Actiune pauliana. Conditii de admisibilitate. Proba relei credinte a partilor contractante.

Actiune pauliana. Conditii de admisibilitate. Proba relei credinte a partilor contractante.

Instrainarea de catre debitor in favoarea fiicei sale a bunului imobil susceptibil a fi urmarit silit. Aprecierea intentiei de a frauda interesele creditorului

Prin sentinta civila nr. 3052 din 15 noiembrie 2007 a Judecatoriei Roman a fost admisa actiunea civila revocatorie formulata de reclamantele A.A. si C.M.E. impotriva paratilor A.N., A.V. si A.C.N., constatandu-se nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat prin incheierea nr. 368 din 26 ianuarie 2005 a Biroului Notarului Public Tudor Sorin din mun. Roman si dispunandu-se repunerea partilor in situatia anterioara incheierii acestuia.
In motivarea actiunii reclamantele au aratat ca la data de 1 august 2004 au fost victimele unui accident de circulatie produs din culpa de paratul A.N., in urma acestuia A.A. ramanand cu o infirmitate fizica permanenta cu incadrare in gradul II de invaliditate, iar C.M.E. cu complicatii post-traumatice si cu capacitatea de munca pierduta in totalitate. Prin sentinta penala nr. 175 din 6 martie 2006 a Judecatoriei Roman, definitiva prin decizia penala nr. 778 din 6 noiembrie 2006 a Curtii de Apel Bacau, paratul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii, fiind obligat la plata despagubirilor catre reclamante, respectiv: 30.000 RON catre A.A. si despagubiri periodice de 50 RON lunar de la data de 1 august 2004 pana la insanatosire; 40.000 RON catre C.M.E. si despagubiri periodice de 100 RON lunar de la data de 1 august 2004 pana la insanatosire. Reclamantele au precizat ca au procedat la punerea in executare a hotararii, ocazie cu care au constatat ca paratul figureaza in evidente doar cu un autoturism DACIA 1300, apartamentul unde locuieste fiind instrainat la data de 26 ianuarie 2005. Reclamantele au apreciat ca in mod viclean paratul si-a instrainat apartamentul, contractul fiind incheiat cu fiica sa A.C.N., exclusiv in frauda intereselor lor.
Paratul A.N. s-a aparat prin intampinare, sustinand ca nu sunt indeplinite conditiile de exercitiu pentru promovarea actiunii revocatorii, conform art. 975 Cod civil. In speta, actul atacat trebuie sa mareasca starea de insolvabilitate sau sa determine insolvabilitatea debitorului, or, in speta, paratul realizeaza venituri lunare din pensie, din aceasta putandu-se efectua retineri periodice. De asemenea, este necesar ca debitorul sa fi avut cunostinta de rezultatul pagubitor al gestului sau, paratul negand ca ar fi actionat in scopul producerii unui astfel de rezultat, ci a instrainat apartamentul tocmai pentru a obtine sumele de bani necesare pentru plata despagubirilor. Paratul a mai aratat ca pentru admiterea actiunii pauliene este necesar ca creanta certa, lichida si exigibila sa fie anterioara actului atacat. Evenimentul rutier s-a petrecut la data de 1 august 2004, iar in cursul urmaririi penale, constatand ca partile civile solicita despagubiri consistente, paratul a fost nevoit sa-si vanda apartamentul, suma de 30.000 RON fiind afectata platii despagubirilor. Paratul a mai precizat ca prin sentinta penala a fost obligat la plata unor sume suplimentare cu titlul de despagubiri civile, acestea fiind, insa, exigibile la data ramanerii definitive a hotararii. Tertul dobanditor nu a fost complice la frauda, iar contractul nu a fost facut de coniventa intrucat pretul a fost achitat.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut ca la data de 1 august 2004, conducand autoturismul inmatriculat sub nr. NT 05 JUK, paratul A.N. a cauzat un accident rutier pe raza com. Poienari, jud. Neamt, in urma caruia a rezultat decesul victimei C.E. si vatamarea corporala grava a numitilor G.C., A.A. si C.M.E. Datorita importantei leziunilor suferite, reclamanta A.A. a ramas cu o infirmitate fizica permanenta, fiind imobilizata la pat si incadrata in gradul II de invaliditate. Minora C.M.E., in varsta de 7 ani la momentul accidentului, a ramas cu complicatii post-traumatice (epilepsie Grand-Mall), pierzandu-si in totalitate capacitatea de munca. In cursul urmaririi penale, la datele de 10 septembrie 2004 si 4 octombrie 2004, reclamantele s-au constituit parti civile impotriva autorului accidentului, iar prin rechizitoriul intocmit de Parchetul de pe langa Judecatoria Roman la data de 10 martie 2005 s-a dispus trimiterea sa in judecata pentru infractiunile de ucidere din culpa si vatamare corporala din culpa.
Prin sentinta penala nr. 175 din 6 martie 2006 a Judecatoriei Roman, astfel cum a ramas definitiva prin decizia penala nr. 16 noiembrie 2006 a Curtii de Apel Bacau, paratului A.N. i-a fost aplicata pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii. Sub aspect civil, paratul a fost obligat la plata unor daune materiale si morale in suma de 30.000 RON catre reclamanta A.A., 40.000 RON catre minora C.M.E., precum si la plata de despagubiri periodice (50 RON lunar catre prima si 100 RON lunar catre cea de-a doua) incepand cu data de 1 august 2004 si pana la insanatosire. De asemenea, paratul a fost obligat la plata unor despagubiri civile in suma de 4.000 RON catre partea vatamata G.C. si s-a luat act ca numita C.V., mostenitoarea victimei C.E., nu s-a constituit parte civila, fiind ajutata de inculpat la cheltuielile de inmormantare.
In cursul urmaririi penale, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat prin incheierea nr. 368 din data de 26 ianuarie 2005 a Biroului Notarului Public Tudor Sorin din mun. Roman, paratii A.N. si A.V. isi instraineaza imobilul pe care il detineau in devalmasie, respectiv apartamentul cu nr. 47 situat in mun. Roman, str. Tudor Vladimirescu, catre fiica lor A.C.N., contra unui pret in suma de 30.000 RON, cu privire la care s-a facut mentiunea ca a fost achitat la data autentificarii.
Cu privire la indeplinirea conditiilor de exercitiu a actiunii pauliene, revocatorii, instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 975 Cod civil creditorii pot ataca actele viclene facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor. La aceasta reglementare, pe cale jurisprudentiala si in doctrina s-a conturat o sfera mai larga de conditii de admisibilitate, respectiv cerinta ca prin actul atacat sa se fi marit sau cauzat o stare de insolvabilitate a debitorului, acesta sa fi anticipat rezultatul pagubitor al actului sau de dispozitie, dreptul de creanta al creditorului sa fie anterior actului atacat, iar tertul dobanditor sa fie complice la fraudarea intereselor creditorului.
Este cert ca, in raport cu sumele stabilite prin sentinta penala cu titlul de despagubiri in favoarea reclamantelor, cu structura si importanta valorica a bunurilor mobile ramase in patrimoniul paratului (autoturism marca DACIA 1300 si venituri lunare de circa 441 RON realizate cu titlul de pensie) si cu posibilitatile restranse de executare silita a creantelor, paratul se afla in prezent in stare de insolvabilitate. Lipsa unor bunuri urmaribile de valoare acceptabila (cel putin pana la concurenta drepturilor de creanta) pun, practic, creditoarele in imposibilitatea de a obtine executarea titlului executoriu. Starea de insolvabilitate a paratului nu a fost generata decat de instrainarea apartamentului. Chiar daca, potrivit declaratiilor partilor contractante, s-ar fi facut plata integrala a pretului si, teoretic, ar fi trebuit sa opereze o subrogatie reala prin intrarea in patrimoniul paratului a contravalorii bunului instrainat cu titlu oneros, incasarea pretului nu s-a concretizat in punerea vreunei sume de bani la dispozitia creditorilor in vederea stingerii creantelor. Cum teza probatorie a paratului a fost contradictorie (initial a sustinut ca pretul pe care l-a incasat a fost destinat platii despagubirilor, iar apoi ca din acesta s-au restituit imprumuturile contractate in vederea platii despagubirilor), iar reclamantele nu au fost despagubite nici macar partial, instanta a apreciat ca instrainarea apartamentului s-a facut exclusiv in perspectiva obligarii la plata de despagubiri prin sentinta penala si in scopul crearii unei stari de insolvabilitate. Din acest motiv, instanta a considerat ca paratul a anticipat consecintele actului de dispozitie si a urmarit aceasta finalitate.
Cu privire la anterioritatea dreptului de creanta al reclamantelor in raport cu actul a carui desfiintare se solicita, instanta a apreciat ca aceasta chestiune trebuie tratata in raport cu imprejurarile concrete ale cauzei. Este indubitabil ca inca din momentul producerii accidentului paratul a realizat, in plan subiectiv, gravitatea si intinderea culpei sale. De altfel, chiar cu ocazia audierii sale din data de 1 august 2004 paratul si-a recunoscut vinovatia in producerea accidentului rutier si a urmarilor vatamatoare ale acestuia. Ca atare, in nici un moment nu s-a pus la indoiala certitudinea obligarii sale ulterioare la plata despagubirilor civile catre victimele accidentului. In plan subiectiv paratul a avut reprezentarea calitatii sale de debitor in raport cu victimele accidentului chiar din momentul audierii sale. Nefiind contestat acest aspect, dreptul de creanta al reclamantelor (chiar daca nu se stabilise cuantumul acestuia) a luat nastere din momentul producerii accidentului. De altfel, in cazul raspunderii civile delictuale debitorul este de drept in intarziere din momentul cauzarii prejudiciului, ceea ce presupune ca dreptul de creanta ia nastere din acel moment si nu la o data ulterioara (spre exemplu la data ramanerii definitive a hotararii penale de condamnare). In consecinta, instanta apreciaza ca dreptul de creanta al reclamantelor este anterior actului atacat.
Cu privire la complicitatea la frauda a tertului dobanditor, instanta a retinut, inainte de toate, ca instrainarea s-a facut de parinti in folosul fiicei. Avand in vedere ca vanzarea survine in contextul unei urmariri penale pornite impotriva vanzatorului, in cadrul careia se formulasera deja pretentii civile consistente, tinand seama de imprejurarea ca paratul A.N. a avut la dispozitie toate imprejurarile care sa-l determine sa aprecieze, in mod obiectiv, ca obligarea sa ulterioara la plata despagubirilor civile este certa, si ca dobanditoarea a cunoscut toate aceste aspecte, instanta apreciaza ca, in mod cert, aceasta a avut reprezentarea finalitatii urmarite de debitor, respectiv crearea unei stari de insolvabilitate. Aceasta o face complice la fraudarea intereselor creditoarelor.
Referitor la apararile paratului, instanta a apreciat ca acestea sunt  intemeiate, dar numai in parte. Acesta nu a probat ca ar fi achitat reclamantelor ori creditorului G.C. vreo suma in contul celor stabilite prin hotararea de condamnare. Intr-adevar (sustinerea fiind intarita de pozitia procesuala a partilor civile C.V. si C.M.E. din cursul urmaririi penale), paratul a contribuit financiar la efortul material determinat de organizarea inmormantarii victimei C.E. si partial la cheltuielile efectuate pe durata spitalizarii minorei C.M.E. Nu s-au produs, insa, dovezi certe cu privire la cuantumul acestor sume, asa incat nu se poate aprecia consistenta acestora sau ponderea in raport cu celelalte sume la plata carora a fost obligat. In orice caz, insa, paratul nu a probat ca aceste sume ar fi fost atat de importante incat sa reclame contractarea mai multor imprumuturi si, in final, vanzarea apartamentului si restituirea imprumuturilor din pretul primit. Din acest motiv, instanta a apreciat ca aceasta pozitie a paratului a fost doar pur formala (pentru a determina aplicabilitatea circumstantei atenuante prevazute de art. 74 lit. b Cod penal si orientarea instantei penale catre masuri de individualizare executionala neprivative de liberate) si nu a urmarit satisfacerea efectiva si cat mai cuprinzatoare cu putinta a pretentiilor victimelor accidentului. Asa fiind, nu se poate retine buna credinta a paratului la instrainarea apartamentului.
Fata de toate aceste considerente, instanta a considerat ca sunt pe deplin intrunite conditiile de admisibilitate a actiunii pauliene. Ca atare, solicitarea reclamantelor  a fost admisa, constatandu-se nulitatea contractului de vanzare-cumparare cu consecinta repunerii partilor in situatia juridica anterioara incheierii acestuia.