Anulare certificat de mostenitor

DOSAR NR. 18533/303/2009
SENTINTA CIVILA NR. 6697/20.09.2010

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
1. Obiectul cererii de chemare in judecata
Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de .12.2009 reclamanta IC a chemat in judecata pe paratul PS, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa de dispuna anularea certificatului de calitate de mostenitor nr. 157/26.11.2004 emis de BNPA; sa se constate deschisa succesiunea de pe urma defunctului IN, decedat la data de 15.07.1961, cu ultimul domiciliu in Bucuresti,  sector 6; sa se constate calitatea de mostenitoare legala a reclamantei, in calitate de nepoata de frate predecedat a defunctului IG, decedat la data de 14.11.1946 si a paratului, in calitate de unic descendent al nepoatei de sora – SV, nascuta L, fosta P, decedata la data de 18.03.1994, cotele succesorale fiind egale de 1, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca in anul 1961 a decedat fratele tatalui sau, acesta neavand copii si nici sotie supravietuitoare. Ca urmare, vocatie succesorala avea reclamanta, in calitate de nepoata de frate predecedat, precum si sora acestuia LS, respectiv bunica paratului, decedata in anul 01.05.1972. Unic mostenitor al defunctei L S fiind mama paratului, respectiv S V, fosta P, decedata la data de 18.03.1994.
Reclamanta a mai aratat ca paratul este fiul defunctei S V, iar acesta a solicitat la BNP emiterea unui certificat de mostenitor din care sa rezulte ca mama sa este unica mostenitoare a defunctului IN,in calitate de nepoata de sora.
Reclamanta a mai aratat ca, in realitate, atat aceasta, in calitate de nepoata de frate predecedat, cat si paratul, in calitate de fiu al nepoatei de sora a defunctului, au vocatie succesorala.
De altfel, in 1991, atat reclamanta, precum si paratul au formulat in temeiul Legii nr. 18/1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, asupra terenurilor agricole, repunandu-i astfel in termenul de acceptare a succesiunii de pe urma defunctului IN, motiv pentru care ambele parti au formulat cerere in temeiul Legii nr. 10/2001.
Ca urmare a solicitarilor formulate de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 de a prezenta certificate de calitate de mostenitor pentru autorii partilor, acestia au formulat cerere de dezbatere a succesorala, prin care Camera Notarilor Publici a comunicat ca paratul in anul 2009 a dezbatut succesiunea, declarand ca bunica sa este unica mostenitoare a defunctului IN
De asemenea, reclamanta a mai precizat faptul ca paratul a avut cunostinta ca aceasta avea vocatie succesorala, intocmind diverse acte notariale, cu rea-credinta declarand ca mama sa este unica mostenitoare a defunctului.
Prin urmare, reclamanta a aratat ca i-au fost incalcate drepturile succesorale, paratul urmarind sa-si insuseasca in integralitate bunurile ce vor fi cuprinse in masa succesorala, dupa obtinerea acestora prin procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 659 si urm. Cod civil, si art. 86-88 din Legea nr. 36/1995.
2. Pozitia procesuala a paratului
La termenul de judecata din 29.01.2010, paratul a depus intampinare (f.26) prin care a invocat:
2.1. exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sector 6 Bucuresti si trimiterea dosarului instantei competente, respectiv Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in conformitate cu dispozitiile art. 5 Cod procedura civila;
2.2. exceptia prescriptiei exercitarii dreptului la actiune al reclamantei de a solicita stabilirea calitatii de mostenitor de pe urma defunctului IN, in conformitate cu art. 1 si 3 din Legea nr. 167/1958. Prescriptia avand rolul de a-l sanctiona pe acela care a neglijat vreme indelungata valorificarea unui drept al sau prin introducerea actiunii in justitie si a stat in pasivitate mai multi ani. Astfel, reclamanta nu a luat nicio masura in sensul de a-si manifesta vointa privind stabilirea calitatii de mostenitor si de acceptare a succesiunii in termenul legal.
2.3. Pe fondul cauzei, paratul a solicitat respingerea actiunii ca netemeinica si nelegala, avand in vedere ca reclamanta in mod nelegal a solicitat anularea certificatului de calitate de mostenitor nr. 157/26.11.2006, prin care i s-a stabilit calitatea acestuia de mostenitor de pe urma defunctului IN, in calitate de frate al bunicii sale, motivand ca ar trebui trecuta ca avand vocatie succesorala.
Mai mult, reclamanta face o confuzie intre certificatul de calitate de mostenitor si certificatul de mostenitor. Astfel, prin certificatul de calitate de mostenitor nu se stabileste masa succesorala, cotele si numarul mostenitorilor, ci calitatea de mostenitor legal acceptant, respectiv legatura legala intre mostenitor si defunct. Certificatul de mostenitor cuprinde masa succesorala, numarul mostenitorilor si cotele ce le revin acestora. Stabilirea calitatii de mostenitor este o actiune personala si de optiune de a accepta mostenirea si nu era o conditie obligatorie sa o anunte pe reclamanta, in sensul ca si-a manifestat vointa de a accepta succesiunea de pe urma defunctului. Totodata, prin eliberarea certificatului de calitate de mostenitor nu s-a adus in vreun fel atingere drepturilor reclamantei.
In ceea ce priveste capatul de cerere prin care reclamanta a solicitat constatarea deschiderii succesiunii de pe urma defunctului IN, paratul a aratat ca urmeaza a fi respins, deoarece deschiderea succesiunii a fost facuta la data stabilirii calitatii sale de mostenitor. Actul de acceptare a succesiunii este necesar pentru ca succesiunea sa nu devina vacanta.
Mai mult, paratul a mentionat ca din actiunea formulata de reclamanta nu reiese ca reclamanta ar avea calitatea de mostenitor de pe urma defunctului, deoarece nu a facut dovada acceptarii mostenirii, motiv pentru care a solicitat respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecata.
3. Aspecte procesuale
Cererea de chemare in judecata a fost legal timbrata, cu 131 lei taxa judiciara de timbru si 1,2 lei timbru judiciar.
3.1. Prin incheierea de sedinta din data de 19.02.2010, instanta a respins exceptia necompetentei teritoriale ca neintemeiata, avand in vedere obiectul actiunii deduse judecatii, respectiv anularea certificatului de mostenitor si dezbaterea succesiunii, care potrivit dispozitiilor art. 14 alin. 2 C.pr.civ. este in competenta instantei celui din urma domiciliu al defunctului.
3.2. De asemenea, instanta a respins si exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei pentru constatarea calitatii de mostenitor, fata de faptul ca este o actiune personala nepatrimoniala, imprescriptibila, urmand ca argumentele privind prescriptia dreptului de optiune succesorala sa fie avute in vedere la solutionarea pe fond a cererii.
3.3. In temeiul disp. art. 167 Cod procedura civila, instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriul reciproc.
La termenul de judecata din 20.03.2010, instanta a procedat la administrarea interogatoriului reclamantei in conformitate cu dispozitiile art. 221 Cod procedura civila, raspunsurile date fiind consemnate si atasate la dosar – fila 49.
Desi legal citat, paratul nu s-a infatisat personal pentru a raspunde la interogatoriu, instanta urmand a face aplicarea art. 225 C.pr.civ.
In cadrul probei cu inscrisuri au fost depuse la dosar in copie urmatoarele inscrisuri: certificat de calitate de mostenitor nr. 157/26.11.2004, certificat de deces seria DR nr. 489102, certificat de nastere seria N.3 nr. 473915, certificat de deces seria DM nr. 721328, certificat de deces seria D9 nr. 727446, notificare nr. 575/13.02.2002, notificare nr. 127/25.06.2001, titlu de proprietate nr. 120782/30.11.2000, certificat de nastere seria N2 nr. 234948, carte de identitate seria CI nr. 093951, certificat de nastere seria Ng nr. 299586, act de nastere din 29.09.1932, certificat de casatorie seria CI nr. 811507, certificat de calitate de mostenitor nr. 131/12.02.1987, certificat de casatorie seria C7 nr. 889462, certificat de deces seria D9 nr. 720703, certificat de mostenitor nr. 802/05.04.1994, certificat de deces seria DR nr. 489102.
La solicitarea instantei, la data de 03.03.2010, s-au depus la dosar, prin serviciul registratura, in copie, actele care compun dosarul succesoral nr. 168/2004 (f.31-46).
           4. Starea de fapt
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine, in fapt, ca defunctul IN a decedat la data de 15.07.1961 in Mun. Bucuresti, sector 6 si a avut ultimul domiciliu in Bucuresti sector 6, asa cum rezulta din certificatul de deces (f.7).
Relatiile de rudenie dintre parti sunt dovedite cu actele de stare civila depuse in copie la dosar. Astfel, reclamanta IC, nascuta la data de 31.12.1940 (f.6), este nepoata de frate predecedat a defunctului (fiica fratelui defunctului -IG, decedat la data de 14.11.1946), iar paratul PS, nascut la data de 17.12.1958 (f.15)  este descendentul nepoatei de sora a defunctului (SV – nascuta L, casatorita P, decedata la data de 21.03.1994).
Desi pe parcursul litigiului paratul nu a contestat relatiile de rudenie dintre parti si vocatia reclamantei la succesiune, ci doar exercitarea dreptului de optiune succesorala, prin concluziile pe fondul cauzei aparatorul paratului a invocat faptul ca mama defunctului IG se numea „Maria”, iar mama defunctului IN se numea „Aneta”, sustinere care este incompleta. Mama defunctului IN apare in certificatul de deces de la f.7 ca fiind „Aneta-Maria”, iar a defunctului IG ca fiind „Maria” (f.8), insa identitatea dintre cele doua persoane nu a fost negata decat in concluziile pe fondul cauzei, refuzul paratului de a raspunde la intrebarea 1 a interogatoriului constituind insa o confirmare a imprejurarii de fapt ca tatal reclamantei a fost frate cu L S si I N.
De altfel, in certificatul de deces al autoarei paratului L Seste indicata mama cu prenumele „Aneta”, iar nu „Aneta-Maria” cum apare in certificatul de deces al defunctului I N. Instanta retine ca probele aflate la dosar si declaratiile partilor dovedesc notorietatea folosirii de catre autorul comun al fratilor I N, I G si L Sa numelui „Aneta”, „Maria” sau „Aneta-Maria”, afirmatiile paratului din concluziile pe fondul cauzei fiind vadit sicanatorii.
La data de 26.11.2004 a fost emis certificatul de mostenitor nr. 157 de BNP Asociati (f.4) pe numele defunctei S Ve nascuta L, fosta P, in calitate de unic mostenitor legal – nepoata de sora.
La dosarul cauzei nu a fost depusa cererea de deschidere a procedurii succesorale, din adresa nr. 152/20.04.2010 a Biroului Notarial rezultand ca in urma verificarilor efectuate nu a fost gasita in dosarul aflat in arhiva biroului notarial cererea de deschidere a succesiunii de pe urma defunctului, iar toate documentele detinute au fost inaintate in copie (f.77).
Impotriva acestui certificat de mostenitor a formulat actiune reclamanta, sustinand ca a fost repusa in termenul legal de acceptare a succesiunii de 6 luni in urma formularii cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole in temeiul Legii 18/1991 si de restituire a unor imobile preluate abuziv in temeiul Legii nr.10/2001, fiind la randul sau mostenitoare legala a defunctului IN.
5. Asupra exceptiilor invocate de parat
Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ. instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Exceptia necompetentei teritoriale si a prescriptiei dreptului la actiune au fost solutionate pe parcursul procesului, conform incheierilor de sedinta care fac parte integranta din prezenta hotarare (a se vedea pct. 3.1. si 3.2.)
La ultimul termen de judecata instanta a calificat argumentele paratului privind prescriptia dreptului de optiune succesorala drept o exceptie a lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, care va fi respinsa ca neintemeiata pentru motivele ce succed.
Potrivit art. 700 C.civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
Succesorul care nu a fost prezent la notariat si, prin urmare, nu a fost mentionat ca mostenitor, poate cere oricand anularea certificatului de mostenitor, dar cu conditia sa faca dovada acceptarii in termen a succesiunii, deoarece numai facand aceasta dovada el este socotit ca proprietar al bunurilor succesorale de la data deschiderii succesiunii.
In speta, instanta constata ca succesiunea defunctului I N s-a deschis la data de 15.07.1961, iar nu la data stabilirii calitatii de mostenitor a paratului, cum sustine acesta prin intampinare sau concluziile scrise. Potrivit art. 651 C.civ., succesiunile se deschid prin moarte, acesta fiind momentul de la care patrimoniul defunctului se transmite succesorilor sai.
La data decesului defunctului I N succesori cu vocatie concreta la mostenire erau reclamanta IC-(nepoata de frate predecedat) si S V (nascuta L, casatorita P) in calitate de nepoata de sora a defunctului.
Rezulta ca autoarea paratului avea vocatie de a veni la mostenire in nume propriu, iar reclamanta IC prin reprezentare, tatal sau fiind predecedat.
Cu toate acestea, niciuna din parti nu a facut dovada acceptarii mostenirii in termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii (15.07.1961 – 15.01.1962), astfel ca problema prescriptiei dreptului de optiune succesorala ar putea fi analizata in ambele cazuri.
Instanta constata insa ca succesorii au fost repusi in termenul de prescriptie de 6 luni prin legile speciale de reparatie si in conditiile acestor legi.
Astfel, art. 13 din Legea nr. 18/1991 prevede ca mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, intrucat terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Ei sunt considerati ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, de prevederile prezentei legi beneficiaza si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite, iar alin. 3 prevede ca succesibilii care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita in temeiul prezentei legi.
In ceea ce o priveste pe reclamanta, la dosarul cauzei s-a depus in copie un titlu de proprietate emis la data de 30.11.2000 in temeiul Legii nr. 18/1991, in care atat reclamanta cat si paratul figureaza ca mostenitori ai defunctului IN (f.13). Rezulta din acest titlu ca a existat in prealabil o cerere formulata in vederea emiterii titlului de proprietate de catre ambii mostenitori in temeiul Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, cerere formulata in termenul legal, concluzie ce se bazeaza pe prezumtia de legalitate de care se bucura acest act administrativ, necontestat de catre parti.
De asemenea, prin notificarile depuse in copie la dosar, adresate Primariei Municipiului Bucuresti prin intermediul executorului judecatoresc S D, la data de 25.06.2001 si 13.02.2002, in vederea restituirii in temeiul Legii nr. 10/2001 a unor imobile despre care se pretinde ca au apartinut defunctului I N, reclamanta a invocat calitatea sa de mostenitor al acestuia.
Neprezentarea paratului-reclamant la interogatoriu reprezinta o marturisire deplina a pretentiilor partii adverse in sensul art. 225 C.pr.civ., din moment ce  poate fi coroborata cu alte probe univoce, si anume cu inscrisurile mentionate anterior.
Rezulta ca reclamanta a fost repusa de drept in termenul de acceptare a succesiunii defunctului I N prin cererile formulate in baza Legii nr. 18/1991 si a Legii nr. 10/2001 este considerata ca fiind acceptant al mostenirii pentru bunurile a caror restituire s-a solicitat.
In cazul acestui mod de acceptare a succesiunii, succesibilul trebuie sa faca dovada vocatiei sale, prin acte de stare civila, iar nu prin certificate de mostenitor, in conditiile in care reclamanta culege mostenirea prin reprezentare (art. 664 si urm. C.civ.), iar nu prin retransmitere.
Intrucat reclamanta a facut dovada calitatii sale de mostenitoare a lui IN, dar si a acceptarii mostenirii in temeiul celor doua legi mentionate anterior, aceasta poate emite pretentii asupra succesiunii, prin urmare are calitate procesuala activa in actiunea privind anularea certificatului de mostenitor pentru omisiunea inscrierii sale printre mostenitori.
Pentru aceste motive, instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de parat.
6. Asupra fondului cererii
Cu privire la cererea reclamantei de anulare a certificatului de mostenitor nr.157 de BNP (f.4) pe numele defunctei S V nascuta L, fosta P, in calitate de unic mostenitor legal, instanta constata ca se invoca motive de nulitate intemeiate pe incalcarea conditiilor de forma, dar si de fond.
Potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995 cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Nu este insa suficienta simpla apreciere proprie a reclamantei sau simpla invocare a acestei vatamari, ci ea trebuie sa fie efectiva si are a fi verificata de instanta in cadrul calitatii procesuale active.
Or, in speta vatamarea reclamantei este evidenta in urma omiterii ei de la inscrierea in certificatul a carui anulare o cere, din moment ce avea la randul sau calitate de mostenitor, fiind astfel inlaturata in mod abuziv de la succesiunea unchiului sau, I N
In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 100 din Legea nr. 36/1995 conform carora actele notariale pot fi atacate de parti sau de orice persoana interesata prin actiune in anulare la instanta judecatoreasca, in conformitate cu prevederile Codului de procedura civila.
Situatia de fapt suporta explicatii suplimentare inainte de a proceda la analiza conditiilor de forma si de fond ale actului juridic contestat. Exista mai multe elemente ce diferentiaza prezenta cauza de situatiile obisnuite, in care a existat un singur termen de exprimare a optiunii succesorale:
- in primul rand, dezbaterea succesiunii nu a avut loc inainte de intrarea in vigoare a legilor speciale prin care succesorii au fost repusi in termen; in orice caz, este evident ca procedura succesorala a fost deschisa dupa decesul mostenitoarei SV (nascuta L, casatorita P);
- in al doilea rand, niciunul dintre succesori nu a facut dovada acceptarii – exprese sau tacite – a mostenirii in perioada 15.07.1961 – 15.01.1962;
- in orice situatie, indicarea tuturor succesorilor cu vocatie concreta la mostenire si citarea acestora in fata notarului public era obligatorie.
Potrivit art. 75 din Legea nr. 36/1995 dupa ce constata ca este legal sesizat, notarul public inregistreaza cauza si dispune citarea celor care au vocatie la mostenire, iar daca exista testament, citeaza si pe legatari si executorul testamentar instituit.
Or, in cazul de fata nu exista dovada sesizarii notarului public, respectiv cererea de deschidere a procedurii succesorale. Este cu atat mai important cu cat certificatul de mostenitor a fost emis pe numele unei persoane decedate, iar procedura a inceput cu siguranta dupa decesul sau. In lipsa unei cereri de deschidere a procedurii succesorale, beneficiarul poate eluda dispozitiile penale cu privire la infractiunea de fals in declaratii, in cazul in care nu sunt indicate toate persoanele cu vocatie la mostenire.
Nu exista nicio dovada ca reclamanta IC ar fi fost citata in fata notarului public, desi avea vocatie la mostenire. In aceste conditii, sunt pe deplin aplicabile dispozitiile art. 105 C.pr.civ., potrivit carora actele indeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. Vatamarea rezulta in cazul de fata din faptul ca in certificatul de calitate de mostenitor nr. 157/26.11.2004 s-a consemnat ca nu ar exista alti mostenitori straini de succesiune prin renuntare sau in conditiile art. 700 C.civ.
Potrivit art. 84 din Legea nr. 36/1995, in cazul in care nu s-a facut dovada existentei unor bunuri in patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesita operatiuni de durata si mostenitorii solicita sa li se stabileasca numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de mostenitor.
Apararile paratului cu privire la posibilitatea reclamantei insesi de a solicita emiterea unui certificat de calitate de mostenitor propriu nu pot fi retinute de instanta. Reclamantul insista asupra diferentei dintre certificatul de calitate de mostenitor si certificatul de mostenitor, insa instanta constata ca notarul public a emis o incheiere finala, care se emite conform art. 81 din Legea nr. 36/1995 in cazul in care in succesiune exista bunuri, s-a realizat acordul intre mostenitori si s-au administrat probe indestulatoare.
Faptul ca nu s-a constatat masa succesorala prin certificatul de calitate de mostenitor nu justifica lipsirea reclamantei de accesul la o instanta care sa se pronunte cu privire la propria calitate de mostenitor, in conditiile in care actul contestat face dovada deschiderii succesiunii, dar si a calitatii de mostenitor in favoarea unei singure persoane, ce se poate interpreta ca avand drept asupra integralitatii masei succesorale ce va fi constatata ulterior. Vatamarea adusa reclamantei este evidenta, in conditiile in care ambele parti isi disputa dreptul de proprietate asupra unor bunuri ce fac obiectul Legii nr. 18/1991 si a Legii nr. 10/2001.
Pentru a retine acceptarea in acelasi mod a succesiunii in favoarea autoarei paratului, instanta constata valabilitatea argumentelor anterior exprimate cu privire la titlul de proprietate emis la data de 30.11.2000 in temeiul Legii nr. 18/1991 (f.13), dar si recunoasterea din partea reclamantei a calitatii acestuia de mostenitor, ce echivaleaza cu o renuntare la termenul de prescriptie al dreptului de optiune succesorala ce s-ar fi putut implini (art. 16 si 20 din Decretul nr. 167/1958).
In consecinta, instanta urmeaza sa admita cererea reclamantei si sa dispuna anularea certificatului de calitate de mostenitor nr. 157/26.11.2004.
Avand in vedere capetele subsidiare de cerere formulate de reclamanta si constatarile anterioare ale instantei, urmeaza ca in baza art. 651 C.civ. sa constate deschisa succesiunea defunctului I N.
De asemenea, instanta va constata calitatea de mostenitori legali, in urma decesului defunctului I N, a surorii acestuia, S V–nascuta L, casatorita P, decedata la data de 21.03.1994, cu o cota de 1, precum si a nepoatei de frate, IC, cu o cota de 1.
Paratul are la randul sau calitate de mostenitor al defunctei S V potrivit certificatului de mostenitor nr. 802/05.04.1994 (f.64).
Cererea de chemare in judecata va fi admisa in parte, fata de imprejurarea ca ambele parti au acceptat mostenirea doar dupa repunerea prin lege speciala de reparatie in termenul de acceptare a succesiunii, astfel ca sunt considerate acceptante in limita bunurilor ce fac obiectul acelor legi speciale (a se vedea in acest sens art. 13 din Legea nr.18/1991 si art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, anterior citate), urmand ca in cadrul procedurilor administrative sau judiciare sa se stabileasca direct calitatea de persoane indreptatite si bunurile la care au dreptul potrivit legii, instanta nefiind sesizata cu o cerere de constatare a masei succesorale (art. 129 alin. 6 C.pr.civ.).
Totodata, in temeiul art. 88 alin.2 din Legea nr. 36/1995, instanta va dispune comunicarea prezentei hotarari in copie Biroului Notarilor Publici Asociati dupa ramanerea definitiva si irevocabila.
7. Cereri accesorii
In ceea ce priveste solicitarea reclamantei de a obliga paratul la plata cheltuielilor de judecata, reprezentand onorariul avocatial, taxe judiciare de timbru si timbru judiciar, instanta – constatand culpa procesuala a acestuia - in temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. va obliga paratul la plata sumei de 1.632,2 lei, reprezentand onorariu avocatial conform chitantelor nr. 03/20.03.2010 si nr. 06/01.06.2010, taxe judiciare de timbru si timbru judiciar.