Dosar nr. 3564/257/2007
R O M A N I A

JUDECATORIA MEDIAS
SECTIE GENERALA

SENTINTA  PENALA Nr. 333
Sedinta publica de la 13 Noiembrie 2008

Constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Medias din data de  2 noiembrie 2007, a fost trimisa in judecata inculpata F.  M.- G.,   pentru savarsirea infractiunii de folosirea bunurilor societatii comerciale in scop personal, prev. de art. 272 pct.2 din Legea 31/1990 republicata; a infractiunii de fals in contabilitate prev. de art. 47 din Legea 82/1991; a infractiunilor de evaziune fiscala in calificarea prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005  si de art.6 din Legea 241/2005, cu aplicatiunea art. 33 lit.a C. penal, aratandu-se ca inculpata in calitate de administrator al firmei SC D. SRL Axente-Sever a folosit in interes propriu suma totala de 451.575 lei, obtinuta  in urma incheierii de catre societate a  unor contracte de imprumut cu diferite persoane fizice ; a omis sa inregistreze in evidenta contabila aceste sume de bani primite de societate cu titlu de imprumut , precum  si debitele pentru sumele datorate bugetului consolidat al statului , cu titlu de TVA, impozit pe profit, cu scopul de a nu plati statului anumite sume de bani ; de asemenea, se retine ca  nu a virat la bugetul statului sumele datorate pentru impozitul de profit si TVA precum si sumele retinute angajatilor pentru fondurile speciale, pentru perioada mai; septembrie – octombrie 2005.
      Inculpata , desi citata legal, nu s-a prezentat la judecata. In cursul urmaririi penale de asemenea nu a fost audiata, iar prin nota explicativa data de aceasta cu ocazia inspectiei fiscale – fila 84 dosar, a mentionat ca incepand cu data de 13.10.2006 pleaca cu contract de munca in strainatate ,  precizand ca adresa ei de contact ramane cea de la domiciliul sau din Medias, str. Dupa-Zid. Fiul acesteia, numitul F. P., in declaratia sa de la fila 167 dosar mentioneaza ca inculpata a plecat in Germania  din luna septembrie 2006, dar pretinde ca nu-i cunoaste adresa si nici datele ei de contact din strainatate.
In cursul cercetarii judecatoresti, inculpata a avut un avocat ales, fapt ce presupune ca a avut cunostinta de proces, de stadiul acestuia, intelegand sa ascunda locul unde se afla , fapt ce prezuma ca a renuntat la dreptul de a comparea personal in instanta. Angajamentul avocatului ales se poate face numai de persoana care il alege si prin urmare pe calea unei prezumtii simple, exista dovada indubitabila ca aceasta stie de proces, finalitate pentru care este instituita procedura citarii. De altfel, mandatarul inculpatei a propus probe in aparare, probe ce au fost incuviintate si administrate, constand in audierea martorului L. M., ale caruia declaratii se afla in dosar la 284-286 dosar precum si efectuarea unei expertize contabile, aflata in dosar la fila 342-358 dosar.
     Asadar, examinand actele si lucrarile dosarului prin prisma faptelor pentru care a fost trimisa in judecata inculpata, a incadrarii juridice , a probelor acuzarii si apararii, instanta retine urmatoarele :
     Inculpata  F. M. – G. a fost asociat al unei societatii comerciale denumite SC „D ” Axente-Sever. Pe baza unei procuri de administrare , din 25 ianuarie 2002, data de ceilalti doi asociati ai firmei, numitii H. M. si P. T., inculpata s-a ocupat efectiv de administrarea si conducerea activitatii societatii comerciale. Aceste imprejurari rezulta din inscrisurile aflate in copie la filele 76 si 170 dosar.
     Determinat de faptul ca in perioada iulie - octombrie 2005, intreg patrimoniul firmei a fost vandut la licitatie pentru recuperarea creantelor diversilor creditori , persoane fizice, iar societatea figura cu datorii fiscale restante catre bugetul de stat , organele inspectiei fiscale au procedat la efectuarea unui control in perioada 07.09.2006- 19.10.2006 asupra modului in care a fost administrata firma si conduse evidentele contabile.  De pe urma acestui control, s-a facut o sesizare penala care  a fost si actul pe baza caruia a fost declansata , inceputa urmarirea penala si apoi ,  pusa in miscare actiunea penala , inculpata fiind trimisa in judecata pentru comiterea infractiunilor mentionate.
      Asa dupa cum se retine in actul de acuzare, organul de inspectie fiscala  in raportul intocmit sub nr. 5902 din 19.10.2006 a mentionat ca in perioada
iulie - octombrie 2005 au fost valorificate toate activele patrimoniale ale firmei administrate de inculpata , terenuri, cladiri, mijloace fixe . Valorificarea  s-a facut prin intermediul executorului judecatoresc Simion Rotaru in vederea  executarii Ordonantei civile nr . 554/21 februarie 2005 a Judecatoriei Medias pentru plata creantelor creditorilor care, se spune, au acordat sume de bani cu imprumut societatii administrate de catre inculpata. In acest context se arata ca, la data de 30.09.2005 societatea comerciala a inregistrat un sold final creditor al contului 4551 „ asociati , conturi-curente”, in suma de 8.243 lei  , bani lasati de asociatii H. M. si F. G., nefiind inregistrate alte datorii fata de persoane fizice, soldul final creditor al contului 462 „creditori diversi ” , fiind zero. La inregistrarea vanzarii efectuate de catre executorul judecatoresc, firma a inregistrat un sold creditor final al contului 4551, la data de 31 octombrie 2005, in suma de 443.441 lei. Prin urmare, se retine ca inculpata F. M. – G. nu a inregistrat in contabilitate datoriile contractate de ea in numele societatii fata de diverse persoane fizice  in suma de 451.575 lei, reflectate in contracte de imprumut si implicit sumele de bani aferente. La data de 31 decembrie 2005, conform balantei de verificare intocmita la data respectiva, soldul final creditor al contului 4551
 „ asociati, conturi-curente” este in suma de 447, 331,13 lei reprezentand suma imprumuturilor contractate de inculpata si care nu se regaseau in evidenta contabila. Se conchide ca inspectia fiscala a relevat folosirea cu rea-credinta a creditului de care se bucura societatea comerciala, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau folosirea in nume propriu prin neinregistrarea in contabilitate a sumelor primite pe baza de contract de  la creditori. In acest sens, inculpata este acuzata ca a folosit in interes propriu suma de 451.575 lei luata cu imprumut de la acele persoane fizice, fapt pentru care a fost trimisa in judecata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990.
     Potrivit art. 272 alin.1 pct. 2 din Legea 31/1990, se pedepseste cu inchisoare de la 1-3 ani, fondatorul , administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societatii care  foloseste cu rea-credinta, bunuri sau creditul de care se bucura societatea  intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate in care are interese direct sau indirect.
    Actul normativ enuntat a suferit numeroase modificari , dar  textul de lege amintit nu a fost modificat in esenta, in ceea ce priveste infractiunea mentionata.
     In legatura cu aceasta fapta este de relevat ca probele cauzei atesta in mod indubitabil ca in perioada februarie 2004- septembrie 2005, inculpata F.
 M. – G.  in baza mandatului de reprezentare dat de ceilalti doi asociati a contractat o serie de imprumuturi in valuta de la diferite persoane fizice pentru care au fost intocmite inscrisuri in forma autentica fie la aceeasi data cu cea a contractarii imprumutului  fie la o data ulterioara . Astfel din inscrisurile de la filele 173- 182 dosar, rezulta ca inculpata a luat cu imprumut suma totala de 7700 Euro de la martorul C. D., primita in transe in data de  10.05.2005; 29.04.2005 ; 04.04.2005; 03.03.2005 ; 19.02.2005; 20.04.2004 ; 16.07.2004 – filele 161,177 dosar. De la martorul  P. T., a primit in total suma de 8800 euro , prima data suma de 5300 euro in 07.04.2004 si apoi 3500 euro in data de 24.08.2005- conf. filei 164,175 dosar. De la martorul R. –R., a primit suma de 5000 euro in data de 31.08.2005 – filele 165,174 dosar; de la martorul F. P.-O. – suma de 7000 euro primita in data de 12.01.2005 , contractul fiind  incheiat ulterior in 30.08.2005 – conform filei 166-173 dosar: De la martorul P. F. a primit suma de 4000 euro, potrivit filei 168,242 dosar ; de la martora M. E., suma de 13.100 Euro  primita in data de 17.09.2005; de la martorul Z. D. – suma de 6.000 Euro – fila 180 dosar; de la martorul P. F. – suma de 4.000 euro primita in transe in data de 12.02.2004, 03.09.2004, 18.01.2005, 04.02.2005 – conform filei 181 dosar si de la martorul B. A. a primit suma de 6500 euro , in data de 31.08.2005 conform filei 182 dosar. Sumele sunt importante , iar inculpata este acuzata ca a folosit acesti bani in interesul sau propriu intrucat sumele de bani imprumutate nu au fost evidentiate in scriptele contabile decat numai dupa ce martorii enuntati si-au recuperat creantele din pretul obtinut de pe urma vanzarii la licitatie a activelor patrimoniului societatii. In aceasta privinta este de precizat ca  nici o proba nu ofera un indiciu precum ca acesti bani ar fi fost folositi in interesul propriu al inculpatei, in vreuna din modalitatile concrete care sa ateste o astfel de destinatie. Acuzarea atunci cand afirma acest fapt, se bazeaza practic pe o prezumtie dedusa din imprejurarea simpla ca imprumuturile nu figureaza ca fiind inregistrate in bilantul din 30.09.2005 si in conturile in care ar fi trebuit sa se reflecte aceste operatiuni contabile; nefiind inregistrate se considera ca banii ar fi fost folositi de catre inculpata in scop personal. Aceasta deductie insa nu se certifica a fi conforma cu realitatea , probele cauzei dovedind contrariul unei astfel de situatii.
      Martora David Maria, care a fost contabila unitatii in perioada 05.08.2000 pana in 30.06.2005 , avand competente in conducerea operativa si primara a contabilitatii firmei, relateaza in declaratia sa de la fila 240-241 dosar , precum ca a avut cunostinta despre imprumuturile pe care obisnuia sa le contracteze inculpata . Dar, tot martora afirma ca banii erau depusi la casieria unitatii si operati de ea insasi in jurnalul de casa fiind folositi pentru plata muncitorilor si a furnizorilor intrucat beneficiarul produselor finite pe care le exportau in Germania , nu platea la timp pretul produselor livrate si facturate, acest beneficiar fiind de fapt o alta firma proprie a aceluiasi asociat H. M. care detinea majoritatea partilor sociale si in societatea SC „D” SRL Axente – Sever.
        Asa dupa cum s-a mentionat, imprumuturile enuntate, privesc sume de bani primite si in aceasta perioada cat martora a fost contabila , pentru unele dintre ele forma autentica fiind dobandita ulterior datei efective a contractarii imprumutului fapt ce rezulta in mod expres din cuprinsul acelor contracte.
         Tot martora spune ca inculpata a recurs la aceste imprumuturi intrucat patronul firmei, adica asociatul H., nu-i dadea nici un ban inculpatei pentru a se putea administra , iar marfa desi livrata in mod continuu , incasarile se faceau cu intarziere sau plata nu se facea deloc.
      Aceasta declaratie se coroboreaza si cu cea a martorului P. F., care la fila 242 dosar, arata ca desi actele de imprumut au fost intocmite cu numita F. M. – G. pentru ca aceasta era administratorul firmei, pentru perfectarea si acordarea imprumutului a fost contactat de catre acelasi asociat H.,  caruia i-a remis de fapt si cei 4000 euro. Mai mult, martorul C. D., in declaratia de la fila 256 dosar, sustine ca intr-o imprejurare a asistat la un moment cand inculpata vorbea la telefon cu acelasi H., plangea spunandu-i ca nu are cu ce plati muncitorii, la care asociatul majoritar i-a spus sa ia bani cu imprumut promitandu-i ca ii va trimite el ulterior banii necesari sa-i restituie. Mai precizeaza martorul ca banii pe care el i-a dat inculpatei au fost pentru plata salariilor muncitorilor,iar acesti bani au fost depozitati intr-un seif din biroul firmei. Or, toate aceste imprejurari enunta ca de fapt banii imprumutati au fost folositi pentru administrarea firmei,  intrucat beneficiarul marfurilor produse care era si asociatul societatii administrate de catre inculpata, nu efectua plata marfurilor primite. Nu exista nici un indiciu , cat de mic, asupra faptului ca inculpata si-ar fi insusit acesti bani in scop personal. O astfel de ipoteza chiar nu se sustine  in conditiile in care, insusi fiul acesteia i-a dat cu imprumut de 7.000 euro, ca si celalalt asociat , martorul P. care a dat cu imprumut suma de 8.800 euro. Este de la sine inteles ca inculpata nu avea de ce sa contracteze in numele societatii un imprumut cu propriul fiu si cu celalalt asociat care ar fi trebuit sa cunoasca situatia firmei, pentru ca apoi sa foloseasca banii in scopul si interesul sau personal. Decat, daca  uzand de anumite practici nelegale, la mijloc ar fi existat o intelegere prealabila intre toti asociatii de a preconstitui imprumuturi fictive pentru a aduce societatea in stare de faliment si a se indestula ei in primul rand din valorificarea si lichidarea patrimoniului. Aceasta ipoteza insa, nu se sustine, intrucat martorul H. nu a acordat bani imprumut firmei in conditii similare cu ceilalti imprumutatori, iar majoritatea creditorilor au fost persoane fizice, care nu s-au dovedit a fi implicate in afacerea administrata de inculpata, iar contractele fiind intocmite in forma inscrisului autentic fac dovada autenticitatii lor pana la inscrierea in fals.
      Imprejurarile de fapt enuntate coroborate cu mentiunea din raportul inspectiei fiscale anume ca societatea si-a incetat activitatea numai incepand cu data de 01.11.2005, deci la o data ulterioara ultimului imprumut contractat,  denunta existenta unor indicii asupra faptului ca banii imprumutati desi nu au fost evidentiati in bilantul de la sfarsitul trimestrului III al anului 2005, au fost folositi in fapt in interesul societatii, neexistand nici cea mai mica dovada ca inculpata ar fi folosit acesti bani in interesul sau personal. De altfel , jurnalul de casa este tot un document de evidenta contabila, iar faptul ca inculpata a depus sume de bani imprumutate, chiar inainte de fi intocmite actele in forma autentica, sustin buna sa credinta si nicidecum reaua-credinta la care face referire textul legal care incrimineaza fapta respectiva ca fiind infractiune. Mai mult, in masura in care intr-adevar inculpata ar fi folosit cu rea-credinta acesti bani in scop contrar societatii pe care o administra, primii prejudiciati ar fi fost ceilalti doi asociati , dar cu toate acestea niciunul dintre ei nu au reclamat o astfel de situatie, sesizarea fiind facuta si depusa  de catre organele fiscale.
    Prin urmare, fapta in concretetea ei , atat sub aspect obiectiv cat si subiectiv, nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.272 alin.2 pct.2 din Legea 31/1990 si in consecinta, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C. pr. penala, inculpata va fi achitata.
     In ceea ce priveste cel de-al doilea capat de acuzare,  rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Medias, enunta faptul ca inculpata se face vinovata de infractiunea de fals in contabilitate prev. de art. 43 din Legea 82/1991 prin aceea ca nu a inregistrat in evidentele contabile  sumele primite in urma incheierii acelor contracte de imprumut , debitele pentru sume datorate bugetului consolidat al statului , de a nu evidentia TVA si impozit pe profit , in scopul de a nu plati anumite sume de bani datorate statului. In ceea ce priveste sumele imprumutate s-a mentionat deja ca o perioada ele au fost evidentiate in jurnalul de casa , document ce este tot un act contabil , iar intentia de fraudare a statului nu subzista cata vreme nu exista un prejudiciu dedus din neinregistrarea lor. Mai mult, faptul ca in balanta de la 31.12.2005 este mentionata aceasta datorie, denota ca omisiunea inregistrarii contractelor nu este consecinta intentiei ci eventual a unei neglijente or, textul legal folosind termenul „ cu stiinta” se refera numai la faptele savarsite cu intentie.
      Referitor la omisiunea  evidentierii TVA – ului si a impozitului pe profit, rezulta din actul de acuzare ca  inspectia fiscala a mai relevat faptul ca in perioada verificata SC „D ” SRL Axente - Sever nu a virat bugetului consolidat al statului , la termenele legale, impozitul de profit si TVA- ul , inculpata fiind acuzata  atat de savarsirea infractiunii de fals in contabilitate cat si de evaziune fiscala in calificarea  prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005.
     Potrivit acestei dispozitii legale, constituie infractiunea de evaziune fiscala si se pedepseste cu inchisoare de la 2 ani la 8 ani inchisoare si interzicerea unor drepturi , omisiunea , in tot sau in parte, a evidentierii , in actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor efectuate sau a veniturilor realizate.
     Din raportul inspectiei fiscale la care se face trimitere in rechizitoriu, rezulta insa ca de fapt, sumele retinute in plus de catre organele fiscale ca fiind datorate de societatea  administrata de inculpata sunt consecinta unor recalculari efectuate de inspectie. Se retine astfel faptul ca firma in conducerea contabilitatii, nu a declarat care dintre  metode , dintre cele  agreate de lege , a fost utilizata in   determinarea veniturilor si  cheltuielilor inregistrate intr-o anumita perioada de timp. Respectiv ca nu este mentionata metoda FIFO , LIFO sau CMP. Aceste prescurtari enunta trei modalitati de determinare a valorii gestiunii, respectiv FIFO ca valoric se considera ca ies primele produse intrate, la pretul acestora din urma ; LIFO  ca ultimul intrat ca si valoare iese primul , iar CMP ca se face o medie a preturilor. Inspectia financiara a procedat la interogarea inculpatei care in nota explicativa  de la filele 77- 84 dosar, a precizat ca in principal a folosit metoda FIFO dar ca o perioada au mers si pe determinarea stocului functie de metoda mediei preturilor. Cu toate acestea, organele fiscale au determinat valoarea consumurilor inregistrate strict pe baza metodei FIFO ,  ajungandu-se la concluzia ca  , consumurile inregistrate , pentru care inculpata a fost cea care a intocmit bonurile de consum , sunt mult prea mari si nu justifica productia finita. Urmare a acestei recalculari pe baza utilizarii strict a metodei FIFO, organele inspectiei fiscale au  ajuns la concluzia ca anumite cheltuieli cu materiile prime nu erau deductibile si prin urmare pentru perioada  anilor 01.01.2004- 31.12.2005 s-a stabilit un impozit pe profit suplimentar in suma de 49.304 lei – fila 45 dosar. Aceleasi determinari au condus si la recalcularea  TVA –ului.
    Daca in mod obisnuit, incarcarea intentionata a consumurilor poate fi socotita ca un mijloc de fraudare a impozitului datorat statului, profitul fiind expresia diferentei intre veniturile realizate si cheltuielile inregistrate, in cazul de fata, imprejurarea enuntata  aceea ca inculpata a fost persoana care a intocmit bonurile de consum pe baza carora se inregistrau cheltuielile efectuate, nu exclude posibilitatea unei evaziuni, dar pentru aceasta, trebuie sa existe si intentia de fraudare  ea neputand fi prezumata. Or, tot inspectia fiscala in raportul sau de   la fila 42 dosar, paragraful 3 mentioneaza ca pentru anul 2002, societatea ar fi fost indreptatita sa inregistreze pe cheltuielile de exploatare , consumuri de materii prime mai mari cu 47.160.337 lei rol, pentru care  organul de control mentioneaza ca  a dat drept de deducere suplimentara pentru anul 2002. Asadar, daca pentru o anumita perioada din cea supusa controlului s-au inregistrat depasiri ale consumului,  pentru anul 2002 chiar organele inspectiei fiscale au constatat ca consumurile inregistrate erau cu mult mai mici fata de cele pe care  societatea ar fi fost indreptatita sa le inregistreze in raport productia finita obtinuta. Acest fapt, ca intr-un an consumurile au inregistrat chiar valori mai mici decat cele la care ar fi fost indreptatita , denota lipsa oricarei intentii de fraudare, aceste diferente in plus sau minus inregistrate la consumuri, prefigurandu-se  ca fiind rezultatul unor greseli sau deficiente in gestionarea bunurilor,  asimilate neglijentei.
     Ceea ce este caracteristic infractiunilor la regimul fiscal si in special a celei de evaziune fiscala, este faptul ca autorul are reprezentarea ca actiunile sau inactiunile sale au aptitudinea de a frauda fiscal statul, ori ca prin acestea chiar il fraudeaza si urmareste sau accepta producerea acestui rezultat.
     In cazul in speta, aceste  diferente au rezultat de pe urma aplicarii riguroase a unei  anumite metode contabile si de calcul matematic, fara nici un corespondent in realitatea obiectiva a gestiunii firmei, intrucat , asa dupa cum se mentioneaza in preambulul raportului, controlul nu s-a mai desfasurat la sediul societatii , cu  verificari asupra stocului real din  gestiune, ci  la sediul organului fiscal, fapt ce  lipseste acest rezultat de conexiunea cu o posibila intentie de fraudare a drepturilor statului. Iar, in ceea ce priveste veniturile realizate si celelalte operatiuni comerciale, inspectia fiscala retine la fila 40, paragraf 2  ca societatea a inregistrat integral in contabilitate veniturile realizate conform facturilor emise, astfel ca nu au fost produse livrate pentru care sa nu se inregistreze venituri. Prin urmare singura deficienta retinuta este numai in ceea ce priveste consumurile, nefiind constatate situatii de ascundere a unor venituri sau omisiuni in inregistrarea lor si reflectarea acestora in documentele contabile.
      In consecinta, retinand ca  diferenta de impozit pe profit in suma de 35.419 lei  aferenta perioadei 01.01.2004- 31.12.2005 si a celei privind TVA-ul  , in suma de 26.119 lei, aferenta perioadei 01.01.2001 – 31.07.2006 provine exclusiv din efectuarea unor operatiuni de recalculare a bazei de impunere, prin reaprecierea  unor cheltuieli ca nefiind deductibile, in conditiile in care toate veniturile firmei au fost evidentiate contabil, inseamna ca aceste diferente nu sunt consecinta vreunei intentii de fraudare care sa provina de la inculpata  si care sa se  concretizeze in vreuna dintre formele prevazute de lege, respectiv ,  ascunderea unor venituri , a unor bunuri sau efectuarea unor operatiuni fictive , menite a conduce la diminuarea rezultatelor financiare ale firmei pe care a administrat-o, cu scopul de a plati taxele cuvenite statului. 
     Cat priveste celelalte  sume evidentiate in tabelul centralizator –filele 62,63 dosar, despre care se face vorbire si in continutul raportului fiscal, acestea nu reprezinta altceva decat accesorii constand in penalitati, majorari si dobanzi la sumele calculate suplimentar.
    Lipsind intentia, fapta enuntata nu constituie infractiune si ca atare, in temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cpr.penala, se va dispune achitarea inculpatei , atat in ceea ce  priveste infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cat si pentru cea de fals in contabilitate prev. de art. 43 din Legea 82/1991 rap. la art. 289 C .penal.
     Referitor la cel  de-al patrulea capat de acuzare expus in rechizitoriu ,  se retine ca inculpata este acuzata de savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prin stopaj la sursa, prev. de art. 6 din Legea 241/2005, pentru ca nu a efectuat viramentul la bugetul consolidat al statului a sumelor retinute din salariile angajatilor pentru fondurile speciale, respectiv suma totala de 3.755 lei.
    Din acelasi raport al inspectiei fiscale rezulta ca societatea administrata de inculpata nu a efectuat varsamintele acestor taxe speciale astfel : la impozitul pe salarii, nu a virat suma de 104 lei, retinuta pentru lunile mai si septembrie 2005 ; la contributia de asigurari pentru accidente de munca – suma de 126 lei, aferenta lunilor mai, septembrie, octombrie 2005 ; contributia de asigurari sociale datorata de angajator – suma de 367 lei, pentru lunile mai,septembrie si octombrie 2005 ; contributia pentru pensie – suma de 751 lei , pentru perioada mai-septembrie , octombrie 2005 ; contributia la fondul de somaj datorata de angajator – suma 237 lei, perioada mai, septembrie , octombrie 2005; contributia individuala de somaj – suma de 89 lei, pentru lunile mai,septembrie , octombrie 2005. Valoarea acestor taxe este de 1.674 lei. La toate aceste taxe s-au calculat dobanzile si penalitatile aferente , acestea insumand o valoare totala de 644 lei. In acelasi act de control se mai precizeaza ca la aceste sume se adauga si cele retinute cu ocazia unui control anterior, respectiv suma de 552 lei , contributie pentru asigurari sociale de sanatate datorata de angajator aferenta lunilor mai,septembrie si octombrie 2005 si suma de 514 lei, aferenta aceleasi perioade, cu titlu de contributie individuala de asigurari sociale de sanatate, debite pentru care valoarea insumata a accesoriilor este de 421 lei – conform filelor 59,60 dosar. Celelalte dobanzi, majorari sau penalitati de intarziere calculate de organul fiscal pe fiecare subcapitol de taxe, privesc accesorii determinate de efectuarea cu intarziere a viramentelor deci nu pot fi luate in calcul ca fiind taxe pentru care nu s-au efectuat operatiuni de varsare la bugetul consolidat al statului.
     Legea 241/2005 incrimineaza la art. 6, ca fiind infractiune, retinerea si nevarsarea cu intentie , in cel mult 30 zile de la scadenta , a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa, cum sunt cele enuntate mai sus. Dar, acest act normativ a intrat in vigoare numai la data de 26.08.2005 ( 30 zile de la publicare conf. art. 15 din lege). Anterior, actele de evaziune fiscala erau definite si reglementate de Legea 87/1994, act normativ unde aceasta fapta de neretinere si nevarsare a taxelor era socotita insa ca fiind contraventie – art. 13 lit. e .
     Prin urmare, faptul de a nu fi efectuat viramentul acestor taxe aferente lunii mai 2005 , nu intra sub incidenta Legii 241/2005 si cum in legea anterioara a evaziunii fiscale , pentru ca inculpata a fost acuzata de evaziune fiscala si nu de o alta infractiune, o astfel de fapta putea fi socotita cel mult contraventie, ea nu poate intra in compunerea laturii obiective a unei evaziuni fiscale.
     Pentru celelalte perioade , intr-adevar nu s-au facut varsamintele legale desi contributiile au fost retinute de catre angajator. In perioada septembrie - octombrie 2005, firma era inca in activitate, administrarea si conducerea evidentelor contabile s-a facut exclusiv de catre inculpata, societatea nemaiavand angajat contabil sau o firma specializata de audit. Faptul ca la sursa au fost retinute contributiile aferente , operatiune efectuata de catre inculpata, dar ca concomitent nu a procedat la varsarea acestora la bugetul statului in conditiile in care nu exista nici un impediment care in mod obiectiv sa fi putut impiedica efectuarea varsamantului sumelor deja retinute, inseamna ca inculpata se face vinovata de savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prin stopaj la sursa, prev. de art.6 din Legea 241/2005 , pentru savarsirea careia, va fi condamnata la pedeapsa amenzii de  1.000 lei.
      Sub aspectul laturii subiective , inculpata a actionat cu intentie indirecta intrucat  a avut sau trebuia sa aiba reprezentarea faptului ca nevirarea sumelor deja retinute salariatilor era apta de a conduce la fraudarea fiscala a statului  si desi nu a urmarit in mod direct acest lucru a acceptat producerea acestui rezultat cata vreme acesti bani nu au fost depusi nici in termenul legale de 30 zile de la scadenta viramentului.
      La incadrarea in drept a faptei, stabilirea , dozarea si individualizarea pedepsei s-au avut in vedere :
     - continutul faptei ;
     -  imprejurarea ca inculpata nu poseda antecedente penale precum si valoarea prejudiciului care este modica ;
     -  celelalte criterii prev.de art. 72 C.penal.
  Avand in vedere ca sanctiunea aplicata inculpatei este amenda, urmeaza ca la punerea in executare a acestei hotarari, sa i se atraga acesteia atentia asupra dispozitiilor art. 63 ind.1 C. penal, referitoare la inlocuirea amenzii cu inchisoarea in cazul in care se sustrage cu rea-credinta de la plata acesteia.
    Cat priveste latura civila a actiunii, in cauza, s-a constituit parte civila , in mod exclusiv, A. N. de A. F. –prin Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Sibiu. Potrivit cererii sale de la fila 221 dosar, valoarea totala a prejudiciului reclamat de aceasta parte , in suma de 151.907 lei , se compune din sumele urmatoare: 35.419 lei, impozit pe profit ; 13.885 lei, accesorii impozit pe profit ; 104 lei - impozit pe venit din salarii; 44 lei - accesorii impozit pe venit din salarii; 26.119 lei TVA ; 20.434 lei, accesorii TVA; 126 lei – contributie de asigurare accidente munca; 149 lei, accesorii la aceasta contributie; 367 lei -  CAS datorat de angajator ; 24.103 lei, accesorii la CAS datorat de angajator; 751 lei - CAS individuala ; 7.075 lei – accesorii la contributia individuala; 3.313 lei, penalitati de intarziere pentru impozitele cu retinere la sursa; 237 lei, contributia angajatorului la fondul de somaj; 3.882 lei, accesorii la aceasta contributie; 89 lei - contributia individuala la fondul de somaj; 267 lei – accesorii la contributia individuala; 173 lei – penalitati de intarziere pentru impozitele cu retinere la sursa; 2.772 lei – contributia de asigurari sociale de sanatate datorata de angajator ; 3.760 lei – accesorii la contributia de sanatate ; 4.269 lei – contributia de sanatate datorata de angajati; 3.658 lei – accesorii pentru aceasta contributie ; 911 lei – penalitati de intarziere pentru impozitele cu retinere la sursa.
     Aceasta valoare a prejudiciului a fost conformata si de expertul contabil in lucrarea efectuata in acest sens si aflata in dosar la fila 342-357 dosar.
     Instanta va retine insa ca inculpata datoreaza partii civile , numai prejudiciul rezultat de pe urma infractiunii de care aceasta se face vinovata, respectiv evaziunea fiscala prin stopaj la sursa, aferenta  lunilor septembrie, octombrie 2005. Obligatia preconizata se intemeiaza pe dispozitiile  art. 14 C.pr.penala rap.la art.998 C.civil, conform carora autorul faptei prejudiciale este obligat la repararea prejudiciului determinat de acesta. Valoarea acestui prejudiciu , dedus din evidenta acestor datorii conform filelor 89,93,94,100,103,106, 108 si 110 dosar, este in suma totala de 860 lei si se compune din : suma de 9 lei – impozit pe venituri din salarii pentru luna septembrie 2005; suma de 26 lei – contributie de asigurari pentru accidente de munca  aferente lunilor septembrie, octombrie 2005; suma de 367 lei CAS – pentru lunile septembrie, octombrie 2005; suma de 159 lei - contributie pensie pentru luna septembrie 2005; suma de 50 lei – asigurare de somaj datorata de angajator ; 24 lei - contributie individuala la fondul de somaj ; 116 lei – CAS stabilit la control anterior, pentru lunile septembrie - octombrie 2005 ; 109 lei  - CAS individual, pentru lunile septembrie , octombrie 2005. La aceste sume se vor percepe dobanzile si penalitatile legale calculate de la data scadentei lor si pana la stingerea datoriei prin plata, aceasta ca si o reparatie integrala a prejudiciului determinat de neplata lor in termenul legal prevazut de legislatia fiscala.
    In privinta celorlalte pretentii banesti, instanta se va pronunta in sensul respingerii lor, intrucat neexistand vinovatia inculpatei pentru faptele care au condus la acest prejudiciu nu opereaza nici raspunderea ei sub aspectul raspunderii civile.
    Consecinta a condamnarii, inculpata va fi obligata in temeiul art. 191 C.pr.penala sa plateasca statului, cheltuielile judiciare avansate de stat in suma de 800 lei.