Confirmare plan reorganizare

Dosar nr.30334/3/2009/a1

SENTINTA COMERCIALA nr.5507
Sedinta publica de la 19.07.2011
Tribunalul constituit din:
PRESEDINTE: CMECIU STEFAN CIPRIAN
GREFIER: MOROSAN MARIA

Pe rol solutionarea cauzei comerciale privind pe debitorul FID intemeiata pe dispozitiile Legii nr.85/2006.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 05.07.2011, fiind consemnate in incheierea de la acea data, care face parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera a amanat pronuntarea la data de 12.07.2011 si ulterior, la data de 19.07.2011, cand a hotarat urmatoarele:

TRIBUNALUL

Deliberand asupra cererii de fata constata urmatoarele:
1) Prin cererea formulata la termenul de judecata din data de 05.07.2011 debitorul FID prin administratorul special DS si creditorii CL, DVM si DS au solicitat confirmarea planului de reorganizare propus de debitor.
In drept, s-au invocat dispozitiile art.101 si urm. din Legea nr.85/2006.

2) Prin cererile formulate la termenul de judecata din data de 05.07.2011 creditorul ABR si administratorul judiciar FI au solicitat infirmarea planului de reorganizare propus de debitor si trecerea la faliment in procedura generala a debitorului FID.
In drept s-au invocat dispozitiile art.95, art.101 si art.102 din Legea nr.85/2006.

Analizand actele dosarului, instanta constata urmatoarele :
Prin Incheierea de sedinta din camera de consiliu de la data de 16.10.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009, s-a admis cererea debitorului FID, s-a deschis procedura generala  impotriva debitorului, fiind desemnat administrator judiciar.
Prin Incheierea de sedinta din data de 04.06.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009 in baza art.98 al.3 din Legea nr.85/2006 s-a admis planul de reorganizare al debitorului FID, conform art.99 al1 din lege s-a dispus administratorului judiciar convocarea Adunarii generale a creditorilor si a debitorului intr-un termen cuprins intre 20 si 25 de zile, potrivit art.99 al.2 din lege s-a dispus administratorului judiciar, in termen de 5 zile de la admitere, publicarea unui anunt referitor la propunerea planului in Buletinul procedurilor de insolventa, cu indicarea celui care l-a propus, a datei cand se va vota cu privire la plan si a faptului ca este admisibila votarea prin corespondenta, precum si a datei de confirmare a planului 09.07.2010, 09,00.
Prin Sentinta comerciala nr.5732/23.09.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009 s-a respins ca neintemeiata contestatia, astfel cum a fost precizata, formulata de catre creditorul ABR avand ca obiect nelegala convocare a adunarii creditorilor din 25.06.2010 si a lipsei publicarii anuntului prevazut de art.99 al.2 din Legea nr.85/2006.
Prin Sentinta comerciala nr.8209/17.12.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009 s-a confirmat planul de reorganizare al societatii debitoare FID.

Prin Decizia comerciala nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009 s-au admis recursurile formulate de creditorul ABR impotriva Incheierii de sedinta din data de 04.06.2010 si Sentintei comerciale nr nr.5732/23.09.2010 pronuntate de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009, s-au casat incheierea si sentinta recurate si s-a trimis cauza judecatorului – sindic in vederea continuarii procedurii insolventei (f.2-9 vol.1).

La termenul de judecata din data de 05.07.2011 creditorul ABR a depus la dosar certificat de grefa din care rezulta ca prin Decizia comerciala nr.1142/23.06.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala in dosarul nr.1509/2/2011 s-a admis recursul declarat impotriva Sentintei comerciale nr.8209/17.12.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala, s-a modificat in tot sentinta atacata in sensul ca s-a respins cererea de confirmare a planului de reorganizare (f.66 vol.2).

Prin Incheierea de sedinta din camera de consiliu de la data de 28.02.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009 s-a admis cererea de abtinere formulata de dna.judecator SO de la judecarea aspectelor ce vizeaza verificarea legalitatii planului de reorganizare propus pentru activitatea societatii debitoare FID, s-au mentinut actele indeplinite in cauza, s-a dispus trimiterea dosarului la Serviciul Registratura in vederea repartizarii aleatorii si s-a respins ca ramasa fara obiect cererea de recuzare formulata de creditorul ABR cu privire la aspectele de legalitate a aceluiasi plan de reorganizare (f.10-13 vol.1).

In urma admiterii cererii de abtinere pe rolul Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala s-a format dosarul nr.30334/3/2009/a1.

I. Pe confirmarea planului de reorganizare,
Din considerentele Deciziei comerciale nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009 rezulta ca instanta de recurs a stabilit ca procedura insolventei sa fie reluata de la etapa definitivarii tabelului de creante si a inlocuirii administratorului judiciar (f.8 vol.1).

Din actele dosarul rezulta ca la data de 15.02.2011 a fost afisat tabelul definitiv de creante (f.329-332 vol.1).
La solicitarea instantei, la data de 02.06.2011, administratorul judiciar a depus la dosar o copie a planului de reorganizare depus de debitorul FID in dosarul nr.30334/3/2009 si tabelul definitiv de creante intocmit in acelasi dosar (f.220-332 vol.1).
Tribunalul constata ca singurul plan de reorganizare a fost propus de catre societatea debitoare si este cel depus la data de 15.02.2010 in dosarul nr.30334/3/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala.
La data de 10.06.2011, administratorul special al societatii debitoare a depus prin Serviciul Registratura, o erata prin care a indreptat o eroare materiala strecurata in planul de reorganizare (f.333-339 vol.1).


Administratorul judiciar a publicat un anunt cu privire la depunerea planului de reorganizare si a convocat adunarea creditorilor pentru data de 14.06.2011, avand ca ordine de zi supunerea la vot a planului de reorganizare propus de debitor, anuntul fiind publicat in BPI nr.6078/24.05.2011, iar in BPI nr.6546/03.06.2011 o fost publicata o erata cu privire la convocare (f.96-101 vol.2).
Totodata, in BPI nr.6806/10.06.2011 a fost publicata erata prin care administratorul special al societatii debitoare a indreptat o eroare materiala strecurata in planul de reorganizare (f.107-109 vol.2).

In drept, potrivit art.101 al.1 din Legea nr.85/2006, planul va fi confirmat daca vor fi indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
A. cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creante mentionate in programul de plati, dintre cele mentionate la art. 100 alin. (3), accepta sau sunt socotite ca accepta planul, cu conditia ca minimum una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul;
B. in cazul in care sunt doar doua categorii, planul se considera acceptat in cazul in care categoria cu valoarea totala cea mai mare a creantelor a acceptat planul;
C. fiecare categorie defavorizata de creante care a respins planul va fi supusa unui tratament corect si echitabil prin plan;
D. vor fi considerate creante nedefavorizate si vor fi considerate ca au acceptat planul creantele ce se vor achita integral in termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori in conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezulta;
E. planul respecta prevederile art.95.
(2) Tratament corect si echitabil exista atunci cand sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:    a) nici una dintre categoriile care resping planul si nici o creanta care respinge planul nu primesc mai putin decat ar fi primit in cazul falimentului;
  b) nici o categorie sau nici o creanta apartinand unei categorii nu primeste mai mult decat valoarea totala a creantei sale;
   c) in cazul in care o categorie defavorizata respinge planul, nici o categorie de creante cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezulta din ierarhia prevazuta la art. 100 alin. (3), nu primeste mai mult decat ar primi in cazul falimentului.

A. Conform procesului verbal al Adunarii creditorilor din data de 14.06.2011, planul de reorganizare propus de debitor a fost acceptat de urmatoarele categorii de creante (f.1-9, 67-95 vol.2) :
- creantele salariale
- creantele bugetare
- creantele chirografare stabilite conform art.96 al.1 din Legea nr.85/2006
- celelalte creante chirografare.
Categoria creantelor garantate a respins planul de reorganizare.
Tribunalul constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.101 al.1 lit.A si C din Legea nr.85/2006 intrucat planul de reorganizare a fost acceptat de 4 din cele 5 categorii de creante, iar categoria celorlalte creante chirografare, care este categorie defavorizata, a acceptat planul de reorganizare.
Totodata, prin planul de reorganizare s-a prevazut acoperirea integrala a categoriei de creante garantate, singura care a respins planul de reorganizare.

In speta, nu sunt aplicabile dispozitiile art.101 al.1 lit.B si D din Legea nr.85/2006, astfel ca nu trebuie analizata indeplinirea conditiilor acestor dispozitii legale.





B. Insa, tribunalul constata ca nu sunt indeplinite dispozitiile prevazute de art.101 al.1 lit.E din Legea nr.85/2006 intrucat planul de reorganizare nu respecta conditiile stabilite de art.95 din Legea nr.85/2006.

In primul rand, programul de plata cuprins in planul de reorganizare nu este bazat pe tabelul definitiv de creante, incalcandu-se in acest mod dispozitiile art.95 al.2 raportat la art.3 al.1 pct.22 din Legea nr.85/2006.

Astfel, prin Decizia comerciala nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009 s-a admis recursul formulat de creditorul ABR impotriva Sentintei comerciale nr.2315/12.03.2010, s-a modificat in tot sentinta recurata in sensul ca s-a admis contestatia formulata de creditor si s-a dispus inscrierea acestuia in tabelul creditorilor cu suma de 2.577.586,69 Euro (f.2-9 vol.1).
Prin urmare, in tabelul definitiv de creante afisat la data de 15.02.2011, administratorul judiciar a inscris pe creditorul ABR cu o creanta garantata in suma de 11.067.383,97 lei avand ordine de prioritate conform art.121 al.2 din Legea nr.85/2006 (f.329-332 vol.1).

De la data de 15.02.2011 a inceput sa curga termenul de 30 de zile prevazut de art.94 al.1 din Legea nr.85/2006 in cadrul caruia debitorul avea posibilitatea sa propuna un plan de reorganizare care sa cuprinda un program de plata a creantelor bazat pe tabelul definitiv de creante afisat la data de 15.02.2011 ( in acest sens este si Decizia comerciala nr.941/22.04.2009 a Curtii de Apel Iasi, Procedura Insolventei - Culegere de practica judiciara 2006-2009, vol.II, f.417-418).

Trebuie observat ca indeplinirea acestei conditii rezulta din coroborarea dispozitiilor art.95 al.2 cu art.3 al.1 pct.22 din Legea nr.85/2006.
Astfel, potrivit art.95 al.2 din Legea nr.85/2006, planul de reorganizare trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu programul de plata a creantelor.
Conform art.3 al.1 pct.22 din Legea nr.85/2006 prin program de plata a creantelor se intelege tabelul de creante mentionat in planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga sa le plateasca creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creante si la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, si care cuprinde:
    a) cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creante pe care debitorul se obliga sa le plateasca acestora;
    b) termenele la care debitorul urmeaza sa plateasca aceste sume.

Ca atare, in planul de reorganizare trebuie sa existe un tabel de creante care sa cuprinda cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creante pe care debitorul se obliga sa le plateasca acestora.
Mai exact, ar trebui sa existe o similitudine intre sumele indicate in tabelul definitiv depus la dosar si sumele mentionate in planul de reorganizare ca fiind datorate creditorilor conform tabelului definitiv.
Iar din aceste sume datorate creditorilor conform tabelului definitiv, trebuie mentionate sumele pe care debitorul se obliga sa le plateasca.

In acest sens, in Cap.6 – Categoriile de creante din planul de reorganizare, creditorul ABR este indicat ca fiind inscris in tabelul definitiv cu suma de 10.986.433 lei din care 125.035 lei creanta curenta, 2.398.390 lei creanta sub conditia scadentei, 8.46.008 lei creanta sub conditie executarii codebitorului (f.249, 250 vol.1).
Totodata, atat in Cap.7 – Programul de plata a creantelor, cat si in erata depusa de debitor la data de 10.06.2011, este indicat ca se va achita creditorului ABR suma de 12.085.077 lei din care 125.035 lei creanta curenta, 2.398.390 lei creanta sub conditie - indeplinita, 8.463.008 lei creanta sub conditie – codebitor Carpatic Lamb si 1.098.643 lei cheltuieli din timpul procedurii (f.253-256, 266, 334-335, 337-338 vol.1).

Prin urmare, in planul de reorganizare, este indicat ca in tabelul definitiv creditorul ABR ar figura cu o creanta in suma 10.986.433 lei din care 125.035 lei creanta curenta, 2.398.390 lei creanta sub conditia scadentei, 8.46.008 lei creanta sub conditie executarii codebitorului.
Or, aceasta creanta nu este cea cu care figureaza creditorul in tabelul definitiv (11.067.383,97 lei) si este diferita si cea indicata in Decizia comerciala nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009.
Diferenta apare atat la suma cu care debitorul apare inscris in tabelul definitiv (11.067.383,97 lei in loc de 10.986.433 lei), cat mai ales in ceea ce priveste lipsa oricarei conditii care sa afecteze dreptul de creanta.
Suma de 1.098.643 lei cheltuieli din timpul procedurii care figureaza in programul de plata din planul de reorganizare nu se regaseste in tabelul definitiv.

Trebuie observat ca potrivit art.102 al.1 din Legea nr.85/2006, dupa confirmarea unui plan de reorganizare, creantele si drepturile creditorilor sunt modificate astfel cum este mentionat in plan.
Aceasta inseamna ca in situatia in care s-ar confirma planul de reorganizare :
- s-ar valida sustinerile debitorului cu privire la creanta (sumele si conditiile) cu care creditorul ABR este inscris in tabelul definitiv, desi in realitate in tabelul definitiv acest creditor a fost inscris cu alta creanta ( alta suma si fara sa fie afectata de conditii), fiind nerespectate si dispozitiile unei hotarari irevocabile (Decizia comerciala nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009)
- s-ar modifica creanta creditorului ABR in sensul ca aceasta urmeaza a fi achitata asa cum este mentionat in programul de plati, respectiv suma de 12.085.077 lei din care 125.035 lei creanta curenta, 2.398.390 lei creanta sub conditie - indeplinita, 8.463.008 lei creanta sub conditie – codebitor Carpatic Lamb si 1.098.643 lei cheltuieli din timpul procedurii (f.253-256, 266, 334-335, 337-338 vol.1).

In legatura cu creanta care ar urma a fi platita creditorului ABR potrivit planului de reorganizare, se poate observa ca aceasta este diferita de cea cu care acest creditor figureaza in tabelul definitiv atat in ceea ce priveste suma de plata, cat si conditiile care afecteaza creanta.

In ceea ce priveste suma de plata, in planul de reorganizare se arata ca se achita 12.085.077 lei din care :
- 10.986.433 lei creanta ( 125.035 lei creanta curenta, 2.398.390 lei creanta sub conditie - indeplinita, 8.463.008 lei creanta sub conditie – codebitor Carpatic Lamb)
- 1.098.643 lei cheltuieli din timpul procedurii.
Referitor la cheltuielile din timpul procedurii care ar urma sa fie platite creditorului ABR, debitorul nu explica in ce ar consta aceste cheltuieli.
In principiu, cheltuielile de procedura cuprind taxele, timbrele, cheltuieli pentru conservarea si administrarea bunurilor, plata remuneratiilor, etc.
Oricum, cheltuielile de procedura nu pot fi trecute ca fiind platite creditorului ABR in contul creantei sale.
Este posibil ca debitorul sa fi dorit sa se refere la creante nascute in timpul procedurii (in perioada de observatie sau in procedura reorganizarii judiciare) care nu se inscriu la masa credala, urmand a fi platite conform documentelor din care rezulta, asa cum prevede art.64 al.6 din Legea nr.85/2006.
Indiferent daca suma de 1.098.643 lei se refera la cheltuieli de procedura sau la creante nascute dupa deschiderea procedurii, trebuie observat ca suma mentionata in programul de plata care trebuie platita creditorului ABR ca reprezentand creanta nascuta inainte de deschiderea procedurii este de 2.523.425 lei (10.986.433 lei daca am adauga si creanta in suma 8.463.008 lei mentionata a fi sub conditie – codebitor CL), in timp ce in tabelul definitiv acest creditor a fost inscris cu o creanta in suma 11.067.383,97 lei (creanta nascuta inainte de data deschiderii procedurii insolventei).
Este adevarat ca prin planul de reorganizare se pot prevedea reduceri ale cuantumului creantei, dar acest lucru trebuie specificat in planul de reorganizare.
Insa, debitorul a indicat in planul de reorganizare ca s-a prevazut acoperirea integrala a categoriei de creante garantate.

In ceea ce priveste conditiile care afecteaza creanta, in programul de plata se indica ca suma de 12.085.077 lei este compusa din :
- 125.035 lei creanta curenta
- 2.398.390 lei creanta sub conditie – indeplinita
- 8.463.008 lei creanta sub conditie – codebitor CL
- 1.098.643 lei cheltuieli din timpul procedurii (f.253-256, 266, 334-335, 337-338 vol.1).
Ca atare, suma de 8.463.008 lei este prevazuta a fi platita sub conditie – codebitor CL, iar in ceea ce priveste suma de 2.398.390 lei s-a indicat ca s-a indeplinit conditia.
Tribunalul este de acord ca prin planul de reorganizare se pot prevedea modificari ale creantelor, insa doar in sensul reducerii cuantumului sau garantiilor/accesoriilor, asa cum prevede art.3 al.1 pct.21 din Legea nr.85/2006.
Adaugarea prin planul de reorganizare a unor conditii la creante care nu erau afectate de astfel de modalitati nu se incadreaza in dispozitiile art.3 al.1 pct.21 din Legea nr.85/2006.
Mai mult, chiar debitorul a specificat in planul de reorganizare si in concluziile pe fond ca in categoria creantelor defavorizate nu intra creantele garantate, excluzand aplicarea art.3 al.1 pct.21 din Legea nr.85/2006 (f.251 vol.1).
Debitorul nu poate invoca faptul ca la data la care a propus planul de reorganizare fusese afisat un alt tabel definitiv intrucat, ca urmare a Deciziei comerciale nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009 prin care s-a decis reluarea procedurii insolventei de la etapa definitivarii tabelului de creante, au fost desfiintate toate actele procedurale referitoare la aceasta etapa (definitivarea tabelului de creante) si la etapele aferente procedurii insolventei ulterioare, inclusiv tabelul definitiv de creante afisat inainte de casare.
Practic, procedura referitoare la definitivarea tabelului de  creante/ propunerea/ aprobarea/ votarea/ confirmarea planului de reorganizare desfasurata in cadrul dosarului nr.30334/3/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala a fost desfiintata de Curtea de Apel Bucuresti si nu mai poate produce efectele prevazute de lege.
In aceste conditii, procedura referitoare la definitivarea tabelului de creante/ propunerea/ votarea/ confirmarea planului de reorganizare desfasurata in prezenta cauza, este guvernata de legea in vigoare la data la care fiecare dintre aceste etape procedurale trebuiau sa se desfasoare dupa casarea/modificarea de catre Curtea de Apel Bucuresti.

Prin urmare, la data de 15.02.2011 a fost afisat noul tabel definitiv de creante, iar in termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv de creante debitorul avea dreptul sa propuna un plan de reorganizare care sa contina un program de plata bazat pe tabelul definitiv de creante (f.329-332 vol.1).

Programul de plata din planul de reorganizare trebuia sa se bazeze pe tabelul definitiv de creante afisat la data de 15.02.2011 intrucat acesta este singurul tabel definitiv care a fost in fiinta pe toata perioada curgerii termenului pentru propunerea planului de reorganizare.
Insa, debitorul a inteles sa se foloseasca de aceeasi forma a planului de reorganizare, astfel cum a fost depus la data de 15.02.2010 in dosarul nr.30334/3/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala.
Aceasta optiune a debitorului nu poate incalca drepturile altor creditori cu privire la creantele cu care au fost inscrisi in tabelul definitiv si modalitatea de plata a acestor creante.

In doilea rand, tribunalul constata ca sustinerile creditorului ABR cu privire la incalcarea art.95 al.5 lit.d din Legea nr.85/2006 sunt intemeiate.
Astfel, potrivit art.95 al.5 lit.d din Legea nr.85/2006 in planul de reorganizare trebuie mentionat ce despagubiri urmeaza a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creante, in comparatie cu valoarea estimativa ce ar putea fi primita prin distribuire in caz de faliment; valoarea estimativa se va calcula la data propunerii planului.
Ca atare, planul de reorganizare trebuie sa prevada atat cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga sa le plateasca creditorilor in cazul votarii si confirmarii planului, cat si valoarea estimativa ce ar putea fi primita de creditori prin distribuire in caz de faliment.
Legea prevede expres ca aceasta valoare estimativa se calculeaza la data propunerii planului de reorganizare.

Prin urmare, debitorul trebuia sa mentioneze in planul de reorganizare :
- valoarea estimata la data propunerii planului ( ce ar putea fi primita de creditori in caz de faliment)
- modalitatea prin care a estimat ( calculat) acesta valoare.
In ceea ce priveste valoarea estimata, in Sectiunea 7.2 din planul de reorganizare si in erata depusa de debitor la data de 10.06.2011, tribunalul observa ca a fost indicata o valoare estimata totala de 2.913.259 lei care ar fi distribuita creditorilor in caz de faliment (f.254-256, 334-335, 337-338 vol.1).

Exista o inadvertenta intre valoarea estimata (2.913.259 lei) si precizarea existenta la finalul Sectiunii nr.7.2 in care se sustine ca in caz de faliment procentul de indestulare ar fi 100% in cazul creantelor garantate (f.256 vol.1).
Intreaga valoare estimata de 2.913.259 lei nu acopera creanta garantata detinuta de ABR in suma de 11.067.383,97 lei cu care a fost inscris acest creditor in tabelul definitiv.
Debitorul nu ar putea invoca faptul ca la data la care a intocmit planul de reorganizare acest creditor fusese inscris cu alta creanta intrucat a avut tot timpul la dispozitie sa propuna un alt plan de reorganizare sau o modificare din moment ce procedura insolventei a fost reluata de la etapa definitivarii tabelului de creante tocmai ca urmare a modificarii creantei cu care a fost inscris creditorul ABR, astfel cum rezulta din considerentele Deciziei comerciale nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009.

Asa cum a fost mentionat mai sus, valoarea trebuia estimata la data propunerii planului de reorganizare si trebuia indicata modalitatea prin care s-a estimat ( calculat ) aceasta valoare.
Referitor la modalitatea prin care a fost estimata ( calculata) aceasta valoare la data propunerii planului de reorganizare, tribunalul este gata sa accepte sustinerea debitorului potrivit careia in textul de lege nu se prevede obligativitatea existentei unui raport de expertiza.
Insa, potrivit art.1169 C.civ., cel care face o afirmatie in justitie trebuie sa o dovedeasca.
Ca atare, debitorul trebuia sa dovedeasca cu probe faptul ca la data propunerii planului de reorganizare valoarea estimata este de 2.913.259 lei.
In acest sens tribunalul observat ca debitorul a indicat patru criterii care au fost avute in vedere la elaborarea strategiei de faliment, indicandu-se ca valoare de lichidare a activelor (terenuri extravilane si constructii) este de aproximativ 25% din pretul care s-ar putea obtine in conditii normale.
Tribunalul observa ca nu exista nicio proba din care sa rezulte modalitatea in care a fost calculat acest procent si nu unul mai mare sau mai mic.
In conditiile in care nu exista nici un text de lege care sa indice ca valoare de lichidare este de 25% din valoarea ce s-ar obtine in conditii normale, valoare de lichidare este influentata de multi factori, cum ar fi: conditiile actuale ale pietei, situatia juridica a imobilului, potentialul zonei, destinatia imobilului                 (dezvoltare imobiliara, constructii industriale, agricultura etc.), accesul la utilitati, un eventual interes manifestat de un investitor cunoscut etc.

Chiar si in cazul in care s-ar accepta valoarea de lichidare indicata de debitor, trebuie observat ca acesta trebuia calculata (estimata) la data propunerii planului de reorganizare.
In speta, termenul de 30 de zile pentru propunerea planului de reorganizare a inceput sa curga de la data de 15.02.2011 (data afisarii tabelului definitiv – f.329-332 vol.1), ca urmare a Deciziei comerciale nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009 prin care s-a hotarat reluarea procedurii insolventei de la etapa definitivarii tabelului de creante.
Or, chiar debitorul a indicat in planul de reorganizare ca simularea situatiei de faliment a fost efectuata pe baza unei evaluari din martie 2009 (f.256 vol.1).
Acest raport de expertiza din martie 2009 nu doar ca nu este apropiat de data la care a inceput sa curga termenul pentru propunerea planului de reorganizare (15.02.2011), dar nici macar nu este apropiat de data la care a fost depus planul de reorganizare inainte de casare (11.02.2010 hotararea AGEA si 15.02.2010 data depunerii planului la instanta – f.221-223 vol.1), fiind facut cu mai bine de sase luni inainte de deschiderea procedurii insolventei la cererea debitorului (16.10.2009).

Debitorul nu poate invoca faptul ca planul de reorganizare a fost propus la data de 15.02.2010 intrucat, asa cum a fost mentionat mai sus, prin Decizia comerciala nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009 s-a decis reluarea procedurii insolventei de la etapa definitivarii tabelului de creante.
Practic, procedura referitoare la definitivarea tabelului de  creante/ propunerea/ aprobarea/ votarea/ confirmarea planului de reorganizare desfasurata in cadrul dosarului nr.30334/3/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala a fost desfiintata de Curtea de Apel Bucuresti si nu mai poate produce efectele prevazute de lege.
In aceste conditii, procedura referitoare la definitivarea tabelului de creante/ propunerea/ votarea/ confirmarea planului de reorganizare desfasurata in prezenta cauza, este guvernata de legea in vigoare la data la care fiecare dintre aceste etape procedurale trebuiau sa se desfasoare dupa casarea/modificarea de catre Curtea de Apel Bucuresti.

Prin urmare, la data de 15.02.2011 a fost afisat noul tabel definitiv de creante, iar in termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv de creante debitorul avea dreptul sa propuna un plan de reorganizare care sa contina valoare estimata ce ar putea fi primita de creditori in caz de faliment, calculata raportat noul termen care a inceput sa curga de la data de 15.02.2011 (f.329-332 vol.1).
Insa, debitorul a inteles sa se foloseasca de aceeasi forma a planului de reorganizare, astfel cum a fost depus la data de 15.02.2010 in dosarul nr.30334/3/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala.

Ca atare, tribunalul constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.95 al.5 lit.d din Legea nr.85/2006 intrucat debitorul nu a depus nicio dovada din care sa rezulte care este valoare estimata ce ar putea fi primita de creditori in caz de faliment, calculata la data propunerii planului de reorganizare, aceasta valoare fiind calculata in baza unui raport de expertiza extrajudiciara din martie 2009.

In al treilea rand, tribunalul constata ca sustinerile creditorului ABR cu privire la incalcarea art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006 sunt intemeiate.
Intai, tribunalul urmeaza sa stabileasca caracterul normelor prevazute de art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006.
Trebuie observat ca Legea nr.85/2006, asa cum rezulta din chiar denumirea acesteia, reglementeaza o procedura speciala, respectiv procedura insolventei.
Aceasta concluzie se desprinde din intregul cuprins al legii.
Astfel, in art.2 din Legea nr.85/2006 se precizeaza ca scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa.
Totodata, in art.5 al.1 din lege sunt indicate organele care aplica procedura, iar in art.6 al.1 din Legea nr.85/2006 se mentioneaza ca toate procedurile prevazute de lege, cu exceptia recursului, sunt de competenta tribunalului.   
Mai mult, Cap.III al legii este intitulat „Procedura”, si reglementeaza:
- Sectiunea 1 - „Cererile introductive” prin care se declanseaza procedura 
- Sectiunea 2 – „Deschiderea procedurii si efectele deschiderii procedurii”
- Sectiunea 3 – „Primele masuri”
- Sectiunea 4 – „ Situatia unor acte juridice ale debitorului”
- Sectiunea 5 – „Planul”
- Sectiunea 6 – „Reorganizarea”
- Sectiunea 7 – „Falimentul”
- Sectiunea 8 – „Inchiderea procedurii”.
Ca atare, Cap.III „ Procedura” - Sectiunea 5 – „Planul”, din care face parte si art.95 din lege,  reglementeaza :
- termenul si persoanele care pot propune un plan de reorganizare
- cuprinsul planului de reorganizare
- procedura de votare de catre creditori a planului de reorganizare
- procedura de confirmare a planului de reorganizare
- consecintele confirmarii/infirmarii planului de reorganizare.
Referitor la dispozitiile art.95 al.6 din Legea nr.85/2006, acestea prevad unele masuri pe care le poate cuprinde un plan de reorganizare pentru punerea sa in aplicare.
Imprejurarea ca, potrivit art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006, in planul de reorganizare se pot prevedea masuri cu privire la lichidarea/darea in plata (distribuirea in forma anterioara a legii) a unor bunuri din averea debitorului nu poate transforma aceasta norma procedurala intr-o norma de drept substantial.
Prin urmare, tribunalul nu poate retine sustinerile debitorului prin administratorul special potrivit carora dispozitiile art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006 sunt norme de drept substantial.

Potrivit art.725 al.1 din Legea nr.85/2006 dispozitiile legii noi de procedura se aplica, din momentul intrarii ei in vigoare, si proceselor in curs de judecata incepute sub legea veche, precum si executarilor silite incepute sub acea lege.
Ca atare, dispozitiile art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.169/2010, sunt pe deplin aplicabile in prezenta cauza.

Debitorul nu poate invoca faptul ca la data la care a propus planul de reorganizare era in vigoare o alta dispozitie legala intrucat procedura insolventei a fost reluata de la etapa definitivarii tabelului de creante, astfel cum rezulta din considerentele Deciziei comerciale nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009.

Practic, procedura referitoare la propunerea/aprobarea/votarea/confirmarea planului de reorganizare desfasurata in cadrul dosarului nr.30334/3/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala a fost desfiintata de Curtea de Apel Bucuresti si nu mai poate produce efectele prevazute de lege.
In aceste conditii, procedura referitoare la propunerea/votarea/confirmarea planului de reorganizare desfasurata in prezenta cauza, care este absorbita de reintoarcerea procedurii in etapa definitivarii tabelului de creante, este guvernata de legea in vigoare la data la care fiecare dintre aceste etape procedurale trebuiau sa se desfasoare dupa casarea/modificarea de catre Curtea de Apel Bucuresti.

Prin urmare, la data de 15.02.2011 a fost afisat noul tabel definitiv de creante, iar in termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv de creante debitorul avea dreptul sa propuna un plan de reorganizare care sa indeplineasca conditiile prevazute de art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.169/2010 (f.329-332 vol.1).
Planul de reorganizare trebuia sa indeplineasca conditiile prevazute de Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.169/2010, intrucat aceste modificari erau in vigoare la momentul curgerii termenului legal pentru propunerea planului de reorganizare ( 30 de zile calculat de la data de 15.02.2011).
Ceea ce intereseaza este legea in vigoare la data la care, potrivit legii, se poate desfasura etapa procedurala a propunerii planului de reorganizare, atunci cand acesta poate produce efecte juridice.
Insa, debitorul a inteles sa se foloseasca de aceeasi forma a planului de reorganizare, astfel cum a fost depus la data de 15.02.2010 in dosarul nr.30334/3/2009 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala.
Acest lucru reprezinta un risc asumat de debitor si nu poate determina aplicarea unei dispozitii legale abrogate.

Fata de aceste considerente, tribunalul constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.169/2010, intrucat legea nu mai prevede ca modalitate de stingere a creantelor creditorilor distribuirea unor bunuri din averea debitorului catre acestia.
Chiar si in situatia in care s-ar accepta ca distribuirea prevazuta in planul de reorganizare reprezinta o dare in plata (prevazuta de art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006 modificat prin Legea nr.169/2010), nu exista acordul prealabil scris al creditorul ABR pentru aceasta modalitate de stingere a creantei.

Mai mult, tribunalul observa ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006, indiferent de forma avuta in vedere ( inainte de modificarea prin Legea nr.169/2010 sau ulterior acestei modificari).
Astfel, in planul de reorganizare se propune ca in contul creantei detinute de creditorul ABR in suma de aproximativ 2.600.000 Euro sa fie distribuit acestui creditor un ansamblu functional reprezentat de o parcela rezultata in urma dezmembrarii fermei zootehnice situate in satul Vernesti, jud.Buzau.
Tribunalul accepta sustinerile debitorului potrivit carora prin dispozitiile art.95 al.6 lit.E din Legea nr.85/2006, astfel cum erau in vigoare inainte de modificarea prin Legea nr.169/2010, se prevedea o modalitate specifica de stingerea a creantelor care era derogatorie de la dispozitiile Codului Civil si nu necesita acordul creditorului, si anume distribuirea unor bunuri din averea debitorului in contul creantelor creditorilor. 
Insa, tribunalul nu poate fi de acord cu sustinerea debitorului potrivit careia nu trebuia identificat si evaluat bunul din averea debitorului.
Astfel, atat in cazul distribuirii prevazute de forma anterioara a legii, cat si in cazul darii in plata prevazuta de forma actuala a legii, bunul care face obiectul acestor operatiuni trebuie individualizat foarte clar intrucat, in caz contrar, dupa confirmarea planului de reorganizare, creditorul ar fi la bunul plac al debitorului sau al administratorului judiciar
Aceasta conditie a identificarii si evaluarii bunului distribuit/dat in plata este dedusa din dispozitiile art.101 al.1 din Legea nr.85/2006 raportat la art.95 al.2 si art.95 al.6 lit.B din Legea nr.85/2006.
Astfel, judecatorul-sindic trebuie sa aprecieze posibilitatile de realizare a unui plan de reorganizare, putand eventual cere opinia unui practician in insolventa, asa cum prevede art.101 al.1 din Legea nr.85/2006.
In speta, trebuia verificat daca creanta detinuta de creditorul ABR putea fi acoperita prin modalitatea prevazuta in planul de reorganizare (distribuirea unui bun).

In acest sens, potrivit art.95 al.2 din Legea nr.85/2006, in planul de reorganizare trebuie mentionat in mod obligatoriu programul de plata a creantelor.
Conform art.3 al.1 pct.22 din Legea nr.85/2006 prin program de plata a creantelor se intelege tabelul de creante mentionat in planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga sa le plateasca creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creante si la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, si care cuprinde:
    a) cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creante pe care debitorul se obliga sa le plateasca acestora;
    b) termenele la care debitorul urmeaza sa plateasca aceste sume.

Debitorul a mentionat in programul de plata al creantelor garantate ca urmeaza sa plateasca suma de 12.085.077 lei in trimestrul II din anul 2010 (f.266 vol.1).

Acest termen este practic imposibil de realizat, dar a fost asumat de debitor prin faptul ca nu a dorit sa depuna un alt plan de reorganizare.

In al doilea rand, referitor la fluxurile de numerar din care ar trebui sa provina aceasta suma de 12.085.077 lei, se indica ca ar proveni din distribuirea catre creditor de active in contul creantelor (f.244-245, 265 vol.1).
Conform art.95 al.6 lit.B din Legea nr.85/2006, planul de reorganizare va specifica masuri cu privire la obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizarii planului si sursele de provenienta a acestora.
Or, in aplicarea art.101 al.1 din Legea nr.85/2006, pentru ca judecatorul-sindic sa poata aprecia daca un plan de reorganizare poate fi realizat in ceea ce priveste plata unei creante prin distribuire/darea in plata a unui bun din averea debitorului, trebuie ca bunul respectiv sa fie clar individualizat si evaluat pentru a se putea aprecia daca creanta se poate acoperi integral/partial.
In caz contrar, atunci cand bunul nu este individualizat si evaluat nu se poate aprecia daca planul de reorganizare poate fi realizat in ceea ce priveste plata creantei prin distribuire/darea in plata a unui bun din averea debitorului
Acest lucru nu este mentionat in planul de reorganizare in care nu se indica din ce este compusa parcela pe care debitorul dorea sa o distribuie creditorului ABRR.
Intrucat nu a fost individualizata parcela nu exista nicio evaluare a acesteia.
In aceste conditii, judecatorul-sindic nu poate aprecia daca planul de reorganizare poate fi realizat in ceea ce priveste plata creantei creditorului ABR prin distribuire/darea in plata a unui bun din averea debitorului.

Trebuie observat ca, potrivit Legii nr.85/2006, operatiunile de individualizare si evaluarea a bunurilor distribuite/date in plata nu se puteau realiza ulterior confirmarii planului de reorganizare.
In acest sens, conform art.102 al.1 din Legea nr.85/2006, cand sentinta care confirma un plan intra in vigoare, activitatea debitorului este reorganizata in mod corespunzator; creantele si drepturile creditorilor si ale celorlalte parti interesate sunt modificate astfel cum este prevazut in plan.
Ca atare, administratorul judiciar nu poate proceda la o eventuala distribuire/dare in plata a unui bun care nu este individualizat in planul de reorganizare.

In acest context, tribunalul constata ca Actul de dezlipire autentificat sub nr.2282/22.12.2010 nu este mentionat in planul de reorganizare (f.73-74 vol.1).
Din acest motiv nici judecatorul – sindic nu-l poate avea in vedere in momentul in care analizeaza planul de reorganizare.
De altfel, acest act juridic este ulterior depunerii planului de reorganizare (15.02.2010), iar din continutul sau nu rezulta ca s-ar distribui vreunul dintre loturi creditorului ABR.
In ceea ce priveste procesul verbal de distribuire incheiat la data de 31.12.2010 de administratorul judiciar CIM IPURL, acesta nu mai poate produce nici un efect ca urmare a reluarii procedurii de la etapa definitivarii tabelului de creante si a inlocuirii administratorului judiciar, astfel cum rezulta din considerentele Deciziei comerciale nr.126/25.01.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009.

In al patrulea rand, tribunalul constata ca in planul de reorganizare au fost propuse masuri care incalca ordinea publica raportat la modalitatea de interpretare de catre debitor a prevederilor art.95 al.6 lit.G din Legea nr.85/2006, fiind incalcate aceste dispozitii legale.
Astfel, in planul de reorganizare s-a prevazut scoaterea de sub gaj a unui imobil proprietatea numitilor DVM si DS ( asociatii societatii debitoare) si inlocuirea cu o ipoteca de rang superior asupra unui imobil cu valoare superioara.
Debitorul a invocat aplicarea art.95 al.6 lit.G din Legea nr.85/2006 care prevede ca in planul de reorganizare se pot prevedea masuri cu privire la modificarea sau stingerea garantiilor reale, cu acordarea obligatorie, in beneficiul creditorului garantat, a unei garantii sau protectii echivalente, in conditiile prevazute la art. 39 al.2 lit.c.
Tribunalul observa ca debitorul a facut o aplicare gresita a acestei dispozitii legale.

Astfel, scopul procedurii insolventei este acoperirea pasivului debitorului, asa cum prevede art.2 din Legea nr.85/2006.
Insa, acest lucru se poate face doar din bunurile care se afla in averea debitorului, astfel cum este definita in art.3 al.1 pct.2 din Legea nr.85/2006.
Ca atare, in cadrul procedurii insolventei prezinta relevanta doar bunurile din averea debitorului intrucat numai cu privire la acestea se poate dispune lichidarea/darea in plata in cazul reorganizarii ( art.95 al.6 lit.E din lege) sau lichidarea in cazul falimentului ( art.113 – 120 din Legea nr.85/2006).

Totodata, potrivit art.3 al.1 pct.9 din Legea nr.85/2006 creantele garantate sunt creantele persoanelor care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca acesta este debitor principal sau tert garantat fata de persoanele beneficiare ale garantiilor reale.
Ca atare, garantiile reale avute in vedere de lege sunt cele constituite asupra bunurilor din patrimoniul debitorului si numai cu privire la acestea se poate prevedea in planul de reorganizare modificarea/stingerea.

Aceasta interpretare rezulta cu claritate si din art.95 al.6 lit.G din Legea nr.85/2006 care prevede pentru creditorul garantat caruia i se modifica/stinge o garantie reala obligatia acordarii unei garantii/protectii echivalente.
Prin urmare, doar garantia reala a unui creditor garantat poate fi stinsa/modificata.
Or, asa cum a fost mentionat mai sus, creditor garantat, in sensul Legii nr.85/2006, este acela care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, conform art.3 al.1 pct.9 din lege.

In speta, in situatia in care creditorul ABR ar fi avut o garantie reala doar asupra imobilului proprietatea numitilor DVM si DS ( asociatii societatii debitoare) nu ar fi fost inscris in tabelele de creante cu o creanta garantata in sensul Legii nr.85/2006 intrucat nu ar fi avut constituita o garantie reala asupra unui bun al societatii debitoare.
Prin urmare, garantia reala constituita asupra imobilului proprietatea tertilor DVM si DS ( asociatii societatii debitoare) nu confera, in baza Legii nr.85/2006, creantei detinute de creditorul ABR caracterul de creanta garantata si nu poate fi modificata/stinsa conform art.95 al.6 lit.G din Legea nr.85/2006.

Mai mult, prin operatiunea propusa in planul de reorganizare se incearca avantajarea asociatilor societatii debitoare DVM si DS prin prejudicierea debitorului si a celorlalti creditori.
Astfel, se deterioreaza situatia patrimoniului debitorului prin constituirea unei garantii reale asupra unui bun din averea debitorului, fara ca in schimb sa se stinga o alta garantie echivalenta care sa fi fost constituita tot asupra unui bun tot din averea debitorului, stingandu-se garantia reala constituita asupra unui imobil proprietatea asociatilor DVM si DS.
Totodata, se ingreuneaza situatia celorlalti creditori intrucat, in cazul unui eventual faliment dupa confirmarea planului de reorganizare, acesti creditori nu se vor mai putea indestula prin valorificarea unui imobil care nu era grevat de inca o sarcina decat in masura in care ar ramane o diferenta in plus dupa acoperirea creantei creditorului ABR (art.121 al.2 din Legea nr.85/2006).

Imprejurarea ca imobilul proprietatea tertilor DVM si DS a fost executat silit de catre creditorul ABR nu prezinta relevanta din punctul de vedere al incidentei art.95 al.6 lit.G din Legea nr.85/2006.

Fata de toate aceste motive, tribunalul constata ca planul de reorganizare propus de debitorul FIP nu indeplineste conditiile prevazute de art.95 din Legea nr.85/2006.
Intrucat nu este indeplinita conditia prevazuta de art.101 al.1 lit.E din Legea nr.85/2006, tribunalul va infirma planul de  reorganizare a debitorului FIP propus de catre acesta.

II. Pe cererea de trecere la faliment pin procedura generala,
La termenul de judecata din data de 05.07.2011 creditorul ABR si administratorul judiciar FI au solicitat trecerea la faliment in procedura generala a debitorului FIP.
Potrivit art.102 al.3 din Legea nr.85/2006, daca nici un plan nu este confirmat si termenul pentru propunerea unui plan, in conditiile art. 94, a expirat, judecatorul-sindic va dispune inceperea de indata a procedurii falimentului, in conditiile art.107 si urmatoarele.
Conform art.107 al.1 lit.A din Legea nr.85/2006, judecatorul sindic va decide, prin sentinta sau, dupa caz, prin incheiere, in conditiile art. 32, intrarea in faliment in urmatoarele cazuri:
A. a) debitorul si-a declarat intentia de a intra in procedura simplificata;
      b) debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat ca ar fi in stare de insolventa, iar contestatia a fost respinsa de judecatorul-sindic;     
     c) nici unul dintre celelalte subiecte de drept indreptatite nu a propus un plan de reorganizare, in conditiile prevazute la art. 94, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;
B. debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat;
C. obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite in conditiile stipulate prin planul confirmat sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii sale aduce pierderi averii sale;
D. a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, dupa caz, intrarea debitorului in faliment, potrivit art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3).
 Asa cum a fost mentionat mai sus, planul de reorganizare propus de debitor urmeaza a fi infirmat intrucat nu indeplineste conditiile prevazute de art.95 din Legea nr.85/2006.
Mai trebuie observat ca pana la termenul din data de 05.07.2011 nici unul dintre celelalte subiecte de drept indreptatite nu a propus un plan de reorganizare.

Tribunalul nu poate retine sustinerea aparatorului administratorului special, prezentata in concluziile orale de la termenul de judecata din data de 05.07.2011, potrivit careia trecerea la faliment nu se poate dispune de acest complet de judecata avand in vedere limitele fixate prin Incheierea de sedinta din camera de consiliu de la data de 28.02.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala in dosarul nr.30334/3/2009 prin care s-a admis cererea de abtinere formulata de dna.judecator SO.
Astfel, trebuie observat ca cererea de abtinere s-a admis cu privire la judecarea aspectelor ce vizeaza verificarea legalitatii planului de reorganizare propus pentru activitatea societatii debitoare FIP (f.10-13 vol.1).
Or, analiza legalitatii planului de reorganizare se face potrivit dispozitiilor Cap.III „ Procedura” - Sectiunea 5 – „Planul” din care face parte si art.102 al.3 din Legea nr.85/2006 care prevede ca daca nici un plan nu este confirmat si termenul pentru propunerea unui plan a expirat, judecatorul-sindic va dispune inceperea de indata a procedurii falimentului, in conditiile art.107 si urmatoarele.
Ca atare, inceperea procedurii falimentului ca urmare a infirmarii planului de reorganizare este o consecinta a stabilirii nelegalitatii planului de reorganizare, iar judecatorul-sindic care infirma planul de reorganizare trebuie sa dispuna inceperea de indata a procedurii falimentului si primele masuri prevazute de art.107 din Legea nr.85/2006 in acest sens.

Avand in vedere aceste motive, in baza art.107 al.1 lit.B coroborat cu art.102 al.3 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei tribunalul va dispune intrarea in faliment prin procedura generala a debitorului FIP.
Conform art 107 al. 2 din Legea nr 85/2006 va dispune dizolvarea societatii debitoare.
In baza art.107 al.2 lit.a din Legea nr 85/2006 va ridica dreptul de administrare al debitorului.
Conform art.48 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei va da dispozitie tuturor bancilor la care debitorul are disponibil in conturi sa nu dispuna de acestea fara un ordin al judecatorului sindic sau al lichidatorului judiciar, obligatia de instiintare a bancilor revenindu-i lichidatorului judiciar.
Va dispune inventarierea si sigilarea bunurilor din averea debitorului in sarcina lichidatorului judiciar.
In temeiul art.107 al.2 lit.d din Legea nr 85/2006 privind procedura insolventei va stabili termen de maxim 5 zile de la data notificarii deschiderii procedurii falimentului de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator judiciar catre lichidatorul judiciar, impreuna cu lista actelor si operatiunilor efectuate  dupa deschiderea procedurii mentionate la art.46 al.2 din Legea nr.85/2006.
            Conform art.107 al.2 lit.e din Legea nr 85/2006 privind procedura insolventei va dispune intocmirea de catre administratorul judiciar si predarea catre lichidatorul judiciar, in termen de maxim 5 zile de la intrarea in faliment, a unei liste cuprinzand numele si adresele creditorilor si toate creantele acestora la data intrarii in faliment, cu indicarea celor nascute dupa deschiderea procedurii.
Va fixa urmatoarele termene limita:
a) termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor mentionate la art 108 alin. (3) din lege, in vederea intocmirii tabelului suplimentar – 19.11.2010
b) termenul de verificare a creantelor mentionate la art 108 alin. (3) din lege, de intocmire, afisare si comunicare a tabelului suplimentar al acestora – 26.11.2010
c) termenul de depunere la tribunal a contestatiilor – cel putin 10 zile inainte de data stabilita prin prezenta pentru definitivarea tabelului definitiv consolidat
d) termenul de intocmire a tabelului definitiv consolidat – 14.12.2010.
Avand in vedere solicitarea creditorului majoritar ABR exprimata in concluziile orale si scrise depuse la termenul de judecata din data de 05.07.2011, experienta profesionala, disponiblitatea de resurse umane si materiale, potrivit art.107 al.2 lit.b din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei va desemna in calitate de lichidator judiciar pe FI care va indeplini atributiile prevazute de art.25 din lege, cu o retributie de 3.720 lei ( inclusiv TVA) din averea debitorului.
Va pune in vedere lichidatorului judiciar prevederile art.252 din Legea nr.31/1990 rep. si va dispune indeplinirea formalitatilor privind mentionarea la registrul comertului a reprezentantilor permanenti ai sai.
In temeiul art.108 al.1 si 2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, va dispune ca lichidatorul judiciar sa trimita o notificare, in conditiile art.61 al.2 si 3 din lege, privind intrarea debitorului in procedura falimentului prin procedura generala, ridicarea dreptului de administrare si dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor mentionati in lista depusa de debitor/administratorul judiciar mentionata la  art.107 al.2 lit.e din lege, debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole unde debitorul este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Infirma planul de  reorganizare a debitorului FIP propus de catre acesta.
In temeiul art.107 al.1 lit.B coroborat cu art.102 al.3 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, dispune intrarea in faliment prin procedura generala a debitorului SC FIP.
Conform art.107 al. 2 din Legea nr 85/2006 dispune dizolvarea societatii debitoare.
In baza art.107 al.2 lit.a din Legea nr 85/2006 ridica dreptul de administrare al debitorului.
Conform art.48 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei da dispozitie tuturor bancilor la care debitorul are disponibil in conturi sa nu dispuna de acestea fara un ordin al judecatorului sindic sau al lichidatorului judiciar, obligatia de instiintare a bancilor revenindu-i lichidatorului judiciar.
Dispune inventarierea si sigilarea bunurilor din averea debitorului in sarcina lichidatorului judiciar.
In temeiul art.107 al.2 lit.d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei stabileste termen de maxim 5 zile de la data notificarii deschiderii procedurii falimentului de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator judiciar catre lichidatorul judiciar, impreuna cu lista actelor si operatiunilor efectuate  dupa deschiderea procedurii mentionate la art.46 al.2 din Legea nr.85/2006.
            Conform art.107 al.2 lit.e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei dispune intocmirea de catre administratorul judiciar si predarea catre lichidatorul judiciar, in termen de maxim 5 zile de la intrarea in faliment, a unei liste cuprinzand numele si adresele creditorilor si toate creantele acestora la data intrarii in faliment, cu indicarea celor nascute dupa deschiderea procedurii.


Fixeaza urmatoarele termene limita:
a) termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor mentionate la art.108 alin. (3) din lege, in vederea intocmirii tabelului suplimentar – 30.08.2011
b) termenul de verificare a creantelor mentionate la art 108 alin. (3) din lege, de intocmire, afisare si comunicare a tabelului suplimentar al acestora – 20.09.2011
c) termenul de depunere la tribunal a contestatiilor – 10 zile inainte de definitivarea tabelului definitiv consolidat
d) termenul de intocmire a tabelului definitiv consolidat – 18.10.2011.
Potrivit art.107 al.2 lit.b din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei desemneaza in calitate de lichidator judiciar pe FI care va indeplini atributiile prevazute de art.25 din lege, cu o retributie de 3.720 lei ( inclusiv TVA) din averea debitorului.
Pune in vedere lichidatorului judiciar prevederile art.252 din Legea nr.31/1990 rep. si dispune indeplinirea formalitatilor privind mentionarea la registrul comertului a reprezentantilor permanenti ai sai.
In temeiul art.108 al.1 si 2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, dispune ca lichidatorul judiciar sa trimita o notificare, in conditiile art.61 al.2 si 3 din lege, privind intrarea debitorului in procedura falimentului prin procedura generala, ridicarea dreptului de administrare si dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor mentionati in lista depusa de debitor/administratorul judiciar mentionata la  art.107 al.2 lit.e din lege, debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole unde debitorul este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii.
Cu recurs in termen de 7 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 19.07.2011.

Presedinte, Grefier,



Red./dact.jud.CSC
4ex./25.07.2011