Asigurari sociale. Incadrarea activitatii angajatului in grupa a II-a de munca ( pana la 01.04.2001) , respectiv in conditii deosebite( dupa 01.04.2001)

Asigurari sociale. Incadrarea activitatii  angajatului in grupa a II-a de munca ( pana la 01.04.2001) , respectiv in  conditii deosebite(  dupa 01.04.2001)

Art. 19 alin. 1 si 2 din Legea nr. 19/2000, art. 2 si 3 din HG nr. 261/2001, Ordinul MMPSMS nr. 50/1990 si Ordinul MMPSMS nr. 125/1990

Simpla incasare a unui spor pentru condi?ii deosebite nu prezuma existen?a acestei incadrari, care trebuie dovedita in mod separat, prin adeverin?a in care sa fie specificat atat temeiul de drept al incadrarii, cat si actele in baza carora conducerea unitatii impreuna cu sindicatul au procedat la nominalizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor de personal care se incadreaza in grupa a II-a de munca. In absen?a unei adeverin?e eliberate de fostul angajator care sa ateste efectuarea procedurii de incadrare a locului de munca al apelantului in condi?ii deosebite, instanta nu se poate substitui organelor administrative, eludand procedura ce intra in competenta acestora, pentru a recunoaste apartenenta acestui loc de munca la categoria celor aflate in astfel de conditii.

(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Munca ?i Asigurari Sociale, decizia Nr.965 din 17 februarie 2017)

Prin cererea de apel apelantul D.S.  a aratat ca a depus cerere pentru pensionare la limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare sub nr. 443471 din 30.06.2015.
Aceasta cerere i-a fost respinsa conform deciziei nr. xxx din 17 septembrie 2015, impotriva acestei decizii formuland  contestatie la data de 29 septembrie 2015 si, intrucat nu a primit raspuns la contestatie in termen de 45 de zile de la depunerea acesteia, a formulat actiune cu respectarea art. 150 alin 3 din Legea 263/2010, fiind in termenul de 30 de zile in care avea dreptul legal sa conteste la instanta de judecata.
Prin decizia nr. xxx din 17 septembrie 2015 i s-a respins cererea pentru pensionarea la limita de varsta motivat de faptul ca nu au fost indeplinite conditiile art. 52 din Legea nr. 263/2010, in mod netemeinic si nelegal, deoarece a formulat cererea de pensionare la limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare, nicidecum doar pentru limita de varsta, asa incat considera ca i s-au incalcat drepturile legale prin nerespectarea legii.
Astfel, din decizie rezulta ca nu i s-a luat in calcul decat reducerea varstei de pensionare cu 5 ani conform Legii 341/2004.
Prin respingerea cererii de pensionare cu reducerea varstei standard, apelantul apreciaza ca in mod nelegal nu i s-a luat in considerare faptul ca indeplinea conditiile raportat la varsta, si la stagiul de cotizare, avand 38 de ani, 8 luni si 24 de zile la data depunerii cererii, minimul fiind de 35 de ani.
In mod netemeinic si nelegal instanta de fond a respins cererea de chemare in judecata, motivat de faptul ca in conformitate cu Anexa 5 din Legea 263/2010 varsta standard de pensionare la data depunerii cererii de pensionare ar fi fost 65 de ani si ca din actele dosarului nu reiese ca reclamantul ar fi desfasurat activitati in grupa a  II - a de munca sau in conditii deosebite si in alte perioade de timp ( cu exceptia perioadei cuprinse intre 19.01.1983-13.06.1994 lucrata in grupa a II-a de munca).
Prin sentinta instantei de fond, s-a retinut, in mod corect, faptul ca a lucrat 10 ani, 4 luni si 24 de zile in grupa a-II-a de munca in perioada 19.01.1983-13.06.1994, conform adeverintei nr. 50S/24.04.2014, deci se reduce varsta de pensionare cu 2 ani, pe care Casa de Pensii nu a luat-o in calcul in mod nelegal, insa nu a s-a luat in considerare perioada lucrata in conditii deosebite de munca conform inscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Instanta de fond a motivat, in mod nefondat, in opinia apelantului, faptul ca nu reiese din actele dosarului ca ar fi lucrat in conditii deosebite, dar la dosar au fost depuse inscrisuri in sustinerea cererii principale, prin care s-a demonstrat ca se incadreaza pentru reducerea varstei standard de pensionare, pentru ca in conformitate cu Legea 263/2010 art. 55, modificata prin Legea 155/2015 stagiul de cotizare pentru conditii deosebite de la 13.06.1994 pana la 17.08.2010, sunt 15 ani si 10 luni lucrati la G. p. si ca agent comunitar la P.C., pentru care beneficiaza de o reducere de 7 ani si 6 luni a varstei standard de pensionare, la care se adauga cei 5 ani de reducere a varstei de pensionare ca revolutionar, plus cei 2 ani pentru munca in grupa a II-a,  fiind astfel in total 14 ani  si 6 luni.
Intre 13.06.1994 pana la pana la 01 mai 2005, deci implicit pana la data de 01 aprilie 2001 arata ca a lucrat la C. g. p. in conditii deosebite, asa cum reiese din decizia de angajare din cartea de munca, deoarece atunci se aplica conditiile deosebite de munca prin Contractul colectiv de munca si prin Hotarare de Guvern.
Apelantul sus?ine ca in perioada 1994-2010, cat a lucrat la G. p. si ca agent comunitar la P. C., conform contractului colectiv de munca, a deciziei organelor de conducere, a lucrat in conditii deosebite de munca, aspect care ar rezulta din deciziile din fiecare an si din dovada platii salariului din formular F, fisa postului, OG 2/2006, OG 6/2007.
Chiar si in varianta calculului pe Legea nr.263/2010 pana la modificarea, prin Legea 155/2015 conform art. 55, stagiul de cotizare pentru conditii deosebite de la 13.06.1994 pana la 17.08.2010, sunt 15 ani si 10 luni lucrati la G. p. si ca agent comunitar la P. C., se reduce cu 3 ani (considerandu-se 14 ani impliniti). Conform Legii
263/2010 in vigoare la data depunerii cererii, perioada de cotizare este de 15 ani si 10 luni si 4 zile - la ordine publica in conditii deosebite de munca, stagiul total de cotizare este de 38 de ani, 8 luni si 24 de zile, ( minim fiind 21 ani si 9 luni) trebuia sa aiba 55 ani si 10 luni la data depunerii cererii de pensionare, ceea ce este indeplinit pentru reducerea varstei standard de pensionare - anexa 6, nascut fiind in 24 august 1959.
In situatia acesta, se reduce varsta standard de pensionare cu 10 ani, astfel: 2 ani pentru grupa a II-a de munca, 5 ani ca revolutionar si 3 ani pentru ca a lucrat in conditii deosebite de munca, stagiul de cotizare indeplinit, asa ca din 65 de ani minus 10 ani =55 de ani, iar el avea 55 de ani si 10 luni la depunerea cererii.
Conform legii 155/2015 care modifica Legea 263/2010, in vigoare la data 25 iunie 2015, la momentul cand s-a depus cererea de pensionare era data de 30 iunie 2015, pentru perioada lucrata in alte conditii de munca adica la ordine publica conform art. 18 raportat la art. 29 alin 2 din Legea 263/2010 se aplica asa cum a fost modificata prin art. 55 alin 1, lit. b si tabelul nr. 2.
Apelantul arata ca a lucrat la ordine publica G. P. si la P. C. adica 15 ani impliniti,  iar conform art. 55 alin 1, lit. b si tabelul nr. 2 cum a fost modificat, considera ca beneficiaza  de o reducere de 7 ani si 6 luni a varstei standard de pensionare, la care se adauga cei 5 ani de reducerea varstei de pensionare ca revolutionar, in total 14 ani si 6 luni.
Precizeaza, de asemenea, ca adeverinta emisa de SC B&C T. H. SRL despre care face vorbire intimata, este emisa la data de 24.04.2014, inainte ca aceasta firma sa isi inceteze activitatea de prestator servicii arhivistice, fapt ce s-a intamplat ulterior, la data de 10.05.2014, conform adresei nr. 101255/17.08.2015 emisa de Arhivele Nationale - Serviciul Judetean Ialomita, fila 159 din dosar.
Adeverinta a fost eliberata in baza Ordinului 50/1990, cand a lucrat la M. F. ca strungar, lacatus montator, grupa  a II-a de munca. 
Solicita, in consecinta, admiterea apelului asa cum a fost motivat.
Intimata-parata C.P.M.B. nu a formulat intampinare fata de motivele de apel formulate de catre apelantul-reclamant D.S. . 
Analizand sentin?a apelata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca apelul este nefondat.
Singura critica vizeaza nevalorificarea perioadei 13.06.1994-17.08.2010 ca fiind lucrata in grupa a II-a de munca, respectiv in condi?ii deosebite dupa 01.04.2001, care ar fi atras o reducere suplimentara a varstei de pensionare.
Din inscrisurile aflate la dosar rezulta ca in aceasta perioada apelantul a lucrat la Corpul G. P. ?i ca agent comunitar la P. C. ?i a beneficiat de spor de condi?ii deosebite.
Curtea noteaza ca primirea sporului men?ionat nu echivaleaza cu incadrarea activita?ii desfa?urate in aceasta perioada in grupa superioara de munca, cele doua aspecte fiind distincte ?i necesar a fi dovedite in mod separat.
In ceea ce prive?te perioada 13.06.1994-01.04.2001, nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupe superioare de munca se facea de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca, concrete, potrivit art. 6 din Ordinul nr.50/1990 al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.
In acest sens, prin Ordinul nr.50/05.03.1990, publicat in Monitorul Oficial nr.38 din 20.03.1990, elaborat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si Ministerul Sanatatii, impreuna cu Comisia Nationala pentru Protectia Muncii, au fost precizate locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cu conditii deosebite care se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii.
Prin Ordinul nr.125 din 05.05.1990, cu aplicare de la 01.03.1990, au fost precizate de catre aceiasi emitenti locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cu conditii deosebite care se incadreaza in grupa I si a II a de munca in vederea pensionarii, pentru perioada lucrata dupa 01.03.1990.
Existenta conditiilor deosebite la aceste locuri de munca trebuie sa rezulte din determinarile efectuate de organele Ministerului Sanatatii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unitatilor, determinari care trebuie confirmate de catre inspectorii de stat teritorial pentru protectia muncii (art.5 din ordin). Incadrarea efectiva se putea face pe baza acordului dintre unitate si sindicat, pe baza conditiilor deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea personalul, fiind exemplificate nivelul noxelor existente, conditiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc. In plus, pentru incadrarea in grupa I este necesar ca personalul sa lucreze in locurile de munca corespunzatoare cel putin 50% din timpul efectiv lucrat, iar pentru incadrarea in grupa a II-a de munca cel putin 70% din programul de lucru (art.7 din ordin).
Curtea constata ca apelantul reclamant nu a prezentat niciun inscris provenind de la fostul angajator, care sa ateste efectuarea procedurii de incadrare a personalului in grupe superioare de munca, nu rezulta din actele dosarului ca o asemenea incadrare a avut loc. Simpla incasare a unui spor pentru condi?ii deosebite nu prezuma existen?a acestei incadrari, care trebuie dovedita in mod separat, prin adeverin?a in care sa fie specificat atat temeiul de drept al incadrarii, cat si actele in baza carora conducerea unitatii impreuna cu sindicatul au procedat la nominalizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor de personal care se incadreaza in grupa a II-a de munca. De obicei este vorba de o hotarare a Consiliului de administratie sau de procese verbale incheiate in urma procedurilor prevazute de  Ordinul nr.125/1990, acestea reprezentand documente verificabile care trebuie sa stea la baza eliberarii unor astfel de inscrisuri.
Pentru perioada ulterioara datei de 01.04.2001, cand a intrat in vigoare Legea nr. 19/2000, intreaga procedura de incadrare a locurilor de munca in condi?ii deosebite a fost reglementata in mod exhaustiv, iar dovada indeplinirii acestei proceduri trebuie sa reiasa din acte eliberate de angajator.
Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, locurile de munca in conditii deosebite reprezinta acele locuri care, in mod permanent sau in anumite perioade, pot afecta esential capacitatea de munca a asiguratilor datorita gradului mare de expunere la risc.  Alin. (2) al art. 19 din Legea nr. 19/2000 prevede faptul ca stabilirea criteriilor si a metodologiei de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite se face prin hotarare a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale si a Ministerului Sanatatii si Familiei.
    In aplicarea dispozitiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 a fost adoptata Hotararea Guvernului nr. 261/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, act normativ in vigoare pana la 11 martie 2007, cand a fost abrogat expres prin Hotararea Guvernului nr. 246/2007..
    Art. 2 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 261/2001, astfel cum a fost modificat prin Hotararea Guvernului nr. 1.337/2001, reglementeaza criteriile pentru incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite, cu referire la noxele profesionale fizice, chimice sau biologice care nu respecta limitele admise prevazute in Normele generale de protectie a muncii; raspunsul specific al organismului la agresiunea noxei profesionale, evidentiat prin indicatori de expunere si/sau de efect biologic, stabiliti prin ordin al ministrului sanatatii si familiei; morbiditatea, exprimata prin boli profesionale inregistrate la locul de munca in ultimii 15 ani.
    Potrivit art. 3 din Hotararea Guvernului nr. 261/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite se impunea parcurgerea unei metodologii, alcatuita dintr-o succesiune de operatiuni specifice, tehnice si administrative constand in evaluarea, sub multiple aspecte, a locurilor de munca, in termene si conditii stabilite prin hotararea Guvernului mentionata.
     Procedura prevazuta de actul normativ mentionat cuprinde, in principal, urmatoarele operatiuni: nominalizarea locurilor de munca ce urmeaza a fi expertizate printr-un proces-verbal incheiat de catre angajator impreuna cu sindicatul reprezentativ sau cu reprezentantii salariatilor, in cadrul Comitetului de securitate si sanatate in munca, acolo unde acesta era infiintat; evaluarea locurilor de munca nominalizate si expertizarea lor din punctul de vedere al protectiei muncii si al indeplinirii conditiilor prevazute de art. 2 alin. (1) lit. b) si c) din Hotararea Guvernului nr. 261/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, prin intocmirea buletinelor de determinari si stabilirea masurilor tehnice, sanitare si organizatorice de protectie a muncii potrivit Legii protectiei muncii nr. 90/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; obtinerea avizului inspectoratului teritorial de munca obligatoriu cu o valabilitate de cel mult trei ani si cu posibilitatea de prelungire (avizele au fost supuse prelungirii si, din anul 2007, conform Hotararii Guvernului nr. 246/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, reinnoirii); depunerea, la casele teritoriale de pensii, a avizului inspectoratului teritorial de munca prin care se dovedeste incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite si lista cuprinzand categoriile profesionale care lucreaza in aceste locuri de munca; nominalizarea salariatilor care isi desfasoara activitatea in locurile de munca incadrate in conditii deosebite.
    Hotararea Guvernului nr. 261/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost abrogata expres prin art. 16 din Hotararea Guvernului nr. 246/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, in care, prin art. 1 s-a prevazut posibilitatea de reinnoire a avizelor de incadrare, acordate potrivit Hotararii Guvernului nr. 261/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, in urma parcurgerii metodologiei stabilite prin noua reglementare. In sfera de reglementare a acestui act normativ intrau, potrivit art. 1 alin. (2), numai angajatorii care detineau avize valabile de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite si care nu au realizat, prin masurile adoptate pana la acea data, normalizarea conditiilor de munca. Totodata, dupa data de 9 martie 2007, cand a intrat in vigoare Hotararea Guvernului nr. 246/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, nu mai este posibila emiterea avizelor de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, ci doar reinnoirea etapizata a avizelor deja acordate.
   In concluzie, fata de evolutia legislativa astfel prezentata, in absen?a unei adeverin?e eliberate de fostul angajator care sa ateste efectuarea procedurii de incadrare a locului de munca al apelantului in condi?ii deosebite, instanta nu se poate substitui organelor administrative, eludand procedura ce intra in competenta acestora, pentru a recunoaste apartenenta acestui loc de munca la categoria celor aflate in astfel de conditii.
Probele administrate in fata instantei, chiar daca, in principiu, confirma existenta unor conditii de munca daunatoare, pentru care s-au achitat sporuri salariale de compensare a lucrului in aceste conditii, nu pot fi valorificate in favoarea fostului salariat in sensul solicitat prin cererea de apel, intrucat aceasta constatare reprezinta doar o cerinta, alaturi de alte conditii care, cumulat, fac dovada ceruta de lege pentru acordarea de catre autoritatea competenta a avizului necesar pentru incadrarea locului de munca in condi?ii deosebite.
 In plus, pentru munca desfasurata in conditii deosebite/speciale, angajatorul era obligat la cote de contributii sociale majorate procentual fata de contributia datorata pentru un loc de munca in conditii normale, pentru ca, la deschiderea drepturilor de pensie, petentul sa poata beneficia de sporurile de punctaj aferent incadrarii.
In consecin?a, re?inand, in esen?a, ca nu s-a facut dovada ca in perioada  13.06.1994-17.08.2010  activitatea desfa?urata de apelant a fost incadrata in grupa superioara de munca, ci doar ca a beneficiat de spor de condi?ii deosebite, Curtea, in baza art. 480 C.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat.