,8 lei, iar prin rotunjirea sumei, rezulta  un total de 30.872 puncte, stabilit in mod corect de intimata CNCI fata de dispozitiile legale mai sus amintite.
In ceea ce priveste aplicarea grilei notariale 2013 in evaluarea imobilului in suprafata de 10 ha potrivit cu Ghidul privind valorile orientative ale proprietatilor imobiliare din judetul Constanta, tribunalul apreciaza ca intimata CNCI a realizat o aplicare si o interpretare corecta a legii, intrucat in cauza sunt incidente dispozitiile Legii nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, publicata in  Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013.
Sunt avute in vedere disp. art. 4, 17 si 21 din Legea nr. 165/ 2013 si, prin prisma acestor texte legale  si raportat la situatia de fapt rezultata din inscrisurile prezentate in procedura administrativa de Comisia locala de fond funciar,  tribunalul retine ca prin Referatul nr.6072/02.09.2015, Comisia locala de fond funciar Nicolae Balcescu a precizat ca suprafata de 10 ha, inscrisa in anexa de despagubire este teren arabil si se afla situata in extravilanul comunei Nicolae Balcescu, fara a avea deschidere la drumul national sau judetean, fiind eliberate pe aceasta titluri de proprietate altor persoane, inaintand in acest sens intimatei CNCI, la solicitarea acesteia din urma  urmatoarele inscrisuri, in copie: cereri depuse de solicitanti in temeiul Legii nr. 18/1991, in urma carora au primit suprafata de 10 ha teren potrivit Titlului de Proprietate nr. , fila de Registru agricol din perioada 1951-1955 a autoarei OZ, Hotararea nr.29/1998 si anexa prin care a fost validata suprafata de 10,00 ha, Titlul de proprietate nr. , declaratiile mostenitorilor solicitanti potrivit art.10 din Legea nr. 18/1991, act de identitate contestator GI.
Pentru aceste considerente, retinand in mod corect aplicabilitatea disp. art. 21 alin. 6 combinat cu art. 24 alin. 2 Legea nr. 165/2013 in ceea ce priveste dreptul contestatorului la masuri reparatorii fata de intinderea dreptului sau de proprietate, instanta nu poate da eficienta unui raport de evaluare a pretentiilor sale intocmit in anul 2010, deci anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013, si nesupus aprobarii structurii abilitate in acest scop.
Pe cale de consecinta, tribunalul a respins actiunea dedusa judecatii ca neintemeiata.
Impotriva sentintei tribunalului a declarat, in termen legal, apel reclamantul GI, care a sustinut urmatoarele critici:
Solutia pronuntata de instanta fondului este una vadit nelegala si netemeinica, fiind data cu interpretarea si aplicarea gresita a legii.
 1. In mod eronat a apreciat instanta de fond ca dosarul nu este un dosar aprobat In sensul prevederilor art. 41 din Legea nr. 165/2013, pe considerentul ca raportul de evaluare, desi a fost comunicat legal si necontestat de beneficiari ori infirmat de fosta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, nu a mai fost supus aprobarii Comisiei Centrale, prin vot, in sedinta de lucru procedura premergatoare emiterii titlului de despagubire.
Este vorba despre o interpretare si aplicare gresita a textului de lege, in concret despre atribuirea unei semnificatii eronate expresiei "dosar aprobat".
Analizand prevederile art. 41 alin. 1 dar si ale alin. 3 din Legea nr. 165/2013, rezulta fara echivoc ca sintagma "dosar aprobat" inseamna nu doar dosarele in care a fost deja emis titlul de despagubire, dar si cele in care Comisia Nationala urmeaza a emite titluri de despagubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.
Iar in ceea ce priveste semnificatia expresiei "prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor", instanta de control urmeaza sa constate ca:
Pana la intrarea In vigoare a Legii nr. 165/2013, modalitatea de acordare a despagubirilor banesti persoanelor indreptatite, in situatia In care nu se putea realiza o restituire In natura era reglementata de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Astfel, In conformitate cu prevederile art. 16 din acest act normativ, dispozitiile sau deciziile emise de entitatile notificate (prin care s-au respins cererile de restituire In natura si prin care s-a propus acordarea de despagubiri) erau remise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor. Analizand dosarul de despagubire prin prisma legalitatii respingerii cererii de restituire In natura, Comisia proceda la numirea unui evaluator autorizat In vederea evaluarii imobilului a carui restituire s-a cerut.
Ulterior intocmirii raportului de evaluare in care era consemnata valoarea imobilului, Comisia putea proceda fie la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire retinandu-se valoarea stabilita de evaluator, fie la retrimiterea dosarului de despagubire spre reevaluare, procedura finalizandu-se cu emiterea de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a titlului de plata.
In situatia in care Comisia constata ca bunul a carui restituire s-a solicitat putea fi restituit in natura, respingerea cererii de restituire in natura fiind nelegala, aceasta proceda la restituirea imobilului respectiv.
Reiterand prevederile Legii 10/2001, dar si ale altor acte normative in materie, dispozitiile Legii 165/2013 consfintesc ca regula restituirea bunurilor in natura, cu exceptia situatiei in care acest lucru nu mai este posibil, caz in care singura masura compensatorie va fi reprezentata de stabilirea si acordarea de puncte.
In cadrul procedurii de acordare a masurilor compensatorii, reglementata de noul act normativ In capitolul III, principalele atributii ale Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor (entitate ce a preluat atributiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor) sunt reprezentate de emiterea de decizii in sensul validarii sau invalidarii dispozitiilor emise de entitatile notificate prin care s-a propus acordarea de masuri reparatorii si respectiv, in sensul compensarii valorii imobilelor prin puncte.
Art. 41 din Legea 165/2013 stabileste o procedura speciala de acordare a despagubirilor catre persoanele indreptatite ale caror dosare le-au fost aprobate anterior intrarii in vigoare a acestui act normativ, derogatorii de la modalitatea de acordare a masurilor reparatorii reglementata In capitolul III.
Astfel, plata sumelor de bani catre aceste persoane se va face incepand cu data de 1 ianuarie 2014, in termen de 5 ani, In transe anuale egale, valoarea unei transe nefiind mai mica de 5000 lei. In acest scop, Comisia Nationala va emite titlul de despagubire prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, iar Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titlul de plata.
Incidenta dispozitiilor legale anterior mentionate este conditionata, asadar, de existenta unui dosar aprobat sub imperiul Legii nr. 10/2001, cerinta care este pe deplin Indeplinita In speta dedusa judecatii. Aceasta deoarece, asa cum am aratat deja:
Dosarul de despagubire a parcurs toate etapele prevazute de dispozitiile legale, premergatoare emiterii deciziei reprezentand titlul de despagubire. Astfel, dispozitia entitatii notificate prin care s-a constatat calitatea de persoane indreptatit la restituire, s-a respins cererea de restituire in natura si s-a propus acordarea de despagubiri solicitantilor, a fost transmisa Secretariatului fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor (CCSD) si inregistrata la aceasta sub nr.  /FFCC/2010. Aici, dosarul a fost analizat prin prisma legalitatii respingerii cererii de restituire In natura, Comisia procedand inclusiv la numirea unui evaluator autorizat In vederea evaluarii terenului a carei restituire s-a cerut.
Mai mult, prin raportul sintetic de evaluare intocmit de GB C  SRL, s-a stabilit ca la data de 01.06.2010, despagubirea cuvenita persoanelor indreptatite pentru terenul extravilan In suprafata de 10 ha nerestituit in natura, era in cuantum de 82.460 RON, corespunzator valorii de piata a imobilului la acel moment.
Asa cum retine si instanta de fond, raportul de evaluare a fost comunicat legal si nu a fost contestat de beneficiari ori infirmat de fosta CCSD, care nu a dispus refacerea acestuia, ceea este echivalent cu acceptarea sa.
Prin urmare, cum In dosar a fost stabilit atat dreptul la despagubiri cat si valoarea acestora, suntem in prezenta unui dosar aprobat, iar parata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor are obligatia de a emite titlul de despagubire pentru suma de 82.460 RON, stabilita prin raportul de evaluare, In conformitate cu dispozitiile art. 41 alin. 1 si 3 din Legea nr. 165/2013.
Nu mai exista niciun temei pentru a fi parcursa procedura instituita de noul act normativ cata vreme s-a statuat asupra dreptului la despagubiri, asupra imposibilitatii restituirii In natura, ba mai mult, a fost finalizata si etapa evaluarii despagubirilor in cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 247/2005.
Sustinerile instantei de fond cum ca raportul de evaluare nu a fost aprobat prin vot in sedinta CCSD si ca din acest motiv nu suntem in situatia de dosar aprobat nu pot fi retinute ca pertinente. Aceasta deoarece, pe de o parte, ar insemna eliminarea, excluderea din dosar a raportului, fara niciun temei legal si efectuarea unei noi evaluari conform noilor reglementari, iar pe de alta parte, este absurda sustinerea ca raportul de evaluare ar fi trebuit sa fie votat in sedinta CCSD pentru a fi In situatia unui dosar aprobat, caci respectiva procedura avea drept scop tocmai emiterea titlului de despagubire. Or, in aceste conditii, ar fi fost lasate fara continut prevederile art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, pe care se intemeiaza cererea. Ce sens ar mai fi avut reglementarea de la alin. 3, daca dosar aprobat inseamna dosarul in care a fost parcursa inclusiv procedura de care vorbeste instanta de fond, de emitere a titlului de despagubire, in cadrul careia se supune la vot si raportul??? Art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 se refera la emiterea titlurilor de despagubire, urmandu-se procedura fostei CCSD. Despre ce procedura am mai vorbi daca admitem solutia instantei de fond?
Este limpede ca dupa etapa evaluarii si in special in situatia acceptarii raportului de evaluare prin necontestarea sa de catre partile interesate, singura etapa ramasa de parcurs este aceea de emitere a titlului de despagubire, la care se refera In mod expres depozitiile art. 41 alin. 3, coroborat cu alin. 1 din Legea nr. 165/2013.
In concluzie, sunt interpretate si aplicate eronat dispozitiile legale aratate, ceea ce face ca sentinta apelata sa fie una nelegala si netemeinica.
Totusi, in cazul in care si instanta de apel va aprecia ca nu suntem in situatia reglementata de art. 41 alin. 1 si alin. 3 din Legea nr. 165/2013, solicita in baza prevederilor art. 519-521 Cod procedura civila, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru lamurirea chestiunii de drept reglementata de art. 41 din Legea nr. 165/2013, in sensul de a se stabili care este momentul de la care un dosar poate fi considerat dosar aprobat in sensul prevederilor art. 41 din Legea nr. 165/2013, avand in vedere, in principal, dispozitiile art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, conform cu care "Pentru indeplinirea obligatiilor stabilite la alin. (1), Comisia Nationala emite titluri de despagubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor", precum si dispozitiile din Legea nr. 247/2005 si normele de aplicare, care reglementau anterior respectiva procedura de emitere a titlurilor de despagubire.
Instanta suprema va stabili astfel, in conditii de jurisprudenta neunitara si reglementare neclara, daca dosarul  este un dosar aprobat, in care urmeaza a emis un titlu de despagubire, conform prevederilor art. 41 din Legea nr. 165/2013.
In opinia apelantului, dosar aprobat este orice dosar care urmeaza a parcurge totalitate procedura specifica fostei Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor de emitere a titlurilor de despagubire, procedura carei incepe chiar anterior evaluarii, deoarece evaluarea este inclusa In aceasta procedura, conform vechii reglementari. Iar prevederile art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 sunt destul de clare vorbesc despre emiterea titlurilor urmandu-se integral vechea procedura.
Solicitarea de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie va ramane fara obiect ori lipsita de interes in cazul in care opinia instantei de apel va fi ca suntem in situatia de dosar aprobat si ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 41 alin.1 si alin. 3 din Legea nr. 165/2013.
2. In ceea ce priveste evaluarea despagubirilor:
In conditiile In care in speta sunt aplicabile prevederile art. 41 alin 1 si alin. 3 din Legea n 165/2013, nu se mai pune problema evaluarii imobilului potrivit grilei notariale, conform art. 2 alin.6. Nu sunt incidente nici prevederile art. 41 alin. 5 din lege, care se refera la situatia unei anumite hotarari judecatoresti, ceea ce nu este cazul in speta.
Iar in ceea ce priveste stabilirea cuantumului final al despagubirii, in speta nu pot fi avut in vedere dispozitiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, deoarece aceste prevederi se aplica exclusiv deciziilor de compensare prin puncte, emise potrivit cap. III din Lege, fiind excluse de la aplicare in conditiile prevazute de art. 41, cand vorbim de titlu de despagubire. Nu exista nicio prevedere privind reducerea despagubirii in cazul titlurilor de despagubire, iar aplicarea in extenso a dispozitiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, ar insemna adaugare la lege, ceea ce nu poate fi permis.
Pentru toate motivele aratate, solicita admiterea apelului, cu cheltuieli de judecata.
In drept, invoca dispozitiile art. 466-482 Cod procedura civila; Legea nr. 165/2013; Legea nr. 247/2005; Legea nr. 554/2004.
 Solutionand apelul formulat, in raport de criticile dezvoltate, Curtea il constata nefondat  si, in baza art. 480 Cod procedura  civila, il va respinge ca atare.
Curtea va respinge, inainte de toate,  cererea apelantului de sesizare  a inaltei Curti de Casatie si Justitie in procedura  prevazuta de art. 519 si urmatoarele Cod procedura  civila,  pentru urmatoarele argumente:
In primul rand, Curtea constata ca sesizarea ICCJ in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile este atributul exclusiv al instantei de judecata, atunci cand aceasta apreciaza  ca o anumita chestiune de drept, noua, este nelamurita sau susceptibila de interpretari diferite.
Curtea considera, insa, ca aspectul pus in discutie de apelant si de cauza prezenta, anume de a se stabili semnificatia notiunii de ”dosar aprobat” la care se refera dispozitiile art. 41 alin. 1  din Legea nr. 165/2013  nu este o chestiune de drept discutabila sau nelamurita si textul in discutie nu ridica probleme de interpretare care sa faca necesara interventia instantei supreme, in realitate notiunea de dosar aprobat putand fi delimitata cu usurinta in raport de dispozitiile incidente.
Curtea constata ca nici nu exista practica neunitara in interpretarea dispozitiilor legale in discutie, asa cum sustine apelantul, dimpotriva, practica este unitara in sensul care va fi avut in vedere si de catre Curte in solutionarea pe fond a cauzei.
In consecinta, constatand ca dispozitiile legale in discutie nu ridica probleme de interpretare si nu sunt neclare, ca nu exista practica neunitara sub acest aspect, iar, pe de alta parte, ca din punct de vedere procedural cererea apelantului nu obliga instanta de judecata sa apeleze la procedura prevazuta de art. 519 si urmatoarele Cod procedura  civila, in masura in care insasi instanta de judecata nu apreciaza ca este necesara declansarea acestei proceduri, Curtea va respinge cererea de sesizare a ICCJ.
Solutionand pe fond apelul, Curtea constata ca potrivit art. 41 alin. (1) si (3) din Legea nr.165/2013, " (1) Plata sumelor de bani reprezentand despagubiri in dosarele aprobate de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi, precum si a sumelor stabilite prin hotarari judecatoresti, ramase definitive si irevocabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se face in termen de 5 ani, in transe anuale egale, incepand cu 1 ianuarie 2014. [...] (3) Pentru indeplinirea obligatiilor stabilite la alin. (1), Comisia Nationala emite titluri de despagubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.”
Mai departe, trebuie avute in vedere dispozitiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care reglementau procedura de solutionare a dosarelor inaintate catre aceasta Comisie.
In acest sens, Curtea retine ca  potrivit art. 16 alin. 4 si 5 din Titlul VII, pe baza actelor din dosar, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor verifica legalitatea respingerii cererii de restituire in natura, iar in cazul in care constata ca aceasta solutie a fost legala, in sensul ca imobilul nu poate fi restituit in natura, dosarul era inaintat evaluatorului ( comisiei de evaluare ) pentru evaluarea imobilului, in vederea stabilirii cuantumului masurilor reparatorii prin echivalent.
Iar conform  dispozitiilor art. 16 alin. 7 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, „in baza raportului de evaluare Comisia Centrala va proceda fie la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare”.
 In contextul acestor dispozitii legale, Curtea apreciaza ca ”dosar aprobat” nu constituia decat acel dosar in care raportul de evaluare intocmit era in mod efectiv si direct aprobat de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, iar decizia de emitere a titlului de despagubire sa fi fost de asemenea efectiv adoptata, asa cum corect retine tribunalul,  deci in urma unei deliberari care sa aiba ca obiect acel raport de evaluare, si in finalul careia sa se fi decis in mod expres aprobarea acestuia, cu consecinta adoptarii deciziei de emitere a titlului de despagubire. 
 Din analiza textului art. 16 alin. 7 din Titlul VII al Legii nr. 247/ 2005 rezulta cu evidenta ca ulterior intocmirii raportului de evaluare, acesta trebuia sa fie supus spre aprobare Comisiei Centrale pentru Stabilirea despagubirilor, Comisia trebuia sa il ia efectiv spre analiza, analiza in urma careia  putea fi adoptata solutia de aprobare a raportului de evaluare, caz in care se proceda mai departe la emiterea  titlului de despagubire,  fie  solutia de retrimitere a dosarului spre o noua evaluare.
Aceasta fiind procedura legala,  simpla intocmire a raportului de evaluare neurmata de luarea efectiva a acestuia in analiza si decizia efectiva a CCSD de aprobare a raportului, nu are semnificatia juridica a unui dosar aprobat in sensul art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.
Nu se poate vorbi in contextul dispozitiilor legale mentionate de o aprobare tacita a raportului de evaluare, dedusa din necontestarea sau neinfirmarea (intr-un anumit termen nedeterminat, de altfel) de catre  CCSD, ci singura situatie in care acest raport de evaluare poate fi considerat aprobat este cea in care in mod real si efectiv a fost analizat de catre CCSD  si s-a decis in mod direct aprobarea lui, deci aprobarea nu poate fi decat una expresa.
Cum in cauza a lipsit  aceasta aprobare expresa a raportului de evaluare, urmata de decizia de emitere a titlului de despagubire, nu suntem in prezenta unui dosar aprobat care sa cada sub incidenta art. 41 alin. 1 si 3  din Legea nr. 165/2013, ci sunt incidente  dispozitiile art. 41 alin. 5  din Legea nr. 165/2013, asa cum legal si temeinic a retinut tribunalul.
 Sunt neintemeiate sustinerile apelantului in sensul ca ”nu mai exista niciun temei pentru a fi parcursa procedura instituita de noul act normativ, cata vreme s-a statuat asupra dreptului la despagubiri, asupra imposibilitatii restituirii in natura, ba mai mult, a fost finalizata si etapa evaluarii despagubirilor in cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 247/2005”.  Astfel, statuarea asupra imposibilitatii restituirii in natura constituia numai o etapa in  finalizarea dosarului in fata Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, iar aceasta procedura nu poate fi considerata, cum sustine apelantul, ”finalizata” cat timp raportul de evaluare nu a fost efectiv aprobat de institutia cu atributie legala sa decida asupra acestuia si nu s-a adoptat decizia de emitere a titlului de despagubire.
In ce priveste sustinerea apelantului ca punctul de vedere al tribunalului ”ar insemna eliminarea, excluderea din dosar a raportului, fara niciun temei legal si efectuarea unei noi evaluari conform noilor reglementari, iar pe de alta parte, este absurda sustinerea ca raportul de evaluare ar fi trebuit sa fie votat in sedinta CCSD pentru a fi in situatia unui dosar aprobat, caci respectiva procedura avea drept scop tocmai emiterea titlului de despagubire”, Curtea constata urmatoarele:
Raportul de expertiza nu constituia nici in procedura instituita de Titlul VII al Legii nr. 247/ 2005 nimic altceva decat un mijloc de proba, neimpunandu-se automat, de la sine, institutiei abilitata sa decida asupra emiterii tiltului de despagubire, anume Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor. Aceasta din urma este singura institutie competenta legal sa decida asupra raportului de evaluare, fapt confirmat in mod expres de dispozitiile art. 16 alin. 7, care arata ca, primind raportul, Comisia poate in egala masura sa trimita dosarul spre reevaluare.
Asadar, acest raport putea fi in mod legal ”exclus”, la aprecierea CCSD, in masura in care aceasta comisie aprecia ca nu este temeinic sau legal intocmit.
In al doilea rand,  faptul ca scopul final al evaluarii era emiterea titlului de despagubire nu semnifica faptul ca raportul de evaluare nu putea fi respins, neaprobat de catre Comisie, de vreme ce disp.art. 16 alin. 7 din Titlul VII al Legii nr. 2437/ 2005, asa cum am mentionat, prevedeau expres posibilitatea retrimiterii dosarului pentru o noua evaluare, deci inlaturarea primului raport de evaluare. 
In concluzie, este  nefondata sustinerea apelantului in sensul ca  dosarul sau ar fi fost deja aprobat la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013 si criticile contestatorului impotriva deciziei de compensare nr. /2016, care au rezidat exclusiv in contestarea aplicarii dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 165/2013,  sunt nefondate, in mod legal intimata  procedand la emiterea deciziei de compensare  potrivit  procedurii indicata de art. 41 alin. 5 din lege.
Pentru  aceste motive, in baza art. 480 Cod procedura  civila,  va fi respins apelul, ca nefondat .