Insolventa. Desemnarea unui practician in insolventa pentru a-si exprima opinia cu privire la posibilitatea de realizare a planului de reorganizare.

Prin cererea inregistrata la data de 23 noiembrie 2011, creditoarea SC "X" SA a solicitat judecatorului sindic desemnarea in conformitate cu disp. art. 102 din Legea nr. 85/2006, a unui practician in insolventa care sa-si exprime parerea cu privire la posibilitatile reale de realizare a planului de reorganizare a activitatii, propus de debitoarea SC "Y" SA, sustinand ca nu sunt indeplinite dispozitiile art. 95 alin. 5 lit. d), e) si cele ale art. 101 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 85/2006, in sensul ca previziunile financiare expuse sunt nefondate, nu sunt respectate dispozitiile privind tratamentul echitabil si corect al creantelor, cat si complexitatea analizarii mecanismelor si masurilor propuse prin plan.
Administratorul judiciar, prin raportul de activitate din 24 noiembrie 2011, a solicitat respingerea cererii, aratand ca planul de reorganizare a fost analizat si validat de adunarea creditorilor, iar in urma analizei prezentate, acesta a apreciat ca sunt indeplinite conditiile pentru a fi confirmat.
Debitoarea a solicitat respingerea sesizarii, aratand ca dispozitiile art. 101 din Legea nr. 85/2006 sunt atributul direct al judecatorului sindic; ca, planul de reorganizare a fost analizat de toti creditorii si votat de acestia in adunarea generala, administratorul judiciar propus chiar de creditor sustinand acest plan si ca, societatea a realizat profit in perioada de observatie.
Prin sentinta nr. 616 din 13 martie 2012, Tribunalul Suceava -  Sectia civila a respins sesizarea creditoarei retinand, in esenta, ca la data de 4 octombrie 2011,  debitoarea a depus la dosarul cauzei planul de reorganizare a activitatii societatii, in care au fost analizate activitatile desfasurate, situatia financiara aferenta perioadei 2009 - 2011, pasivul, sursele de finantare, masurile de punere in aplicare a planului de reorganizare, distribuirile si tratamentul creantelor si despagubirile aferente tuturor categoriilor de creante, cat si controlul aplicarii planului; ca, la data de 4 noiembrie 2011, s-a desfasurat adunarea generala a creditorilor, in cadrul careia a fost votat planul de reorganizare, hotarare atacata de creditorul SC "X" SA, pentru care s-a dispus constituirea unui dosar asociat; ca, din procesul-verbal al adunarii creditorilor nu rezulta faptul ca, anterior votului, creditorul SC "X" SA a invocat aspectele de oportunitate a planului, respectiv previziunile financiare si tratamentul defavorizat; ca, plecand de la caracterul colectiv al procedurii insolventei si dispozitiile art. 11 din Legea nr. 85/2006, managementul procedurii apartine practicianului in insolventa, controlat sub aspectul oportunitatii de creditori prin adunarea creditorilor si comitetul creditorilor si prin urmare, in cadrul procedurii, creditorii, inainte de a se adresa judecatorului sindic, trebuie sa faca dovada ca au supus discutiei si analizei comitetului creditorilor si adunarii generale toate aspectele de oportunitate, netemeinicie si nelegalitate a procedurii insolventei, iar ulterior acestor demersuri, dispozitiile art. 101 din Legea nr. 85/2006 permit judecatorului sindic, fata de cauzele concrete analizate, sa solicite o opinie independenta; ca, in cauza,  dupa depunerea planului de reorganizare, creditoarea putea solicita adunarii generale analizarea aspectelor privind reusita acestuia, iar daca analiza planului depasea sfera judiciara, creditorii BCR SA sau Directia Generala a Finantelor Publice Suceava aveau la dispozitie persoane de specialitate care sa suplineasca lacunele invocate si mai mult, acesti creditori au si votat planul de reorganizare, ceea ce presupune analizarea perspectivelor de reusita; ca, nici sustinerile privind perspectivele financiare nu au fost expuse creditorilor, dar in continutul planului se arata atat demersurile efectuate pentru obtinerea profitului, cat si sprijinul acordat de o parte a creditorilor; ca, reusita planului de reorganizare depinde de activitatea aplicata contextului economic, cat si de sprijinul creditorilor si nu se poate realiza prin ruperea ori suspendarea relatiilor economice sau blocarea activitatii; ca, fata de caracterul concursual, este posibil ca nu toate creantele sa fie satisfacute, deci se pune in balanta atat continuarea activitatii debitorului si acoperirea creantelor, cat si limitele de acoperire a debitelor cu totalul activelor in cazul lichidarii; ca, tratamentul creantelor defavorizate nu reprezinta o cauza de reusita a planului de reorganizare si prin urmare, analiza practicianului in insolventa nu poate sa determine reusita planului prin schimbarea acestui tratament, pentru aceste aspecte privind managementul procedurii existand cai de atac distincte; ca, raportat la dispozitiile art. 723 Cod procedura civila privind exercitarea cu buna credinta a drepturilor procedurale in scopul apararii intereselor legitime, prin demersurile sale, creditorul incearca, prin intercalarea judecatorului sindic, sa obtina o analiza separata, care pe de o parte, nu a fost prezentata creditorilor pentru a fi discutata in mod colectiv, iar pe de alta parte, in vederea acoperirii unor aspecte de oportunitate a procedurii si nu de legalitate si ca, in conditiile in care perspectivele de reusita au fost apreciate in concret atat de debitor, practicianul in insolventa, cat si de creditori, solicitarea unei alte pareri independente nu face decat sa tergiverseze in mod inutil aplicarea procedurii insolventei.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs creditoarea SC "X" SA Bucuresti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs care, in drept, se incadreaza in prev. art. 3041, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., recurenta a aratat, in esenta, ca niciun text de lege nu conditioneaza numirea unui practician in insolventa care sa-si exprime opinia cu privire la posibilitatea de realizare a planului, de parcurgere a unei proceduri prealabile in sensul ca aceasta problema sa fie supusa analizei creditorilor, anterior sesizarii judecatorului sindic; ca, nu-si putea exercita dreptul de vot decat in legatura cu chestiunile inscrise pe ordinea de zi, care, in speta, se rezumau exclusiv la votarea planului de reorganizare, nefiind puse niciodata pe ordinea de zi aspectele referitoare la oportunitatea planului, previziunile financiare, tratamentul defavorizat si necesitatea desemnarii unui practician in insolventa care sa isi exprime opinia cu privire la plan, neavand astfel posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la aceste chestiuni; ca, intrucat nu detine o creanta egala cu 30% din valoarea totala a creantelor debitoarei, nu putea proceda la convocarea adunarii creditorilor pentru a pune in discutie chestiuni care tin de oportunitatea planului, previziunile financiare si tratamentul defavorizat, cum in mod eronat a apreciat judecatorul sindic; ca, niciun text de lege nu o obliga sa isi motiveze votul negativ acordat cu privire la ordinea de zi,  simpla exprimare a unui astfel de vot fata de orice problema discutata in adunarea creditorilor sau fata de orice fel de masura luata impotriva administratorului judiciar fiind suficienta sa deschida calea unei contestatii pentru analiza nelegalitatii de catre judecator a hotararilor/masurilor criticate; ca, DGFP Suceava nu este trecuta ca si creditor in tabelul definitiv de creante, iar creditorii bugetari nu au votat cu privire la planul de reorganizare, fiind considerati acceptanti ai planului intrucat nu au creante defavorizate; ca, acordarea unui tratament preferential creditorilor DGFP Suceava si BCR SA echivaleaza cu o incalcare a drepturilor procedurale si materiale pe care i le confera procedura insolventei; ca, analiza posibilitatii efective de realizare a planului de reorganizare prin raportare la probabilitatea teoretica de suplinire a eventualelor lacune sesizate cu privire la implementarea planului de catre personalul celor doi creditori preferentiali nu are niciun suport legal; ca, potrivit disp. art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, distinct de dreptul la vot, legiuitorul confera si dreptul la examinarea planului de reorganizare de catre un specialist, singura cerinta impusa fiind ca aceasta opinie sa fie solicitata anterior confirmarii planului si prin urmare, este eronat rationamentul potrivit caruia simpla  exprimare a unui vot favorabil de catre creditorii DGFP Suceava si BCR SA echivaleaza cu o analiza a perspectivelor de reusita, fiind mai mult decat suficienta si pentru o confirmare a planului; ca, in mod nelegal s-a retinut ca ar prevala un eventual sprijin din partea unor creditori - pe care de altfel l-a contestat si formeaza obiectul dosarului nr. 6826/86/2009/a1*, in detrimentul desemnarii unui  expert care sa exprime o opinie avizata cu privire la planul de reorganizare si ca, se impunea consultarea opiniei unui practician in insolventa independent si impartial, cu atat mai mult cu cat a invocat faptul ca prin planul propus de debitoare nu este indeplinita cerinta tratamentului corect si echitabil al creditorilor.
            Prin intampinare, debitoarea SC "Y" SA Suceava a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, apreciind ca potrivit disp. art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, doar judecatorul sindic poate sa ceara unui practician in insolventa sa-si exprime o opinie cu privire la posibilitatea de realizare a planului, o astfel de cerere venita din partea unui creditor fiind inadmisibila. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca neintemeiat si mentinerea sentintei recurate, ca fiind legala si temeinica aratand, in esenta, ca la data de 4.11.2011, creditorii si-au exprimat parerea prin votul acordat in adunarea creditorilor, cand planul de reorganizare propus de debitoare a fost votat favorabil.
Prin decizia nr.3860/29.06.2012, Curtea de Apel Suceava - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal  a respins recursul, ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Procedand, in prealabil, in conformitate cu prev. art. 137 alin. 1 Cod proc. civ., la analiza exceptiei inadmisibilitatii, invocata de debitoare, Curtea a retinut ca, in realitate, motivele aratate in sustinere se circumscriu unei pretinse lipse de abilitare procesuala a creditoarei SC "X" SA de a solicita ca, un practician in insolventa sa-si exprime opinia privind posibilitatea de realizare a planului, inainte de confirmarea acestuia, in aplicarea art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
           Intr-adevar, potrivit textului legal citat, "judecatorul-sindic va stabili termenul pentru confirmarea planului in termen de 15 zile de la depunerea la tribunal de catre administratorul judiciar a procesului-verbal al adunarii creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecatorul-sindic poate sa ceara unui practician in insolventa sa isi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, inainte de confirmarea lui (... )".
De altfel, in speta, este necontestata imprejurarea ca prerogativa solicitarii unei opinii din partea unui practician in insolventa a fost atribuita de legiuitor exclusiv in competenta judecatorului sindic, iar din ansamblul probator rezulta fara echivoc faptul ca recurenta-creditoare a solicitat doar judecatorului sindic sa se sesizeze din oficiu cu privire la problema pusa in discutie si sa dispuna numirea unui practician in insolventa, care sa isi exprime o opinie cu privire la planul de reorganizare, in masura in care apreciaza oportun.
Ori, vazand, pe de o parte, caracterul colectiv, concursual al procedurii, ca si scopul acesteia, instituit de art. 2 din Legea nr. 85/2006 (acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa), iar pe de alta parte, faptul ca niciun text din legea cadru in materie nu interzice unui creditor adresarea unei solicitari catre judecatorul sindic, in vederea unei sesizari din oficiu in legatura cu o anumita chestiune, cererea creditoarei SC "X" SA Bucuresti apare ca fiind admisibila, exceptia invocata de debitoare neputand fi retinuta.
Pe fondul recursului, Curtea a constatat ca solutia de respingere a sesizarii creditorului SC "X" SA Bucuresti, privind desemnarea unui practician in insolventa care sa-si exprime opinia cu privire la posibilitatile reale de realizare a planului de reorganizare a activitatii debitoarei SC "Y" SA, se impune a fi mentinuta, insa pentru motivul invocat din oficiu, referitor la caracterul prematur al interesului acesteia, incident pentru urmatoarele considerente:
Dupa cum s-a mai aratat, potrivit art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, "judecatorul-sindic va stabili termenul pentru confirmarea planului in termen de 15 zile de la depunerea la tribunal de catre administratorul judiciar a procesului-verbal al adunarii creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecatorul-sindic poate sa ceara unui practician in insolventa sa isi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, inainte de confirmarea lui (... )".
In speta, la data de 4.10.2011, debitoarea a depus la dosar planul de reorganizare a activitatii societatii SC "Y" SA Suceava, iar la data de 4.11.2011 s-a desfasurat Adunarea generala a creditorilor debitoarei, in cadrul careia a fost votat planul de reorganizare, hotarare anulata de judecatorul-sindic prin sentinta civila nr. 1180/18 mai 2012 a Tribunalului Suceava - Sectia civila, prin admiterea contestatiei creditoarei SC "X" SA Bucuresti (filele 136-139 dosar recurs).
Desi este reala sustinerea creditoarei-recurente in sensul ca, prin dispozitivul sentintei sus-mentionate nu s-a dispus si anularea in terminis a planului de reorganizare in discutie, totusi, din analiza considerentelor acesteia rezulta fara echivoc faptul ca instanta a dispus "refacerea planului de reorganizare si reluarea votului", aspect ce echivaleaza practic cu desfiintarea celui dintai, fiind unanim admis ca si considerentele au putere de lucru judecat in masura in care explica, sprijina dispozitivul si se reflecta in acesta.
Cum hotararile judecatoresti pronuntate in prima instanta in materia insolventei beneficiaza ope legis de caracter executoriu, in aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, in speta, se impune concluzia ca, in lipsa unui plan de reorganizare, interesul creditoarei in adresarea sesizarii judecatorului-sindic, apare ca fiind prematur.
Este cunoscut ca, activitatea judiciara nu poate fi initiata si intretinuta fara justificarea unui interes, privit ca folos practic material sau moral urmarit de titularul oricarui act procedural indeplinit in desfasurarea acesteia.
Literatura de specialitate si practica judiciara sunt unanime in a recunoaste ca, prin finalitatea sa, interesul de a actiona se afla intr-o evidenta conexiune cu dreptul subiectiv, fara a se confunda insa cu acesta.
De asemenea, legitimitatea interesului presupune conformitatea sa cu ordinea de drept si cu regulile de convietuire sociala, interesul fiind, asadar, legitim doar atunci  cand este in concordanta cu dreptul obiectiv, adica numai daca pretentiile formulate izvorasc dintr-un raport juridic recunoscut de lege.
Pe de alta parte, una din cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca interesul este ca acesta sa fie nascut si actual, in sensul ca, daca cel interesat nu ar recurge la actiune in momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta, la un prejudiciu.
Cu alte cuvinte, in speta, sesizarea creditoarei apare ca fiind prematura in acest stadiu procesual, nefiind indeplinita conditia imperativa impusa de lege a depunerii de catre administratorul judiciar la dosarul cauzei, a procesului-verbal al adunarii creditorilor prin care noul plan a fost aprobat si, respectiv, a stabilirii datei pentru confirmarea acestuia in termen de 15 zile de la depunere.
Din aceasta perspectiva, solutia se impune si in ipoteza reformarii in recurs a sentintei civile nr. 1180/18 mai 2012 a Tribunalului Suceava - Sectia civila si respingerii contestatiei creditoarei-recurente impotriva hotararii adunarii creditorilor debitoarei din 4.11.2011.
Mai mult, prerogativa judecatorului-sindic de a solicita exprimarea unei opinii privind realizarea planului, anterior confirmarii, este facultativa si nu imperativa.
Fata de cele ce preced, si in raport de care, cercetarea motivelor de recurs nu se mai impune, Curtea de Apel Suceava - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, vazand ca nu exista motive de nulitate si constatand legalitatea sentintei atacate, insa pentru motivul de ordine publica invocat din oficiu, in temeiul art. 312 alin. 1din Codul de procedura civila, a respins recursul, ca nefondat, mentinand solutia judecatorului-sindic, cu substituirea motivarii in sensul celor aratate.