Procedura insolventei. Inchiderea procedurii pentru lipsa bunurilor din averea debitorului

Prin cererea adresata Tribunalului Suceava - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal la data de 31.03.2011 si inregistrata sub nr. 3130/86/2011,  lichidatorul "X" IPURL, pentru debitoarea SC "Y"  SRL Suceava, a solicitat deschiderea procedurii simplificate prevazuta de Legea privind procedura insolventei, motivat de faptul ca societatea se afla in stare de insolventa,  inregistrand datorii catre terti.
           Prin incheierea nr. 433 din 24 mai 2011, judecatorul sindic  a  admis  cererea si a dispus  deschiderea procedurii simplificate de insolventa fata de debitoare, fiind desemnat  lichidator   judiciar provizoriu practicianul in insolventa "X" IPURL Suceava.
           La  data de 26 iulie  2011, lichidatorul  judiciar a depus la dosar  raport de activitate  cu propunerea de  inchidere a procedurii, in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul ca in patrimoniul debitoarei nu exista bunuri, situatie dovedita cu adresele emise de autoritati.
           Prin sentinta nr. 561 din 6 septembrie 2011, Tribunalul Suceava - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a aprobat raportul lichidatorului judiciar "X" IPURL Suceava si, in temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolventei, a dispus inchiderea procedurii insolventei debitoarei si radierea acesteia din registrul comertului, facand totodata aplicarea disp. art. 136, art. 135 si art. 4 alin. 4 si 5 din lege, retinand ca raportul final a fost comunicat creditorilor, fiind publicat in B.P.I., iar impotriva acestuia nu au fost formulate obiectiuni.    
       Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs creditoarea DGFP Suceava, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
   In dezvoltarea motivelor de recurs care, in drept, se incadreaza in prev. art. 304 pct. 5 si 9 si art. 3041 Cod proc. civ., recurenta a aratat, in esenta, ca procedura insolventei reprezinta o procedura care priveste intreaga avere a debitorului, inclusiv bunurile dobandite in cursul procedurii, lichidatorul judiciar putand sa urmareasca orice parte componenta activa a patrimoniului societatii debitoare, conform art. 58 din Legea nr. 85/2006 si ca, in cauza, exista posibilitatea acoperirii pasivului societatii debitoare, insa lichidatorul judiciar nu si-a indeplinit atributiile prev. de art. 25 lit. g) din Legea nr. 85/2006.
                Prin decizia nr.5001/05.12.2011, Curtea de Apel Suceava - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal a respins recursul, ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:
                Intr-adevar, potrivit prevederilor ART. 129 alin. 1 din Legea  nr. 85/2006 privind procedura insolventei, "dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecatorului-sindic un raport final insotit de situatiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor si debitorului si vor fi afisate la usa tribunalului. Judecatorul-sindic va convoca adunarea creditorilor in termen de maximum 30 de zile de la afisarea raportului final. Creditorii pot formula obiectii la raportul final cu cel putin 5 zile inainte de data convocarii".
                 Pe de alta parte, in conformitate cu ART. 131 alin. 1 din acelasi act normativ, "in orice stadiu al procedurii prevazute de prezenta lege, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul-sindic va da o sentinta de inchidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat", iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol," in cazul prevazut la alin. (1) nu sunt aplicabile prevederile art. 129".
   Din interpretarea coroborata a textelor legale citate rezulta, fara echivoc,  neincidenta prevederilor ART. 129 din legea cadru in materie in imprejurarea in care, nu exista bunuri in averea debitoarei, aspect de natura sa atraga inchiderea procedurii, in orice faza a acesteia, intrucat continuarea procedurii nu ar genera decat cheltuieli administrative inutile, care nu ar putea fi acoperite si care nu ar conduce la realizarea scopului acesteia, statuat in ART. 2 din Legea nr. 85/2006, respectiv acoperirea creantelor creditorilor.
   Cu toate acestea, doctrina si jurisprudenta in materie au statuat  cvasiunanim in sensul ca, in  astfel de imprejurari este totusi necesara notificarea participantilor la procedura pentru a da posibilitatea acestora sa aprecieze asupra masurilor si, in general, a strategiei adoptate in continuare in vederea atingerii scopului acestei proceduri speciale.
              In speta, lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei un "raport final" cu propunerea de inchidere a procedurii debitoarei, in conformitate cu prev. art. 131 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, afisat la usa instantei la data de 26.07.2011 (fila  52 dosar fond) si comunicat creditorilor la data de 21.07.2011 (fila 51 dosar fond), necontestat de recurenta, astfel incat in mod corect judecatorul-sindic a retinut incidenta prevederilor legale sus-citate, dispunand inchiderea procedurii, cu toate consecintele ce decurg din aceasta.
             Asadar, criticile aduse de recurenta privind nerespectarea de catre lichidatorul judiciar a disp. art. 25 din Legea nr. 85/2006, in conditiile notificarii de catre acesta a cererii de inchidere a procedurii si a raportului supuse atentiei judecatorului-sindic, puteau fi formulate pe calea contestatiei impotriva acestui act procedural, in temeiul art. 21 alin. 2 si 3 din actul normativ citat.
             In aceste circumstante, cum recurenta nu au uzat de calea speciala pusa la dispozitie de legiuitor creditorilor, formularea de critici direct in recurs nu poate fi primita, recurenta neputandu-se prevala de propria pasivitate.
               Fata de cele ce preced, constatand ca nu sunt date motivele de recurs invocate si ca nici din oficiu nu exista motive de casare, Curtea, in temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, a respins recursul, ca nefondat.