Contestatie la tabelul definitiv consolidat

Dosar nr. 74028/3/2011


ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A VII-A CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 4550
SEDINTA PUBLICA DE LA 12.04.2012
Tribunalul constituit  din:
PRESEDINTE – JUDECATOR SINDIC — Prepelita Nicolae
    GREFIER — Coman Valentina


Pe rol fiind solutionarea cauzei comerciale, avand ca obiect contestatie la tabelul definitiv consolidat in dispozitiile leg.85/2006, privind procedura insolventei, formulata de creditoriii BSD, BM, II, KL, KII, KDC si administratorului special al MKC, MCC in contradictoriu cu lichidatorul R IPURL si intimata MKC.
Dezbaterile in fond ale cauzei au avut loc in sedinta publica de la 29.03.2012, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la aceea data, ce face parte integranta din prezenta cand, Tribunalul,  avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate partilor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea la data de 05.04.2012 si 12.04.2012  cand a pronuntat prezenta sentinta.

TRIBUNALUL

Deliberand asupra actiunii comerciale de fata constata urmatoarele:
La data de 6 noiembrie 2009 a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VII-a comerciala sub nr. 44142/3/2009 cererea debitorului MKC prin care acesta a solicitat, in temeiul art. 27 si urmatoarele din Legea 85/2006, deschiderea procedurii de reorganizare judiciara.
In motivare in fapt a cererii se arata ca debitoarea este in imposibilitate de a achita datoriile intrucat si clientii sai, la randul lor, se afla in dificultate.
Mai arata ca desi in conturile bancare mai are suma de 1.000.000 lei datoriile catre creditori se ridica la 5.000.000 lei.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 19, 28 art. 3 alin. 5, si art. 11 alin. 1 lit. C din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Cererea a fost legal timbrata si insotita de bilant, balanta de verificare, certificat constatator Oficiul Registrului Comertului.
Prin Incheierea pronuntata la data de 09.11.2009 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei fata de debitorul MKC si a fost numit administratorul judiciar R IPURL.
Pe parcursul desfasurarii procedurii colective s-au mai formulat si alte declaratii de creanta care au fost incluse in tabelul obligatiilor debitorului.
In raportul de activitate al administratorul judiciar R IPURL, depus la termenul din data de 16 mai 2011, se retine ca debitoarea nu a depus plan de reorganizare, desi si-a manifestat intentia prin cererea de deschidere pe care promovat-o, fiind astfel indeplinite conditiile pentru declansarea procedurii falimentului in temeiul art. 107. alin. 1 lit. B, fiind depasit si termenul de depunere a planului de reorganizare.
In consecinta, la data de 30 mai 2011 s-a pronuntat Sentinta comerciala nr. 4169 prin care s-a dispus trecerea la faliment in procedura generala a debitoarei SC MKC fiind numit lichidator judiciar R IPURL.
La termenul din data 16 mai 2011 creditorul BM a depus 3 contestatii impotriva tabelului definitiv de creante, intemeiata in drept pe art. 75 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, in care arat ca creantele sale in suma 337.230 lei, 84.000 euro si 335.650 lei sunt trecute in tabelul preliminar al creantelor, nu mai figureaza in tabelul definitiv intocmit de catre administratorul judiciar R IPURL, ca aceasta excludere din tabelul definitiv al creantelor nu este sustinuta de nici un document depus la dosar, aceasta fiind o eroare esentiala in cel mai bun caz, sau poate fi un fals sau dol cu intentia vadita de a-l frauda sau defavoriza in cadrul procedurii.
Prima contestatia, legal timbrata, referitoare la suma de 337.230 lei, a fost insotita de copii de pe antecontractul de vanzare cumparare nr. 181/2/1 din 15 august 2009, de factura fiscala seria FMKC nr. 00044/ 5 noiembrie 2009 emisa pe numele creditorului, un proces verbal de receptie pentru apartamentul 23 din antecontractul de vanzare cumparare nr. 181/2/1 din 15 august 2009.
A doua contestatie, legal timbrata, referitoare la suma de 84.000 euro, a fost insotita de copii de pe antecontractul de vanzare cumparare nr. 191/2 din 20 iunie 2008, de factura fiscala seria FMKC nr. 00045/ 5 noiembrie 2009 emisa pe numele creditorului.
A treia contestatie, legal timbrata, referitoare la suma de 335.650 lei, a fost insotita de copii de pe antecontractul de vanzare cumparare nr. 193/3/1 din 20 august 2009, de factura fiscala seria FMKC nr. 00043/ 5 noiembrie 2009 emisa pe numele creditorului, un proces verbal de receptie pentru apartamentul 6 din antecontractul de vanzare cumparare nr. 193/3/1 din 20 august 2009.
La termenul din data de 21 noiembrie 2011 toate cele trei contestatii au fost disjunse din dosarul de fond 44142/3/2011, formandu-se dosarele cu nr. 76852/3/2011, 76856/3/2011, 76843/3/2011.
La data de 24 noiembrie 2011 creditorii BSD, BM, II, KL, KII, KDC si administratorului special al MKC, MCC au depus la dosarul nr. 44142/3/2009 o contestatie impotriva Tabelului definitiv consolidat al creditorilor MKC - in faliment, publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 12336/17.11.2011, mai precis in privinta creantelor urmatorilor creditori inscrisi in acest tabel: DAS, BSD, BM, II, KL.
Pentru o mai buna administrare a justitiei, la primirea acestei contestatii, judecatorul sindic a hotarat atribuirea unui numar de dosar fiecarei creante contestate, dupa cum urmeaza: DAS dosar nr. 74009/3/2011, BSD dosar nr. 74017/3/2011, BM dosar nr. 74028/3/2011, II doar nr. 74033/3/2011 si KL dosar nr. 74038/3/2011. In toate cauzele s-a acordat termen 12 ianuarie 2012.
La termenul din data de 12 ianuarie 2012 intrucat contestatiile inregistrate sub nr. 76852/3/2011, 76856/3/2011, 76843/3/2011 aveau ca obiect creantele aceluiasi creditor, respectiv creanta creditorului BM, instanta a hotarat conexarea cauzelor cu nr. 76852/3/2011, 76856/3/2011, 76843/3/2011 la dosarul nr. 74028/3/2011.
In contestatia inregistrata sub nr. 74028/3/2011 contestatoarea arata ca, in privinta creantei sale, a formulat cerere de inscriere in tabelul de creante pentru suma totala de 937.380 RON (compusa din sumele de 337.230 RON, 335.650 RON si 264.500 RON), a incheiat cu debitoarea trei antecontracte de vanzare cumparare (191/2 la data de 20.06.2008 pentru apt. 4 din cladirea Perla 17 pentru pretul 264.500 RON, nr. 194/3/1 la data de 20.08.2009, pentru apt. 6 din cladirea Perla 15 pentru pretul 335.650 RON, nr. 191/2/1 la data de 15.08.2009 pentru apt. 23 din cladirea Panoramic 6 pentru pretul 337.230 RON).
Creditorul BM mai arata ca a imprumutat pe BSD  prin Contractul de imprumut privat nr. 1/15.01.2008 cu suma de 1.000.000 lei, iar imprumutata BS a incheiat cu BM Contractul de cesiune nr. 2 din 02.11.2009, prin care BM a devenit titulara unei creante impotriva debitoarei MKC. in valoare de 937.380 RON, aceasta creanta fiind compensata de drept cu pretul celor trei apartamente contractate conform antecontractelor mai sus mentionate.
Astfel, contestatoarea apreciaza ca este o eroare esentiala neinscrierea sa in tabelul debitoarei cu aceasta creanta, de 937.380 lei.
Si aceasta contestatie a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 75 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
La termenul din data de 12 ianuarie 2012 s-a incuviintat proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost depuse, pe langa inscrisurile depuse in dosarele conexate, contractul de cesiune nr. 2 din 2 noiembrie 2009, dintre BSD, cedent, si BM, cesionar, un proces verbal de conciliere din data de 15 septembrie 2009 dintre BSD si BM, contractul de imprumut privat nr. 1/ 15 ianuarie 2008, corespondenta cu administratorul judiciar R IPURL, tabele cu creditorii debitoarei publicate in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 10397/2011, 8442/2011, copii ale tabelelor preliminare afisate la instanta,
La termenul din data de 8 martie 2012 creditorul BM si-a precizat contestatia in sensul ca temeiul de drept al acesteia este  art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
In precizare se mai arata ca aceasta contestatie ”intarziata” este permisa in conditiile art. 75, fata de faptul ca R IPURL a comis o eroare esentiala prin inscrierea in tabelul creditorilor mai sus mentionat a creantei creditorului B M cu o alta suma fata de creanta detinuta si ulterior neinscrierea in tabelul creditorilor cu mentiunea ca nu se poate incheia contractul de vanzare cumparare deoarece nu se face dovada platii.
La ultimul termen de judecata, 29 martie 2012, s-au mai depus si 6 antecontracte de vanzare cumparare incheiate de BSD.

Analizand inscrisurile de la dosar instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Debitoarea MKC a avut, pana cu o luna inainte de deschiderea procedurii insolventei, sediul in orasul Brasov unde a edificat mai multe blocuri de apartamente cu intentia de a le vinde.
La data de 20 iunie 2008 se incheie, sub semnatura privata, intre promitentul vanzator MKC si promitentul cumparator BM antecontractul de vanzare cumparare nr. 181/2 prin care se antecontracteaza apartamentul cu nr. 4 din cladirea Perla 17, cu cote indivize de teren, pivnita si loc de parcare, in schimbul pretului de 264.500 lei ce trebuia achitat integral pana la data de 15 octombrie 2008.
La data de 15 august 2009 se incheie, sub semnatura privata, intre promitentul vanzator MKC si promitentul cumparator BM antecontractul de vanzare cumparare nr. 191/2/1 prin care se antecontracteaza apartamentul cu nr. 23 din cladirea Panoramic 6, cu cote indivize de teren, pivnita si loc de parcare, in schimbul pretului de 337.230 lei ce trebuia achitat integral pana la data de 15 noiembrie 2009.
La data de 20 august 2009 se incheie, sub semnatura privata, intre promitentul vanzator MKC si promitentul cumparator BM antecontractul de vanzare cumparare nr. 194/3/1 prin care se antecontracteaza apartamentul cu nr. 6 din cladirea Perla 15, cu cote indivize de teren, pivnita si loc de parcare, in schimbul pretului de 335.650 lei, ce trebuia achitat integral pana la data de 15 noiembrie 2009.
Se mai retine ca intre BM si BSD s-a incheiat, la data de 15 ianuarie 2008, data incerta pentru instanta, inainte deci de incheierea antecontractelor, un contract de imprumut privat (BSD fiind imprumutat) pentru suma de 1.000.000 lei noi, ce trebuia restituit pana la data de 15 august 2009, la data de 15 septembrie 2009 s-a incheiat un proces verbal de conciliere pentru restituirea acestui imprumut, precum si un contract de cesiune, nr. 2 din data de 2 noiembrie 2009, prin care BSD cedeaza lui BM platile facute de prima catre MKC, in suma de 937.380 lei.
Prin Incheierea pronuntata la data de 09.11.2009 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei fata de debitorul MKC si a fost numit administratorul judiciar R IPURL.
Creditorul BM a formulat in termen doua cereri de inscriere la masa credala pentru doua creante, una in cuantum de 337.230 lei, aferenta antecontractului nr. 191/2/1 din 15 august 2009, si una in cuantum de 335.650 lei, aferenta antecontractului 194/3/1 din 20 august 2009. Cele doua cereri de creanta nu a fost insotite de acte doveditoare.
Ca temei al creantei sale creditorul BM a depus, ca proba in sustinerea contestatiei, 3 antecontracte de vanzare cumparare incheiate sub semnatura privata (nr. 191/2 la data de 20.06.2008, nr. 194/3/1 la data de 20.08.2009, nr. 191/2/1 la data de 15.08.2009), facturi emise pe numele sau de catre debitoare, in baza acestor antecontracte.
BM nu a fost inscrisa in tabelul preliminar al creditorilor debitoarei MKC, afisat la instanta la data de 10 februarie 2010.
La data de 30 septembrie 2010 a fost afisat la usa instantei tabelul definitiv rectificat al creditorilor debitoarei MKC unde creditorul figureaza cu suma de 337.230 lei – contravaloare antecontract.
La data de 28 iulie 2011 in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 8442 a fost publicat Tabelul definitiv rectificat al creditorilor debitoarei MKC in care creditorul BM este inscris cu aceiasi suma.
La data de 17 noiembrie 2011 in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 12336 a fost publicat Tabelul definitiv consolidat al creditorilor debitoarei MKC in care creditorul BM este inscris la categoria ”Contracte de vanzare cumparare incheiate in timpul procedurii de insolventa” cu o creanta in cuantum de 337.320 lei, la rubrica Observatii fiind specificat ca ”nu se poate incheia contractul de vanzare cumparare deoarece nu se poate face dovada platii”.
Impotriva acestui ultim tabel creditorii BSD,II,KL,KII,KDC,administratorul special al MKC, MCC si BM, atat impreuna cu primii dar si individual, au formulat contestatie, intemeiata in drept pe art. 75 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, sustinand ca aceasta trebuie inscrisa cu suma de 937.380 lei, neinscrierea sa in acest tabel fiind o eroare esentiala.

Din perspectiva acestei situatii de fapt si a temeiului de drept invocat de contestatori instanta apreciaza contestatia ca fiind neintemeiata.
Potrivit art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei: ”Dupa expirarea termenului de depunere a contestatiilor, prevazut la art. 73 alin. (2), si pana la inchiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestatie impotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta in tabel definitiv de creante, in cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute.”.
Dupa cum se poate observa, in temeiul art. 75, alin. 1 se poate face contestatie la tabelului definitiv numai in anumite conditii, adica impotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta in tabel definitiv de creante, in cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute.
Ori, contestatorul nu a facut dovada existentei falsului, dolului sau a erorii esentiale care au dus la neinscrierea (si nu la inscrierea cum spune norma citata) in tabelul atacat a sumei de 937.380 lei.
Pe de alta parte, judecatorul sindic constata ca desi tabelul preliminar in care nu fusese trecuta creanta creditorului BM (nici cea de 937.380 lei si nici cea de 337.230 lei trecuta in tabelele definitive ulterioare), a fost publicat, afisat la instanta, inainte de intrarea in vigoarea a Legii nr. 169/2010 prin care s-au adus modificari Legii nr. 85/2006, cand impotriva acestuia se putea formula contestatie in alte conditii, mai putin restrictive (pana cu 10 zile inainte de afisarea tabelului definitiv, si nu in 5 zile de la publicarea tabelului preliminar in Buletinul Procedurilor de Insolventa, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 169/2010), creditorul BM care era cel mai interesat in protejarea patrimoniului sau, nu formuleaza nici o contestatie la acest tabel.
Ori primul lucru pe care o persoana diligenta, responsabila, il face atunci cand isi vede creanta neinscrisa in tabel, este acela de a actiona cat mai repede pentru remedierea situatiei care ii pune in pericol patrimoniul, avand in vedere cele doua sume solicitate prin cererile de creanta, avea obligatia contestarii acestei neinscrieri in conditiile art. 73 alin. 1. Acesta deoarece ”eroarea” la care se refera contestatoarea exista si ii era cunoscuta si la acel moment, aceasta neluand cunostinta de aceasta ”eroare” dupa afisarea tabelului contestat prin contestatia de fata. Ori prima contestatie pe care creditorul BSD o face este abia la 14 luni de la afisarea tabelului preliminar, dupa afisarea tabelului definitiv, la data de 16 mai 2011.
Succesiunea legala si normala, logic fireasca (nu numai legala), a lucrurilor era ca creditorul sa conteste in temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cat mai repede dupa afisare, tabelul preliminar si nu sa astepte afisarea altor tabele, in care oricum creanta creditorului BM era mult redusa fata de ce solicitase prin declaratiile de creanta.
Din acest punct de vedere contestatia creditorilor intemeiata pe art. 75 este nu numai neintemeiata, dar si inadmisibila, prima cale de atac ce trebuia exercitata fiind contestatia la tabelul preliminar.

Desi art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, un alt temei invocat de creditoare prin precizarea de la fila 177, este inaplicabil in cauza de fata, in baza principiului tempus regit actum, norma, la data precizarii, avand un alt continut, pe de o parte, iar pe de alta parte, in temeiul acestui articol nu se poate face contestatie la tabelul definitiv, instanta are suficiente elemente sa argumenteze si pe fond netemeinicia contestatie si, in cele din urma, a creantei creditorului BM.

Un prim element relevat de instanta este ca acel contract de imprumut incheiat intre BMsi BSD nu are data certa, cu alte cuvinte aceasta conventie a fost preconstituita pentru a servi ca proba in prezenta cauza. Acest aspect este intarit si de faptul ca in dosarele 76852/3/2011, 76856/3/2011, 76843/3/2011 nu fost depus nici un exemplar al acestui contract de imprumut, si nici de pe contractul de cesiune, desi cele doua erau incheiate la data de 16 mai 2011, data depunerii celor trei contestatii. De altfel, cercetand declaratia de creanta, judecatorul sindic a constatat ca creditorul a solicitat creantele doar din doua antecontracte de vanzare cumparare (nr. 191/2/1 si nr. 194/3/1) si nu din trei asa cum sustine in contestatie, iar declaratia nu este insotita de nici un inscris, nici de antecontracte, nici de contractul de imprumut si nici de pe contractul de cesiune. Iar faptul ca cele 2 antecontracte incheiate sub semnatura privata care trebuiau depuse odata cu cele doua cereri de creanta, si nu abia odata cu contestatia la tabelul definitiv, vine sa intareasca ipoteza ca si cele 3 antecontracte au fost preconstituite ca proba pentru prezenta cauza, nefiind incheiate la datele la care se specifica in ele.
Pe de alta parte, chiar daca acest contract de imprumut s-ar fi incheiat realmente la data de 15 ianuarie 2008, nu este opozabil debitoarei MKC care se comporta ca un tert fata de acest contract.
In procesul verbal de conciliere incheiat la data de 15 septembrie 2009 (fila 35),  se arata ca BSD nu putea sa restituie suma de 1.000.000 lei aferenta contractului de imprumut din 15 ianuarie 2008, si ca cele doua parti au hotarat ca datoria sa fie restituita, stinsa prin dare in plata a apartamentelor indicate in acest proces verbal in valoare de 937.380 lei, diferenta de 62.620 lei urmand a fi restituita in numerar lui BM. Apartamentele indicate in acest proces verbal sunt aceleasi cu apartamentele deja antecontractate de BM prin antecontractele nr. 191/2 din 20.06.2008, nr. 194/3/1 din 20.08.2009, nr. 191/2/1 din 15.08.2009.
Instanta va trece peste amanuntul ca acest proces verbal, aflat la fila 35, nu pare sa fie semnat de BSD si BM pentru ca nu are nici o semnatura, semnaturile celor doua parti aflate pe fila urmatoare, 36 (pe care se afla doar numele si semnaturile lor) si nu pe verso-ul filei 35, putand fi date de acestea pentru cu totul altceva (alt proces verbal, o alta conventie), sau pot fi folosite de acestea pentru orice alta conventie pe care ar intentiona sa o semneze, in trecut sau in viitor, nefiind datata sau numerotata.
Nici contractul de cesiune incheiat la data de 2 noiembrie 2009 (fila 34) , de asemenea fara data certa, nu vine sa lamureasca situatia datoriilor dintre BM si BSDsi implicit a creantei primei, pentru ca in acest contract se specifica faptul ca cesiunea sumei de 937.380 lei facuta de BSD catre BM stinge datoria pe care o are prima fata de a doua fara insa a se sti de care datorie este vorba pentru ca in acest contract de cesiune nu se pomeneste nicaieri de contractul de imprumut din 15 ianuarie 2008 care este de 1.000.000 lei si nici de procesul verbal de conciliere din 15 septembrie 2009 prin care datoria s-a redus de la 1.000.000 lei la 937.380 lei. Prin urmare, nefacandu-se asemenea precizari se deduce ca prin contractul de cesiune se stinge o alta datorie, tot de 937.380 lei, si nu cea aferenta contractului de imprumut din 15 ianuarie 2008.
Un alt aspect, apreciat de judecatorul sindic ca relevant pentru buna credinta a partilor, al raporturilor obligationale dintre BSD si BM, pe de o parte, si dintre BMsi MKC pe de alta parte, nu a fost lamurit de contestatori, in primul rand de contestatoarea BM. Astfel, in contractul nr. 191/2 din 20 iunie 2008 se arata, la pct. III, ca pretul apartamentului 4 din cladirea Perla 17 trebuia achitat 100% pana la data de 15 octombrie 2008. Deci cu mult inainte de scadenta imprumutului (august 2009) contractat de BSD de la BM, si de darea in plata a celor trei apartamente prin procesul verbal de conciliere din 15 septembrie 2009, BM trebuia sa achite integral pretul apartamentului aferent contractului de vanzare cumparare nr. 191/2. Lucru pe care nu l-a dovedit ca l-a facut. Deci nu se poate sustine ca ar exista o creanta ce ar izvori din plata acestui antecontract. Mai mult chiar, se poate sustine ca aici a intervenit pactul comisoriu de grad IV (pct. V din antecontract) si orice suma avansata de creditor este pierduta.  
Potrivit procesului verbal de conciliere BSD se obliga sa restituie imprumutul luat de la BM, ajuns potrivit acestuia la 937.380 lei, prin darea in plata a trei apartamente, paradoxal, deja antecontractate de BM. Pentru ca darea in plata sa devina operanta trebuia ca cele trei apartamente sa fie in patrimoniul lui BSD, cea care luase imprumutul, si nu in patrimoniul debitoarei MKC care este un tert fata imprumut, inainte de darea in plata, inainte de incheierea antecontractelor. Cu alte cuvinte BSD trebuia sa fi achitat debitoarei contravaloarea celor trei apartamente, poate chiar cu imprumutul luat de la BM. Din inscrisurile de la dosar nu reiese ca BSD ar fi achitat cele trei apartamente. Daca nu au fost achitate cele trei apartamente nici de catre BSD, pentru a opera darea in plata, nici de catre BMca urmare incheierii antecontractelor de vanzare cumparare, de ce SMKC este debitoarea sumei de 937.380 lei pe care nu a primit-o nici de la BSD, nici de la BM?
De altfel, modul cum este redactat procesul verbal induce ideea ca proprietar al celor trei apartamente este BSD si nicidecum debitoarea MKCL care nici nu este pomenita in acest proces verbal.
Practic, prin incheierea contractului de cesiune se intentioneaza a se sustine ca BSD a cedat o creanta in cuantum de 937.380 lei lui BM, si in acest fel urmeaza ar fi achitat imprumutul contractat de la BM. In acest caz debitorul cedat fiind chiar MKC. Pentru a opera cesiunea de creanta trebuie sa se fi facut dovada ca BSD avea de incasat 937.380 lei de la debitoare. Mai bine zis trebuia sa se faca dovada ca MKC trebuia sa-i transmita proprietatea a trei apartamente lui BSD care trebuiau cedate, ulterior, lui BM. Insa nu s-a facut dovada ca BSD are o creanta fata de MKC nu s-a facut dovada ca MKC are sa-i transmita trei apartamente lui BSD, ca urmare a unei plati valabil facute. S-a facut insa dovada ca cele trei apartamente pe care vroia sa le dea in plata BSD lui BM fusese deja antecontractate de aceasta din urma, mai inainte de cesiune, fara insa a le achita. Pe de alta parte, ca sa opereze pe deplin cesiunea de creanta, debitorul cedat, MKC, trebuia notificat ca nu mai trebuie sa-i transmita apartamentele lui BSD ci lui BM, ori nu s-a facut dovada unei asemenea notificari.
Daca debitorul MKC ar fi fost notificat ca trebuie sa-i plateasca o creanta de 937.380 lei lui BM si nu lui BSD, ca urmare a cesiunii de creanta, atunci, poateBM ar fi avut de incasat o creanta de la debitorul MKC. Practic ar fi trebuit sa se finalizeze cele trei antecontracte neachitate. Ori daca nu a fost notificat debitorul cedat, MKC, inseamna ca nu are de achitat nici o creanta. Prin urmare creanta nu exista, si deci contestatia este neintemeiata.
Instanta considera ca antecontractele din cauza de fata, contractul de imprumut, procesul verbal de conciliere, contractul de cesiune, au fost concepute special in scopul fraudarii adevaratilor creditori, pentru ca odata recunoscuta calitatea de creditor a lui BM, lichidatorul judiciar ar fi fost obligat sa semneze contractele de vanzare cumparare ale celor trei apartamente, fiind in acest fel scoase din activul debitoarei, putand fi ulterior valorificate, pe piata libera, de catre cei care au gandit ”ingineria” mai a sus dezvaluita. De aceea, in scopul aflarii adevarului ar fi fost indicat ca instanta sa solicite lui I I sa faca dovada sursei sumei imprumutate, destul de mari, 10 miliarde de lei vechi, insa judecatorul sindic nu are competente de control a averilor.
Fata de aceste considerente, instanta va respinge, ca neintemeiata, contestatia creditorilor BSD,BM, II,KL, KII, KDC, si administratorului special al MKC, MCC, impotriva neinscrierii in tabelul definitiv consolidat al creditorilor debitoarei MKC publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 12336/17.11.2011 a creantei lui B M.
 
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Respinge, ca neintemeiata, contestatia creditorilor BSD CU DOMICILIUL ALES - sector 2, Bucuresti,, BM CU DOMICILIUL ALES - sector 2, Bucuresti,  II CU DOMICILIUL ALES - sector 2, Bucuresti, KL CU DOMICILIUL ALES - sector 2, Bucuresti, KII CU DOMICILIUL ALES - sector 2, Bucuresti, KDC CU DOMICILIUL ALES - sector 2, Bucuresti, si administratorului special al MKCL, MCCr- sector 2, Bucuresti, impotriva neinscrierii in tabelul definitiv consolidat al creditorilor debitoarei MKC publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 12336/17.11.2011 a creantei lui B M.
Executorie.
Cu recurs in 7 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 12 aprilie 2012.

Presedinte, Grefier,