Litigiu de munca. Incetarea detasarii la implinirea termenului pentru care a fost dispusa. Suspendarea de drept a contractului individual de munca, ca urmare a incapacitatii temporare de munca a salariatului nu poate avea ca efect prelungirea detasarii.

Litigiu de munca. Incetarea detasarii la implinirea termenului pentru care a fost dispusa. Suspendarea de drept a contractului individual de munca, ca urmare a incapacitatii temporare de munca a salariatului nu poate avea ca efect prelungirea detasarii.

            art. 49 alin.2, art. 50 lit. b si art. 60 alin. 1 lit. b din Codul muncii

In ipoteza incetarii de drept a detasarii ca urmare a expirarii termenului prevazut in actul administrativ de detasare, legiuitorul nu a reglementat conditii de forma si de fond sau interdictii, ca in cazul concedierii din initiativa angajatorului. Ca urmare a incetarii detasarii nu intervine concedierea salariatului, ci revenirea acestuia la locul de munca avut anterior in cadrul societatii de la care a fost detasat. Suspendarea de drept a contractului individual de munca, ca urmare a incapacitatii temporare de munca a salariatului, dovedita cu certificat medical, nu poate avea ca efect prelungirea detasarii, in lipsa unor dispozitii legale in acest sens.

(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Munca ?i Asigurari Sociale, decizia Nr.685 din 8 februarie 2017)

Prin cererea de apel, formulata in termen legal si motivat I. N. C. D. P. M. "A.D."  a criticat hotararea de fond pentru urmatoarele motive:
Instanta de fond a solutionat in mod gresit capatul de cerere referitor la anularea deciziei de incetare a detasarii, considerand, pe de o parte, ca este vorba de o concediere si pe de alta parte, ca decizia de incetare de drept a raporturilor de munca este lovita de nulitate absoluta.
Aprecierea instantei de judecata privind ambele aspecte este eronata si nelegala, fiind dispusa cu incalcarea dispozitiilor art.49 alin.5, 6 si art.56 alin.1 lit.i si alin.2 din Codul muncii.
In fapt, prin adresa nr.26/07.01.2013, I.N.C.D.P.M. a solicitat societatii S. C. S.R.L. detasarea intimatului-contestator, pe o perioada de 6 luni, incepand cu data de 08.01.2013. Acceptul societatii S. C. S.R.L. a fost comunicat prin adresa nr. 02/07.01.2013, inregistrata la I.N.C.D.P.M. sub nr.54/08.01.2013.
In data de 08.01.2013 a fost emisa decizia nr.5, prin care intimatul-contestator a fost detasat in cadrul institutului pentru o perioada de 6 luni, incepand cu data de 08.01.2013, pe functia de director executiv interimar.
Prin adresa nr.3439/02.07.2013, I.N.C.D.P.M. a solicitat societatii S. C. S.R.L. prelungirea detasarii intimatului-contestator pentru o perioada de 6 luni, incepand cu data de 08.07.2013. Acceptul societatii S. C. S.R.L. a fost comunicat prin adresa nr. 2/04.07.2013, inregistrata la I.N.C.D.P.M. sub nr. 3487/04.07.2013.
In data de 05.07.2013 a fost emisa decizia nr.229 prin care a fost prelungita detasarea intimatului-contestator pentru o perioada de 6 luni, incepand cu data de 08.07.2013.
Avand in vedere ca I.N.C.D.P.M. nu a mai solicitat prelungirea detasarii intimatului-contestator, a fost emisa decizia nr.2/08.01.2014, prin care a fost constatata incetarea de drept a detasarii, ca urmare a expirarii termenului prevazut in actul administrativ de detasare.
Decizia de incetare a detasarii a fost comunicata intimatului-contestator prin posta, in termenul legal, dar acesta a refuzat ridicarea plicului, fiindu-i comunicata ulterior, in data de 31.03.2014, cand acesta s-a deplasat la sediul institutului.
Prin adresa nr.17/07.01.2014 societatii S. C. S.R.L. i s-a comunicat ca incepand cu data de 08.01.2014 inceteaza detasarea intimatului-contestator in cadrul institutului.
Concluzionand, intimatul-contestator a fost detasat pe o perioada determinata de 1 an, initial 6 luni, prelungita ulterior pentru o perioada de 6 luni, in perioada 08.01.2013 - 08.01.2014, conform deciziilor nr.5/08.01.2013 si nr.229/05.07.2013.
Decizia nr.2/08.01.2014 privind incetarea de drept a detasarii, a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art.49 alin.5, 6 si art.56 alin.1 lit. i si alin.2 din Codul muncii, ca urmare a expirarii termenului prevazut in actul administrativ de detasare, decizia nr.229/05.07.2013.
Instanta de fond a retinut in mod eronat ca intimatul-contestator a fost concediat si ca decizia nr.2/08.01.2014 nu sunt respectate dispozitiile art.49 alin.6 din Codul muncii. In fapt, institutul a constatat incetarea de drept a detasarii ca urmare a expirarii termenului detasarii. Expirarea termenului pentru care a fost detasat intimatul-contestator reprezinta o cauza de incetare de drept a raporturilor de munca.
Concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului, or in cazul de fata, institutul a procedat doar la constatarea cazului de incetare de drept a relatiilor de munca, conform art.56 alin.2 din Codul muncii.
Incetarea de drept a relatiilor de munca nu a fost determinata de o manifestare de vointa a partilor in sensul finalizarii raportului de munca, ci a avut loc ca urmare a intervenirii unei situatii de fapt prevazute de lege, care nu mai permite continuarea raportului de munca, independent de vointa angajatului sau a angajatorului.
Cu privire la reintegrarea pe postul si functia detinute anterior, instanta de fond a solutionat in mod gresit si acest capat de cerere, considerand, pe de o parte, ca decizia nr.2/08.01.2014 este lovita de nulitate absoluta deoarece nu respectata dispozitiile art.49 alin.6 din Codul muncii, iar pe de alta parte, ca detasarea intimatului-contestator era pe perioada nedeterminata.
Or, aprecierea instantei de judecata in ambele aspecte, este eronata si nelegala, decizia nr.2/08.01.2014 privind incetarea de drept a detasarii fiind emisa cu respectarea dispozitiilor art.49 alin.(5), (6) si art.56 alin.(1) lit. i) si alin.(2) din Codul muncii, ca urmare a expirarii termenului prevazut in actul administrativ de detasare, decizia nr.229/05.07.2013.
Expirarea termenului pentru care a fost detasat intimatul-contestator reprezinta o cauza de incetare de drept a raporturilor de munca.
Pe de alta parte, instanta de fond nu a precizat perioada pentru care trebuie reintegrat intimatul-contestator, avand in vedere ca inainte de a intra in concediul medical, acesta mai avea dreptul la 2 zile de munca pana la expirarea detasarii in cadrul institutului.
Or, in care instanta de control judiciar considera legala aprecierea instantei de fond, ar trebui modificarea sentintei atacate, in sensul ca reintegrarea pe postul detinut anterior sa se faca pentru 2 zile.
Cu privire la plata unei despagubiri egale cu salariile majorate, indexate si reactualizate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat intimatul-contestator incepand cu data de 08.01.2014 si pana la reincadrare, instanta de fond a solutionat in mod gresit acest capat de cerere, considerand ca, pe de o parte, ca decizia nr.2/08.01.2014 este lovita de nulitate absoluta deoarece nu respectata dispozitiile art.49 alin.(6) din Codul muncii, iar pe de alta parte, ca detasarea intimatului-contestator era pe perioada nedeterminata.
Instanta de fond nu a precizat perioada pentru care trebuie sa i se plateasca drepturile salariale intimatului-contestator, avand in vedere ca inainte de a intra in concediul medical, acesta mai avea dreptul la 2 zile de munca pana la expirarea perioadei pentru care a fost detasat in cadrul institutului.
In cazul in care instanta considera legala aprecierea instantei de fond, ar trebui sa se dispuna modificarea sentintei atacate, in sensul obligarii institutului la plata unei despagubiri egale cu salariile majorate, indexate si reactualizate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat intimatul-contestator incepand cu data de 08.01.2014 si pana la data cand ar fi expirat perioada pentru care a fost detasat in cadrul institutului, adica pentru 2 zile.
Nu este legala dispozitia instantei de fond conform careia sa i se plateasca o despagubire egala cu salariile majorate, indexate si reactualizate precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat intimatul-contestator incepand cu data de 08.01.2014 si pana la reincadrare, avand in vedere ca intimatul-contestator nu era incadrat pe perioada nedeterminata in cadrul institutului.
Cu privire la plata concediilor medicale, arata ca instanta de fond a solutionat in mod gresit acest capat de cerere, considerand ca institutul trebuia sa plateasca intimatului-contestator concediile medicale emise ulterior incetarii de drept a relatiilor de munca cu institutul.
Or, aprecierea instantei de judecata in ambele aspecte, este eronata si nelegala, fiind dispusa cu incalcarea dispozitiilor O.U.G. nr.158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, aprobata cu modificari prin legea nr.399/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, avand in vedere ca intimatului-contestator i-a incetat de drept detasarea.
Societatea de la care a fost detasat intimatul-contestator avea obligatia de a-i achita concediile medicale, avand in vedere ca la data incetarii de drept a detasarii in cadrul institutului, au incetat cauzele de suspendare a contractului individual de munca incheiat cu aceasta societate.
Intimatul-contestator nu a facut dovada ca nu i-a fost platita de catre S.C. Social Com SRL indemnizatia de concediu medical aferenta certificatelor nr.1678420, 1678440,1681528 sau ca a solicitat plata acestora angajatorului sau, conform prevederilor O.U.G. nr.158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, aprobata cu modificari prin Legea nr.399/2007, cu modificarile si completarile ulterioare.
In dovedirea celor sustinute, solicita emiterea unei adrese catre Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti sa depuna extras din revisalul al S.C. S. C. S.R.L privitor la intimatul-contestator pentru a se verifica data la care a fost suspendat contractul individual de munca al intimatului-contestator ca urmare a detasarii si data la care a incetat suspendarea, precum si emiterea unei adrese catre S.C. S. C. S.R.L. pentru a depune, in copii certificate, documentele aflate la dosarul de personal al intimatului-contestator (contractul individual de munca, decizii) si un extras de revisal privitor la intimatul-contestator, pentru a se vedea modificarile operate la contractul individual de munca al acestuia.
De asemenea, solicita admiterea cererii reconventionale asa cum a fost formulata si precizata.
In drept au fost invocate prevederile art. 470 din Codul de procedura civila, coroborate cu prevederile art.46 alin.(1), art. 49 alin.(5) si (6), art.56 alin.(1) lit. i) si alin.(2) si art.253 alin.(2) din Codul muncii si O.U.G. nr.158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, aprobata cu modificari prin Legea nr.399/2007, cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin intampinarea formulata de intimatul-contestator A. S. O.  s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin incheierea de sedinta din data de 12 octombrie 2016 Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, a luat act de renuntarea apelantului-intimat I. N. C. D. P. M. "A.D."  la judecata cererii de suspendare a executarii sentintei apelate.
Analizand actele dosarului prin prisma criticilor formulate, in limitele cererii de apel, conform art.477 din Codul de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Intimatul A. S. O. , director general in cadrul SC S. C. SRL, potrivit contractului individual de munca nr.65/4.01.2013, a fost detasat pentru a asigura interimatul functiei de director executiv in cadrul I. N. C. D. P. M. "A.D." , pentru o perioada de 6 luni, care a fost prelungita cu inca 6 luni, respectiv pana la data de 08.01.2014.
Astfel, I. N. C. D. P. M. "A.D."  a solicitat angajatorului intimatului, SC S. C. SRL, prin adresa nr.26/7.01.2013 detasarea acestuia pe o perioada de 6 luni. Fiind de acord cu solicitarea I. N. C. D. P. M. "A.D.", SC S. C. SRL a dispus detasarea intimatului, prin decizia nr.1/7.01.2013, urmand ca drepturile salariale ale acestui salariat detasat sa fie acordate de catre institut, incepand cu data detasarii. In acelasi sens, prin decizia nr.5/8.01.2013 emisa de I. N. C. D. P. M. "A.D."  s-a hotarat ca intimatul sa asigure interimatul functiei de director executiv pentru o perioada de 6 luni, incepand cu 8.01.2013, urmand ca acesta sa beneficieze de un salariu de baza lunar de 4908 lei, aferent clasei 122, o indemnizatie de conducere de 50%, la care se adauga un spor de vechime in munca de 16%.
Ulterior, prin decizia nr.229/5.07.2013 emisa de I. N. C. D. P. M. „A.D.”   s-a prelungit detasarea intimatului, director executiv interimar, pe o perioada de 6 luni, incepand cu data de 5.07.2013 pana la data de 8.01.2014, fara modificarea drepturilor salariale.
Prin decizia nr.2/08.01.2014 emisa de I. N. C. D. P. M. „A.D.”  , contestata in prezenta cauza, s-a dispus incetarea de drept a detasarii intimatului, incepand cu data de 8.01.2014, data la care expira perioada detasarii de 6 luni, stabilita prin decizia nr.229/5.07.2013 emisa de I. N. C. D. P. M. „A.D.”  , iar nu concedierea acestuia, astfel ca prima instanta a retinut in mod gresit incidenta dispozitiilor art.60 alin.1 Codul muncii, care stipuleaza ca nu poate fi dispusa concedierea salariatilor pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical conform legii.
Interdictia cu caracter temporar prevazuta de art.60 alin.1 Codul muncii avuta in vedere de prima instanta se refera numai la ipoteza concedierii, astfel cum a fost definita de art.58 Codul muncii (incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului pentru motive care tin de persoana salariatului sau pentru motive care nu tin de persoana salariatului), indiferent daca aceasta a intervenit pentru motive care tin de persoana salariatului, prevazute de art.61 Codul muncii (in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara; in cazul in care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioada mai mare de 30 de zile, in conditiile Codului de procedura penala; in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat; in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat) sau pentru motive care nu tin de persoana salariatului, avute in vedere de art.65 Codul muncii (Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.)
Insa, dispozitiile art.60 din Codul muncii, avand caracter de exceptie si de stricta interpretare, pot fi aplicate numai in cazul concedierii, fara a putea fi extinse si in cazul detasarii, care nu constituie o incetare a contractului individual de munca, ci numai o schimbarea temporara a locului de munca, din dispozitia angajatorului, la un alt angajator, in scopul executarii unor lucrari in interesul acestuia, dispusa pe o perioada de cel mult un an, cu posibilitatea prelungirii pentru motive obiective ce impun prezenta salariatului la angajatorul la care s-a dispus detasarea cu acordul ambelor parti, din 6 in 6 luni (art.45-46 Codul muncii).
In ipoteza incetarii de drept a detasarii ca urmare a expirarii termenului prevazut in actul administrativ de detasare, cum este si cazul deciziei nr.229/05.07.2013, legiuitorul nu a reglementat conditii de forma si de fond sau interdictii, ca in cazul concedierii din initiativa angajatorului, cum in mod gresit a retinut prima instanta. Ca urmare a incetarii detasarii nu intervine concedierea salariatului, ci revenirea acestuia la locul de munca avut anterior in cadrul societatii de la care a fost detasat.
Este de necontestat faptul ca suspendarea de drept a contractului individual de munca, in temeiul art.50 lit. b) din Codul muncii, intervenita ca urmare a incapacitatii temporare de munca a salariatului si dovedita cu certificat medical, implica suspendarea prestarii muncii de catre salariat si a platii drepturilor de natura salariala, in conformitate cu prevederile art.49 alin.2 C.muncii, insa nu si suspendarea termenului pentru care s-a dispus detasarea.
Or de vreme ce legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge, astfel ca suspendarea de drept a contractului individual de munca, ca urmare a incapacitatii temporare de munca a salariatului, dovedita cu certificat medical, nu poate avea ca efect prelungirea detasarii, in lipsa unor dispozitii legale in acest sens.
Prin urmare, interdictia cu caracter temporar prevazuta de art.60 alin.1 lit.a Codul muncii produce consecinte juridice numai in cazul concedierii, iar nu si in ipoteza incetarii de drept a detasarii, cum este cazul dedus judecatii.
In acest context, in lipsa unei decizii de concediere a intimatului, nu se poate retine ca angajatorul a incalcat interdictia prevazuta de art.60 alin.1 din Codul muncii, chiar daca acesta s-a aflat in incapacitate temporara de munca in perioada 01.01.2014-03.03.2014, astfel cum rezulta din certificatele medicale depuse la dosarul cauzei.
Asadar, Curtea constata ca prin decizia contestata s-a dispus in mod legal incetarea de drept a detasarii a acestuia, la data expirarii termenului pentru care intimatul a fost detasat in cadrul I. N. C. D. P. M. "A.D." , de vreme ce expirarea termenului detasarii reprezinta o cauza de incetare de drept a raporturilor de munca dintre parti.
De la regula potrivit careia toate termenele care au legatura cu incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de munca se suspenda in cazul suspendarii contractului individual de munca exista o exceptie, respectiv in cazul in care contractul individual de munca inceteaza de drept.
In acest context, cum cauza de incetare de drept a detasarii, intervenita ca urmare a expirarii termenului pentru care s-a dispus detasarea acestuia prin decizia nr.5/8.01.2013, prelungita prin decizia nr.229/5.07.2013 emisa de I. N. C. D. P. M. „A.D.”  , prevaleaza masurii suspendarii contractului individual de munca, Curtea retine ca prima instanta a anulat in mod gresit decizie contestata.
Totodata, prima instanta a dispus in mod eronat si reintegrarea intimatului pe postul si functia detinute anterior, de vreme ce detasarea intimatului a fost dispusa pe perioada determinata, respectiv numai pana la data de 8.01.2014.
Curtea constata ca nu este legala nici dispozitia instantei de fond de obligare a apelantului la plata de despagubiri egale cu salariile majorate, indexate si reactualizate precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat intimatul-contestator, incepand cu data de 08.01.2014 si pana la reincadrare, dat fiind ca acesta a fost detasat in cadrul institutului numai pe o perioada determinata, respectiv pana la data de 08.01.2014.
De asemenea, Curtea retine ca solutia data de prima instanta capatului de cerere avand ca obiect obligarea paratului la plata concediilor medicale emise ulterior incetarii de drept a detasarii contravine dispozitiilor O.U.G. nr.158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, aprobata cu modificari prin Legea nr.399/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, avand in vedere ca sarcina achitarii concediilor medicale revine societatii de la care a fost detasat intimatul-contestator ulterior datei de 8.01.2014, cand a intervenit incetarea de drept a detasarii.
In ceea ce priveste cererea reconventionala, apelantul intimat s-a rezumat sa solicite admiterea acesteia, astfel cum a fost formulata, fara a indica insa si motivele de nelegalitate si netemeinicie aduse sentintei apelate, astfel ca instanta de apel nu poate retine incalcarea sau aplicarea eronata a prevederilor legale incidente de catre instanta de fond.
Dispozitiile art.476 alin.2 C.pr.civ. permit instantei de apel sa solutioneze pricina prin prisma celor invocate la prima instanta, insa numai in ipoteza in care apelantul nu motiveaza apelul in termenul prevazut de lege, ceea ce nu este cazul dedus judecatii, avand in vedere ca cererea de apel cuprinde motive de apel, dar numai in ceea ce priveste modul de solutionare a contestatiei formulate de intimat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, in temeiul art.480 din Codul de procedura civil, va admite apelul, va schimba sentinta apelata in parte, in sensul ca va respinge actiunea ca neintemeiata in integralitate si va pastra dispozitia sentintei apelate, in privinta respingerii cererii reconventionale.