Tulburarea de posesie. Elemente constitutive

Prin sentinta penala nr. 137 din data de 20.06.2011  Judecatoria Saveni i-a achitat pe inculpatii M.M si M.C. sub aspectul savarsirii infractiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal, in baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. d Cod procedura penala
In baza art. 14, 346 Cod procedura penala, au fost obligati inculpatii sa lase in linistita posesie partii vatamate B.V. suprafata de 870 mp teren situat in intravilanul satului C., com. in p.c. 133, identificata in schita anexa nr. 1 la raportul de expertiza tehnica intocmit de expert tehnic prin punctele 27, 28, 14, 26 si 27).
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Saveni din data de  20.04.2010, s-a retinut in sarcina inculpatilor ca, incepand cu luna august 2009, au ocupat fara drept o suprafata de teren apartinand partii vatamate, au cosit in mai multe randuri lucerna de pe aceasta suprafata de teren si au depozitat gunoi furajer.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut in fapt ca, in anul 1994, partea vatamata a dobandit prin cumparare de la numitul DM o locuinta si gradina aferenta in suprafata de 1.942 m.p. pe raza localitatii C.. Dupa dobandirea acestei gospodarii, a avut numeroase probleme cu inculpatii MM si MC, care-i ocupau fara drept o potiune din suprafata de teren in cauza, sub pretextul ca ii apartine in fapt lui MM ca mostenitoare a tatalui acesteia.
Aceste probleme au culminat in anul 2002, cand partea vatamata a formulat o plangere impotriva  inculpatilor pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie, si  pentru care au fost condamnati.
La aceea data, Judecatoria Saveni a retinut ca, in anul 1962 parintii lui M.M au detinut 0,50 ha teren in intravilanul satului C., iar dupa cooperativizare, o parte din acest lot i-a fost atribuit lui DM pentru a-si ridica o gospodarie, in aceeasi situatie fiind si martorul B I, care i-a cedat din lotul sau o parte lui D.M. din aceleasi motive. Suprafetele de teren detinute de familiile V si B incadreaza pe doua laturi suprafata de teren ce i-a fost atribuita prin titlul de proprietate lui DM, fapt confirmat si in prezent atat de martori cat si de inscrisuri.
In anul 1988 VC a decedat, iar copii acestuia, inclusiv MM au renuntat la mostenire (fapt confirmat si de Decizia nr. 618 A din 09.07.2003 a Tribunalului Botosani) si astfel cererea numitei MM de a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru terenul care a apartinut parintelui sau (in speta terenul cedat lui D M) a fost respinsa, iar pentru terenul apartinand familiei V s-a eliberat titlu de proprietate pe numele martorei V S.
Dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti amintita mai sus, inculpatii au mai ocupat fara drept parte din suprafata de teren apartinand partii vatamate, mai putin insa cea atribuita lui D M din lotul lui BI.
In anul 2009, partea vatamata a lasat gospodaria in cauza spre folosinta sotilor AD si C., ce doreau sa cumpere aceasta proprietate, iar odata cu mutarea acestora actele de tulburare comise de inculpati  s-au inmultit.
In luna iunie 2009, inculpatii au inceput cu acte izolate, in sensul ca, in doua randuri, au cosit si au luat lucerna de pe o bucata de aproximativ 200 m.p. din suprafata de teren in cauza, fapte ce au format obiectul dosarului nr. 493/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Saveni, jud. Botosani si au fost calificate in infractiunea de furt calificat, iar prin Ordonanta din 14.08.2009 s-a dispus fata de susnumiti scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
Ulterior faptelor de furt, inculpatii au continuat sa exercite acte de posesie asupra unei parti din suprafata de teren apartinand partii vatamate, insa de aceasta data suprafata vizata a fost cea pe care D M o primise din diminuarea lotului lui BI.
Astfel, inculpatii au mai recoltat lucerna de pe aceea suprafata de teren de aproximativ 10 ari, iar incepand cu luna august 2009, in mai multe randuri, au depozitat pe acel teren o cantitate destul de mare de gunoi furajer.
 Pana in anul 2009, inculpatii nu au mai tulburat posesia partii vatamate pe acea bucata de teren si, mai mult, pentru ocuparea acestei suprafete de teren nu au nici o justificare, intrucat in trecut nu a apartinut tatalui inculpatei.
In timpul urmaririi penale, inculpatul MC a recunoscut fapta retinuta in sarcina sa, insa a declarat ca acel teren, in fapt ii apartine mamei sale ca mostenire de la bunicul lui si astfel este in drept sa-l ocupe.
Inculpata MM a recunoscut fapta retinuta in sarcina sa, insa a declarat ca acel teren, in fapt ii apartine, fiind mostenire de la tatal sau si astfel este in drept sa-l ocupe.
In cursul judecatii, in cauza s-a efectuat un raport de expertiza tehnica cadastrala, din concluziile caruia rezulta urmatoarele: terenul in suprafata de 1.942 m.p. proprietatea partii vatamate se afla in intravilanul satului C. si este prezentat  in planul de situatie din Anexa nr. 1 a raportului de expertiza, fiind delimitat de punctele 17, 28,14, 13, 15, 16 si 17; din suprafata de 1.942 m.p. cat este proprietatea partii vatamate, aceasta detine efectiv o suprafata de 1.072 m.p., diferenta de teren de 870 m.p. este detinuta de catre inculpati, terenul proprietatea partii vatamate este imprejmuit cu gard pe perimetrul delimitat de punctele 17, 16, 15, 13, 14 si 16, nu este imprejmuita si pe aliniamentul 14-28, iar pe terenul in litigiu a existat in anul 2010 o cultura de porumb.
Examinand materialul probator administrat in cauza, instanta a retinut in fapt ca partea vatamata BV este proprietarul imobilului compus din casa de locuit si suprafata de 1942 mp teren aferent situat in intravilanul satului C., in p.c. 133, in baza contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 7619/29.05.1994 de catre Notariatul de Stat Botosani incheiat cu fostul proprietar D. M.
Imobilul aratat mai sus se invecineaza cu proprietatea numitei VS, mama si respectiv bunica inculpatilor MM si MC.
De la data dobandirii, partea vatamata BV nu a exercitat niciodata posesia imobilului in litigiu, aspect ce rezulta din insasi declaratia partii vatamate in care acesta a aratat ca detine propria locuinta in satul C. si ca nu a putut intra in stapanirea terenului aferent imobilului dobandit de la numitul D.M. datorita atitudinii inculpatilor, precum si din declaratia martorului T. M.
In acest context,  inculpatii au ocupat o parte din terenul aferent (gradina) apartinand partii vatamate, respectiv suprafata de 870 mp teren, invecinat cu proprietatea numitei V. S., teren identificat in schita anexa nr. 1 la raportul de expertiza tehnica prin punctele 14, 28, 27, 26, avand convingerea ca sunt indreptatiti sa detina acest teren, ce a apartinut anterior colectivizarii autorilor acestora, V.C. si V.S.
Pe acest teren, inculpatii au cultivat porumb, expertul identificand resturile unei astfel de culturi ce a fost infiintata in anul 2010. De asemenea, inculpatii au recoltat ocazional lucerna infiintata de fostul proprietar D.M. si au depozitat gunoi de grajd, fara insa ca aceste acte sa se circumscrie notiunii de tulburare de posesie, ce presupune o ocupare efectiva si cu caracter de continuitate a terenului aflat in posesia altei persoane.
In raport de situatia de fapt retinuta mai sus, instanta a constatat ca in sarcina inculpatilor nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de tulburare de posesie, de vreme ce partea vatamata BV nu a exercitat o posesie efectiva asupra suprafetei de 870 mp teren arabil, apreciind ca, in cauza, nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal, ce consta in ocuparea in intregime sau in parte, fara drept, a unui imobil aflat in posesia altei persoane, fara consimtamantul acesteia, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat.
  In consecinta, in baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedura penala, a achitat pe cei doi inculpati sub aspectul savarsirii infractiunii mentionate mai sus.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, a constatat ca partea vatamata BV nu s-a constituit parte civila in procesul penal, solicitand doar ca inculpatii sa-i lase liber terenul pe care l-a dobandit de la D M.
In baza art. 14, 346 Cod procedura penala, a obligat pe inculpati sa lase in linistita posesie partii vatamate BV suprafata de 870 m.p. teren situat in intravilanul satului C., in p.c. 133, identificata in schita anexa nr. 1 la raportul de expertiza tehnica intocmit de expert tehnic Tarus Cornel prin punctele 27, 28, 14, 26 si 27.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe langa  Judecatoria Saveni, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. In motivarea recursului, s-a aratat ca gresit au fost achitati inculpatii, in conditiile in care partea vatamata a exercitat posesia asupra terenului in litigiu, prin intermediul sotilor AD si C., care l-au primit spre folosinta, in vederea incheierii unui contract de vanzare-cumparare cu cea dintai, avand astfel cel putin calitatea de detentori precari. In plus, nu se poate retine ca inculpatii nu ar fi exercitat acte de ocupare efectiva a terenului, in conditiile in care au procedat la cultivarea lui efectiva. Nici aspectul ca ar fi indreptatiti sa stapaneasca terenul nu poate fi retinut, in conditiile in care instantele civile au respins in mod constant toate cererile formulate de inculpati in scopul de a li se recunoaste dreptul de proprietate, anterior fiind de altfel condamnati pentru comiterea aceleiasi infractiuni. A solicitat condamnarea inculpatilor pentru comiterea faptelor ce au facut obiectul sesizarii instantei.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, precum si cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 3856 alin.3 Cod procedura penala, Curtea constata ca acesta este neintemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a retinut corect situatia de fapt si incadrarea in drept, dand o justa interpretare probatoriului administrat in cauza.
Astfel, intre partea vatamata, pe de o parte, si inculpati, pe de alta parte, exista neintelegeri legate de o suprafata de teren situata situat in intravilanul satului C. in p.c. 133, cu privire la dreptul de proprietate (si implicit de folosinta) asupra ei.
Prin sentinta penala nr. 348 din data de 30.10.2002 pronuntata de Judecatoria Saveni in dosar nr. 1029/2002, au fost condamnati inculpatii din prezenta cauza pentru comiterea, fiecare, a infractiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal, parte vatamata fiind B V.
Au fost obligati inculpatii sa lase partii vatamate in linistita posesie  suprafata de teren ocupata situata in intravilanul satului C.
 La cererea partii vatamate, s-a incercat executarea silita a acestei sentinte, si care a facut obiectul dosarului executional nr. 40/2003 al executorului judecatoresc C F.
Or, dupa cum rezulta din procesul verbal intocmit la data de 27.05.2003  "nu s-a putut proceda la punerea in posesie (a partii vatamate, n.n.) intrucat in dispozitivul hotararii judecatoresti nu este precizata suprafata concreta pe care inculpatii sunt obligati sa o lase in posesia partii vatamate".
Prin urmare, nu se poate retine ca partea vatamata a avut delimitata suprafata de teren indicata in sentinta penala anterior aratata sau ca a intrat efectiv in stapanirea ei, in conditiile in care executarea silita nu a fost finalizata.
De altfel, in declaratiile date in cauza, inculpatii recunosc faptul ca au ocupat in mod constant acest teren, pe care l-au cultivat, considerandu-se indreptatiti in acest sens, deoarece anterior colectivizarii apartinuse lui VC (decedat), tatal inculpatei.
Martora AC a precizat  ca nu a reusit sa intre in stapanirea efectiva a suprafetei pusa la dispozitie de catre partea vatamata din prezenta cauza, intrucat "inculpata_spunea ca este proprietatea ei si facea scandal"; "inculpata venea si cosea lucerna", "_a depozitat gunoi", etc.
Este real ca, potrivit art. 1846 alin. 2 Cod civil, posesia este definita ca fiind "detinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitate, una sau alta, de noi insine sau de altul in numele nostru".
Dupa cum corect a retinut judecatoria, fapt ce rezulta si din cele mai sus-aratate, partea vatamata nu a avut niciodata, nici personal si nici prin intermediul sotilor AD si C, posesia terenului in litigiu, ulterior cumpararii lui de la numitul DM. De altfel, in declaratia data inaintea instantei de fond, recunoaste acest aspect.
Nu se poate asadar conchide ca partea vatamata ar fi exercitat o posesie utila, neviciata, direct ori  prin intermediul altei persoane, asupra suprafetei in litigiu.
Este real ca inculpata a facut demersuri, la instantele civile, in vederea dobandirii dreptului de proprietate asupra terenului. Astfel, prin sentinta civila nr. 20/2003 a Judecatoriei Saveni s-a respins actiunea formulata de aceasta, prin care solicita introducerea sa pe titlul de proprietate emis pe numele lui VS si majorarea suprafetei reconstituite cu 50 ari. Motivul respingerii a fost acela ca reclamanta (inculpata din prezenta cauza) nu a solicitat, la aparitia Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate dupa defunctul VC (tatal sau), singura care a procedat astfel fiind VS (sotia supravietuitoare a defunctului). Prin urmare, nu se poate conchide ca prin aceasta hotarare s-ar fi recunoscut partii vatamate vreun drept asupra terenului in litigiu.
Avand in vedere, pe de o parte, ca inculpatii se considera indreptatiti sa stapaneasca terenul (ca mostenire dupa defunctul VC), iar pe de alta parte, ca partea vatamata nu a avut niciodata posesia acestuia, temeinic prima instanta a retinut ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii reclamate, achitand inculpatii, in conformitate cu prevederile art. 10 lit. d Cod procedura penala.
Cum in cauza s-a efectuat o expertiza topografica, putandu-se astfel delimita dispunerea si intinderea terenului in litigiu, si fara a aduce atingere dreptului de proprietate, corect au fost obligati inculpatii sa-i lase partii vatamate in linistita posesie terenul reclamat de catre aceasta. 
Pentru considerentele aratate, constatand ca hotararea atacata este legala si temeinica, in conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala recursul a fost respins ca nefondat.