Legea nr. 10/2001. Calitatea procesual pasiva a Statului Roman in procedura judiciara desfasurata conform Legii nr. 10/2001. Lipsa dovezii ca Fondul Proprietatea functioneaza de o maniera corespunzatoare pentru a asigura despagubirea reclamantului in...

Se impune a fi subliniata hotararea Curtii Europene, in sensul ca, atunci cand principiul de restituire a proprietatilor confiscate in mod abuziv a fost deja adoptat de catre un stat, incertitudinea cu privire la punerea in practica a acestui principiu, indiferent daca este legislativa, administrativa sau legata de practicile aplicate de autoritati, este in masura sa genereze, atunci cand persista in timp si in absenta unei reactii coerente si rapide a statului, o neindeplinire din partea acestuia din urma a obligatiei sale de a asigura beneficierea efectiva de dreptul de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 (hot. Broniowschi impotriva Poloniei (GC) nr. 31443/96, CEDO 2004-v; Paduraru impotriva Romaniei, nr. 63252/2000, pct. 92 si 112, dec.2005).

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.6072/118/2007 reclamantii C.R.N. si I.M. au chemat in judecata pe paratii Primarul Municipiului Constanta, Municipiul Constanta, Consiliul Local Constanta si Primaria Constanta, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa oblige paratul la restituirea in natura a imobilului-teren in suprafata de 1044 mp situat in Constanta, Bdul T., sau la acordarea in compensare a unui teren echivalent din punct de vedere edilitar, urbanistic si functional.
In subsidiar, reclamantii au solicitat ca in situatia imposibilitatii restituirii imobilului in natura sau prin echivalent, sa fie obligati paratii la emiterea deciziei privind propunerea de despagubiri pentru imobilul respectiv.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca sunt unicii mostenitori ai celor doi fosti proprietari ai imobilului - C.N. si C.M., dreptul de proprietate fiind dobandit de acestia prin actul de vanzare-cumparare transcris sub nr. 3703/13.12.1946 la Grefa Tribunalului Constanta.
In ce priveste modalitatea preluarii imobilului de catre stat, s-a sustinut ca este una abuziva, realizata in baza Decretului nr. 83/1949, de completare a unor dispozitii din Legea 187/1949a reformei agrare.
Reclamantii au mai invederat ca in baza Legii 10/2001 au notificat Primaria Municipiului Constanta pentru restituirea imobilului, insa nu au primit nici o solutionare pana la momentul sesizarii instantei.
In dovedirea cererii, reclamantii au depus la dosar inscrisuri:act de vanzare-cumparare autentificat sub nr.53264/27.11.1946,jurnal nr. 15866/27.09.1945 al Tribunalului Ilfov, proces - verbal de impunere din 07.01.1946, adresa nr. 3198/28.06.2993 emisa de S.C. P. S.A., adresa nr. 5574/21.04.1994 emisa de Consiliul Local Constanta, acte de stare civila, notificare inregistrata sub nr. 811/10.08.2001 la B.E.J. M.A. Totodata, reclamantii au solicitat efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, pentru identificarea terenului, evaluarea acestuia, stabilirea regimului juridic si a gradului de ocupare, proba ce a fost incuviintata si administrata de instanta.
In aparare, paratii nu au formulat intampinare, depunand la dosar relatii referitoare la situatia juridica a imobilului, precum si documentatia aferenta notificarii formulate de catre reclamanti si inregistrata de unitatea detinatoare sub nr. 2809/15.03.2001.
Prin precizari scrise depuse la dosar la termenul din 16.05.2008 reclamantii au solicitat introducerea in cauza, in calitate de parat a Statului Roman prin Ministerul Economiei si  Finantelor si obligarea acestuia la plata valorii de piata a terenului, astfel cum a fost stabilita prin raportul de expertiza.
Reclamantii au sustinut ca obligarea Statului Roman are un caracter subsidiar, pentru situatia imposibilitatii de restituire in natura sau prin compensare cu un alt teren a imobilului ce face obiectul actiunii. A fost invocata in acest sens practica CEDO care a statuat ca hotararile judecatoresti de acordare a despagubirilor prin actiuni la Fondul Proprietatea constituie o incalcare a art.1 din primul Protocol Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In sustinerea acestei modificari a actiunii, reclamantii au depus la dosar practica judiciara si practica CEDO.
In aparare, paratul Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesual pasive, invederand ca in temeiul art.25 din Decretul nr. 31/1954, art.138 alin.2 lit. f-h din Legea 215/2001 si art.136 alin.2 din Constitutie poate sta in judecata in calitate de parat doar in litigiile al caror obiect il formeaza bunurile din domeniul public de interes national.
Totodata, Legea 10/2001 prevede doar doua situatii in care Ministerul Economiei si Finantelor poate fi chemat in judecata in nume propriu sau ca reprezentant al statului, iar aceste cazuri expres nu se regasesc in speta de fata.
Pe fondul cererii, s-a solicitat prin intampinare ca instanta sa oblige paratul Primarul Municipiului Constanta sa emita o decizie motivata cu propunere de despagubiri  conform Titlului VII din Legea 247/2005.
La termenul din 20.03.2009 instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei Primaria Municipiului Constanta.
Prin sentinta civila nr. 448/3.04.2009 Tribunalul Constanta a admis  exceptia lipsei capacitati procesuale de folosinta a paratei Primaria Constanta, cu consecinta respingerii actiunii in contradictoriu cu parata Primaria Constanta ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara capacitate procesuala de folosinta. Admite exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor si s-a respins actiunea formulata in contradictoriu cu acest parat, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Prin aceeasi sentinta s-a respins ca nefondata actiunea reclamantilor in contradictoriu cu paratii Municipiul Constanta si Consiliul Local Constanta si a fost admisa actiunea in contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului Constanta.
A fost obligat paratul Primarul Municipiului Constanta sa propuna acordarea de despagubiri reclamantilor, in conditiile Titlului VII din Legea 247/2005, pentru imobilul situat in Constanta, bdul. T., compus din teren in suprafata de 1044 mp.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut, in esenta, ca reclamantii s-au legitimat ca succesori ai defunctilor C.N. si C.M., proprietari ai terenului in suprafata de 1044 mp, bun preluat de stat in mod abuziv in baza Decretului nr. 83/1949 de completare a unor dispozitii din Legea reformei agrare nr. 187/1945. S-a mai retinut ca procedura reglementata de Legea nr. 10/2001 este pe deplin aplicabila in cauza, acest act normativ constituind norma generala in materia retrocedarilor imobilelor preluate de stat in perioada 06.03.2945-22.12.2989, iar reclamantii au calitatea de persoane indreptatite la masuri reparatorii, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001.
In ceea ce priveste masurile reparatorii de care pot beneficia reclamantii, prima instanta a retinut ca terenul nu poate fi restituit in natura, situatie in care reclamantii sunt indreptatiti la despagubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Referitor la calitatea procesuala pasiva a Statului Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, instanta a retinut ca Legea nr. 10/2001 reglementeaza numai doua situatii in care Statul prin Ministerul Finantelor Publice poate fi chemat in judecata in cadrul acestei proceduri, iar in speta nu este intalnita niciuna dintre cele doua situatii.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel reclamantii si paratul Primarul Municipiului Constanta.
I. Apelantii reclamanti au criticat legalitatea si temeinicia hotararii Tribunalului Constanta sub aspectul solutionarii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman, apreciind ca Statul Roman are calitate procesuala pasiva si trebuie sa raspunda in solidar cu ceilalti paratii la plata despagubirilor stabilite prin expertiza de evaluare  a terenului ce nu poate fi restituit in natura.
Au mai sustinut apelantii reclamanti ca Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice poate sa fie obligat direct la plata despagubirilor aferente valorii de circulatie a imobilului ce nu poate fi restituit in natura in conditiile in care mecanismul intrevazut de legiuitor pentru acordarea despagubirilor este un esec, iar Curtea Europeana, in jurisprudenta sa a retinut in mod constant ca Fondul Proprietatea nu functioneaza in prezent intr-un mod susceptibil de a conduce la acordarea efectiva a unei despagubiri reclamantilor, iar in aceasta situatie persoana indreptatita sufera de o lipsa totala a despagubirii ceea ce constituie o sarcina disproportionata si incompatibila cu dreptul garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
II. La randul lor, paratii Primarul Municipiului Constanta, Consiliul Local Constanta, Municipiul Constanta si Primaria Municipiului Constanta au criticat legalitatea si temeinicia hotararii Tribunalului Constanta sub aspectul solutionarii exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a Statului Roman, solicitand obligarea acestui parat la plata despagubirilor solicitate de reclamanti, cu obligarea acestui parat  la plata cheltuielilor de judecata.
Apelantii parati au sustinut ca prima instanta a stabilit in mod gresit ca paratul Statului Roman nu are calitate procesuala pasiva in cererea de obligare a acestuia la plata despagubirilor la care reclamantii sunt indreptatiti pentru terenul preluat abuziv si care nu poate fi restituit in natura, in conditiile in care ineficacitatea mecanismului de reparatie stabilit prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a dovedit, iar Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in mod constant in jurisprudenta sa ca Fondul Proprietatea nu functioneaza in prezent intr-un mod susceptibil de a conduce la acordarea efectiva a despagubirilor, iar judecatorul national este primul judecator al Conventiei Europene avand posibilitatea de a inlatura normele din legislatia interna care sunt ineficiente sau contrare normelor Conventiei.
Legiuitorul a acordat efect devolutiv apelului, insa acesta a fost limitat prin doua adagii elocvente: tantum devolutum appellatum si tantum devolutum quantum indicatum. Prima regula restrictiva exprima ideea ca instanta ierarhic superioara este limitata sa cerceteze cauza numai cu referire la motivele indicate in cererea de apel, iar a doua regula restrictiva exprima ideea ca efectele apelului nu se pot rasfrange decat numai asupra a ceea ce s-a judecat de catre prima instanta.
Analizand legalitatea ti temeinicia  hotararii apelate in raport cu criticile tuturor apelantilor si avandu-se in vedere limitele apelului, Curtea constata urmatoarele:
Criticile ce vizeaza modalitatea de solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a Statului Roman in raport de actiunea subsidiara se retine a fi fondate si urmeaza a fi admise pentru urmatoarele considerente:
Reclamantii C.R.N. si I.M. au deschis procedura administrativa reglementata de Legea nr. 10/2001 prin notificarile formulate in anul 2001, solicitarea lor de a li se restitui in natura terenul in suprafata de 1044 mp situat in Constanta, bdul. T. (fost C.), nefiind analizata de unitatea notificata pana la data sesizarii instantei de judecata - 26 iunie 2007.
Constatand refuzul nejustificat al unitatii administrativ-teritoriale - detinatoarea bunului notificat - de a solutiona in termenul legal notificarea, reclamantii s-au adresat instantei de judecata pentru ca aceasta sa se pronunte cu privire la temeinicia pretentiilor lor - restituirea in natura a terenului preluat abuziv sau acordarea in compensare a unei teren echivalent din punct de vedere edilitar, urbanistic si functional.
Ulterior - dupa stabilirea imposibilitatii restituirii in natura a terenului notificat, cat si aceea de a se atribui reclamantilor in compensare un alt teren echivalent din punct de vedere edilitar cu cel preluat in mod abuziv, reclamantii si-au completat actiunea cu o noua cerere, solicitand ca in ipoteza in care instanta va statua asupra dreptului reclamantilor de a primi despagubiri pentru terenul expropriat, plata acestor despagubiri sa fie realizata de Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, ce urmeaza a fi obligat in mod direct prin hotarare judecatoreasca, in conditiile in care Fondul Proprietatea  nu este functional, iar regimul de calculare si de plata a indemnizatiilor reglementat in prezent prin Legea nr. 247/2005 nu este eficace si util.
In speta se retine ca prima instanta, prin sentinta civila nr. 448/3.04.2009 a statuat cu privire la calitatea reclamantilor de persoane indreptatite sa beneficieze de masuri reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001, cat si cu privire la imposibilitatea restituirii in natura a terenului notificat, bunul fiind afectat integral de constructia Salii Sporturilor - imobil aflat in domeniul public al statului conform  H.G. nr. 1705/29.11.2006. Aceste dezlegari ale instantei de  fond nu au facut obiectul criticilor partilor in apel, situatie in care se impun cu autoritate de lucru judecat fara a mai putea fi repuse in discutie cu ocazia solutionarii apelurilor de fata, dreptul reclamantilor la despagubiri banesti pentru terenul preluat prin Decretul nr. 83/1949 fiind recunoscut in mod definitiv.
 Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, notiunea de "bun" in sensul art. 1 din Protocolul 1 la Conventia europeana a drepturilor omului poate desemna atat "bunuri actuale", cat si valori patrimoniale, inclusiv, in anumite situatii bine definite, creante al caror titular demonstreaza ca au un temei suficient in legislatia nationala si in temeiul carora reclamantul poate pretinde ca are cel putin o "speranta legitima", de a redobandi efectiv dreptul de proprietate (Cauza Viasu c. Romania, hotararea din 9 decembrie 2008).
           Curtea Europeana a mai afirmat ca, atunci cand un stat contractant, dupa ratificarea conventiei, inclusiv a Protocolului nr. 1, adopta o legislatie care prevede restituirea totala sau partiala a bunurilor confiscate in temeiul unui regim anterior, o asemenea legislatie poate fi considerata ca generand un nou drept de proprietate protejat prin articolul 1 din Protocolul nr. 1 in cazul persoanelor care indeplinesc conditiile de restituire. Acelasi principiu se poate aplica in ceea ce priveste dispozitivele de restituire sau de despagubire stabilite in temeiul unei legislatii adoptate inainte de ratificarea conventiei in cazul in care o asemenea legislatie ramane in vigoare dupa ratificarea Protocolului nr. 1 [a se vedea, printre altele, Kopecký impotriva Slovaciei (GC), nr. 44912/98, pct. 35 si 48-52, CEDO 2004-IX, Broniowski impotriva Poloniei (GC), nr. 31443/96, pct. 125, CEDO 2004-V, cauza Viasu impotriva Romaniei, cererea nr. 7595/2001, hotararea din 9.12.2008].
           In speta recunoasterea  dreptului de proprietate al  reclamantilor a fost confirmata in mod definitiv de catre o instanta judecatoreasca, fiind stabilita in mod clar in dreptul intern, dupa cum este, de asemenea, si obligatia de despagubire in cazul nerestituirii.
           In aceste imprejurari, instanta considera ca reclamantii au o "creanta patrimoniala" certa, irevocabila si exigibila, care intra sub incidenta notiunii de "bun" in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, iar nerestituirea imobilului pana in prezent, in absenta oricarei despagubiri, constituie o ingerinta in dreptul reclamantilor la respectarea bunurilor lor.
         Invocand art. 1 din Protocolul  nr. 1 la Conventie, intimatii au reclamat o ingerinta in dreptul lor de proprietate si instanta de fond, constatand ca a avut loc o asemenea ingerinta prin absenta indelungata si nejustificata intr-un termen rezonabil a oricarei despagubiri, trebuia sa analizeze cererea subsidiara a reclamantilor din perspectiva dreptului afirmat, al respectarii proprietatii si in contradictoriu cu paratul Statul Roman.
In acest context se impune a fi subliniata hotararea Curtii Europene, in sensul ca, atunci cand principiul de restituire a proprietatilor confiscate in mod abuziv a fost deja adoptat de catre un stat, incertitudinea cu privire la punerea in practica a acestui principiu, indiferent daca este legislativa, administrativa sau legata de practicile aplicate de autoritati, este in masura sa genereze, atunci cand persista in timp si in absenta unei reactii coerente si rapide a statului, o neindeplinire din partea acestuia din urma a obligatiei sale de a asigura beneficierea efectiva de dreptul de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 (hot. Broniowschi impotriva Poloniei (GC) nr. 31443/96, CEDO 2004-v; Paduraru impotriva Romaniei, nr. 63252/2000, pct. 92 si 112, dec.2005).
Prima instanta a retinut in ceea ce priveste creanta reprezentand despagubirile la care sunt indreptatiti reclamanti, ca executarea sa este reglementata de Legea 247/2005 modificata prin O.U.G. nr. 87/2007 si ca reclamantii trebuie sa astepte derularea acestei procedurii care nu prevede nici un termen pana la care Comisia Centrala trebuie sa stabileasca si sa acorde titlul de despagubire, in baza caruia se atribuie prin conversiune actiuni la Fondul Proprietatea.
Or, in speta, niciuna din datele si respectiv probele prezentate de paratii, nu conduc la concluzia ca Fondul Proprietatea functioneaza in prezent, pentru ca instanta sa considere ca dreptul reclamantilor la despagubire a devenit un drept efectiv, Curtea Europeana stabilind constant ca, desi Legea nr. 10/2001 le ofera  partilor interesate atat accesul la o procedura administrativa, cat si la o procedura contencioasa ulterioara, daca este cazul, acest acces ramane teoretic si iluzoriu, nefiind in prezent in masura sa asigure, intr-un termen rezonabil, plata unei despagubirii in favoarea persoanelor pentru care restituirea in natura nu mai este posibila (cauza Ruxandra Ionescu c. Romaniei, hot. din 12 octombrie 2006; cauza Matache s.a. contra Romaniei, hot. din 19 octombrie 2006; cauza Faimblatt c. Romaniei, hot. din  23 ianuarie 2009; cauza Viasu c. Romaniei, hot. din 9 decembrie 2008).
Mai mult, Curtea Europeana a retinut in mod explicit  ca "Numarul de cereri inaintate Curtii, de hotarari care statueaza incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 si in anumite cazuri a articolului 6 din Conventie, precum si miile de dosare de restituire trimise catre A.N.R.P. si care nu au fost tratate intr-un termen rezonabil, demonstreaza ca mecanismul ales pentru restituirea bunurilor confiscate sau nationalizate de catre stat pe parcursul perioadei comuniste nu a fost pus in aplicare in mod compatibil cu art. 1 din Protocolul nr. 1." (Cauza Viasu contra Romaniei).
Atunci cand Curtea Europeana constata o incalcare, statul parat are obligatia legala nu numai de a plati persoanei in cauza sumele alocate cu titlu de reparatie echitabila prevazuta art. 41, ci, de asemenea de a alege sub supravegherea Comitetului de Ministri, masurile generale si/sau, dupa caz individuale pe care sa le includa in ordinea sa juridica interna pentru a pune capat incalcarii constatate de Curte si pentru a anula, pe cat posibil, consecintele acestei incalcari.(hotararea din 22 iunie, cauza Braniowski contra Poloniei).
Se retine ca, in conditiile in care statul  "nu si-a indeplinit obligatia pozitiva de a reactiona la timp si cu coerenta, in ceea ce priveste problema de interes general pe care o constituie restituirea sau vanzarea imobilelor intrate in posesia sa in virtutea decretelor de nationalizare", iar mecanismul de acordare a despagubirilor prin intermediul Fondului Proprietatea nu se dovedeste ca in prezent functional, statul este raspunzator de indemnizarea reclamantilor pentru prejudiciul suferit ca urmare a exproprierii terenului proprietatea lor, in suprafata de 1044 mp (cauza Paduraru contra Romaniei, cauza Suciu Werle contra Romaniei, hot. din 13 decembrie 2007).
A pretinde reclamantilor sa astepte derularea unor proceduri, conform Legii nr. 247/2005, afectate puternic de incertitudine in privinta duratei, si a finalitatii, asupra carora reclamantii nu pot avea niciun control, dupa ce autoritatile au lasat sa treaca 8 ani fara a adopta masuri concrete in vederea platii despagubirilor la care sunt indreptatite in schimbul terenului preluat abuziv, inseamna a impune reclamantilor o sarcina disproportionata si excesiva, care incalca echilibrul just intre cerintele interesului general al comunitatii si imperativele apararii dreptului la respectarea bunurilor reclamantilor si care este incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
Prin urmare, chiar daca Legea nr. 10/2001 nu prevede in mod expres obligatia Statului Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, de a acorda despagubiri persoanelor indreptatite, in conditiile in care nu s-au produs probatorii din care sa rezulte ca Fondul Proprietatea functioneaza in prezent de o maniera corespunzatoare pentru a asigura despagubirea reclamantilor intr-un termen rezonabil si in mod efectiv si fata de jurisprudenta CEDO (obligatorie pentru instantele nationale), in sensul ca statul trebuie sa garanteze realizarea efectiva si rapida a dreptului la restituire, fie ca este vorba de o restituire in natura, fie ca este vorba de acordarea de despagubiri, conformandu-se principiului preeminentei dreptului si legalitatii protectiei drepturilor patrimoniale enuntate in art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, tinandu-se cont si de principiile afirmate de catre jurisprudenta Curtii in materia acordarii de despagubiri, instanta de apel constata ca Statul Roman are calitate procesual pasiva in cererea subsidiara promovata de reclamanti, prin care se solicita plata echivalentului banesc al terenului care nu poate fi restituit in natura si pentru care, desi s-a statuat dreptul reclamantilor la despagubiri, acestia nu au primit efectiv masuri reparatorii stabilite conform Legii nr. 10/2001. In acelasi sens s-a pronuntat si I.C.C.J. intr-o decizie de speta recenta (Decizia nr. 8066/12 decembrie 2008).
Fata de considerentele expuse in baza art. 297 alin. (1) din Codul de procedura civila, urmeaza a fi admise apelurile declarate impotriva sentintei civile nr. 448/03.04.2009 a Tribunalului Constanta.
Desfiinteaza in parte sentinta apelata si trimite cauza Tribunalului Constanta pentru solutionarea cererii subsidiare in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
Cu ocazia rejudecarii cererii instanta de fond va analiza si celelalte apararii invocate de parti si care vizeaza fondul litigiului.
Dosar nr. 6072/118/2007