RECUZARE. CAI DE ATAC. LEGE APLICABILA

4.RECUZARE. CAI DE ATAC. LEGE APLICABILA

     Prin Decizia 767/2006 s-a admis exceptia inadmisibilitatii si s-a respins ca inadmisibil recursul promovat de A.V.A.S. Bucuresti in contradictoriu cu intimata – debitoare S.C. A.S. S.A Ganesti.
     Instanta de recurs, pentru a pronunta aceasta hotarare a retinut urmatoarele:
     Prin incheierea pronuntata de judecatorul  sindic  la 04.07.2006 in dosarul 1622/F/2006  al Tribunalului Neamt au fost respinse exceptiile  invocate de lichidatorul judiciar S.C. „R.V.A Mures” S.R.L. si de creditoarea A.D.S. Bucuresti, au  fost incuviintate cererile de recuzare  a lichidatorului judiciar S.C. „R.  V. A. Mures” S.R.L.  formulate de creditoarea S.C. „TC C. I.” S.R.L. Piatra Neamt la data de 13.12.2005,  respectiv la 16 mai 2006, constatandu-se  incetarea calitatii de lichidator  judiciar a S.C. „R. si V. A. Mures” S.R.L. in dosarul de  faliment nr. 1622/F/2004  privind pe debitoarea S.C. „A.S.”  S.A  Ganesti.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul sindic a retinut urmatoarele :  
     Prin sentinta civila nr. 110 din 14.01.2004 a fost desemnata in calitate de administrator judiciar pentru debitoare SC „R.V. A. MURES” S.R.L, cu toate atributiile ce decurgeau la acea data din lege.
     Anterior acestei deschideri de procedura initiata de creditorul K. L. I., cererea intemeiata pe Legea nr.64/1995, republicata, a  mai fost solutionata, pe fond, printr-un numar de doua sentinte de catre Tribunalul Mures, solutia fiind de fiecare data casata cu trimitere   spre rejudecare, ca urmare a deciziilor pronuntate de Curtea de Apel Mures in  calea de atac a recursului.
     Inainte de pronuntarea sentintei nr. 110/2004, SC R.V. A. MURES SRL, in baza unei alte hotarari, respectiv sentinta nr.1433 din 27.05.2003 care o desemna in calitate de administrator judiciar, a procedat la indeplinirea primelor formalitati legate de procedura SC „A.S.” SA Ganesti.  Astfel, s-au inregistrat cereri de creanta de la diferiti creditori, doua dintre acestea fiind formulate de SC „A.A.” SA si    SC „A. S.MURES” SA, societati aflate la randul lor sub incidenta Legii nr.64/1995, republicata,    reprezentanta    de    SC    „R.V. A. MURES” S.R.L. Prin urmare, cele doua creditoare si debitoarea din cauza de fata, aveau acelasi reprezentant. Existenta unui  conflict   de  interese este evidenta in conditiile in care S. C  „R.V.AMURES” S.R.L a inscris initial in tabel pe cele doua creditoare cu o suma mult mai mare si anume : la data de 26.06.2003 (dupa concilierea directa pe care o invoca in aparare si care a avut loc la data de 24.02.2003), pentru ca ulterior, aceste sume sa se reduca si chiar in final sa dispara, in conditiile in care nu s-a propus si nici aprobat de catre judecatorul sindic un plan partial de distribuire. De asemenea, lichidatorul judiciar recuzat nu a facut nici o dovada in sensul certificarii unei compensari - incuviintata de   judecatorul   sindic   din   dosarele   de   faliment   ce    vizeaza   pe   SC „A.  A.”   S.A   sau      SC   „A. S.MURES”  S.A.  Aceste aspecte sunt in  masura sa conduca  la concluzia ca printr-o indestulare neautorizata legal de judecatorul sindic,  data in   favoarea   unor   creditori   chirografari,   inaintea   altora   garantati,   SC „R V.  A. MURES”    S.R.L,    care beneficiaza  de  un  procent  cu  titlu  de  onorariu  din  lucrari,   a  devenit incompatibila si  astfel  este in  masura  sa  afecteze  grav   interesele  SC „A. S.” SA Ganesti.  Starea de incompatibilitate care se afla, trebuia sa fie reclamata si evidentiata de aceasta societate de lichidare.   Conform   dispozitiilor   din   Codul   de   procedura   civila,   care  completeaza legea speciala   (acolo unde aceasta nu cuprinde prevederi exprese in materie), cel care se afla in incompatibilitate trebuie sa faca cunoscut acest lucru. Absenta initiativei SC „R.V.AMURES” S.R.L a condus in final la formularea celor doua cereri de recuzare care  sunt intemeiate.
     In ceea ce priveste exceptia de litispendenta, aceasta nu se justifica intrucat cererile au fost reunite si solutionate impreuna, prin aceeasi incheiere  fara a exista riscul pronuntarii unor solutii contradictorii.
     Trimiterile referitoare la exceptia autoritatii de  lucru judecat nu sunt relevante in cauza, sentinta nr. 188/F/2005, fiind pronuntata in solutionarea unei propuneri de inlocuire a administratorului judiciar si nu de recuzare, institutii total diferite.
     Nici  tardivitatea nu poate fi primita, intrucat o cerere de recuzare poate fi in principal formulata pana la inceperea dezbaterilor, dar si dupa aceea, pana la inchiderea lor, de fiecare data motivat, atunci cand se ia cunostinta de  existenta unuia din cazurile prevazute  de dispozitiile legale ce reglementeaza acest incident procedural.
     Ca o consecinta a admiterii cererilor de recuzare inceteaza calitatea  de lichidator judiciar a S.C. „R.V.AMURES” S.R.L. in dosarul nr. 1622/F/2004 privind pe S.C „A.  S.” S.A. GANESTI.  
     Impotriva acestei incheieri a declarat recurs,  scutit de plata taxei de timbru conform dispozitiilor art. 58 din legea 64/1995 republicata, lichidatorul judiciar S.C. R.V.A Mures S.R.L.  Tg. Mures.
     In motivarea recursului s-au sustinut exceptiile tardivitatii si autoritatii de lucru judecat cu privire  la cererile de recuzare incuviintate  de judecatorul sindic, vazand  dispozitiile art. 29 al. 1, 2 Cod procedura civila si 1201 Cod civil,  precum si sentinta civila 188/F/15.03.2005 prin care a mai fost respinsa o cerere de recuzare.
     Referitor la fondul cererilor de recuzare s-a sustinut ca dispozitiile art. 149 din Legea 31/1990 trebuie interpretate in sensul aplicabil procedurii reorganizarii judiciare  si a falimentului, imprejurarea ca  pe lista creditorilor debitoarei se afla inscrise doua societati comerciale  aflate in procedura Legii 64/1995, avand  acelasi lichidator judiciar nu constituie  un motiv de  incompatibilitate  in  sensul dispozitiilor legale in materie, respectiv ale prevederilor imperative  ale art. 8 din O.G. 79/1999.
     Dintre intimatii legal citati in cauza au fost reprezentati in  fata instantei lichidatorul judiciar S.C. „Management Reorganizare Lichidare” S.R.L. Iasi, creditoarea S.C. „TC  Compil Impex”  SRL Piatra Neamt care prin intampinarile formulate au invocat exceptia inadmisibilitatii recursului, tinand seama de  dispozitiile art. 34 al. 1 Cod procedura civil, dispozitiile art.  23 al. 6 din Legea 64/1995 republicata si art. 149 din Legea  31/1990 si ale  dispozitiilor art. 27-36 Cod procedura civila.
     Intimata  - creditoare Agentia Domeniilor Statului, referitor la  exceptia inadmisibilitatii recursului, a solicitat respingerea acesteia, apreciind  ca aplicarea prevederilor art. 34 Cod procedura civila contravine spiritului legii si intentiilor  legiuitorului, precum si dispozitiilor art. 126 din Constitutie privind infiintarea  unei instante extraordinare si eliminarea  cailor de atac legale.
     Examinand exceptia inadmisibilitatii recursului invocata in cauza, instanta apreciaza ca este  intemeiata pentru considerentele  ce se vor arata in continuare :
     Problema admisibilitatii  promovarii recursului impotriva  incheierii de admitere a cererilor de recuzare a  lichidatorului judiciar trebuie analizata  in contextul motivelor de recuzare invocate, tinand seama de dispozitiile art. 23 al. 6 din Legea  64/1995  republicata in vigoare la data  formularii cererilor, dispozitii retinute  de judecatorul sindic ca temei pentru solutionarea cererilor de recuzare.
     Examinand cererile de recuzare a lichidatorului judiciar, judecatorul sindic a apreciat ca in cauza motivul de recuzare consta in   interesele contrare ale lichidatorului judiciar  S.C. R.V. A.Mures    S.R.L.  cu cele ale debitoarei falite S.C.  A.  S. S.A. Ganesti. Aspectul  aplicarii dispozitiilor art. 149 din Legea 31/1990 republicata in cadrul procedurii  reglementata de Legea 64/1995 este solutionat prin  reglementarea expresa, cu caracter special, a dispozitiilor  art. 23 al. 6 din  Legea 64/1995. Modul de interpretare  in cauza a acestor dispozitii si a  conditiei existentei intereselor contrare  reprezinta o problema de verificare  a legalitatii si temeiniciei  incheierii recurate, imprejurare ce  impune examinarea in fond a recursului si nu a admisibilitatii acestuia.
     Constatand ca judecatorul sindic a retinut interesele contrarii dintre  lichidator si falita, intemeindu-se  pe imprejurarea ca acelasi lichidator  desfasoara activitati specifice  procedurii Legii 64/1995 si cu privire la alte doua societati care sunt  creditoare ale falitei din prezenta cauza, instanta investita cu solutionarea  recursului apreciaza ca in mod  temeinic si legal au  fost examinate  de catre judecatorul sindic  cererile de recuzare,  potrivit dispozitiilor art. 149 din Legea 31/1990 republicata.
     Sub conditia incidentei dispozitiilor art. 149 din  Legea 31/1990 republicata procedura recuzarii lichidatorului este cea reglementata de Codul de Procedura Civila, dispozitiile art. 23 al. 6  reprezentand o norma de trimitere  cu caracter  obligatoriu in cadrul procedurii speciale a falimentului. 
     Drept urmare, dispozitiile art. 34 al. 1 Cod procedura civila sunt  pe deplin  aplicabile, cu consecinta imediata a  caracterizarii ca inadmisibil a recursului promovat  impotriva incheierii de  incuviintare  a cererilor de recuzare pronuntata de judecatorul sindic.
     Dispozitiile art. 12 din Legea 64/1995 ce reglementeaza calea de atac a recursului impotriva hotararilor  judecatorului sindic reprezinta in acest  context  norma de drept comun in materia reorganizarii judiciare si a falimentului fata de dispozitiile speciale in materia recuzarii din Codul de procedura civila la care chiar dispozitiile Legii 64/1995 fac trimitere, ca exceptie de la  regulile procedurale stabilite prin legea 64/1995.
     Decizia 767/09.11.2006