anulare proces verbal de constatare contraven?ii

ROMANIA
JUDECATORIA HUNEDOARA
Hunedoara, str. Victoriei nr.10, jud. Hunedoara
Operator de date cu caracter personal nr. 8253,
prezentul document contine date cu caracter personal aflate sub incidenta Legii nr. 677/2001

SENTINTA CIVILA  Nr.1864 /2015
Sedinta publica din 18.11.2015
Completul constituit din
Presedinte:   
Grefier:   


Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ si fiscal privind pe petentul TI in contradictoriu cu pe intimatul C avand ca obiect
anularea procesului verbal de contraventie seria R
La apelul nominal facut in sedinta publica nu se prezinta nici una din parti.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Pentru formularea concluziilor si a apararilor, instanta lasa cauza la a doua strigare.
La reapelarea cauzei nu se prezinta partile
S-a facut referatul cauzei dupa care.
Instanta, avand in vedere ca este primul termen de judecata, procedand potrivit dispozitiilor art. 131 al. (1) C. pr. civ., fata de inscrisurile depuse la dosarul cauzei, constata ca este competenta general, litigiul fiind de competenta instantelor judecatoresti, este competenta material si teritorial conform art. 10/1 din OG nr. 15/2002.
Instanta incuviinteaza pentru parti proba cu inscrisurile existente la dosarul cauzei, in conformitate cu disp. art. 258  alin. (1) si art. 255 alin. (1) Codul de procedura civila, considerand-o legala, pertinenta si concludenta solutionarii cauzei.
Nemaifiind alte cereri si, fata de probatoriul existent la dosar, instanta in baza disp. art. 394 C.pr.civ. retine cauze in pronuntare.

INSTANTA

Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul instantei la data de 10/09/2015, petentul T I  a solicitat, in contradictoriu cu intimata C, anularea procesului verbal de contraventie seria R.
In motivare a aratat, in esenta ca, a vandut autovehiculul cu nr. de inmatriculare XYZ cumparatorului C F la o data anterioara faptei retinute prin procesul verbal.
In dovedirea actiunii, a solicitat administrarea probei cu inscrisurile depuse la dosar.
Actiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei, in conformitate cu disp. art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 12/10/2015, intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca fiind nefondata, mentinerea procesului verbal de contraventie  ca fiind temeinic si legal, intrucat acesta indeplineste toate conditiile prevazute de O.G. nr.15/2002 coroborat cu O.G. nr.2/2001. De asemenea a aratat ca acest contract produce efecte juridice doar intre parti, neputand fi opus tertilor. In continuare a invederat ca in temeiul art. 24 alin. (2) lit. d) din Ordinul nr. 1501/2006, petentul avea obligatia radierii din circulatie a vehiculului in termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului in proprietatea altei persoane. Mai mult, a sustinut ca din moment ce noul proprietar nu a facut demersurile necesare, acest lucru nu poate fi imputat CESTRIN.
In drept, au fost invocate dispozitiile OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica, Ordinul M.T.I nr. 611/2015 - Normele metodologie pentru aplicarea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din Romania.
In dovedire, a solicitat administrarea probei cu inscrisurile depuse la dosar.
Sub aspectul probatoriului instanta, in temeiul art. 258. rap. la art. 255 C. proc. Civ, a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosar apreciind ca este admisibila si de natura sa duca la solutionarea cauzei.

Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de contraventie seria R(fila 4), incheiat de un agent constatator din cadrul intimatei C, petentul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 250 de lei, pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 8 alin. (1) si sanctionate de art. 8 alin. (32) din O.G. nr. 15/2002, constand in aceea ca, in data de 05.05.2015, ora 22:43, vehiculul cu nr. de inmatriculare XYZ apartinand petentului a circulat pe DN1 km370+200m, Sebe?, jud, AB, fara a detine rovinieta valabila.
In urma verificarii potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanta constata ca plangerea a fost formulata in termenul legal de 15 zile de la data comunicarii procesului verbal de constatare a contraventiei.
Verificand legalitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea mentiunilor obligatorii prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si domiciliul contravenientului, fapta savarsita si data comiterii acesteia, precum si semnatura olografa a agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesul verbal contestat, instanta constata ca aceasta conditie nu este indeplinita pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, cu modificarile si completarile ulterioare (in forma de la data savarsirii presupusei contraventii), fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda, cuantumul acesteia fiind stabilit conform art. 8 alin. (32), in Anexa nr. 2, de la 250 lei la 500 lei.
Tariful de utilizare a retelei de drumuri nationale din Romania a fost introdus, conform art. 1 alin. (2), incepand cu data de 1 iulie 2002, fiind aplicat tuturor utilizatorilor romani si straini pentru toate vehiculele inmatriculate care sunt folosite pe reteaua de drumuri nationale din Romania si structurat in functie de perioada de parcurs si de stationare, de incadrarea in clasa de emisii poluante (EURO), de masa totala maxima autorizata (MTMA) si de numarul de axe, dupa caz. Potrivit art. 1 lit. (e), acest tarif reprezinta „o anumita suma a carei plata confera unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reteaua de drumuri nationale din Romania, concesionata Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.”
Potrivit art. 7, „responsabilitatea achitarii tarifului de utilizare si a detinerii rovinietei valabile (…) revine in exclusivitate utilizatorilor romani”. Art. 1 lit. b) defineste utilizatorii romani ca fiind „persoanele fizice sau juridice inscrise in certificatul de inmatriculare, care au in proprietate sau care, dupa caz, pot folosi in baza unui drept legal vehicule inmatriculate in Romania”.
Interpretarea textului de mai sus este in sensul ca pentru a avea calitatea de utilizator, potrivit OG nr. 15/2002, este  necesar a fi indeplinite 2 conditii :
- persoana fizica sau juridica sa fie  inscrisa in certificatul de inmatriculare;
- persoana fizica sau juridica  sa aiba  in proprietate sau care, dupa caz, sa poata  folosi in baza unui drept legal vehicule inmatriculate in Romania.
Neindeplinirea uneia dintre aceste conditii atrage lipsa calitatii de utilizator a persoanei fizice sau juridice in discutie.
Analizand continutul procesului verbal contestat, raportat la contractul de vanzare cumparare din data de 06/06/2014 (fila 5) care a dobandit data certa la data de 11.06.2014 (fila 6),  instanta retine ca petentul a fost sanctionat contraventional, in calitate de utilizator al autovehiculului XYZ, desi in momentul savarsirii contraventiei: 05/05/2015, acesta nu detinea calitatea de utilizator al autovehiculului mai sus mentionat, astfel cum aceasta notiune este definita prin dispozitiile legale mai sus mentionate.
Astfel, prin contract de vanzare cumparare din data de 06/06/2014 - fila 5, petentul in calitate de vanzator si C F, in calitate de cumparator, au convenit ca dreptul de proprietate al autovehiculului inmatriculat sub numarul XYZ sa se transmita catre C F. Se retine ca data conventiei este 11/06/2014 (momentul cand contractul a dobandit data certa in baza art. 278 alin. (1) pct. 2 CPC), iar pentru valabilitatea transferului dreptului de proprietate nu este instituita nicio alta conditie, fiind suficient acordul partilor.
Avand in vedere toate aceste elemente, instanta apreciaza ca la data savarsirii contraventiei, numitul C F era deja proprietar al autovehiculului cu numar de inmatriculare XYZ, iar petentului nu ii incumba obligatia de plata a rovinietei prevazute de art.7 din OG nr.15/2002.
Contractul de vanzare-cumparare a unui autovehicul este un contract consensual, valabil incheiat prin simplul acord de vointa al partilor, nefiind necesar ca manifestarea de vointa a partilor sa imbrace o forma speciala, pentru a produce efecte juridice civile. Astfel, art. 1674 din Codul civil prevede ca „cu exceptia cazurilor prevazute de lege ori daca din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul incheierii contractului, chiar daca bunul nu a fost predat ori pretul nu a fost platit inca.”
Emiterea contractului ad probationem si realizarea acordului de vointa dintre partile contractante este suficient pentru transmiterea dreptului de proprietate. Forma scrisa a contractului este necesara doar pentru realizarea formalitatilor de inmatriculare si nu afecteaza cu nimic validitatea contractului de vanzare cumparare.
Procedura de radiere si inmatriculare in circulatie a autovehiculelor, reglementata prin O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cartii de identitate si certificarea autenticitatii vehiculelor rutiere in vederea comercializarii, inmatricularii sau inregistrarii acestora in Romania, H.G. nr. 610/2002 privind cartea de identitate a vehiculului, Instructiunile Ministerului de Interne, Finantelor si Transporturilor de aplicare, nr. 290/2802/1189/1993 si de Ordinul Ministerului Administratiei si Internelor nr. 1.501/2006 privind procedura inmatricularii, inregistrarii, radierii si eliberarea autorizatiei de circulatie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu modificarile si completarile ulterioare, presupune totusi existenta unui inscris constatator care sa probeze transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator, in vederea operarii acestuia in cartea de identitate a vehiculului.
Din coroborarea dispozitiilor art. 11 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 12 din Instructiunile nr. 290/2802/1189/1993 de aplicare a H.G. nr. 610/1992 si art. 8 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1.501/2006, rezulta ca obligatia de transcriere a transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul incumba noului proprietar al autovehiculului, in speta C F, neputandu-se retine vreo culpa in sarcina petentului, ca fost proprietar, in neefectuarea acestor formalitati.
Apararea intimatei in sensul ca in temeiul art. 24 alin. (2) lit. d) din Ordinul 1501/2006 proprietarii de vehicule inmatriculate sau inregistrate sunt obligati sa solicite radierea din circulatie in termen de 30 zile de la data: trecerii vehiculului inregistrat in proprietatea altei persoane nu poate fi re?inuta in spe?a. Astfel, aceasta obligatie revine doar proprietarilor vehiculelor inregistrate, astfel cum sunt definite prin disp. art. 23 din acest ordin, nu si celor inmatriculate, la care se face referire in capitolul II al acestui ordin.
Pentru a putea fi antrenata raspunderea contraventionala este necesar existenta unui comportament ilicit care sa apartina contravenientului. Astfel, in masura in care actiunea sau inactiunea sanctionabila nu ii apartine, este exclusa raspunderea sa.
Petentul nu poate fi tinut a raspunde pentru fapta ilicita al  altei persoane respectiv cumparatorul, cat timp legea nu pune in sarcina sa efectuarea formalitatilor de publicitate respectiv radierea autovehiculului din evidente.
Mai mult decat atat este de notorietate ca la vanzarea autovehiculelor vanzatorul remite cumparatorului in original toate actele autovehiculului (carte de identitate, certificat de inmatriculare), mergand pe ideea bunei credinte a acestuia in ceea ce priveste inmatricularea ulterioara a autovehiculului, ceea ce determina imposibilitatea radierii ulterioare din evidente a autovehiculului de catre vanzator.
Este o sarcina mult prea grea, a-i pretinde vanzatorului sa efectueze formalitatile de radiere si reinmatriculare  (care presupune anumite cheltuieli, cu taxe specifice)  in conditiile in care legea pune in sarcina cumparatorului efectuarea acestor formalitati.
Nu in ultimul rand inopozabilitatea instrainarii, ce ar putea fi eventual invocata, este o notiune de drept civil, iar materia dreptului contraventional reglementeaza sanctiuni aplicate subiectilor de drept pentru fapte ilicite cu scopul preveniri comiterii unor noi fapte ilicite, raspunderea contraventionala apropiindu-se, prin ilicit, mai mult de raspunderea penala. A?adar, nu se poate face analogie intre opozabilitatea in materie civila si materia contraventionala.
Faptul ca singura verificare pe care o face intimata este sa consulte o baza de date (o verificare destul de sumara) si nu face si alte demersuri pentru a identifica utilizatorul reprezinta o deficienta a intimatei si nu poate fi imputata petentului.
Mai mult decat atat si din punct de vedere al elementelor constitutive contraventiei ii lipseste elementul subiectiv, respectiv vinovatia, in oricare din formele sale.
Asa cum s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin mai multe decizii ( ex. Decizia nr.670/2009, Decizia nr.506/2010), nu se poate aplica o sanctiune contraventionala in lipsa elementului vinovatiei, care este de esenta acestuia.
Vanzatorul nu poate anticipa ca cel care a cumparat autovehiculul nu-l  va inmatricula  si nu va achizitiona rovinieta. Reaua credinta a cumparatorului nu este un element care sa atraga raspunderea vanzatorului. Raspunderea este esentialmente personala in materie contraventionala.
Avand in vedere toate aceste elemente, precum si faptul ca singurul temei al raspunderii contraventionale este savarsirea unei contraventii, raportat si la imprejurarea ca la data constatarii contraventiei petentul nu avea calitatea de utilizator al autovehiculului cu numar de inmatriculare XYZ, instanta apreciaza ca nu poate fi angajata raspunderea  contraventionala a petentului conform art. 8 din OG 15/2002, intrucat acesta nu a savarsit contraventia retinuta in sarcina sa.
In consecinta, instanta urmeaza sa admita plangerea formulata si sa dispuna anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei seria R(fila 4) inlaturand sanctiunile aplicate prin acesta.
In temeiul art. 453 C.proc.civ si a dreptului de dispozitie al partilor prevazut de art. 9 C.proc civ., instanta ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite plangerea formulata de petentul T I, cu domiciliul in Municipiul Hunedoara, identificat cu C.I. in contradictoriu cu intimata C, cu sediul in municipiul Bucuresti, B, avand ca obiect anularea procesului verbal de contraventie seria R.
Anuleaza procesul verbal seria R si exonereaza petentul de sanctiunea amenzii.
Cu apel in 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria Hunedoara. Pronuntata in sedinta publica, astazi, 18.11.2015.

Presedinte Grefier