Pretentii

ROMANIA
DOSAR NR. 3003/4/2009

TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. A 61
?edin?a publica din data de 02.02.2011
Tribunalul compus din:
PRE?EDINTE :
JUDECATOR            :        
GREFIER :


Pe rol solu?ionarea apelului civil formulat de apelantul – parat M. F.P. impotriva sentintei civile nr. 1721/25.02.2010 pronuntata de Judecatoria Sector 4 Bucuresti in dosarul nr. 3003/4/2009 in contradictoriu cu  intimatul – reclamant S. S.si intimatul – parat M. B. P. P. G., avand ca obiect pretentii.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 26.01.2011 si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta decizie, cand tribunalul avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 02.02.2011.

TRIBUNALUL

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti  la data de 19.03.2009 sub nr. unic de dosar 3003/4/2009, reclamanta S. S. a chemat in judecata pe paratii M.l B. p. P.G. si M. E. si F., solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea paratilor la restituirea pretului de piata al imobilului apartamentului nr.11, situat in B., ., suma ce urmeaza a fi stabilita ulterior, pe baza unei expertize.
In motivare, reclamanta a aratat ca a fost evinsa de proprietatea asupra apartamentului nr. 11, situat in B., . ca urmare a anularii prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila a contractului de vanzare-cumparare prin care a dobandit acest imobil de la paratul Municipiul Bucuresti.
Reclamanta a mentionat ca este indreptatita la restituirea valorii actualizate a pretului de piata a imobilului de care a fost evinsa ca urmare a desfiintarii contractului de vanzare-cumparare, in temeiul Legii nr. 1/2009 si a dispozitiilor art. 1344 C.civ. Totodata, a precizat ca nu trebuie sa se confunde obligatia de restituire a pretului, in forma actualizata a acestuia, cu obligatia suplimentara a vanzatorului, de a achita cumparatorului diferenta dintre valoarea imobilului la data evictiunii si pretul vanzarii, in forma actualizata.
Reclamanta a mai aratat ca suma pretinsa cu titlu de despagubiri urmeaza sa fie platita de catre Ministerul Economiei si Finantelor din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, conform art. 50 alin. 3 din Legea nr. 1/2009.
In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile Legii nr. 1/2009, art. 1344 C.civ., Constitutia Romaniei si Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
La data de 15.04.2009, s-a depus la dosar, prin serviciul registratura, intampinare din partea paratului M. B. p. P.G., prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata si a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesual pasive, fata de dispozitiile art. 1 pct. 5 teza I din O.U.G. nr. 184/2002, care prevad ca M.F. P. trebuie sa fie obligat la plata sumei provenita din contractul de vanzare-cumparare, deoarece aceste sume s-au varsat in conturile create special de M. F.P., precum si fata de dispozitiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, potrivit carora restituirea pretului de piata al imobilelor cumparate in baza dispozitiilor Legii nr. 112/1995, ale caror contracte de vanzare-cumparare au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti se va face de catre M. F. P., din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare.
Totodata, paratul M. B. p.P. G. a solicitat ca, in cazul in care nu s-ar admite exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, sa se dispuna chemarea in garantie a M.F.P..
Pe fond, paratul a aratat ca nu sunt intrunite cele doua conditii cumulative ale raspunderii pentru evictiune: plata pretului nefiind virata in contul M. B., ci a M. F. P., iar despagubirile nefiind indicate si timbrate.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 60 si art. 115-118 Gproc.civ.
La data de 16.04.2009, s-a depus la dosar, prin serviciul registratura, intampinare din partea paratului M. F.P., prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata si a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesual pasive, pe de-o parte datorita faptului ca nu a fost parte in actul de vanzare-cumparare desfiintat, acesta neproducandu-si efectele fata de el, iar pe de alta parte datorita faptului ca vanzatorul a fost M. B., acesta trebuind sa aiba calitate procesuala pasiva in baza dispozitiilor art. 1344 C.civ., care reglementeaza raspunderea pentru evictiune a vanzatorului.
Totodata, paratul a aratat ca nici referitor la valoarea de circulatie a imobilului nu are calitate procesuala pasiva intrucat speta de fata nu se circumscrie dispozitiilor art. 50 din Legea nr. 10/2001, reclamanta nefacand dovada unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile prin care sa se constate buna-credinta a acesteia, ci dimpotriva a fost de rea-credinta, nedepunand minime diligente anterior incheierii acestui contract.
In subsidiar, paratul a aratat ca acest capat de cerere referitor la valoarea de circulatie a imobilului este totodata si neintemeiat, nefiind indeplinite conditiile prevazute in mod cumulativ de dispozitiile art. 501 din Legea 10/2001 (aceste contracte sa fi fost incheiate cu respectarea dispozitiilor legii 112/1995 si desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile), contractul nefiind incheiat cu respectarea Legii 112/1995.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1344 Cciv. si ale Legii nr.10/2001.
La termenul de judecata din data de 10.05.2009 (fila 37), instanta a pus in discutia partilor exceptiile invocate de parati prin intampinarile depuse la dosar.
In acest sens, avand in vedere dispozitiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M.B. prin P. G., constatand ca in contractul de vanzare-cumparare invocat, calitate de vanzator are S.G A. B. S.A. si nu Primaria Municipiului Bucuresti.
Totodata, in baza acelorasi dispozitii legale, instanta a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M. F. P..
La acelasi termen de judecata, reclamanta a depus la dosar un set de inscrisuri, in copie: contract de vanzare-cumparare nr. 1449/4/1994 incheiat cu S.C. A. B.S.A. (fila 21), | sentinta civila nr.8611/19.12.2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti (filele 23-28), decizia civila nr. 546A/18.04.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - sectia a III-a civila (filele 29-36).
In acelasi timp, instanta a incuviintat pentru reclamanta proba cu inscrisuri si proba cu expertiza in specialitatea evaluarea proprietatii imobiliare, considerandu-le concludente si utile solutionarii cauzei.
La termenul de judecata din data de 17.06.20009 (fila 41), instanta a desemnat expert in specialitatea evaluarea proprietatii imobiliare pe doamna M. S..
La termenul de judecata din data de 28.10.2009 (fila 53), instanta a incuviintat cererea expertului de inlocuire in cauza, datorita problemelor acesteia de sanatate, si a numit un alt expert, in persoana doamnei O. C..
La termenul de judecata din data de 06.01.2010, instanta a luat act de faptul ca reclamanta nu are de formulat obiectiuni la raportul de expertiza efectuat in cauza. Totodata, instanta a respins obiectiunile formulate de catre paratul Ministerul Finantelor Publice (fila 86), ca neintemeiate.
La acelasi termen de judecata (fila 95), nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanta a acordat cuvantul pe fond si a retinut cauza in pronuntare.
La data de 13.01.2010, instanta, apreciind ca sunt necesare lamuriri cu privire la solutionarea cererii de chemare in garantie formulata de reclamanta impotriva M. B. p.P. G. si S. R. prin M. F. P. in dosarul nr. 34843/3/2006 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, cerere ce a fost disjunsa la data de 19.12.2007, astfel cum rezulta din dispozitivul sentintei civile nr. 8611/19.12.2007 pronuntata in dosarul mentionat, a repus cauza pe rol, acordandu-se termen la data de 17.02.2010.
La termenul de judecata din data de 17.02.2010, reclamanta a depus la dosar un certificat de grefa privind dosarul nr. 12486/302/2007, ce are ca obiect revendicare imobiliara, care a fost suspendat la data de 31.03.2008, in temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cproc.civ., o copie de pe incheierea de suspendare a judecatii in acelasi dosar, o copie de pe sentinta civila nr. 8611/19.12.2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti si copie de pe decizia civila nr. 546A/18.04.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - sectia a  III-a civila.
Prin sentinta civila nr.1721/25.02.2010, Judecatoria sectorului 4 Bucuresti a respins cererea formulata de reclamanta S. S., in contradictoriu cu paratul M.B. p. P. G., ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, a admis cererea formulata de reclamanta S. S. in contradictoriu cu paratul M. E.si F. si a obligat paratul M. E. si F. la plata catre reclamanta a sumei de 267.571 lei, reprezentand pretul de piata al imobilului apartament nr.11 situat in B.
Pentru a hotari astfel, instanta  de  fond a retinut ca reclamanta Suta Smaranda a dobandit proprietatea asupra apartamentului nr.11, ., ., B., prin contractul de vanzare-cumparare nr. 1449/4/1994 incheiat cu S.G A. „B." SA (fila 21).
Prin sentinta civila nr.8611/19.12.2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr. 34843/3/2006, ramasa definitiva prin decizia civila nr. 546A/18.04.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, si irevocabila prin decizia civila nr. 1827/11.12.2008, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru cauze cu minori si familie, pronuntata in dosarul nr. 8125/3/2008 (1622/2008), titlul reclamantei a fost „desfiintat" ca urmare a admiterii actiunii in revendicare imobiliara introdusa de fostii proprietari ai apartamentului impotriva reclamantei.
Totodata, prin hotararile judecatoresti mentionate, s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra acestui imobil si a fost anulata Decizia nr. 2030/26.10.1982 emisa de C. P. al M. B.i prin care apartamentul a fost trecut in proprietatea statului ca urmare a faptului ca fostii proprietari au plecat temporar in strainatate dar, la expirarea vizei de sedere, nu s-au mai intors. Instantele au retinut ca, in cauza respectiva, calitatea de proprietar a reclamantei S. S. se intemeiaza pe un contract de cumparare perfectat cu un nonproprietar, si aceasta, independent de buna-credinta a achizitorului.
Prin promovarea prezentei actiuni, reclamanta, in calitate de fost chirias, cumparator ulterior al spatiului locativ in baza Legii nr. 112/1995, tinde la obtinerea pretului de piata al imobilului cumparat in baza unui contract de vanzare-cumparare incheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, contract ce a fost ulterior desfiintat irevocabil prin hotarare judecatoreasca.
Instanta a retinut ca aceasta situatie de fapt se circumscrie ipotezei legale reglementate de art. 501 din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr.1/2009, potrivit caruia „proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit prin expertiza, conform standardelor internationale de evaluare".
Prin instituirea acestui raport juridic legal se deroga de la normele consacrate de Codul civil - art.1337-1341, care reprezinta dreptul comun in materia raspunderii vanzatorului pentru evictiune, legiuitorul urmarind in acest mod, sa puna la dispozitia tuturor persoanelor fizice aflate in situatia reglementata de art. 501 din Legea nr. 10/2001, posibilitatea de a dobandi valoarea de piata a imobilului si aceasta neconditionat de dovedirea indeplinirii conditiilor evictiunii.
Instanta a retinut ca aceste dispozitii ii sunt aplicabile reclamantei, aceasta fiind titulara unui contract de vanzare-cumparare care a fost desfiintat prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, legiuitorul referindu-se in cuprinsul Legii nr. 1/2009 la desfiintarea contractului de vanzare-cumparare ca urmare a unei actiuni in anulare, dar si la desfiintarea contractului ca urmare a unei actiuni in revendicare, asa cum este cazul in prezenta speta.
In acest sens, instanta a apreciaat ca art. 20 din Legea nr. 10/2001, astfel cum acesta a fost completat cu un nou alineat 21 prin Legea nr. 1/2009 si care se refera la „desfiintarea unui contract de vanzare-cumparare fie ca urmare a unei actiuni in anulare, fie ca urmare a unei actiuni in revendicare", trebuie sa se aplice pentru identitate de ratiune si persoanelor care au dreptul la despagubiri reprezentand pretul de piata al imobilelor, iar nu doar celor care au dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuinte din fondurile de locuinte gestionate de consiliile locale si/sau de Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor.
Conform art. 20 alin. 21 din Legea nr.10/2001, „in cazul in care imobilul a fost vandut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, chiriasii care au cumparat cu buna-credinta imobilele in care locuiau si ale caror contracte de vanzare-cumparare au fost desfiintate, fie ca urmare a unei actiuni in anulare, fie ca urmare a unei actiuni in revendicare, prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, au dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuinte din fondurile de locuinte gestionate de consiliile locale si/sau de Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor".
In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor la care este indreptatita reclamanta, instanta retine ca valoarea de piata a imobilului a fost stabilita prin expertiza evaluatoare proprietati imobiliare efectuata in cauza (filele 57-64). Astfel, conform concluziilor raportului de expertiza, valoarea de circulatie a imobilului situat in B.., este de 267.571 la (62.615 euro).
Totodata, conform art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 1/2009, „restituirea pretului se face de catre M. E. si F. din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare".
Prin urmare, instanta a retinut ca legitimarea procesuala pasiva in cazul actiunilor avand acest obiect apartine in exclusivitate M. E.si F., fiind reglementat prin aceste dispozitii legale un raport juridic special intre aceasta autoritate a Statului si persoanele fizice ale caror titluri au fost astfel desfiintate.
In consecinta, aplicand dispozitiile legale expuse mai sus la situatia de fapt anterior retinuta, instanta constata ca obligatia de plata a despagubirilor revine paratului M. E. si F., instanta urmand a-1 obliga pe acesta la plata catre reclamanta a sumei de 267.571 lei, reprezentand pretul de piata al imobilului apartament nr. 11 situat in B.. .
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul M. E. si F., criticand solutia instantei de fond, pentru nelegalitate si netemeinicie, cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalul Bucuresti,  sectia a IV-a Civila, sub nr.3003/4/2009, la data  de 04.06.2010.
In dezvoltarea motivelor de apel a aratat ca hotararea  pronuntata  de  Judecatoria  Sector 4  este   netemeinica  si nelegala avand in vedere urmatoarele considerente:
In primul rand,  a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice .
Sa se observe ca M. F. P. nu a fost parte la incheierea contractului de vanzare cumparare, or, potrivit principiului relativitatii efectelor contractului, acesta produce efecte numai intre partile contractante, neputand nici profita si nici dauna unui tert.
Or, M. F. P., nefiind parte la incheierea contractului dintre P. M. B.si reclamanta este tert fata de acest contract.
Mai mult decat atat, institutia S. R. prin M. F. P. nu este una si aceeasi cu cea a M. F.P. si nici nu ar putea fi vreodata confundate
Prin urmare, M. B. are calitate procesuala pasiva in cauza dedusa judecatii, aceasta avand calitatea de vanzator la incheierea contractului de vanzare-cumparare cu reclamantele.
In conformitate cu dispozitiile art. 1337 din Codul civil, consideram ca ar trebui sa se instituie raspunderea vanzatorului pentru evictiune totala sau partiala prin fapta unui tert.
Aceasta dispozitie de drept comun, nu poate fi inlaturata prin nici o dispozitie speciala contrara, fiind asadar pe deplin aplicabila intre partile din prezentul litigiu.
Deposedarea cumparatorilor de apartamentul ce face obiectul prezentului litigiu, in urma admiterii actiunii in revendicare, intruneste conditiile unei tulburari de drept prin fapta unui tert.
Aceasta tulburarea de drept, este de natura sa angajeze raspunderea contractuala pentru evictiune totala a vanzatorului, respectiv P. M. B., fata de pretentiile privind plata pretului.
Nicidecum, nu poate fi antrenata raspunderea M. F.P., avand in vedere ca in prezenta actiune nu exista culpa acestei institutii.
Astfel, in aceasta actiune prin care se solicita valoarea de circulatie a imobilului nu aveau calitate procesuala pasiva intrucat potrivit dispozitiilor art. 50 din Legea 10/2001:
"(21) Cererile sau actiunile in justitie avand ca obiect restituirea pretului de piata al imobilelor, privind contractele de vanzare-cumparare incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, care au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.
(3) „restituirea pretului prevazut  la alin.(2) si (21) se face de catre  M. E. si F. din fondul extrabugetar constituit in temeiul art.13 alin.6 din  Legea nr.112/1995, cu modificarile ulterioare.”
Analizand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate, tribunalul retine urmatoarele:
Criticile nu au fost structurate in motive de apel.
Apelantul-parat a criticat hotararea ca fiind netemeinica si nelegala  intrucat paratul nu are calitate procesuala pasiva, in raport de dispozitiile speciale, respectiv Legea nr. 10/2001 si Legea nr. 1/2009.
Criticile se circumscriu motivelor de modificare a hotararii prevazute de art. 304 pct. 9 c.proc.civ., urmand a fi analizate si in lumina dispozitiilor art. 3041 C.proc.civ., hotararea nefiind susceptibila de apel si vor fi respinse ca nefondate.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantii au solicitat obligarea paratilor M. B.– prin P. G.si M. E. si F. la restituirea pretului de piata a imobilului apartament nr. 11, situat in B.
Potrivit art. 50 alin. 3 din legea nr. 10/2001 republicata, obligatia restituirii pretului revine M. F. P..
De asemenea, potrivit art. 501 alin. 1 din legea nr. 10/2001, numai: „(1) Proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea.
 Asadar, in ambele ipoteze prevazute de lege, obligatia restituirii pretului revine tot recurentului Ministerul Economiei si Finantelor, motiv pentru care tribunalul va respinge ca nefondate criticile privind nelegala respingere de catre instanta de fond a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a acestuia.
Nefondate sunt si criticile care privesc fondul cauzei si in care recurentul-parat a sustinut ca raspunderea apartine vanzatorului potrivit art. 1337C.civ., pentru evictiune ca urmare a unei tulburari de drept produsa prin fapta tertului.
Apartamentul in litigiu a constituit proprietatea reclamantei S. S., care a dobandit proprietatea prin contractul de vanzare-cumparare nr. 1449/4/1994 incheiat cu S.G A. „B." SA in baza Legii nr. 112/1995.
Reclamanta a pierdut dreptul asupra apartamentului ca urmare a admiterii actiunii in revendicare formulata de fostii proprietari, respectiv  prin sentinta civila nr.8611/19.12.2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr. 34843/3/2006, ramasa definitiva prin decizia civila nr. 546A/18.04.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, si irevocabila prin decizia civila nr. 1827/11.12.2008, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru cauze cu minori si familie, pronuntata in dosarul nr. 8125/3/2008 (1622/2008).
Ori, din considerentele hotararilor judecatoresti, rezulta ca prezumtia bunei-credinte a reclamantei la cumpararea bunului imobil, incheiat in baza Legii nr. 112/1995, si instituita de dispozitiile art. 1899 alin. 2 C.civ. nu a fost rasturnata prin probatoriul administrat in aceste litigii si nici in prezentul.
Ca o consecinta, in cauza devin incidente dispozitiile art.  501 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, intrucat reclamanta indeplineste conditia instituita de acest text de lege si anume sa fi fost de buna-credinta la incheierea contractului de vanzare-cumparare in baza Legii nr. 112/1995.
Asa fiind, in mod judicios instanta de fond a admis actiunea si a acordat dreptul reclamantei la o reparatie integrala a prejudiciului produs acesteia ca urmare a pierderii dreptului de proprietate si a obligat la plata acesteia persoana indicata de dispozitiile legale, respectiv de art.  501 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, care este M. E. si F. .
Tribunalul retine si jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului cand s-a constatat si incalcarea art.1 din Protocolul nr.1 a Conventiei, respectiv Cauza Raicu impotriva Romaniei.
Din motivarea acestei hotarari, rezulta ca s-a reiterat principiul unui just echilibru intre cerintele de interes general ale comunitatii si imperativele de salvgardare ale drepturilor fundamentale ale persoanei, Curtea reafirmand totodata ca acest echilibru este, ca regula generala, atins atunci cand compensatia platita persoanei private de proprietate este in mod rezonabil corelata cu valoarea pecuniara a bunului. Se observa ca in cadrul aceleiasi decizii s-a analizat de catre Curte daca privarea chiriasului-cumparator de catre bunul sau a raspuns criteriului de proportionalitate, retinandu-se ca nu este suficienta posibilitatea legala a acestuia de a formula o actiune in restituirea pretului actualizat, ci legislatia ar trebui sa acorde dreptul persoanelor care si-au dobandit bunurile cu buna-credinta la o compensatie reprezentand diferenta dintre pretul actualizat si valoarea bunului. Prin urmare, instanta retine, prin prisma acestor considerente ale Curtii, ca s-a avut in vedere in principal lipsa unor prevederi legislative speciale care sa acorde despagubiri la valoarea de circulatie a imobilului, dar numai in situatia speciala a chiriasilor cumparatori de buna-credinta (Cauza Raicu impotriva Romaniei).
Pentru aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 296 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul, cu consecinta mentinerii ca legala si temeinica a hotararii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge apelul formulat  de apelantul parat M. E. SI F., cu sediul in B.. si cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura in B.. impotriva  sentintei civile nr.1721/25.02.2010 pronuntata de Judecatoria sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr.3003/4/2009, in contradictoriu cu intimata reclamanta S. S., cu domiciliul ales in localitatea C., si la Cabinet Avocat „S.D.c.", cu sediul in B. si cu paratul M. B.p.P. G., cu sediul actual in B.ca nefondat.
Cu drept de recurs in 15  zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta  publica, azi, 02.02.2011.

Presedinte                Judecator              
.



Grefier
.










.