Recurs; contestatie decizie de incetare a contractului individual de munca prin acordul partilor pe motiv de absenta a consimtamantului angajatului in acest sens. Sanctiunea neredactarii in forma scrisa a acordului partilor raportului de dreptul muncii.

      4.Recurs; contestatie decizie de incetare a contractului individual de munca prin acordul partilor pe motiv de absenta a consimtamantului angajatului in acest sens. Sanctiunea neredactarii in forma scrisa a acordului partilor raportului de dreptul muncii.
      
Cuprins pe materii: Dreptul muncii; drept civil
 Legislatie relevanta:    - art. 969 alin.2 , 1169 Gcivil
     - art. 16 alin.l, 2, 55 lit."b" , 287 C.muncii
    Incetarea contractului individual de munca in temeiul art. 55 lit. "b" C. muncii nu este conditionata decat de realizarea acordului de vointa al partilor raportului juridic de munca in acest sens; invocarea lipsei acestui acord pe motiv de neredactare in forma scrisa a vointei astfel exprimate, nu poate fi primita fata de valoarea de mijloc de proba a inscrisului si nu de conditie de valabilitate; nici lipsa semnaturii uneia din parti pe inscrisul constatator al manifestarii de vointa in sensul incetarii contractului de munca nu poate fi apreciat ca echivaland cu absenta consimtamantului, daca lipsa este strict imputabila titularului sau.
    Sarcina probei instituita de art. 287 C.muncii, nu inlatura obligatia angajatului contestator de a face dovada contrara celor probate de angajator.
             Curtea de Apel Bacau -  sectia civila, minori si familie, conflicte de munca si asigurari sociale, Dec. nr. 529/30.04.2010
        Prin Sentinta civila nr. 432/27.03.2009, pronuntata de Tribunalul Constanta in dosar 10708/118/2008, s-a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamantul V. I. in contradictoriu cu parata S.C. T." S.A si ca nedovedita cererea paratei de obligare a reclamantului la cheltuieli de judecata.
        Pentru a se pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
        Prin cererea de chemare in judecata reclamantul V.I., in contradictoriu cu parata SC T. SA., a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna anularea deciziei nr. **/2008 prin care s-a dispus incetarea activitatii reclamantului in temeiul dispozitiilor art.55 lit. „b" din Codul Muncii, reintegrarea in functia detinuta anterior si obligarea paratei la plata drepturilor banesti cuvenite de la data de 01.12.2008 si pana la efectiva reintegrare.
        In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca prin contract individual de munca nr.224540/29.01.2007 a ocupat functia de director departament inchirieri.
        Prin decizia nr. **/2007, a Consiliului de Administratie, reclamantul a fost numit in functia de director general pe o perioada de 2 ani, respectiv pana la data de 31.05.2009, sens in care s-a incheiat contractul de mandat nr. **/2007. Prin aceeasi decizie s-a dispus suspendarea contractului individual de munca incheiat de parata cu reclamantul.
        Prin decizia nr.**/2008, a Consiliului de Administratie, s-a hotarat incetarea contractului de mandat incepand cu data de 30.11.2008, iar incepand cu data de 01.12.2008 incetarea si a suspendarii contractului individual de munca.
        In aceeasi zi, parata a emis si decizia nr.**/2008, de incetare a contractului individual de munca, in conformitate cu dispozitiile art.55 lit. „b" Codul Muncii.
        Reclamantul a precizat ca decizia contestata este nelegala, cata vreme nu a existat acordul sau cu privire la incetarea raporturilor de munca, acesta fiind exprimat doar fata de incetarea contractului de mandat.
        In drept s-au invocat prevederile art. 55 lit. „b" Codul Muncii.
        Parata si-a precizat pozitia procesuala pe calea intampinarii, solicitand respingerea actiunii ca nefondata, motivat de faptul ca incetarea contractului individual de munca al reclamantului a avut loc ca urmare a intrunirii acordului de vointa al partilor, aspect dovedit indubitabil prin procesul verbal al sedintei Consiliului de administratie din data de 11.11.2008.
        In sustinerea si dovedirea celor solicitate partile au depus inscrisuri la dosarul cauzei.
        Sub aspect probator reclamantul a administrat proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriu, iar parata a administrat proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriu si proba testimoniala.
        Procedand la judecarea cauzei, fata de actele si lucrarile dosarului, prima instanta a retinut ca:
        Decizia contestata - prin care parata a dispus incetarea contractului individual de munca in conformitate cu prevederile art.5 5 lit. „b" Codul Muncii, incepand cu data de 01.12.2008 - este legala intrucat:
        Potrivit art. 55 lit. „b" din Legea nr.53/2003 „contractul individual de munca poate inceta ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea".
        Din interpretarea textului de lege enuntat rezulta ca incetarea contractului individual de munca este guvernat de principiul consensualismului, ca si contractul individual de munca, astfel incat, acordul partilor privind incetarea raporturilor de munca nu trebuie sa imbrace o anumita forma. Asa fiind, intelegerea partilor poate fi dovedita prin orice mijloc de proba.
        Legalitatea incetarii contractului individual de munca in temeiul dispozitiilor art.55 lit. „b" din Legea nr.53/2003 presupune cu necesitate ca manifestarea de vointa sa fie neechivoca.
        In speta, in sedinta Consiliului de Administratie din data de 11.11.2008, la punctul 1 privind masurile organizatorice, s-a luat in discutie atat contractul de mandat prin care reclamantul a dobandit calitatea de director general cat si contractul individual de munca al acestuia. Astfel, reclamantului i s-a propus de catre angajator, incetarea contractului de munca prin acordul partilor. Fata de aceasta propunere acesta a aratat ca nu are de facut nici un comentariu, intelegand situatia. Totodata, a aratat ca nu doreste ca incetarea raporturilor de munca cu SC T. SA sa aiba loc din initiativa lui, deoarece are un important credit la banca.
        Luand act de aceasta solicitare membrii consiliului de administratie au supus la vot si au aprobat cu unanimitate de voturi ca incetarea contractului individual de munca, prin care salariatul ocupa functia de director departament inchirieri, sa se faca prin acordul partilor.
        Analizand continutul procesului verbal mai sus enuntat, s-a retinut ca, reclamantul a manifestat atitudinea si comportamentul unei persoane care si-a manifestat neindoielnic vointa de a inceta raporturile de munca cu societatea parata, din aceasta perspectiva neexistand nici o urma de echivoc.
        Sustinerile reclamantului referitoare la faptul ca cele consemnate in procesul verbal nu sunt conforme cu realitatea, intrucat acordul de vointa a fost exprimat doar cu privire la incetarea contractului de mandat, iar nu si cu privire la incetarea contractului individual de munca, au fost gasite ca nefondate, cata vreme din depozitiile martorilor audiati in cauza, tocmai pentru dovedirea acestui aspect, a rezultat ca reclamantul a fost de acord cu incetarea contractului de munca, dorindu-si chiar aceasta modalitate de incetare a raporturilor de munca.
        Raportand normele legale enuntate la situatia de fapt din prezenta cauza, instanta a apreciat ca decizia de incetare a contractului individual de munca emisa de angajator este legala si temeinica, dovedindu-se expres si neechivoc existenta manifestarii acordului de vointa al reclamantului cu privire la incetarea raporturilor de munca derulate cu angajatorul parat.
        Pentru considerentele aratate, instanta a respins actiunea cu a carei solutionare a fost investita, ca nefondata.
        In temeiul dispozitiilor art.274 Cod procedura civila instanta a respins ca nedovedita cererea privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
        Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen, motivat si legal scutit de plata taxelor judiciare, reclamantul, cauza inregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Constanta sub nr. 10708/118/2008.
       Criticile formulate, intemeiate pe art. 299 s.u., art. 304 pct. 9 si 304/1 Cod procedura civila, au vizat in esenta urmatoarele:
- gresita retinere a existentei unui acord al partilor la incetarea raporturilor de munca, in absenta unui inscris, semnat de parti, care sa constate aceasta conventie, prin raportare la dispozitiile art. 16 alin.l Codul muncii si la principiul simetriei formei actelor juridice;
- nedovedirea existentei unei conventii de incetare a contractului individual de munca in temeiul art. 55 lit."b" din Codul muncii si a manifestarii neindoielnice a consimtamantului sau in acest sens (singurul accept exprimat in cadrul sedintei Consiliului de Administratie din 11.11.2008 fiind acela de stingere a raportului juridic stabilit prin contractul de mandat conform actului aditional la acesta) in absenta semnaturii sale pe procesul-verbal din 11.11.2008;
- gresita retinere a declaratiei martorului I., ca dovada a vointei sale de incetare a raporturilor de munca cu parata, in conditiile in care nu au avut nici o discutie despre cele declarate din moment ce nu se agreau, avand interese contrarii (primul fiind demis din functia de director general, anterior numirii sale in respectivul post), iar declaratia este contradictorie (ca secretar al consiliului de administratie din 11.11.2008 martorul trebuia sa cunoasca cine a avut initiativa incetarii contractului individual de munca, iar fata de conditiile in care a fost schimbat din functie nu putea declara ca a avut o buna relatie de colaborare cu reclamantul).
      Prin incheierea nr. 61 din 2.02.2010 Curtea de Apel Constanta a dispus scoaterea cauzei de pe rol si inaintarea la Curtea de Apel Bacau, urmare a admiterii prin incheierea nr. 82/13.01.2010 a I.C.C.J. a cererii de stramutare formulate de catre recurent.
      Pe rolul Curtii de Apel Bacau cauza s-a inregistrat sub nr. 10708/118/2008.
      Legal citata, intimata nu a formulat intampinare; dupa acordarea cuvantului asupra fondului cauzei, reprezentantul intimatei, prezent la termenul din 28.04.2010 a depus in scris o cerere de sesizare a Curtii Constitutionale cu o exceptie de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 Codul muncii, cerere ce nu a mai fost analizata, fiind formulata dupa inchiderea dezbaterilor.
        Examinand recursul in raport de motivele invocate, de actele si lucrarile dosarului, precum si fata de dispozitiile art. 304 pct.9, 304/1, 312 Cod procedura civila, Curtea a constatat caracterul sau nefondat, cu urmatoarea argumentatie:
        Asa cum bine a retinut si instanta de fond, masura incetarii raporturilor de munca in temeiul art. 55 lit."b" din Legea 53/2003 ( ART. 55 Contractul individual de munca poate inceta ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea ) nu este conditionata sub aspectul fondului si a formei decat de realizarea acordului liber exprimat de catre angajat si angajator in sensul enuntat;
        Este adevarat ca art. 16 alin.l teza I din Codul muncii prevede forma scrisa a contractului individual de munca; insa aceasta reglementare are scop ad probationem, nu ad validitatem, lipsa formei scrise nefiind sanctionata cu nulitatea raportului juridic de munca survenit in conditii de consensualism liber si neviciat exprimat de catre cele doua parti ( angajat si angajator ), asa cum rezulta din dispozitiile alin. 2 al art. 16 si recunoaste si contestatorul in raspunsul la intampinare de la fila 39 dosar fond.
        Prin urmare, in cauza ramane de analizat numai daca a survenit sau nu intre parti un acord in sensul incetarii raportului de munca in modalitatea prevazuta de art. 55 lit."b" Codul muncii; in acest sens, conformandu-se obligatiei prevazute de ART. 287C.muncii - conform careia sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare -, intimatul angajator a dovedit cu procesul-verbal nr. 6 din 11.11.2008 ( filele 46-52 ), cu declaratiile martorilor I. G. ( fila 68 ) si L.V. ( fila 69 ) coroborat cu raspunsurile reciproce la interogatoriu ( filele 59-61 ) ca in cadrul sedintei consiliului de administratie din 11.11.2008 s-a realizat un acord valabil in sensul incetarii raporturilor de munca o data cu incetarea contractului de mandat, respectiv 1.12.2008.
        In aceste imprejurari, se nastea obligatia recurentului contestator de a dovedi contrariul celor probate de angajator, obligatie careia insa acesta nu i-a dat curs nici la fond, nici in recurs, conform art. 1169 C.civil;
        De altfel, s-a remarcat ca pe parcursul procesului apararile acestei parti au fost diferite - la fond sustinand doar lipsa consimtamantului sau la incetarea contractului de munca, in timp ce in recurs a invocat nevalabilitatea actului constatator al modului de stingere a raportului juridic de munca prin absenta inscrisului constatator si a semnaturii sale pe procesul-verbal incheiat in sedinta din 11.11.2008, nerelevanta si subiectivismul declaratiei martorului I.;
        Daca in legatura cu apararile de la fond, s-a apreciat ca nu se mai impun alte analize, fata de probele administrate de angajator, pentru cele noi sustinute in recurs s-a constatat ca:
- imputarea lipsei semnaturii sale de pe p-v. din 11.11.2008 nu afecteaza valabilitatea si realitatea celor constatate de respectivul act sub semnatura privata, in conditiile in care semnatura sa nu era o conditie obligatorie de legalitate; mai mult, nu s-a invocat si nici dovedit ca inscrisul ar fi fost un fals; de asemenea, cum recurentul si-a pastrat calitatea de director general al intimatei si dupa 11.11.2008 (pana la 1.12.2008 - aspect necontestat), putea verifica continutul respectivului act si solicita remedierea eventualelor inadvertente ( asa cum a sustinut intimata in intampinarea depusa la
fond); ori, nefacand-o, rezulta ca si 1-a insusit, si nu-1 mai poate contestata prin invocarea propriei culpe.
- simpla contestare a declaratiei martorului I. nu are relevanta asupra fondului cauzei in conditiile in care nu a fost singura pe care s-a intemeiat solutia, nu a fost dovedita ca fiind mincinoasa si nici nu a existat o opozitie a contestatorului la termenul din 25.03.2009 la audierea sa pe motiv de dusmanie (fiind astfel decazut din dreptul de a mai invoca eventuale incompatibilitati ale acestuia conform art. 103 C.pr.civ. ); de asemenea, nici in concluziile orale si scrise, contestatorul nu a formulat nici un fel de obiectie la declaratiile martorilor, fapt ce a creat instantei convingerea ca sustinerea respectivelor critici este una formala.
      Pentru toate aceste considerente, in baza art.291 Codul muncii, raportat la art.312 alin.l Cod procedura civila, recursul a fost respins ca nefondat.