Litigiu de munca. Nulitatea deciziei de sanctionare disciplinara pentru lipsa descrierii abaterii disciplinare imputate
(Decizie nr. 1033 din data de 21.02.2017 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Litigiu de munca. Nulitatea deciziei de sanctionare disciplinara pentru lipsa descrierii abaterii disciplinare imputate
Art. 252 alin. 2 lit. a din Codul muncii
Abaterea generica re?inuta in sarcina reclamantei ca temei faptic al concedierii sale, respectiv producerea de prejudicii societa?ii prin neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu necesita, pentru o corecta descriere a laturii obiective, descrierea, pentru fiecare atribu?ie de serviciu enumerata la art.4 alin.4 din decizia de concediere, enun?area, in concret, a activita?ilor pe care reclamanta ar fi trebuit sa le desfa?oare, la ce date sau macar la ce intervale de timp ?i pe care aceasta din urma nu le-ar fi indeplinit sau le-ar fi indeplinit defectuos.
(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Munca ?i Asigurari Sociale, decizia Nr.1033 din 21 februarie 2017)
Prin cererea de apel, inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti la data de 27.10.2016, apelanta SC Z. SA a criticat sentinta civila nr.170/17.05.2016, pronuntata de Tribunalul Giurgiu, in dosarul nr. 1836/122/2015.
In motivarea apelului declarat, au fost sustinute urmatoarele:
Gresit instanta de fond a admis contestatia formulata de reclamanta N. V. , dispunand anularea deciziei de concediere disciplinara nr. 87/29.09.2015, precum si reintegrarea acesteia in functia avuta anterior, cu obligarea la plata drepturilor sale salariale.
In mod gresit instanta de fond a constatat ca, sub aspectul conditiilor imperative prevazute de art. 252 al. 2 din Codul muncii, decizia de sanctionare nu a fost intocmita legal, in sensul ca s-ar fi omis descrierea in mod concret a faptelor comise de fosta salariata si ca nu ar fi fost indicate ce responsabilitati din fisa postului au fost incalcate.
Asa cum se poate observa din simpla lecturare a Deciziei de concediere, la art. 2 punctul 3, a fost descrisa abaterea disciplinara grava, cu enumerarea pasilor care duc la o imagine de ansamblu a intregii activitati concretizate in lipsa din gestiunea reclamantei.
De asemenea, la punctul 4 din acelasi articol, sunt indicate obligatiile de serviciu, stabilite prin fisa postului, dar si prevederile Regulamentului intern care au fost incalcate de reclamanta intimata.
Astfel, reclamanta intimata, in calitatea sa de sef birou achizitii-logistica, conform cap. II, art. 2 din fisa postului, avea si obligatia de a coordona, indruma si controla activitatea magazinerilor pe care ii avea in subordine si, totodata, de a raspunde de aceasta activitate, iar, in conditiile unei lipse in gestiune, nu mai trebuie demonstrat faptul ca reclamanta nu a avut o evidenta clara a stocurilor de semifabricate de titan (desi singura a etichetat toate reperele), nu a asigurat integritatea spatiului supus depozitarii si nu si-a organizat in mod eficient gestiunea, cea care trebuia sa dovedeasca contrariul celor descrise in decizia de concediere fiind tocmai reclamanta - intimata care trebuia sa demonstreze indeplinirea in totalitate a obligatiilor din fisa postului si Regulamentul intern, deoarece angajatorul nu poate sa face probe negative, de a demonstra, peste decizia de concediere, ca reclamanta nu si-a executat in mod corespunzator indatoririle de serviciu, reclamanta - intimata nedemonstrand nicio alta cauza care ar fi dus la neexecutarea unor sarcini de serviciu sau ca lipsa din gestiune nu i s-ar datora.
Toate acestea, coroborate, nu fac sa demonstreze decat ca imputarea inexistentei tuturor elementelor obligatorii prevazute de art. 252 al. 2 din Codul muncii nu este reala, decizia de concediere fiind legal intocmita, respectandu-se, in mod punctual, toate conditiile impuse de lege, dar si de practica judiciara in materie, totul fiind rezultatul unei cercetari disciplinare laborioase, avand in vedere si natura, si cantitatea materialului disparut din gestiune.
Instanta de fond, plecand de la o premisa falsa, ajunge la o concluzie la fel de falsa, conform careia abaterea disciplinara in cazul reclamantei - intimate nu poate fi stabilita si concluzioneaza ca singura sanctiune este constatarea nulitatii absolute a deciziei de concediere.
Daca angajatorul are obligatii stricte, obligatii impuse in mod imperativ de art. 252 al 2 din CM, tot asa si demonstrarea contrariului trebuie sa fie de natura sa indice si sa descrie, punctual, eventualele lipsuri in emiterea deciziei de concediere, lucru care nu s-a realizat nici de contestatoarea intimata si nici de instanta, in motivarea hotararii.
Instanta a constatat sec, printr-o singura fraza, fara a si explica care a fost rationamentul juridic logic care a stat la baza acestei concluzii, ca nu pot fi atribuite reclamantei lipsurile din gestiune atat timp cat acesteia nu i-au fost predate si nu au fost preluate de aceasta.
Ceea ce a scapat din vedere instantei este faptul ca dispunerea inventarierii s-a facut la data de 23.04.2015. Aceasta a inceput cu materiile prime, iar semifabricatele de titan au fost inventariate in data de 15.05.2015. Pentru a arata o imagine a ceea ce inseamna cantitatea de semifabricate de titan lipsa au fost depuse la fond planse foto care arata acest fapt.
In conditiile in care, pana la data inceperii inventarului, respectiv pana la data de 23.04.2015, in gestiune nu au existat lipsuri, fapt demonstrat de inventarierile anterioare, ultimul fiind finalizat in luna februarie 2016 de catre firma de audit D., fapt dovedit prin inscrisurile depuse la dosarul Tribunalului, dar si a faptului ca, pe perioada inventarierii, in baza deciziei nr. 35/22.04.2015 de preluare a gestiunii, reclamanta a avut cheia si accesul in magazia in care erau depozitate semifabricatele de titan lipsa, este lesne de inteles ca lipsurile imputate au aparut dupa data inceperii inventarului.
Desi avea accesul neingradit si zilnic in magazia unde erau depozitate semifabricatele de titan, reclamanta intimata „a observat” lipsa unei cantitati de titan dupa aproape o luna de zile, respectiv atunci cand inventarul trebuia finalizat in acea magazie.
Prin fotografiile depuse la instanta de fond s-a dorit sa se demonstreze ca toate semifabricatele de titan erau grupate pe un rastel, iar piesele aveau dimensiuni mari, cu mase cuprinse intre 30-50 kg fiecare, fiind, deci, imposibil de sustras printr-o simpla patrundere neautorizata, acest aspect, probabil, nefiind luat in considerare de catre instanta de fond, precum si faptul ca, din cauza marimilor si amplasamentului semifabricatelor de titan, este imposibil sa se observe disparitia unei astfel de cantitati.
Gresit instanta de fond a respins punctul de vedere al societatii prin care s-a aratat ca reclamanta nu a depus toate diligentele in ceea ce priveste inventarul, idee desprinsa din raspunsul societatii la interogatoriul propus de reclamanta, intrebarile 15 si 16, dispunerea efectuarii unui inventar, asa cum s-a aratat, fiind o problema a fiecarei societati care tine de organizare, inventarul fiind dispus de conducerea unitatii, nefiind reprosat reclamantei ca nu a initiat efectuarea unui inventar (ar fi fost si absurd), ci modalitatea efectuarii acestuia, diligentele in cazul de fata tinand de efectuarea in ansamblu a inventarului, si nu de initierea lui, asa cum gresit a retinut instanta de fond.
In final, instanta de fond a aratat, in mod gresit, ca nu poate fi primit punctul de vedere al societatii prin care s-a sustinut ca, prin semnarea procesului verbal de incheiere a inventarului, fara obiectiuni, reclamanta si-a asumat rezultatul inventarierii, indiferent de scopul in care acesta a fost initiat, in calitate de gestionar reclamanta participand la absolut toate fazele inventarului, semnand Procesul verbal de incheiere a inventarului in data de 29.05.2015, semnarea acestui proces verbal insemnand asumarea rezultatelor inventarierii, mai ales ca reclamanta avea posibilitatea sa semneze cu obiectiuni sau, efectiv, sa nu semneze acel proces verbal.
Incheierea acestui Proces - verbal este de natura sa descrie o situatie la o anumita data si, totodata, sa produca efecte juridice, indiferent de scopul inventarului si cine l-a dispus tuturor persoanelor care sunt parte si care il semneaza fara obiectiuni.
Societatea parata este singura din Romania care proceseaza titanul, in Europa fiind doar 3 astfel de unitati (in Germania, Suedia si Romania), cantitatea de 1.700 Kg fiind o cantitate foarte mare, reprezentand circa 15% din productia medie lunara a apelantei din ultimul an, valoarea de inventar a semifabricatelor de titan disparute din gestiunea reclamantei intimate fiind de 70.478,67 lei, iar valoarea de inlocuire a materialului neprelucrat fiind de 150.000 lei, neputand fi vorba despre o inlocuire efectiva, deoarece este vorba despre un material controlat strict, considerat de toate guvernele lumii drept material strategic care nu se poate gasi pe piata libera.
In combaterea apelului declarat de catre parata, reclamanta-intimata a formulat intampinare prin care a observe ca, in cuprinsul Deciziei contestate, nu este indicata fapta/ faptele concrete care constituie abatere disciplinara, in cuprinsul Deciziei contestate fiind inscris, corespunzator descrierii " Latura obiectiva” urmatoarele: „Salariatul a savarsit urmatoarea abatere disciplinara:?Producerea de prejudicii societatii prin neglijenta in indeplinirea atributiilor de serviciu".
In conformitate cu prevederile art. 247 alin.2 din Codul Muncii, abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.
In consecinta, pentru a fi indeplinita cerinta esentiala a art. 252 (2) lit. a din Codul Muncii, este imperativ ca, in decizie, sa se regaseasca descrierea concreta a faptei, actiune sau inactiune, savarsita de salariat.
Angajatorul trebuia sa descrie concret ce a facut (o actiune) sau nu a facut, dar ar fi trebuit (o inactiune), nefiind clar cum trebuia sa-i controleze pe magazioneri la fiecare iesire din unitate, cum trebuia sa efectueze, din proprie initiativa, un inventar general al tuturor materialelor din unitate in fiecare saptamana (lucru imposibil faptic avand in vedere volumul si care, oricum, nu se regaseste in fisa postului).
Intrucat angajatorul, in flagranta contradictie cu prevederea legala imperativa, nu a indicat, in concret, fapta pentru care a fost sanctionata, termenul general de "neglijenta in indeplinirea atributiilor de serviciu" nefiind de natura a indeplini cerinta legala, lipsa elementelor esentiale prevazute de art. 252 (2) Codul Muncii fiind sanctionata cu nulitatea absoluta prevazuta expres in textul de lege.
Prin urmarea, daca fapta savarsita de salariat nu a fost descrisa in concret in decizia de concediere, nici abaterea disciplinara nu poate fi stabilita, pentru ca doar pe baza abaterii disciplinare are loc atragerea raspunderii disciplinare.
Pe langa toate acestea, in urma analizei atributiilor sale de serviciu, asa cum sunt redate in fisa postului (punctul 3 al acesteia), rezulta ca a respectat si a realizat intocmai sarcinile de serviciu.
Fapta imputata ar trebui sa fie stabilita in concret si sa fie in dezacord cu atributiile si obligatiile de serviciu, or descrierea faptei, cu titlu generic, si insiruirea unor atributii de serviciu, sustinandu-se ca acestea nu au fost respectate, nu poate reflecta existenta unei abateri disciplinare.
Fata de sarcinile de serviciu, conform fisei postului, trebuie retinut ca, aproape zilnic, intreprindea urmatoarele activitati:intalnire intre sefii de sectie/departamente/birouri si conducere;achizitii de diverse produse, in functie de cerintele/referate de necesitate intocmite de colegi; corespondenta comerciala; verificarea notelor de intrare receptie marfuri si distribuirea acestora (toate NIR- urile sunt semnate de mine pentru ca era secretarul comisiei de receptie); acordare de sprijin in rezolvarea eventualelor problemelor legate de gestiune/stocuri gestionarilor si colegilor din departamentul tehnic si sectiile de productie; inregistrarea facturilor intr-un registru, semnarea acestora cu „bun de plata" si predarea catre contabilitate; urmarirea activitatii soferului etc.
Nu se doreste sa se sustina ca nu putea rezolva toate sarcinile de serviciu prin enumerarea acelor activitati, insa tot timpul meu era afectat muncii in unitate, foarte des chiar peste programul de lucru, iar o lipsa in gestiune, in conditiile date, fara a se forta intrarile, nu era posibila si acesta avandu-se in vedere, asa cum s-a mai aratat, ca se realizase un inventar cu putin timp in urma.
De altfel, din magazia in care erau depozitate materialele sustrase, fara un inventar, nu era posibila constatare lipsei lor, intrucat, aproape zilnic, exista miscare de material, intrari si iesiri, ceea ce facea ca pozitionarea materialelor sa fie schimbata sau unele sa fie acoperite de altele.
Fata de criticile aduse de catre parata cu privire la activitatea sa, intimata reclamanta a aratat ca nu este reala sustinerea conform careia nu avea o evidenta clara a produselor din titan, aceasta evidenta a existand, fiind asigurat depozitul respectiv din toate punctele de vedere, insa nu avea cum sa previna un furt, neintrand in atributiile sale paza nemijlocita a unitatii.
Intimata a mai subliniat ca ea a fost cea care a constatat lipsurile de materiale, anuntand conducerea unitatii, aprecierile paratei despre data sau momentul furtului materialelor fiind speculative, urmand ca doar ancheta penala, in curs de desfasurare, sa stabileasca acest lucru.
Intimata a aratat ca este adevarat ca avea cheile magaziilor, insa nu a patruns niciodata singura in depozit, dovada fiind procesele verbale de sigilare/desigilare ce erau efectuate dupa fiecare patrundere, in perioada inventarului nepatrunzand niciodata singura in acele depozite, iar lipsurile fiind descoperite doar dupa inventarierea acelor materiale.
Cat priveste fotografiile depuse de parata-apelanta, a mentionat intimata - reclamanta, ca acestea nu reflecta realitatea.
Nicaieri, pana la motivele apelului, parata nu a sustinut ca ar fi avut ceva de reprosat cu privire la modalitate efectuarii inventarierii, inventarierea realizandu-se in aproape o luna de zile din doua motive: unul a fost acela ca unitatea are un patrimoniu mare, iar al doilea a fost acela ca inventarierea era de multe ori oprita pentru indeplinirea altor sarcini de serviciu de catre persoanele care participau la inventariere.
Parata - apelanta incearca sa acrediteze ideea ca, prin semnarea procesului verbal de inventariere, si-ar fi asumat vina pentru lipsa materialelor, insa, in realitate, prin semnarea procesului - verbal de inventariere a certificat, ca si ceilalti colegi care au semnat, ca inventarul a fost realizat in mod corect de catre si ca este asumat faptul ca cele cuprinse in Procesul verbal corespund adevarului, nicidecum asumarea vinei pentru lipsuri.
A mai aratat intimata - reclamanta faptul ca nu a fost responsabila de gestiunea materialelor societatii, astfel incat lipsurile din gestiune nu-i pot fi imputate, atributia coordonarii activitatii magazinerilor carora le este sef direct, din punct de vedere ierarhic, neinsemnand ca avea mijloacele care sa ii permita sa am o evidenta calitativa si cantitativa a fiecarei unitati de produs (materii prime, material, echipamente, produse finite etc.) in fiecare zi, 365 de zile pe an, o astfel de obligatie fiind una imposibil de realizat in mod obiectiv, deoarece ar necesita capacitati supraomenesti.
Asupra apelului, Curtea retine urmatoarele:
In descrierea abaterii disciplinare constand in ”producerea de prejudicii societa?ii prin neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu” care a avut drept consecin?e incalcarea ”obliga?iilor de serviciu propriu-zise, stabilite prin fi?a postului, Regulamentul intern ?i contractul individual de munca”, angajatorul a re?inut, prin decizia de concediere nr.87/29.09.2015, urmatoarele (semnele grafice ale ghilimelelor sunt menite de reda intocmai con?inutul a?a-zisei abateri disciplinare, cu respectarea ortografiei ?i a semnelor de punctua?ie folosite de catre redactorul deciziei de concediere):
” Latura obiectiva: ….Abaterea disciplinara grava a fost savar?ita in urmatoarele imprejurari : In perioada 23.04.2015-4.05.2015, conform deciziei 35/22.04.2015 dna N. V. -?ef birou achizi?ii –logistica ?i dna. T. M. –func?iona administrativ , trebuiau sa preia gestiunile de materii prime/materiale/echipamente /produse finite , etc. de la dnul D. E. ?i dnul G. V.. S-a infiin?at o comisie de inventariere , conform deciziei nr.36/22.04.2015 care sa participe la efectuarea inventarului. In perioada inventarierii, toate spa?iile de depozitare trebuiau sigilate ?i desigilate in prezen?a persoanelor nominalizate in decizia 35/22.04.2015. inventarierea a inceput in data de 23.04.2015 cu materiile prime, iar inventarierea semifabricatelor de titan de diverse grade aflate in aceea?i magazie cu materiile prime s-a facut in data de 15.05.2015. In data de 15.05.2015, dupa ce a fost sesizara lipsa semifabricatelor de titan de diferite grade, dupa informarea Directorului General, a fost anun?ata Poli?ia Giurgiu in jurul orei 18.00, de dna. G. G.-director Economic. In urma cercetarii efectuate, echipajul de poli?ie trimis la fa?a locului a constatat ca nu exista urme de efrac?ie prin efrac?ie in magazie. In urma inventarierii semifabricatelor s-a constat faptic fa?a de scripticul inregistrat in contabilitate un minus de 1657.10 kg de semifabricate din titan de diferite grade, in valoare de 70 478,67 lei, conform Procesului-verbal de incheiere a inventarului din data de 29.05.2015. Comisia de inventariere nu a efectuat inventarul in perioada men?ionata in decizia nr.35/22.04.2015, respectiv 23.04.2015-4.05.2015. Inventarierea nu a fost facuta in prezen?a tuturor membrilor Comisiei de inventariere , a?a cum reiese din notele explicative ale membrilor Comisiei de inventariere. Nici un salariat din cei care au dat declara?ii nu a men?ionat ca au existat urme de efrac?ie.”
In art.2 alin.4 din decizia de concediere sunt enumerate care anume dintre atribu?iile de serviciu ar fi fost incalcate prin raportare a con?inutul Fi?ei postului ?i a Regulamentului intern.
Aceste atribu?ii enumerate au un evident caracter general, in timp de imprejurarile care ar constitui latura obiectiva a abaterii disciplinare constand in producerea de prejudicii societa?ii prin neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu se refera _a?a cum ales sa descrie angajatorul aceasta latura obiectiva (din acest motiv, Curtea optand pentru redarea sa, in extenso, in cele ce preced)_ la evenimente strict legate de perioada in care s-a desfa?urat inventarierea produselor aflate in proprietatea angajatorului.
Practic, din descrierea acestei a?a –zisei laturi obiective a abaterii constand in ”producerea de prejudicii societa?ii prin neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu” rezulta ca angajatorul a optat pentru descrierea modului in care s-a desfa?urat o opera?iune de inventariere, cu sublinierea constatarii rezultatului inventarierii, respectiv lipsa din gestiune a unei cantita?i de 1657.10 kg de semifabricate din titan de diferite grade, in valoare de 70 478,67 lei ?i a doua aspecte care ar putea contura o raspundere disciplinara a celor care au fost numi?i sa realizeze inventarierea, dar doar in ceea ce prive?te modalitatea in care trebuia sa se desfa?oare inventarierea, iar nu cu privire la aspecte anteriore sau ulterioare acestei proceduri, respectiv ” Comisia de inventariere nu a efectuat inventarul in perioada men?ionata in decizia nr.35/22.04.2015, respectiv 23.04.2015-4.05.2015. Inventarierea nu a fost facuta in prezen?a tuturor membrilor Comisiei de inventariere , a?a cum reiese din notele explicative ale membrilor Comisiei de inventariere.”
Or, raportand abaterea generic exprimata constand in ”producerea de prejudicii societa?ii prin neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu” la enumerarea obliga?iile de serviciu, stabilite prin fi?a postului, pretins fi fost incalcate, cum ar fi ” coordoneaza, indruma, controleaza ?i raspunde de intreaga activitate din cadrul biroului; coordoneaza ?i controleaza activitatea de depozitare, stocare ?i aranjare a marfurilor; verifica intocmirea documentelor de gestiune ?i introducerea informa?iilor in baza de date; dezvolta ?i coordoneaza baza de date cu privire la managementul stocurilor in vederea furnizarii la timp a informa?iilor corecte despre nivelurile de marfa (materiale, produse finite) aflate in societate: ofera informa?ii ?i suport celorlalte departamente ale societa?ii, cu privire la stocurile din gestiuni”, rezulta ca descrierea modului efectuarii inventarului ?i concluzia lipsei unei cantita?i importante de titan nu are nicio legatura cu atribu?iile de serviciu despre care se afirma ca ar fi fost incalcate.
Aceasta pentru ca toate aceste atribu?ii de serviciu nu au legatura, prin ele insele, cu inventarierea ce a constituit o indatorire de serviciu distinct stabilita de catre angajator in sarcina reclamantei intimate, ci cu alte activita?i pe care reclamanta ar fi trebuit sa le indeplineasca anterior opera?iunii inventarierii ?i le-ar fi indeplinit defectuos sau deloc.
Numai ca, din cuprinsul deciziei de concediere, lipse?te descrierea, in concret, a acestor activita?i ?i nu se arata in ce ar fi constat, in concret, deficien?ele constatate, angajatorul preferand sa insiste pe imprejurari ce au ?inut de desfa?urarea unei singure opera?iuni, ?i anume procedura de inventariere.
Pentru a descrie latura obiectiva, angajatorul trebuia sa descrie, in concret, cum trebuia, spre exemplu, salariata reclamanta sa i?i indeplineasca efectiv obliga?iile de serviciu constand in coordonarea, indrumarea, controlul activita?ii din cadrul biroului, in coordonarea ?i controlul activita?ii de depozitare, in stocarea ?i aranjarea marfurilor sau in verificarea intocmirii documentelor de gestiune ?i a introducerii informa?iilor in baza de date, respectiv sa arate ce tip de activita?i ar fi trebuit sa realizeze in concret reclamanta, iar aceasta din urma nu le-ar fi indeplinit, ce tip de verificari ar fi trebuit sa realizeze, la ce date sau la ce intervale, in ce consta activitatea de coordonare, indrumare ?i control, cum ar fi trebuit, in chip efectiv, indeplinite aceste atribu?ii, prin ce activita?i ?i care dintre aceste activita?i nu ar fi fost exercitate de catre reclamanta, la ce date sau la finalul caror intervale, prin mijloace specifice: intocmirea de rapoarte de control, de procese-verbale sau orice alte consemnari in diverse forme de eviden?a, pe suport de hartie sau informatic.
Toate aceste aparente detalii in realitate aspecte fundamentale in descrierea unei abateri disciplinare cuprinzatoare rezultate prin enumerarea mai multor atribu?ii de serviciu din Fi?a postului li din Regulamentul intern despre care se afirma ca nu ar fi fost indeplinite corespunzator, daca ar fi fost redate in detalierea abaterii generice constand in ”producerea de prejudicii societa?ii prin neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu”, ar fi aratat in ce ar fi constat, in chip efectiv, neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu, descriind, in concret, ce deficien?e s - ar fi inregistrat in indeplinirea atribu?iilor de serviciu enumerate in decizia de concediere.
Or angajatorul, corespunzator laturii obiective a abaterii, a ales sa relateze, in decizia de concediere, despre cum s-a desfa?urat opera?iunea de inventariere, adica sa dezvolte aspecte legate exclusiv de un posibil efect al indeplinirii defectuoase a obliga?iilor de serviciu ale reclamantei obliga?ii de serviciu pe care le enumera in art.2 alin.4 din decizia de concediere, dar pe care nu le individualizeaza absolut deloc prin descrierea opera?iunilor, activita?ilor pe care ar fi trebuit sa le realizeze reclamanta in realizarea atribu?iilor de serviciu ?i pe care aceasta din urma nu le-ar fi indeplinit la timp sau nu le-ar fi indeplinit deloc.
Descrierea modului de desfa?urare a unei opera?iuni de inventariere ?i a rezultatului acesteia, respectiv lipsa din gestiune a unei cantita?i de 1657.10 kg de semifabricate din titan de diferite grade nu ?ine loc pentru descrierea concreta a unor activita?i corespunzatoare unor atribu?ii de serviciu pe care reclamanta sa nu le fi indeplinit sau sa le fi indeplinit defectuos, evident anterior inventarierii.
Abaterea generica re?inuta in sarcina reclamantei ca temei faptic al concedierii sale, respectiv producerea de prejudicii societa?ii prin neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu necesita, pentru o corecta descriere a laturii obiective, descrierea, pentru fiecare atribu?ie de serviciu enumerata la art.4 alin.4 din decizia de concediere, enun?area, in concret, a activita?ilor pe care reclamanta ar fi trebuit sa le desfa?oare,_la ce date sau macar la ce intervale de timp_ ?i pe care aceasta din urma nu le-ar fi indeplinit sau le-ar fi indeplinit defectuos.
Este adevarat ca angajatorul a enumerat o multitudine de atribu?ii de serviciu despre care sus?ine implicit ca reclamanta nu le-ar fi indeplinit sau le-ar fi indeplinit defectuos, ceea ce presupunea o substan?iala dezvoltare a laturii obiective in scopul obiectivarii fiecareia dintre atribu?iile de serviciu pretins nerespectate sau nerealizate, insa, dat fiind ca aceasta a fost alegerea angajatorului de a enumera multiple atribu?ii de serviciu pretins a fi fost nerespectate sau neindeplinite, era obliga?ia aceluia?i angajator sa procedeze la o descriere corespunzatoare a con?inutului acestor activita?i ?i nu sa se limiteze la a descrie opera?iunea de inventariere ?i a rezultatului acesteia, respectiv lipsa din gestiune.
Raportand abaterea generica re?inuta in sarcina reclamantei intimate, respectiv aceea de producere de prejudicii societa?ii prin neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu, la ce anume a in?eles sa descrie, corespunzator laturii obiective, angajatorul, in decizia de concediere, Curtea concluzioneaza, similar Tribunalului, ca lipse?te, cu desavar?ire, descrierea, in concret, a con?inutului incalcarii acelor atribu?ii de serviciu (enumerate la art.2 alin. 4 din decizia de concediere), context in are, in mod logic, nu se poate verifica nici veridicitatea concluziei la care a ajuns angajatorul, respectiv manifestarea neglijen?ei din partea reclamantei intimate in realizarea obliga?iilor de serviciu.
Pe cale de consecin?a, existen?a prejudiciului constand in lipsa din gestiune nu este suficienta, prin ea insa?i, sa atraga raspunderea disciplinara a reclamantei intimate, cat timp nu s-a aratat, in chip efectiv, in decizia de concediere, fie ?i cu titlu exemplificativ, corespunzator fiecareia dintre atribu?iile din fi?a postului ?i a articolelor din Regulamentul Intern invocate, ce activita?i ar fi trebuit sa indeplineasca, in mod concret, reclamanta intimata in realizarea respectivelor atribu?ii /obliga?ii de serviciu, activita?i care sa fi fost indeplinite defectuos sau, dupa caz, sa fi ramas neindeplinite.
Faptul ca, raportat la cantitatea mare de titan lipsa, nu s-ar putea sus?ine ca reclamanta nu ar fi putut observa aceasta dispari?ie, nu este suficient sa ii atraga raspunderea disciplinara cat timp angajatorul nu a indicat, spre exemplu, in ce a constat atribu?ia acesteia de coordonare ?i control al activita?ii de depozitare, stocare ?i aranjare a marfurilor, respectiv faptul ca, zilnic, _cu titlu exemplificativ_ reclamanta ar fi trebuit sa verifice personal depozitele din cadrul Biroului pe care il coordona ?i sa intocmeasca un proces-verbal in care sa constate starea (pline de produse, goale etc.) rafturilor sau a produselor depozitate in aceste depozite, fire?te doar daca astfel de activita?i concrete figurau, ca atare, descrise, daca nu in Fi?a postului, atunci macar in Regulamentul intern sau in orice alte acte cu caracter intern, intocmite la nivelul angajatorului, prin care s-ar fi descris, in chip efectiv, modalitatea in care salaria?ii cu func?ii de coordonare ?i control, corespunzator specificului fiecarei func?ii, urmau sa i?i indeplineasca _ zilnic, saptamanal sau lunar_ aceste atribu?ii de coordonare ?i control.
Prin trimiterea la cantitatea mare de titan lipsa din depozitul controlat, angajatorul dore?te sa instituie o prezum?ie de raspundere disciplinara a reclamantei, fara sa descrie, in concret, ce activita?i ar fi trebuit sa desfa?oare aceasta din urma_zilnic, saptamanal sau lunar_ pentru a verifica starea acestor spa?ii de depozitare, activita?i care sa fi ramas neindeplinite sau care sa fi fost defectuos desfa?urate (spre exemplu, fara consemnarea celor constatate in acte interne de control).
Or astfel de prezum?ii de raspundere disciplinara nu subzista, raspunderea disciplinara trebuind probata de catre angajator plecand de la descrierea concreta a activita?ilor pe care salariatul trebuia sa le realizeze ?i pe care acesta din urma nu le-a realizat sau pe care le-a realizat necorespunzator ?i continuand cu expunerea imprejurarilor ce contureaza, dincolo de orice dubiu, vinova?ia respectivului salariat, doar dupa o astfel de descriere care sa rezulte nemijlocit din cuprinsul deciziei de concediere ajungandu-se sa se ridice problema _ pe care apelanta o aminte?te in cererea sa de apel _ modalita?ii in care salariatul trebuie sa probeze, in fa?a instan?ei de judecata, ca ar fi indeplinit, in mod corespunzator, atribu?iile/obliga?iile de serviciu ce ii reveneau.
Imprejurarea de?inerii de catre reclamanta a cheii depozitului ?i a lipsei semnelor de efrac?ie nu sunt componente ale unei raspunderi disciplinare, cat timp angajatorul nu a repro?at reclamantei fapta de incredin?are a cheii catre persoane care nu aveau atribu?ii de a patrunde in respectivul spa?iu de depozitare, ci pot fi elemente care sa contureze o participa?ie la savar?irea unei infrac?iuni , aceasta ?inand insa de o posibila raspundere penala, in urma unei anchete penale ?i a condamnari definitive, dupa desfa?urarea unui proces penal ?i a conturarii concluziei privitoare la savar?irea, sub diferite forme, a unei infrac?iuni.
Cat prive?te nedepunerea de diligen?e privind inventarul dispus prin decizia nr. 36/22.04.2015 ?i lipsa de preocupare a finalizarii acestuia in intervalul stabilit de catre angajator, Curtea observa ca angajatorul a evitat sa raspunda la intrebarea din interogatoriu referitoare la urmatoarele aspecte: faptul ca doi dintre angaja?ii societa?ii, membri ai comisiei de inventariere lucrau, concomitent, ?i in sec?ii de produc?ie care aveau activitate, faptul ca numita T. M., angajata ce urma sa preia gestiune alaturi de reclamanta, avea ?i atribu?ii de control ?i organizare a pazei, fiind necesara prezen?a sa, in anumite momente, in alta par?i ale societa?ii, in interes de serviciu, precum ?i faptul ca pre?edintele comisiei, avand ?i func?ia de director economic, exercita, in timpul desfa?urarii inventarului, ?i alte activita?i.
Acestor intrebari angajatorul a preferat sa raspunda ”nu are relevan?a”, ca ?i cand societatea parata era in masura, din calitatea de parte interogata, sa decida, in mod unilateral, daca o intrebare era sau nu relevanta, imprejurarea relevan?ei fiind stabilita doar de catre instan?a de judecata la momentul la care a incuviin?at proba cu interogatoriul, decizand caror intrebari urmeaza sa raspunda partea interogata.
In spe?a de fa?a nu rezulta ca Tribunalul ar fi inlaturat obliga?ia paratei de a raspunde, in chip efectiv, la intrebarile formulate de catre reclamanta ?i, pe cale de consecin?a, parata trebuia sa raspunda concret intrebarilor a caror relevan?a fusese anterior stabilita de catre Tribunal prin insu?i faptul incuviin?arii administrarii interogatoriului in forma in care a fost prezentat de catre reclamanta.
Acest non raspuns ”nu are relevan?a” arata ca angajatorul cuno?tea adevarul care , cel mai probabil, coincidea cu cel expus de catre reclamanta in cuprinsul intrebarilor la care parata apelata a refuzat sa raspunda, respectiv faptul ca procedura inventarierii nu a putut fi finalizata ?i din cauza faptului ca membrii comisiei erau implica?i, concomitent, ?i in alte activita?i desfa?urate in cadrul ?i pentru firma angajatoare.
De altfel, nici din decizia de efectuare a inventarului ?i de numire a membrilor comisiei nu rezulta ca ace?tia ar fi fost exonera?i, pe parcursul desfa?urarii inventarului, de celelalte atribu?ii de serviciu pe care, in mod obi?nuit, le aveau de indeplinit.
Nu in ultimul rand, pornind de la cuprinsul interogatoriului ?i al raspunsurilor societa?ii parate, Curtea re?ine inca doua aspecte relevante spe?ei: pe de o parte, faptul ca, in timpul desfa?urarii inventarului, accesul in aceste spa?ii inventariate a fost in continuare permis ?i altor angaja?i ai firmei (sub cuvant ca, pe perioada inventarului, ar fi existat produc?ie ?i aceasta ar fi trebuit depozitata, respectiv livrata clien?ilor), iar, pe de alta parte, faptul ca, raspunzand intrebarii nr.10 (am prezentat vreodata date eronate colegilor ?efi de servicii din cadrul unita?ii sau ?efilor ierarhici? Va rugam sa le enumera?i), parata-apelanta raspunde ”nu are legatura cu fapta cercetata”, in condi?iile in care, intre obliga?iile/atribu?iile de serviciu enumerate a nu fi fost respectate, angajatorul a consemnat urmatoarele in decizia de concediere : ”…nu a respectat prevederile Regulamentului de cercetare ?i sanc?ionare disciplinara, anexa a Regulamentului Intern, art.16 lit. d pct.3_neglijen?a repetata in executarea lucrarilor_ ?i pct.5 _ inducerea in eroare a ?efilor ierarhici superiori ?i a conducerii societa?ii prin prezentarea de date eronate.”
A?adar, parata apelanta re?ine nerespectarea de catre reclamanta intimata a prevederilor art.16 lit. d pct.5_ inducerea in eroare a ?efilor ierarhici superiori ?i a conducerii societa?ii prin prezentarea de date eronate_ dar, la momentul la care este interogata cu privire la con?inutul acestor pretinse date eronate (in contextul in care, intr-adevar, in decizia de sanc?ionare nu este prezentat nici macar un exemplu concret al unor astfel de ”date eronate”), afirma, in mod inexplicabil, ca acestea nu ar fi facut obiectul faptei cercetat, de?i, paradoxal, o re?ine intre prevederile regulamentare pretins a fi fost incalcate de catre reclamanta, la momentul redactarii deciziei de concediere.
Excluzand ipoteza in care apelanta nu ar fi recitit, inainte de a fi raspuns interogatoriu, sau nu ar fi cunoscut ce anume a inscris in decizia de concediere, nu este logic explicabil cum nu a facut obiectul ”faptei cercetate” imprejurarea prezentarii unor ”date eronate” (ramase, intr-adevar, neidentificate), a?a cum sus?ine apelanta parata prin raspunsul la intrebarea nr.10, cat timp, a?a cum rezulta din decizia de concediere, una dintre prevederile pretins a fi fost incalcate de catre reclamanta – intimata a fost aceea redata in art.16 lit. d pct.5 din Regulamentului de cercetare ?i sanc?ionare disciplinara, anexa a Regulamentului Intern, constand in inducerea in eroare a ?efilor ierarhici superiori ?i a conducerii societa?ii prin prezentarea de date eronate.
Acesta reprezinta inca un exemplu concret care se adauga celor re?inute in cele ce preced de catre Curte cu privire la lipsa din decizia de sanc?ionare a descrierii, in concret, a activita?ilor pe care nu le - ar fi indeplinit reclamanta in exercitarea obliga?iilor/atribu?iilor de serviciu sau pentru respectarea prevederilor Regulamentului intern al societa?ii, exemplu care demonstreaza o data in plus ca sanc?ionarea reclamantei, cu ocazia descoperirii cantita?ii de titan lipsa, a cautat, mai degraba, sa identifice, cu orice pre? _in cazul de fa?a cu pre?ul legalita?ii deciziei de concediere_ ”vinova?i” pentru dispari?ia unei cantita?i insemnate de titan, in condi?iile in care, nici macar pe perioada inventarului, accesul altor salaria?i in spa?iile inventariate nu a fost total restric?ionat, tocmai pentru a se elimina posibilitatea sustragerii unor cantita?i variabile de titan( respectiv nu toata cantitatea de 1657.10 kg de semifabricate din titan de diferite grade deodata), chiar pe parcursul inventarierii, profitandu-se de faptul ca era necesara preluarea unor cantita?i de produse pentru livrarea catre clien?i sau pentru continuarea prelucrarii in cadrul societa?ii, prezen?a a doi dintre membrii comisiei neputand garanta impiedicarea, spre exemplu, a sustragerii succesive a a unui numar suficient de mic de repere care sa fie greu de identificat vizual.
Fire?te ca o atitudine prudenta a angajatorului care sa fi interzis, pe perioada desfa?urarii inventarului, prezen?a alto persoane in cadrul spa?iilor inventariate, ar fi inlaturat posibilitatea sustragerii de repere de catre al?i salaria?i chiar in timpul desfa?urari inventarului, chiar daca o astfel de atitudine ar fi generat anumite intarzieri in produc?ie sau in livrare.
Insa aceste aspecte ar fi avut relevan?a deplina in prezen?a spe?a doar in masura in care ?i Tribunalul ?i Curtea ar fi ajuns la concluzia legalei intocmiri a deciziei de concediere, adica a corespunzatoarei descrieri a faptelor imputate reclamantei, ceea ce nu s-a intamplat.
Doar daca se ajungea la concluzia corespunderii formale a deciziei de concediere, se putea trece la pasul urmator, respectiv la analiza imprejurarilor care conturau circumstan?ele in care a fost posibil efectul apari?iei prejudiciului ?i a gradului de vinova?ie al reclamantei.
Insa sublinierile ce preced au fost facute de catre Curte pentru a raspunde, punctual, sus?inerilor din cererea de apel ?i nemul?umirilor apelantei referitoare la modul ”sec, printr-o singura fraza” prin care Tribunalul a concluzionat asupra imprejurarii conform careia nu puteau fi atribuite lipsurile din gestiune reclamantei.
Imprejurarea semnarii Procesului - verbal in care a fost consemnata lipsa cantita?ii de 1657.10 kg de semifabricate din titan, la finalul inventarului, nu poate avea relevan?a recunoa?terii vinova?iei de catre reclamanta, pentru ca procesul –verbal este un act intocmit ca urmare a desfa?urarii ?i finalizarii inventarului pe care cei care au efectuat inventarul erau obliga?i sa ?i-l asume prin semnatura cat timp acesta reda adevarul, respectiv lipsa cantita?ii mai sus men?ionate de titan, ceea ce nu inseamna ca, in mod automat, aceasta lipsa a fost accepta de catre reclamanta ca fiind rezultatul direct ?i nemijlocit al neindeplinirii unor atribu?ii de serviciu.
Semnarea unui document prin care se eviden?iaza un prejudiciu nu are semnifica?ia desemnarii ca raspunzator, prin insu?i faptul semnarii, a unuia dintre cei care au participat la redactarea documentului sau la verificarea imprejurarilor care au stat la baza intocmirii respectivului document.
De altfel, a?a cum se desprinde din con?inutul deciziei nr.36/22.04.2015 (fila 158, dosar Tribunal), intocmirea concluziilor reprezenta una dintre obliga?iile membrilor comisiei de inventariere_ printre ace?ti membri numarandu-se ?i reclamanta - intimata_ , iar, o alta modalitate de expunere, de stabilire a concluziilor, in afara intocmirii ?i semnarii unui document_in spe?a de fa?a un Proces-verbal de consemnare a rezultatelor inventarierii_ nu pare sa fi fost viabila in raport de con?inutul activita?ii anterior desfa?urate, respectiv activitatea de inventariere.
Din art.1 al aceea?i decizii nr. 36/22.04.2015 se desprinde faptul ca respectiva comisiei de inventariere din care a facut parte ?i reclamanta intimata a fost constituita ”in scopul predarii de catre D. E. ?i G. V. a gestiunilor ?i preluarea acestora de catre N. V. ?i T. M.”, ceea ce arata ca, la data dispunerii inventarierii, reclamanta, neavand calitatea de gestionar (in caz contrar fiind lipsit de logica men?iunea din art.1 al deciziei nr.36, mai sus citata), nu poate fi prezumata a fi fost in culpa in cazul dispari?iei unor repere din spa?iile inventariate, prezum?ie specifica raspunderii gestionarilor ?i pe care sa fi fost obligata sa o rastoarne in prezenta cauza.
Referitor la sus?inerile pe care apelanta le-a inserat in finalul cererii sale de apel, sus?ineri potrivit carora societatea reprezinta un obiectiv strategic, fiind una dintre cele trei unita?i care, la nivelul Europei, proceseaza titanul, Curtea subliniaza ca, a?a cum pare a se desprinde din toate inscrisurile depuse la dosarul cauzei, insa?i apelanta nu a fost deloc diligenta in a asigura paza ?i supravegherea corespunzatoare a activita?ii strategice desfa?urate, respectiv aceea de prelucrare a titanului, considerat a fi un material strategic, care nu se poate gasi pe pia?a libera.
Or, intr-un asemenea context, a ”asigura” integritatea unor spa?ii de depozitare doar prin inmanarea unei chei catre un angajat care trebuie sa permita patrunderea ?i a altor salaria?i in spa?iile de depozitare, fara instalarea unui sistem complex de supraveghere video a atat in interiorul cat ?i in exteriorul spa?iilor de depozitate, a unui acces personalizat al fiecarui salariat in aceste spa?ii, prin folosirea unor cartere de acces care sa inregistreze data ?i ora accesarii respectivelor spa?ii sau prin alte modalita?i moderne de asigurare a dezvaluirii exacte a identita?ii tuturor celor care aveau atribu?ii de serviciu a caror indeplinire presupunea patrunderea in spa?iile destinate depozitarii, inseamna a ignora, a trata de o maniera superficiala pericolul evident al sustragerii unui material strategic _a?a cum il define?te apelanta_ sau chiar a incuraja, fara sa subziste o inten?ie in acest sens, opera?iunile ilicite de sustragere, ca efect direct ?i previzibil al unei foarte slabe monitorizari.
In loc sa procedeze la instalarea unor astfel de sisteme moderne de supraveghere, apelanta a preferat angajarea unui numar insemnat de agen?i de paza a caror punct comun _a?a cum se desprinde din con?inutul declara?iilor date de catre ace?tia la momentul investigarii interne a dispari?iei cantita?ii de titan, declara?ii ce se regasesc, in copie, in dosarul Tribunalului Giurgiu_ este reprezentat de sus?inerea potrivit careia nu au vazut/observat nimic suspect in ceea ce prive?te activitatea din aceste spa?ii de depozitare, ceea ce arata ca, daca se exclude varianta unui posibile complicita?i a acestora sau unei par?i a acestora la savar?irea unei infrac?iuni, aspecte ce revin spre verificare exclusiv organelor de cercetare penala, atunci se poate cel pu?in desprinde concluzia ca paza umana, nedublata sau neinlocuita de sistemele de monitorizare video, nu este apta a preveni asemenea situa?ii, context in care revine, pe viitor, societa?ii apelante sa extraga concluziile potrivite ?i sa ia masurile adecvate.
Avand in vedere ansamblul considerentelor ce preced, Curtea, in baza art.480 alin.1 Cod Proc. Civila, va respinge apelul ca nefondat.
Art. 252 alin. 2 lit. a din Codul muncii
Abaterea generica re?inuta in sarcina reclamantei ca temei faptic al concedierii sale, respectiv producerea de prejudicii societa?ii prin neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu necesita, pentru o corecta descriere a laturii obiective, descrierea, pentru fiecare atribu?ie de serviciu enumerata la art.4 alin.4 din decizia de concediere, enun?area, in concret, a activita?ilor pe care reclamanta ar fi trebuit sa le desfa?oare, la ce date sau macar la ce intervale de timp ?i pe care aceasta din urma nu le-ar fi indeplinit sau le-ar fi indeplinit defectuos.
(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Munca ?i Asigurari Sociale, decizia Nr.1033 din 21 februarie 2017)
Prin cererea de apel, inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti la data de 27.10.2016, apelanta SC Z. SA a criticat sentinta civila nr.170/17.05.2016, pronuntata de Tribunalul Giurgiu, in dosarul nr. 1836/122/2015.
In motivarea apelului declarat, au fost sustinute urmatoarele:
Gresit instanta de fond a admis contestatia formulata de reclamanta N. V. , dispunand anularea deciziei de concediere disciplinara nr. 87/29.09.2015, precum si reintegrarea acesteia in functia avuta anterior, cu obligarea la plata drepturilor sale salariale.
In mod gresit instanta de fond a constatat ca, sub aspectul conditiilor imperative prevazute de art. 252 al. 2 din Codul muncii, decizia de sanctionare nu a fost intocmita legal, in sensul ca s-ar fi omis descrierea in mod concret a faptelor comise de fosta salariata si ca nu ar fi fost indicate ce responsabilitati din fisa postului au fost incalcate.
Asa cum se poate observa din simpla lecturare a Deciziei de concediere, la art. 2 punctul 3, a fost descrisa abaterea disciplinara grava, cu enumerarea pasilor care duc la o imagine de ansamblu a intregii activitati concretizate in lipsa din gestiunea reclamantei.
De asemenea, la punctul 4 din acelasi articol, sunt indicate obligatiile de serviciu, stabilite prin fisa postului, dar si prevederile Regulamentului intern care au fost incalcate de reclamanta intimata.
Astfel, reclamanta intimata, in calitatea sa de sef birou achizitii-logistica, conform cap. II, art. 2 din fisa postului, avea si obligatia de a coordona, indruma si controla activitatea magazinerilor pe care ii avea in subordine si, totodata, de a raspunde de aceasta activitate, iar, in conditiile unei lipse in gestiune, nu mai trebuie demonstrat faptul ca reclamanta nu a avut o evidenta clara a stocurilor de semifabricate de titan (desi singura a etichetat toate reperele), nu a asigurat integritatea spatiului supus depozitarii si nu si-a organizat in mod eficient gestiunea, cea care trebuia sa dovedeasca contrariul celor descrise in decizia de concediere fiind tocmai reclamanta - intimata care trebuia sa demonstreze indeplinirea in totalitate a obligatiilor din fisa postului si Regulamentul intern, deoarece angajatorul nu poate sa face probe negative, de a demonstra, peste decizia de concediere, ca reclamanta nu si-a executat in mod corespunzator indatoririle de serviciu, reclamanta - intimata nedemonstrand nicio alta cauza care ar fi dus la neexecutarea unor sarcini de serviciu sau ca lipsa din gestiune nu i s-ar datora.
Toate acestea, coroborate, nu fac sa demonstreze decat ca imputarea inexistentei tuturor elementelor obligatorii prevazute de art. 252 al. 2 din Codul muncii nu este reala, decizia de concediere fiind legal intocmita, respectandu-se, in mod punctual, toate conditiile impuse de lege, dar si de practica judiciara in materie, totul fiind rezultatul unei cercetari disciplinare laborioase, avand in vedere si natura, si cantitatea materialului disparut din gestiune.
Instanta de fond, plecand de la o premisa falsa, ajunge la o concluzie la fel de falsa, conform careia abaterea disciplinara in cazul reclamantei - intimate nu poate fi stabilita si concluzioneaza ca singura sanctiune este constatarea nulitatii absolute a deciziei de concediere.
Daca angajatorul are obligatii stricte, obligatii impuse in mod imperativ de art. 252 al 2 din CM, tot asa si demonstrarea contrariului trebuie sa fie de natura sa indice si sa descrie, punctual, eventualele lipsuri in emiterea deciziei de concediere, lucru care nu s-a realizat nici de contestatoarea intimata si nici de instanta, in motivarea hotararii.
Instanta a constatat sec, printr-o singura fraza, fara a si explica care a fost rationamentul juridic logic care a stat la baza acestei concluzii, ca nu pot fi atribuite reclamantei lipsurile din gestiune atat timp cat acesteia nu i-au fost predate si nu au fost preluate de aceasta.
Ceea ce a scapat din vedere instantei este faptul ca dispunerea inventarierii s-a facut la data de 23.04.2015. Aceasta a inceput cu materiile prime, iar semifabricatele de titan au fost inventariate in data de 15.05.2015. Pentru a arata o imagine a ceea ce inseamna cantitatea de semifabricate de titan lipsa au fost depuse la fond planse foto care arata acest fapt.
In conditiile in care, pana la data inceperii inventarului, respectiv pana la data de 23.04.2015, in gestiune nu au existat lipsuri, fapt demonstrat de inventarierile anterioare, ultimul fiind finalizat in luna februarie 2016 de catre firma de audit D., fapt dovedit prin inscrisurile depuse la dosarul Tribunalului, dar si a faptului ca, pe perioada inventarierii, in baza deciziei nr. 35/22.04.2015 de preluare a gestiunii, reclamanta a avut cheia si accesul in magazia in care erau depozitate semifabricatele de titan lipsa, este lesne de inteles ca lipsurile imputate au aparut dupa data inceperii inventarului.
Desi avea accesul neingradit si zilnic in magazia unde erau depozitate semifabricatele de titan, reclamanta intimata „a observat” lipsa unei cantitati de titan dupa aproape o luna de zile, respectiv atunci cand inventarul trebuia finalizat in acea magazie.
Prin fotografiile depuse la instanta de fond s-a dorit sa se demonstreze ca toate semifabricatele de titan erau grupate pe un rastel, iar piesele aveau dimensiuni mari, cu mase cuprinse intre 30-50 kg fiecare, fiind, deci, imposibil de sustras printr-o simpla patrundere neautorizata, acest aspect, probabil, nefiind luat in considerare de catre instanta de fond, precum si faptul ca, din cauza marimilor si amplasamentului semifabricatelor de titan, este imposibil sa se observe disparitia unei astfel de cantitati.
Gresit instanta de fond a respins punctul de vedere al societatii prin care s-a aratat ca reclamanta nu a depus toate diligentele in ceea ce priveste inventarul, idee desprinsa din raspunsul societatii la interogatoriul propus de reclamanta, intrebarile 15 si 16, dispunerea efectuarii unui inventar, asa cum s-a aratat, fiind o problema a fiecarei societati care tine de organizare, inventarul fiind dispus de conducerea unitatii, nefiind reprosat reclamantei ca nu a initiat efectuarea unui inventar (ar fi fost si absurd), ci modalitatea efectuarii acestuia, diligentele in cazul de fata tinand de efectuarea in ansamblu a inventarului, si nu de initierea lui, asa cum gresit a retinut instanta de fond.
In final, instanta de fond a aratat, in mod gresit, ca nu poate fi primit punctul de vedere al societatii prin care s-a sustinut ca, prin semnarea procesului verbal de incheiere a inventarului, fara obiectiuni, reclamanta si-a asumat rezultatul inventarierii, indiferent de scopul in care acesta a fost initiat, in calitate de gestionar reclamanta participand la absolut toate fazele inventarului, semnand Procesul verbal de incheiere a inventarului in data de 29.05.2015, semnarea acestui proces verbal insemnand asumarea rezultatelor inventarierii, mai ales ca reclamanta avea posibilitatea sa semneze cu obiectiuni sau, efectiv, sa nu semneze acel proces verbal.
Incheierea acestui Proces - verbal este de natura sa descrie o situatie la o anumita data si, totodata, sa produca efecte juridice, indiferent de scopul inventarului si cine l-a dispus tuturor persoanelor care sunt parte si care il semneaza fara obiectiuni.
Societatea parata este singura din Romania care proceseaza titanul, in Europa fiind doar 3 astfel de unitati (in Germania, Suedia si Romania), cantitatea de 1.700 Kg fiind o cantitate foarte mare, reprezentand circa 15% din productia medie lunara a apelantei din ultimul an, valoarea de inventar a semifabricatelor de titan disparute din gestiunea reclamantei intimate fiind de 70.478,67 lei, iar valoarea de inlocuire a materialului neprelucrat fiind de 150.000 lei, neputand fi vorba despre o inlocuire efectiva, deoarece este vorba despre un material controlat strict, considerat de toate guvernele lumii drept material strategic care nu se poate gasi pe piata libera.
In combaterea apelului declarat de catre parata, reclamanta-intimata a formulat intampinare prin care a observe ca, in cuprinsul Deciziei contestate, nu este indicata fapta/ faptele concrete care constituie abatere disciplinara, in cuprinsul Deciziei contestate fiind inscris, corespunzator descrierii " Latura obiectiva” urmatoarele: „Salariatul a savarsit urmatoarea abatere disciplinara:?Producerea de prejudicii societatii prin neglijenta in indeplinirea atributiilor de serviciu".
In conformitate cu prevederile art. 247 alin.2 din Codul Muncii, abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.
In consecinta, pentru a fi indeplinita cerinta esentiala a art. 252 (2) lit. a din Codul Muncii, este imperativ ca, in decizie, sa se regaseasca descrierea concreta a faptei, actiune sau inactiune, savarsita de salariat.
Angajatorul trebuia sa descrie concret ce a facut (o actiune) sau nu a facut, dar ar fi trebuit (o inactiune), nefiind clar cum trebuia sa-i controleze pe magazioneri la fiecare iesire din unitate, cum trebuia sa efectueze, din proprie initiativa, un inventar general al tuturor materialelor din unitate in fiecare saptamana (lucru imposibil faptic avand in vedere volumul si care, oricum, nu se regaseste in fisa postului).
Intrucat angajatorul, in flagranta contradictie cu prevederea legala imperativa, nu a indicat, in concret, fapta pentru care a fost sanctionata, termenul general de "neglijenta in indeplinirea atributiilor de serviciu" nefiind de natura a indeplini cerinta legala, lipsa elementelor esentiale prevazute de art. 252 (2) Codul Muncii fiind sanctionata cu nulitatea absoluta prevazuta expres in textul de lege.
Prin urmarea, daca fapta savarsita de salariat nu a fost descrisa in concret in decizia de concediere, nici abaterea disciplinara nu poate fi stabilita, pentru ca doar pe baza abaterii disciplinare are loc atragerea raspunderii disciplinare.
Pe langa toate acestea, in urma analizei atributiilor sale de serviciu, asa cum sunt redate in fisa postului (punctul 3 al acesteia), rezulta ca a respectat si a realizat intocmai sarcinile de serviciu.
Fapta imputata ar trebui sa fie stabilita in concret si sa fie in dezacord cu atributiile si obligatiile de serviciu, or descrierea faptei, cu titlu generic, si insiruirea unor atributii de serviciu, sustinandu-se ca acestea nu au fost respectate, nu poate reflecta existenta unei abateri disciplinare.
Fata de sarcinile de serviciu, conform fisei postului, trebuie retinut ca, aproape zilnic, intreprindea urmatoarele activitati:intalnire intre sefii de sectie/departamente/birouri si conducere;achizitii de diverse produse, in functie de cerintele/referate de necesitate intocmite de colegi; corespondenta comerciala; verificarea notelor de intrare receptie marfuri si distribuirea acestora (toate NIR- urile sunt semnate de mine pentru ca era secretarul comisiei de receptie); acordare de sprijin in rezolvarea eventualelor problemelor legate de gestiune/stocuri gestionarilor si colegilor din departamentul tehnic si sectiile de productie; inregistrarea facturilor intr-un registru, semnarea acestora cu „bun de plata" si predarea catre contabilitate; urmarirea activitatii soferului etc.
Nu se doreste sa se sustina ca nu putea rezolva toate sarcinile de serviciu prin enumerarea acelor activitati, insa tot timpul meu era afectat muncii in unitate, foarte des chiar peste programul de lucru, iar o lipsa in gestiune, in conditiile date, fara a se forta intrarile, nu era posibila si acesta avandu-se in vedere, asa cum s-a mai aratat, ca se realizase un inventar cu putin timp in urma.
De altfel, din magazia in care erau depozitate materialele sustrase, fara un inventar, nu era posibila constatare lipsei lor, intrucat, aproape zilnic, exista miscare de material, intrari si iesiri, ceea ce facea ca pozitionarea materialelor sa fie schimbata sau unele sa fie acoperite de altele.
Fata de criticile aduse de catre parata cu privire la activitatea sa, intimata reclamanta a aratat ca nu este reala sustinerea conform careia nu avea o evidenta clara a produselor din titan, aceasta evidenta a existand, fiind asigurat depozitul respectiv din toate punctele de vedere, insa nu avea cum sa previna un furt, neintrand in atributiile sale paza nemijlocita a unitatii.
Intimata a mai subliniat ca ea a fost cea care a constatat lipsurile de materiale, anuntand conducerea unitatii, aprecierile paratei despre data sau momentul furtului materialelor fiind speculative, urmand ca doar ancheta penala, in curs de desfasurare, sa stabileasca acest lucru.
Intimata a aratat ca este adevarat ca avea cheile magaziilor, insa nu a patruns niciodata singura in depozit, dovada fiind procesele verbale de sigilare/desigilare ce erau efectuate dupa fiecare patrundere, in perioada inventarului nepatrunzand niciodata singura in acele depozite, iar lipsurile fiind descoperite doar dupa inventarierea acelor materiale.
Cat priveste fotografiile depuse de parata-apelanta, a mentionat intimata - reclamanta, ca acestea nu reflecta realitatea.
Nicaieri, pana la motivele apelului, parata nu a sustinut ca ar fi avut ceva de reprosat cu privire la modalitate efectuarii inventarierii, inventarierea realizandu-se in aproape o luna de zile din doua motive: unul a fost acela ca unitatea are un patrimoniu mare, iar al doilea a fost acela ca inventarierea era de multe ori oprita pentru indeplinirea altor sarcini de serviciu de catre persoanele care participau la inventariere.
Parata - apelanta incearca sa acrediteze ideea ca, prin semnarea procesului verbal de inventariere, si-ar fi asumat vina pentru lipsa materialelor, insa, in realitate, prin semnarea procesului - verbal de inventariere a certificat, ca si ceilalti colegi care au semnat, ca inventarul a fost realizat in mod corect de catre si ca este asumat faptul ca cele cuprinse in Procesul verbal corespund adevarului, nicidecum asumarea vinei pentru lipsuri.
A mai aratat intimata - reclamanta faptul ca nu a fost responsabila de gestiunea materialelor societatii, astfel incat lipsurile din gestiune nu-i pot fi imputate, atributia coordonarii activitatii magazinerilor carora le este sef direct, din punct de vedere ierarhic, neinsemnand ca avea mijloacele care sa ii permita sa am o evidenta calitativa si cantitativa a fiecarei unitati de produs (materii prime, material, echipamente, produse finite etc.) in fiecare zi, 365 de zile pe an, o astfel de obligatie fiind una imposibil de realizat in mod obiectiv, deoarece ar necesita capacitati supraomenesti.
Asupra apelului, Curtea retine urmatoarele:
In descrierea abaterii disciplinare constand in ”producerea de prejudicii societa?ii prin neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu” care a avut drept consecin?e incalcarea ”obliga?iilor de serviciu propriu-zise, stabilite prin fi?a postului, Regulamentul intern ?i contractul individual de munca”, angajatorul a re?inut, prin decizia de concediere nr.87/29.09.2015, urmatoarele (semnele grafice ale ghilimelelor sunt menite de reda intocmai con?inutul a?a-zisei abateri disciplinare, cu respectarea ortografiei ?i a semnelor de punctua?ie folosite de catre redactorul deciziei de concediere):
” Latura obiectiva: ….Abaterea disciplinara grava a fost savar?ita in urmatoarele imprejurari : In perioada 23.04.2015-4.05.2015, conform deciziei 35/22.04.2015 dna N. V. -?ef birou achizi?ii –logistica ?i dna. T. M. –func?iona administrativ , trebuiau sa preia gestiunile de materii prime/materiale/echipamente /produse finite , etc. de la dnul D. E. ?i dnul G. V.. S-a infiin?at o comisie de inventariere , conform deciziei nr.36/22.04.2015 care sa participe la efectuarea inventarului. In perioada inventarierii, toate spa?iile de depozitare trebuiau sigilate ?i desigilate in prezen?a persoanelor nominalizate in decizia 35/22.04.2015. inventarierea a inceput in data de 23.04.2015 cu materiile prime, iar inventarierea semifabricatelor de titan de diverse grade aflate in aceea?i magazie cu materiile prime s-a facut in data de 15.05.2015. In data de 15.05.2015, dupa ce a fost sesizara lipsa semifabricatelor de titan de diferite grade, dupa informarea Directorului General, a fost anun?ata Poli?ia Giurgiu in jurul orei 18.00, de dna. G. G.-director Economic. In urma cercetarii efectuate, echipajul de poli?ie trimis la fa?a locului a constatat ca nu exista urme de efrac?ie prin efrac?ie in magazie. In urma inventarierii semifabricatelor s-a constat faptic fa?a de scripticul inregistrat in contabilitate un minus de 1657.10 kg de semifabricate din titan de diferite grade, in valoare de 70 478,67 lei, conform Procesului-verbal de incheiere a inventarului din data de 29.05.2015. Comisia de inventariere nu a efectuat inventarul in perioada men?ionata in decizia nr.35/22.04.2015, respectiv 23.04.2015-4.05.2015. Inventarierea nu a fost facuta in prezen?a tuturor membrilor Comisiei de inventariere , a?a cum reiese din notele explicative ale membrilor Comisiei de inventariere. Nici un salariat din cei care au dat declara?ii nu a men?ionat ca au existat urme de efrac?ie.”
In art.2 alin.4 din decizia de concediere sunt enumerate care anume dintre atribu?iile de serviciu ar fi fost incalcate prin raportare a con?inutul Fi?ei postului ?i a Regulamentului intern.
Aceste atribu?ii enumerate au un evident caracter general, in timp de imprejurarile care ar constitui latura obiectiva a abaterii disciplinare constand in producerea de prejudicii societa?ii prin neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu se refera _a?a cum ales sa descrie angajatorul aceasta latura obiectiva (din acest motiv, Curtea optand pentru redarea sa, in extenso, in cele ce preced)_ la evenimente strict legate de perioada in care s-a desfa?urat inventarierea produselor aflate in proprietatea angajatorului.
Practic, din descrierea acestei a?a –zisei laturi obiective a abaterii constand in ”producerea de prejudicii societa?ii prin neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu” rezulta ca angajatorul a optat pentru descrierea modului in care s-a desfa?urat o opera?iune de inventariere, cu sublinierea constatarii rezultatului inventarierii, respectiv lipsa din gestiune a unei cantita?i de 1657.10 kg de semifabricate din titan de diferite grade, in valoare de 70 478,67 lei ?i a doua aspecte care ar putea contura o raspundere disciplinara a celor care au fost numi?i sa realizeze inventarierea, dar doar in ceea ce prive?te modalitatea in care trebuia sa se desfa?oare inventarierea, iar nu cu privire la aspecte anteriore sau ulterioare acestei proceduri, respectiv ” Comisia de inventariere nu a efectuat inventarul in perioada men?ionata in decizia nr.35/22.04.2015, respectiv 23.04.2015-4.05.2015. Inventarierea nu a fost facuta in prezen?a tuturor membrilor Comisiei de inventariere , a?a cum reiese din notele explicative ale membrilor Comisiei de inventariere.”
Or, raportand abaterea generic exprimata constand in ”producerea de prejudicii societa?ii prin neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu” la enumerarea obliga?iile de serviciu, stabilite prin fi?a postului, pretins fi fost incalcate, cum ar fi ” coordoneaza, indruma, controleaza ?i raspunde de intreaga activitate din cadrul biroului; coordoneaza ?i controleaza activitatea de depozitare, stocare ?i aranjare a marfurilor; verifica intocmirea documentelor de gestiune ?i introducerea informa?iilor in baza de date; dezvolta ?i coordoneaza baza de date cu privire la managementul stocurilor in vederea furnizarii la timp a informa?iilor corecte despre nivelurile de marfa (materiale, produse finite) aflate in societate: ofera informa?ii ?i suport celorlalte departamente ale societa?ii, cu privire la stocurile din gestiuni”, rezulta ca descrierea modului efectuarii inventarului ?i concluzia lipsei unei cantita?i importante de titan nu are nicio legatura cu atribu?iile de serviciu despre care se afirma ca ar fi fost incalcate.
Aceasta pentru ca toate aceste atribu?ii de serviciu nu au legatura, prin ele insele, cu inventarierea ce a constituit o indatorire de serviciu distinct stabilita de catre angajator in sarcina reclamantei intimate, ci cu alte activita?i pe care reclamanta ar fi trebuit sa le indeplineasca anterior opera?iunii inventarierii ?i le-ar fi indeplinit defectuos sau deloc.
Numai ca, din cuprinsul deciziei de concediere, lipse?te descrierea, in concret, a acestor activita?i ?i nu se arata in ce ar fi constat, in concret, deficien?ele constatate, angajatorul preferand sa insiste pe imprejurari ce au ?inut de desfa?urarea unei singure opera?iuni, ?i anume procedura de inventariere.
Pentru a descrie latura obiectiva, angajatorul trebuia sa descrie, in concret, cum trebuia, spre exemplu, salariata reclamanta sa i?i indeplineasca efectiv obliga?iile de serviciu constand in coordonarea, indrumarea, controlul activita?ii din cadrul biroului, in coordonarea ?i controlul activita?ii de depozitare, in stocarea ?i aranjarea marfurilor sau in verificarea intocmirii documentelor de gestiune ?i a introducerii informa?iilor in baza de date, respectiv sa arate ce tip de activita?i ar fi trebuit sa realizeze in concret reclamanta, iar aceasta din urma nu le-ar fi indeplinit, ce tip de verificari ar fi trebuit sa realizeze, la ce date sau la ce intervale, in ce consta activitatea de coordonare, indrumare ?i control, cum ar fi trebuit, in chip efectiv, indeplinite aceste atribu?ii, prin ce activita?i ?i care dintre aceste activita?i nu ar fi fost exercitate de catre reclamanta, la ce date sau la finalul caror intervale, prin mijloace specifice: intocmirea de rapoarte de control, de procese-verbale sau orice alte consemnari in diverse forme de eviden?a, pe suport de hartie sau informatic.
Toate aceste aparente detalii in realitate aspecte fundamentale in descrierea unei abateri disciplinare cuprinzatoare rezultate prin enumerarea mai multor atribu?ii de serviciu din Fi?a postului li din Regulamentul intern despre care se afirma ca nu ar fi fost indeplinite corespunzator, daca ar fi fost redate in detalierea abaterii generice constand in ”producerea de prejudicii societa?ii prin neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu”, ar fi aratat in ce ar fi constat, in chip efectiv, neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu, descriind, in concret, ce deficien?e s - ar fi inregistrat in indeplinirea atribu?iilor de serviciu enumerate in decizia de concediere.
Or angajatorul, corespunzator laturii obiective a abaterii, a ales sa relateze, in decizia de concediere, despre cum s-a desfa?urat opera?iunea de inventariere, adica sa dezvolte aspecte legate exclusiv de un posibil efect al indeplinirii defectuoase a obliga?iilor de serviciu ale reclamantei obliga?ii de serviciu pe care le enumera in art.2 alin.4 din decizia de concediere, dar pe care nu le individualizeaza absolut deloc prin descrierea opera?iunilor, activita?ilor pe care ar fi trebuit sa le realizeze reclamanta in realizarea atribu?iilor de serviciu ?i pe care aceasta din urma nu le-ar fi indeplinit la timp sau nu le-ar fi indeplinit deloc.
Descrierea modului de desfa?urare a unei opera?iuni de inventariere ?i a rezultatului acesteia, respectiv lipsa din gestiune a unei cantita?i de 1657.10 kg de semifabricate din titan de diferite grade nu ?ine loc pentru descrierea concreta a unor activita?i corespunzatoare unor atribu?ii de serviciu pe care reclamanta sa nu le fi indeplinit sau sa le fi indeplinit defectuos, evident anterior inventarierii.
Abaterea generica re?inuta in sarcina reclamantei ca temei faptic al concedierii sale, respectiv producerea de prejudicii societa?ii prin neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu necesita, pentru o corecta descriere a laturii obiective, descrierea, pentru fiecare atribu?ie de serviciu enumerata la art.4 alin.4 din decizia de concediere, enun?area, in concret, a activita?ilor pe care reclamanta ar fi trebuit sa le desfa?oare,_la ce date sau macar la ce intervale de timp_ ?i pe care aceasta din urma nu le-ar fi indeplinit sau le-ar fi indeplinit defectuos.
Este adevarat ca angajatorul a enumerat o multitudine de atribu?ii de serviciu despre care sus?ine implicit ca reclamanta nu le-ar fi indeplinit sau le-ar fi indeplinit defectuos, ceea ce presupunea o substan?iala dezvoltare a laturii obiective in scopul obiectivarii fiecareia dintre atribu?iile de serviciu pretins nerespectate sau nerealizate, insa, dat fiind ca aceasta a fost alegerea angajatorului de a enumera multiple atribu?ii de serviciu pretins a fi fost nerespectate sau neindeplinite, era obliga?ia aceluia?i angajator sa procedeze la o descriere corespunzatoare a con?inutului acestor activita?i ?i nu sa se limiteze la a descrie opera?iunea de inventariere ?i a rezultatului acesteia, respectiv lipsa din gestiune.
Raportand abaterea generica re?inuta in sarcina reclamantei intimate, respectiv aceea de producere de prejudicii societa?ii prin neglijen?a in indeplinirea atribu?iilor de serviciu, la ce anume a in?eles sa descrie, corespunzator laturii obiective, angajatorul, in decizia de concediere, Curtea concluzioneaza, similar Tribunalului, ca lipse?te, cu desavar?ire, descrierea, in concret, a con?inutului incalcarii acelor atribu?ii de serviciu (enumerate la art.2 alin. 4 din decizia de concediere), context in are, in mod logic, nu se poate verifica nici veridicitatea concluziei la care a ajuns angajatorul, respectiv manifestarea neglijen?ei din partea reclamantei intimate in realizarea obliga?iilor de serviciu.
Pe cale de consecin?a, existen?a prejudiciului constand in lipsa din gestiune nu este suficienta, prin ea insa?i, sa atraga raspunderea disciplinara a reclamantei intimate, cat timp nu s-a aratat, in chip efectiv, in decizia de concediere, fie ?i cu titlu exemplificativ, corespunzator fiecareia dintre atribu?iile din fi?a postului ?i a articolelor din Regulamentul Intern invocate, ce activita?i ar fi trebuit sa indeplineasca, in mod concret, reclamanta intimata in realizarea respectivelor atribu?ii /obliga?ii de serviciu, activita?i care sa fi fost indeplinite defectuos sau, dupa caz, sa fi ramas neindeplinite.
Faptul ca, raportat la cantitatea mare de titan lipsa, nu s-ar putea sus?ine ca reclamanta nu ar fi putut observa aceasta dispari?ie, nu este suficient sa ii atraga raspunderea disciplinara cat timp angajatorul nu a indicat, spre exemplu, in ce a constat atribu?ia acesteia de coordonare ?i control al activita?ii de depozitare, stocare ?i aranjare a marfurilor, respectiv faptul ca, zilnic, _cu titlu exemplificativ_ reclamanta ar fi trebuit sa verifice personal depozitele din cadrul Biroului pe care il coordona ?i sa intocmeasca un proces-verbal in care sa constate starea (pline de produse, goale etc.) rafturilor sau a produselor depozitate in aceste depozite, fire?te doar daca astfel de activita?i concrete figurau, ca atare, descrise, daca nu in Fi?a postului, atunci macar in Regulamentul intern sau in orice alte acte cu caracter intern, intocmite la nivelul angajatorului, prin care s-ar fi descris, in chip efectiv, modalitatea in care salaria?ii cu func?ii de coordonare ?i control, corespunzator specificului fiecarei func?ii, urmau sa i?i indeplineasca _ zilnic, saptamanal sau lunar_ aceste atribu?ii de coordonare ?i control.
Prin trimiterea la cantitatea mare de titan lipsa din depozitul controlat, angajatorul dore?te sa instituie o prezum?ie de raspundere disciplinara a reclamantei, fara sa descrie, in concret, ce activita?i ar fi trebuit sa desfa?oare aceasta din urma_zilnic, saptamanal sau lunar_ pentru a verifica starea acestor spa?ii de depozitare, activita?i care sa fi ramas neindeplinite sau care sa fi fost defectuos desfa?urate (spre exemplu, fara consemnarea celor constatate in acte interne de control).
Or astfel de prezum?ii de raspundere disciplinara nu subzista, raspunderea disciplinara trebuind probata de catre angajator plecand de la descrierea concreta a activita?ilor pe care salariatul trebuia sa le realizeze ?i pe care acesta din urma nu le-a realizat sau pe care le-a realizat necorespunzator ?i continuand cu expunerea imprejurarilor ce contureaza, dincolo de orice dubiu, vinova?ia respectivului salariat, doar dupa o astfel de descriere care sa rezulte nemijlocit din cuprinsul deciziei de concediere ajungandu-se sa se ridice problema _ pe care apelanta o aminte?te in cererea sa de apel _ modalita?ii in care salariatul trebuie sa probeze, in fa?a instan?ei de judecata, ca ar fi indeplinit, in mod corespunzator, atribu?iile/obliga?iile de serviciu ce ii reveneau.
Imprejurarea de?inerii de catre reclamanta a cheii depozitului ?i a lipsei semnelor de efrac?ie nu sunt componente ale unei raspunderi disciplinare, cat timp angajatorul nu a repro?at reclamantei fapta de incredin?are a cheii catre persoane care nu aveau atribu?ii de a patrunde in respectivul spa?iu de depozitare, ci pot fi elemente care sa contureze o participa?ie la savar?irea unei infrac?iuni , aceasta ?inand insa de o posibila raspundere penala, in urma unei anchete penale ?i a condamnari definitive, dupa desfa?urarea unui proces penal ?i a conturarii concluziei privitoare la savar?irea, sub diferite forme, a unei infrac?iuni.
Cat prive?te nedepunerea de diligen?e privind inventarul dispus prin decizia nr. 36/22.04.2015 ?i lipsa de preocupare a finalizarii acestuia in intervalul stabilit de catre angajator, Curtea observa ca angajatorul a evitat sa raspunda la intrebarea din interogatoriu referitoare la urmatoarele aspecte: faptul ca doi dintre angaja?ii societa?ii, membri ai comisiei de inventariere lucrau, concomitent, ?i in sec?ii de produc?ie care aveau activitate, faptul ca numita T. M., angajata ce urma sa preia gestiune alaturi de reclamanta, avea ?i atribu?ii de control ?i organizare a pazei, fiind necesara prezen?a sa, in anumite momente, in alta par?i ale societa?ii, in interes de serviciu, precum ?i faptul ca pre?edintele comisiei, avand ?i func?ia de director economic, exercita, in timpul desfa?urarii inventarului, ?i alte activita?i.
Acestor intrebari angajatorul a preferat sa raspunda ”nu are relevan?a”, ca ?i cand societatea parata era in masura, din calitatea de parte interogata, sa decida, in mod unilateral, daca o intrebare era sau nu relevanta, imprejurarea relevan?ei fiind stabilita doar de catre instan?a de judecata la momentul la care a incuviin?at proba cu interogatoriul, decizand caror intrebari urmeaza sa raspunda partea interogata.
In spe?a de fa?a nu rezulta ca Tribunalul ar fi inlaturat obliga?ia paratei de a raspunde, in chip efectiv, la intrebarile formulate de catre reclamanta ?i, pe cale de consecin?a, parata trebuia sa raspunda concret intrebarilor a caror relevan?a fusese anterior stabilita de catre Tribunal prin insu?i faptul incuviin?arii administrarii interogatoriului in forma in care a fost prezentat de catre reclamanta.
Acest non raspuns ”nu are relevan?a” arata ca angajatorul cuno?tea adevarul care , cel mai probabil, coincidea cu cel expus de catre reclamanta in cuprinsul intrebarilor la care parata apelata a refuzat sa raspunda, respectiv faptul ca procedura inventarierii nu a putut fi finalizata ?i din cauza faptului ca membrii comisiei erau implica?i, concomitent, ?i in alte activita?i desfa?urate in cadrul ?i pentru firma angajatoare.
De altfel, nici din decizia de efectuare a inventarului ?i de numire a membrilor comisiei nu rezulta ca ace?tia ar fi fost exonera?i, pe parcursul desfa?urarii inventarului, de celelalte atribu?ii de serviciu pe care, in mod obi?nuit, le aveau de indeplinit.
Nu in ultimul rand, pornind de la cuprinsul interogatoriului ?i al raspunsurilor societa?ii parate, Curtea re?ine inca doua aspecte relevante spe?ei: pe de o parte, faptul ca, in timpul desfa?urarii inventarului, accesul in aceste spa?ii inventariate a fost in continuare permis ?i altor angaja?i ai firmei (sub cuvant ca, pe perioada inventarului, ar fi existat produc?ie ?i aceasta ar fi trebuit depozitata, respectiv livrata clien?ilor), iar, pe de alta parte, faptul ca, raspunzand intrebarii nr.10 (am prezentat vreodata date eronate colegilor ?efi de servicii din cadrul unita?ii sau ?efilor ierarhici? Va rugam sa le enumera?i), parata-apelanta raspunde ”nu are legatura cu fapta cercetata”, in condi?iile in care, intre obliga?iile/atribu?iile de serviciu enumerate a nu fi fost respectate, angajatorul a consemnat urmatoarele in decizia de concediere : ”…nu a respectat prevederile Regulamentului de cercetare ?i sanc?ionare disciplinara, anexa a Regulamentului Intern, art.16 lit. d pct.3_neglijen?a repetata in executarea lucrarilor_ ?i pct.5 _ inducerea in eroare a ?efilor ierarhici superiori ?i a conducerii societa?ii prin prezentarea de date eronate.”
A?adar, parata apelanta re?ine nerespectarea de catre reclamanta intimata a prevederilor art.16 lit. d pct.5_ inducerea in eroare a ?efilor ierarhici superiori ?i a conducerii societa?ii prin prezentarea de date eronate_ dar, la momentul la care este interogata cu privire la con?inutul acestor pretinse date eronate (in contextul in care, intr-adevar, in decizia de sanc?ionare nu este prezentat nici macar un exemplu concret al unor astfel de ”date eronate”), afirma, in mod inexplicabil, ca acestea nu ar fi facut obiectul faptei cercetat, de?i, paradoxal, o re?ine intre prevederile regulamentare pretins a fi fost incalcate de catre reclamanta, la momentul redactarii deciziei de concediere.
Excluzand ipoteza in care apelanta nu ar fi recitit, inainte de a fi raspuns interogatoriu, sau nu ar fi cunoscut ce anume a inscris in decizia de concediere, nu este logic explicabil cum nu a facut obiectul ”faptei cercetate” imprejurarea prezentarii unor ”date eronate” (ramase, intr-adevar, neidentificate), a?a cum sus?ine apelanta parata prin raspunsul la intrebarea nr.10, cat timp, a?a cum rezulta din decizia de concediere, una dintre prevederile pretins a fi fost incalcate de catre reclamanta – intimata a fost aceea redata in art.16 lit. d pct.5 din Regulamentului de cercetare ?i sanc?ionare disciplinara, anexa a Regulamentului Intern, constand in inducerea in eroare a ?efilor ierarhici superiori ?i a conducerii societa?ii prin prezentarea de date eronate.
Acesta reprezinta inca un exemplu concret care se adauga celor re?inute in cele ce preced de catre Curte cu privire la lipsa din decizia de sanc?ionare a descrierii, in concret, a activita?ilor pe care nu le - ar fi indeplinit reclamanta in exercitarea obliga?iilor/atribu?iilor de serviciu sau pentru respectarea prevederilor Regulamentului intern al societa?ii, exemplu care demonstreaza o data in plus ca sanc?ionarea reclamantei, cu ocazia descoperirii cantita?ii de titan lipsa, a cautat, mai degraba, sa identifice, cu orice pre? _in cazul de fa?a cu pre?ul legalita?ii deciziei de concediere_ ”vinova?i” pentru dispari?ia unei cantita?i insemnate de titan, in condi?iile in care, nici macar pe perioada inventarului, accesul altor salaria?i in spa?iile inventariate nu a fost total restric?ionat, tocmai pentru a se elimina posibilitatea sustragerii unor cantita?i variabile de titan( respectiv nu toata cantitatea de 1657.10 kg de semifabricate din titan de diferite grade deodata), chiar pe parcursul inventarierii, profitandu-se de faptul ca era necesara preluarea unor cantita?i de produse pentru livrarea catre clien?i sau pentru continuarea prelucrarii in cadrul societa?ii, prezen?a a doi dintre membrii comisiei neputand garanta impiedicarea, spre exemplu, a sustragerii succesive a a unui numar suficient de mic de repere care sa fie greu de identificat vizual.
Fire?te ca o atitudine prudenta a angajatorului care sa fi interzis, pe perioada desfa?urarii inventarului, prezen?a alto persoane in cadrul spa?iilor inventariate, ar fi inlaturat posibilitatea sustragerii de repere de catre al?i salaria?i chiar in timpul desfa?urari inventarului, chiar daca o astfel de atitudine ar fi generat anumite intarzieri in produc?ie sau in livrare.
Insa aceste aspecte ar fi avut relevan?a deplina in prezen?a spe?a doar in masura in care ?i Tribunalul ?i Curtea ar fi ajuns la concluzia legalei intocmiri a deciziei de concediere, adica a corespunzatoarei descrieri a faptelor imputate reclamantei, ceea ce nu s-a intamplat.
Doar daca se ajungea la concluzia corespunderii formale a deciziei de concediere, se putea trece la pasul urmator, respectiv la analiza imprejurarilor care conturau circumstan?ele in care a fost posibil efectul apari?iei prejudiciului ?i a gradului de vinova?ie al reclamantei.
Insa sublinierile ce preced au fost facute de catre Curte pentru a raspunde, punctual, sus?inerilor din cererea de apel ?i nemul?umirilor apelantei referitoare la modul ”sec, printr-o singura fraza” prin care Tribunalul a concluzionat asupra imprejurarii conform careia nu puteau fi atribuite lipsurile din gestiune reclamantei.
Imprejurarea semnarii Procesului - verbal in care a fost consemnata lipsa cantita?ii de 1657.10 kg de semifabricate din titan, la finalul inventarului, nu poate avea relevan?a recunoa?terii vinova?iei de catre reclamanta, pentru ca procesul –verbal este un act intocmit ca urmare a desfa?urarii ?i finalizarii inventarului pe care cei care au efectuat inventarul erau obliga?i sa ?i-l asume prin semnatura cat timp acesta reda adevarul, respectiv lipsa cantita?ii mai sus men?ionate de titan, ceea ce nu inseamna ca, in mod automat, aceasta lipsa a fost accepta de catre reclamanta ca fiind rezultatul direct ?i nemijlocit al neindeplinirii unor atribu?ii de serviciu.
Semnarea unui document prin care se eviden?iaza un prejudiciu nu are semnifica?ia desemnarii ca raspunzator, prin insu?i faptul semnarii, a unuia dintre cei care au participat la redactarea documentului sau la verificarea imprejurarilor care au stat la baza intocmirii respectivului document.
De altfel, a?a cum se desprinde din con?inutul deciziei nr.36/22.04.2015 (fila 158, dosar Tribunal), intocmirea concluziilor reprezenta una dintre obliga?iile membrilor comisiei de inventariere_ printre ace?ti membri numarandu-se ?i reclamanta - intimata_ , iar, o alta modalitate de expunere, de stabilire a concluziilor, in afara intocmirii ?i semnarii unui document_in spe?a de fa?a un Proces-verbal de consemnare a rezultatelor inventarierii_ nu pare sa fi fost viabila in raport de con?inutul activita?ii anterior desfa?urate, respectiv activitatea de inventariere.
Din art.1 al aceea?i decizii nr. 36/22.04.2015 se desprinde faptul ca respectiva comisiei de inventariere din care a facut parte ?i reclamanta intimata a fost constituita ”in scopul predarii de catre D. E. ?i G. V. a gestiunilor ?i preluarea acestora de catre N. V. ?i T. M.”, ceea ce arata ca, la data dispunerii inventarierii, reclamanta, neavand calitatea de gestionar (in caz contrar fiind lipsit de logica men?iunea din art.1 al deciziei nr.36, mai sus citata), nu poate fi prezumata a fi fost in culpa in cazul dispari?iei unor repere din spa?iile inventariate, prezum?ie specifica raspunderii gestionarilor ?i pe care sa fi fost obligata sa o rastoarne in prezenta cauza.
Referitor la sus?inerile pe care apelanta le-a inserat in finalul cererii sale de apel, sus?ineri potrivit carora societatea reprezinta un obiectiv strategic, fiind una dintre cele trei unita?i care, la nivelul Europei, proceseaza titanul, Curtea subliniaza ca, a?a cum pare a se desprinde din toate inscrisurile depuse la dosarul cauzei, insa?i apelanta nu a fost deloc diligenta in a asigura paza ?i supravegherea corespunzatoare a activita?ii strategice desfa?urate, respectiv aceea de prelucrare a titanului, considerat a fi un material strategic, care nu se poate gasi pe pia?a libera.
Or, intr-un asemenea context, a ”asigura” integritatea unor spa?ii de depozitare doar prin inmanarea unei chei catre un angajat care trebuie sa permita patrunderea ?i a altor salaria?i in spa?iile de depozitare, fara instalarea unui sistem complex de supraveghere video a atat in interiorul cat ?i in exteriorul spa?iilor de depozitate, a unui acces personalizat al fiecarui salariat in aceste spa?ii, prin folosirea unor cartere de acces care sa inregistreze data ?i ora accesarii respectivelor spa?ii sau prin alte modalita?i moderne de asigurare a dezvaluirii exacte a identita?ii tuturor celor care aveau atribu?ii de serviciu a caror indeplinire presupunea patrunderea in spa?iile destinate depozitarii, inseamna a ignora, a trata de o maniera superficiala pericolul evident al sustragerii unui material strategic _a?a cum il define?te apelanta_ sau chiar a incuraja, fara sa subziste o inten?ie in acest sens, opera?iunile ilicite de sustragere, ca efect direct ?i previzibil al unei foarte slabe monitorizari.
In loc sa procedeze la instalarea unor astfel de sisteme moderne de supraveghere, apelanta a preferat angajarea unui numar insemnat de agen?i de paza a caror punct comun _a?a cum se desprinde din con?inutul declara?iilor date de catre ace?tia la momentul investigarii interne a dispari?iei cantita?ii de titan, declara?ii ce se regasesc, in copie, in dosarul Tribunalului Giurgiu_ este reprezentat de sus?inerea potrivit careia nu au vazut/observat nimic suspect in ceea ce prive?te activitatea din aceste spa?ii de depozitare, ceea ce arata ca, daca se exclude varianta unui posibile complicita?i a acestora sau unei par?i a acestora la savar?irea unei infrac?iuni, aspecte ce revin spre verificare exclusiv organelor de cercetare penala, atunci se poate cel pu?in desprinde concluzia ca paza umana, nedublata sau neinlocuita de sistemele de monitorizare video, nu este apta a preveni asemenea situa?ii, context in care revine, pe viitor, societa?ii apelante sa extraga concluziile potrivite ?i sa ia masurile adecvate.
Avand in vedere ansamblul considerentelor ce preced, Curtea, in baza art.480 alin.1 Cod Proc. Civila, va respinge apelul ca nefondat.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contracte de munca
Litigiu privind functionarii publici - Hotarare nr. 56 din data de 18.01.2018ESFACEREA DISCIPLINARA A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA - Sentinta civila nr. 258/LM/2010 din data de 10.12.2010
DESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA - Sentinta civila nr. 535/LM/2010 din data de 10.12.2010
Contract colectiv de munca. Nelegalitatea unor clauze stipulate cu respectarea dispozitiilor legii 130/1996 privind contractul colectiv de munca - Sentinta civila nr. 906/lm/2008 din data de 17.02.2009
Sindicat.Conditiile legale pentru reprezentativitate. - Decizie nr. 976/R/ din data de 28.11.2005
Raspunderea patrimoniala. Prejudiciu creat societatii de catre angajat. Cerere reconventionala. Restituirea garantiei retinuta de angajator. - Sentinta civila nr. 227 din data de 28.02.2012
Contestatie impotriva deciziei de impunere pentru restituirea unor sume incasate necuvenit de catre angajatul cu contract individual de munca. - Sentinta civila nr. 566 din data de 02.05.2012
Raspunderea patrimoniala a angajatilor pentru pagubele produse datorita nerespectarii atributiilor de serviciu. - Sentinta civila nr. 1216 din data de 11.10.2011
Raspunderea disciplinara. Reducerea salariului cu 10 % pe o perioada de 3 luni. - Sentinta civila nr. 203 din data de 01.03.2010
Despagubiri solicitate in baza unui act aditional la contractul individual de munca - Sentinta civila nr. 95 din data de 25.01.2011
Obligatii asumate prin act aditional la contractul de munca - Sentinta civila nr. 17 din data de 11.01.2011
Drepturi banesti ce decurg din Contractul colectiv de munca - Sentinta civila nr. 419 din data de 15.04.2008
Despagubiri solicitate in baza unui act aditional la contractul individual de munca - Sentinta civila nr. 979 din data de 19.10.2010
Obligarea angajatului la plata unor despagubiri angajatorului pentru prejudiciul cauzat din vina salariatului - Sentinta civila nr. 94 din data de 01.02.2010
Contestatie impotriva deciziei de sanctionare disciplinara - Sentinta civila nr. 392 din data de 30.04.2009
Plangere contraventionala - Sentinta civila nr. 1386 din data de 16.12.2010
Violenta psihica. Viciu de consimtamant la incheierea actului aditional la CIM - Decizie nr. 83/AP din data de 03.03.2014
Modificarea unilaterala a contractului individual de munca - Decizie nr. 240/M din data de 03.03.2014
Litigii de munca – incetarea suspendarii contractului individual de munca, dispuse in temeiul art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii, va genera consecinte diferite in functie de solutia pronuntata prin hotararea judecatoreasca penala definitiva - Decizie nr. 1743/R din data de 02.10.2013
Fisele de evaluare sunt acte administrative ce se bucura de prezumtia legalitatii si veridicitatii in situatia in care au fost emise de o autoritate publica si nu au fost contestate de persoanele indreptatire in termen legal. - Decizie nr. 2076/R din data de 17.04.2013