Contestatie act fiscal. Analiza activitatii contribuabilului. Nelegalitatea impunerii ca urmare a fractionarii intervalului de timp avut in vedere la efectuarea controlului fiscal.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Suceava,  sub nr. 13.915/86/16.12.2010, reclamanta S.C. "X" S.R.L. Suceava - prin lichidator "Y" Suceava, in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice Suceava, a solicitat anularea Deciziei nr. 74 din 16.06.2010 si obligarea paratei sa solutioneze pe fond contestatia formulata impotriva Deciziei de impunere nr. 1604/27.10.2009, inregistrata sub nr. 78541/29.10.2009 emisa de A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava - Activitatea de Inspectie Fiscala.
In motivarea cererii sale, reclamanta a aratat ca prin Decizia nr. 74 din 16.06.2010 emisa de catre Directia Generala a Finantelor Publice Suceava - Biroul de Solutionare Contestatii s-a dispus respingerea ca nedepusa in termen a contestatiei formulata de societate impotriva Deciziei de impunere  nr. 1604/27.10.2009, inregistrata sub nr. 78541/29.10.2009 emisa de A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava - Activitatea de Inspectie Fiscala.
Decizia de impunere nr. 1604/27.10.2009 a fost inregistrata la organul emitent sub nr. 78541/29.10.2009, iar prin adresa cu acelasi numar, un exemplar al deciziei, impreuna cu Raportul de inspectie fiscala nr. 78802/26.10.2009 a fost transmis administratorului societatii.
Prin sentinta nr. 822 din 20.10.2009 s-a dispus deschiderea procedurii insolventei fata de reclamanta si desemnarea in calitate de administrator judiciar a practicianului in insolventa "Y" Suceava, astfel incat, incepand cu data de 20.10.2009 administratorul societatii nu mai avea dreptul sa reprezinte firma rezultand ca trimiterea deciziei contestate s-a facut in mod gresit fostului administrator.
A aratat reclamanta ca,  in cuprinsul deciziei contestate organul fiscal a invocat dispozitiile art. 43, 44, 68, 205 - 207 din O.G. nr. 92/2003, pct. 3.11 din O.M.F.P. nr. 519/2005 privind aprobarea Instructiunilor pentru aplicarea titlului IX din O.G. nr. 92/2003, art. 101 C.pr.civila, insa continutul acestor prevederi legale este irelevant in raport cu procedura viciata de comunicare a actului administrativ - fiscal de catre autoritatea fiscala.
Totodata, s-au invocat dispozitiile art. 44 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, sustinandu-se faptul ca  procedura de comunicare a fost respectata de organele fiscale, decizia fiind comunicata celui care a reprezentat-o si care, conform art. 44 din legea sus - mentionata, avea obligatia de a-i informa pe ceilalti reprezentanti ai societatii, respectiv administratorul judiciar sau lichidatorul.
    Din continutul acestei motivari, organul fiscal recunoaste faptul ca decizia a fost comunicata celui care a reprezentat societatea si nicidecum celui care reprezinta societatea in momentul comunicarii actului, astfel ca art. 44 din Legea nr. 85/2006 invocat de parata nu prezinta relevanta in planul modalitatii de comunicare ci contine anumite obligatii in sarcina debitorului, nerespectarea acestora atragand sanctiunea amenzii prevazuta de art. 108 ind. 1 al. (1), pct. 2 lit. d) si e) din Codul de procedura civila  iar controlul respectarii prevederilor articolului revine judecatorului sindic ce aplica si sanctiunea.
A mai aratat reclamanta ca, faptul ca debitorul ( fostul administrator ) nu ar fi respectat dispozitiile art. 44 din Legea nr. 85/2006 nu poate atrage raspunderea societatii comerciale si sanctionarea acesteia cu decaderea din dreptul de a formula contestatie pe considerentul ca termenul de depunere a fost depasit..
Totodata, art. 44 din lege are in vedere obligatia debitorului cu privire la informatiile detinute de catre acesta anterior deschiderii procedurii insolventa. Comunicarea Deciziei de impunere nr. 1604/27.10.2009 s-a realizat dupa deschiderea procedurii de insolventa, motiv pentru care informatiile privind comunicarea si continutul deciziei fiscale in cauza exced normei legale invocate.
Prin intampinarea formulata, parata a solicitat respingerea actiunii formulata de reclamanta, ca nefondata si mentinerea Deciziei nr. 74/16.06.2010 ca legala si temeinica.
A aratat ca Decizia de impunere nr. 1604/27.10.2009 a fost comunicata reprezentantului societatii la data de 02.11.2009 sub semnatura de primire iar contestatia, inregistrata sub nr. 6255, a fost depusa la data de 29.04.2010, cu depasirea termenului de 30 de zile prevazut de art. 207 al. 1 din O.G. nr. 92/2003.
Cu privire la sustinerile reclamantei, parata a aratat ca, potrivit dispozitiilor art. 47 al. 1 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea daca nu si-a declarat intentia de reorganizare si nicidecum ca acesta nu mai are calitatea de administrator al debitoarei.
Decizia de impunere nr. 1604/27.10.2009 a fost comunicata, potrivit dispozitiilor art. 44 al. 2 din O.G. nr. 982/2003, administratorului societatii reclamante. Mai mult, la data semnarii de primire a deciziei, societatea era in termenul de 10 zile de predare la dosarul de insolventa a actelor si informatiilor prevazute de art. 28 al. 1 din Legea nr. 85/2006, termen stabilit prin sentinta nr. 822/2009 privind deschiderea procedurii insolventei fata de societate, iar administratorul judiciar nu isi preluare inca atributiile prevazute de Legea nr. 85/2006.
Tribunalul Suceava  - sectia comerciala,contencios administrativ si fiscal prin sentinta nr. 1010 din 10 februarie 2011 a admis actiunea  formulata de reclamanta S.C. "X" S.R.L. Suceava  - prin lichidator "Y" Suceava,  in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice Suceava,  a anulat  Decizia nr. 76/16.06.2010 emisa de catre Directia Generala a Finantelor Publice Suceava - Biroul de Solutionare Contestatii.
A fost obligata  parata sa solutioneze pe fond contestatia formulata impotriva deciziei de impunere nr. 1604/ 27.10.2009.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Avand in vedere cererea pendinte s-a constatat ca potrivit art. 44 alin. 1 si 2 din OG nr. 92/2003 actul administrativ fiscal trebuie comunicat, pentru a fi opozabil, contribuabilului caruia ii este destinat.
Decizia de impunere nr. 1604/27.10.2009 a fost comunicata la data de 02.11.2009 lui S.C., administrator al S.C. "X" S.R.L.
Insa, prin sentinta comerciala nr. 822/20.10.2009 a Tribunalului Suceava s-a deschis procedura insolventei fata de S.C. "X" S.R.L., fiind desemnat administrator judiciar "Y" Suceava.
Prin urmare, incepand cu data de 20.10.2009 fostul administrator S.C. nu mai avea calitatea de reprezentant legal al S.C. "X" S.R.L.,  iar comunicarea deciziei de impunere facuta acestuia nu era valabila.
Contrar argumentelor organului fiscal, prin deschiderea procedurii insolventei, fostului administratorului i s-au retras atributele de reprezentare a societatii, iar imprejurarea ca decizia de impunere a fost comunicata inauntrul termenului de predare a actelor si informatiilor prevazute la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nu valideaza comunicarea titlului catre acesta.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs  parata Directia Generala a Finantelor Publice Suceava, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de critica enuntate, parata a invocat situatia ca, desi fata de reclamanta a fost deschisa procedura insolventei ( prin sentinta nr.822/20.X.1999 a Tribunalului Suceava), administratorului reclamantei nu i-a fost  ridicat dreptul de  administrare, conform prevederilor legale;  ca la data primirii deciziei de impunere - 2.XI.2009 reclamanta  era in termenul de 10 zile de predare a documentelor administratorului judiciar numit  care nu-si preluase inca  atributiile, etc.
Motivele de recurs invocate de parata, cu trimitere la prev. art.304  pct.7,9 Cod pr.civila, nu au putut face insa obiectul de analiza al tribunalului in acel cadru procesual, retinandu-se  prevalenta in cauza a  exceptiei necercetarii fondului.
Cu referire la reclamanta, s-a observat  urmatoarea situatie juridica:
Prin sentinta nr. 822 din 20.X.2009 a Tribunalului Suceava - sectia comerciala,contencios administrativ si fiscal  s-a dispus deschiderea procedurii insolventei reclamantei, cu consecinta  ridicarii dreptului de administrare  pentru administratorul acesteia si  numirea in calitate de administrator judiciar a  "Y" Suceava.
In aceasta situatie, la data de 27.X.2009, cand a fost emisa decizia de impunere in discutie,  reclamanta  era reprezentata legal de  administratorul judiciar - "Y" Suceava, caruia trebuia sa-i fie comunicata ca atare.
Ori  in cauza, contrar celor mentionate,  decizia de impunere a fost comunicata la data de 2.XI.2009 (ulterior sentintei nr.822/20.X.2009),  administratorului reclamantei S.C.,  care nu mai reprezenta legal reclamanta si nu putea  conduce activitatea acesteia,  conform prevederilor Legii nr.85/2006 - art. 47 alin.1.
Conform acestor considerente, sentinta de admitere  a contestatiei reclamantei a fost apreciata  ca intemeiata, ea anuland  Decizia nr.76/16.06.2010 prin care  DGFP Suceava a respins  contestatia reclamantei impotriva deciziei de impunere, ca nedepusa in termen.
S-a constatat ca instanta de fond a  procedat eronat insa, la obligarea paratei de a solutiona pe fond  contestatia impotriva deciziei de impunere, in loc de a  proceda ea  insasi la solutionarea fondului cauzei - contestatia fiind considerata a fi fost introdusa in termen, in lipsa dovezii de comunicare a deciziei de impunere reprezentantul legal catre  reclamantei "Y" Suceava.
Astfel, prin Decizia nr.2017 din 2 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis  recursul, a casat sentinta recurata si  a trimis  cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, pentru solutionarea fondului cauzei.
Cauza a fost reinregistrata sub acelasi numar pe rolul Tribunalului Suceava, la data de 12.07.2011, la  C6 F Cont.
Prin Incheierea de sedinta din data de 22 septembrie 2011, presedintele completului de judecata a invocat din oficiu exceptia de incomptibilitate si in temeiul disp.art.98 din ROI a trimis cauza in vederea solutionarii exceptiei.
Prin repartizare aleatorie, cauza a fost solutionata de C7 F Cont prin Incheierea de sedinta din data de 10 octombrie 2011 cand  a fost admisa exceptia de incompatibilitate, dosarul fiind trimis pentru repartizare aleatorie, cu blocarea  C6 F Cont.
Cauza a fost repartizata aleatoriu,  C7 F Cont la data de  11.10.2011.
Reclamanta a depus la dosar precizari, prin care a aratat ca,  in conditiile in care reclamanta  a justificat achizitia stocului scriptic de marfa in valoare totala de 576.209 lei (implicit stocul lipsa in valoare de 214.070 lei), cu documentele prevazute la art.146 alin.1 din Codul fiscal, dreptul de deducere a TVA achizitia de marfa este indiscutabil, motiv pentru care suma de 40.673 lei reprezinta TVA deductibila aferent soldului  de 214.070 lei.
            Astfel, conform mecanismului de deducere a TVA, din perspectiva Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, posesia documentelor solicitate si indeplinirea cerintelor  mentionate, confera dreptul de deducere a TV A., organul de inspectie fiscala trebuind  sa tina seama, la calculul TVA de plata neinregistrata (aferent lipsei din gestiune), de TVA deductibila aferent soldului in suma de 40.673 lei.
            Fata de considerentele aratate, solicita admiterea contestatiei si desfiintarea Deciziei de impunere 1604/27.10.2009, inregistrata sub nr.78541/29.10.2009, emisa de catre A.N.A.F.- D.G.F.P. Suceava - Activitatea de inspectie fiscala, cu privire la obligatia de plata reprezentand TVA in suma de 41.893 lei.
            Parata a solicitat prin precizarile  depuse la dosar (fila  24-26) respingerea contestatiei ca nefondate, intrucat pentru suma de 214.070 lei  reclamanta nu a putut dovedi existenta faptica a stocului, rezulta ca aceasta avea obligatia de a colecta TVA aferenta acestor marfuri lipsa in gestiune si adaosului comercial aferent, asa cum prevede si art. 128 alin. 4 lit. d din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificat.
Prin sentinta nr.1235/23.02.2012, Tribunalul Suceava  - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a respins actiunea, ca nefondata, retinand urmatoarele:
            Prin contestatia depusa la organul fiscal, reclamanta a contestat masurile stabilite prin Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. 1604/27.10.2009, inregistrata la Activitatea de Control Fiscal sub nr. 78541/29.10.2009 privind suma totala de 43.011 lei, reprezentand: 1028 lei impozit pe profit, 90 lei majorari de intarziere aferente impozitului pe profit si 41.893 lei reprezentand TVA.
Cum reclamanta  nu a putut dovedi existenta faptica a bunurilor constatate lipsa in gestiune, in suma de 214.070 lei, tribunalul a apreciat ca in mod legal organele fiscale au colectat TVA aferenta stocului si adaosului aferent.
             Potrivit art. 128 alin. (4) lit.d) din Legea nr. 571/2003, reprezinta operatiune ce intra in sfera de aplicare a TVA bunurile constatate lipsa din gestiune, cu exceptia celor la care se face referire la alin. (8) lit. a) - c). Asadar, cata vreme reclamanta nu a probat ca lipsa in gestiune se datoreaza uneia din situatiile prev. la alin.8 lit.a) - c), evidentiate ca atare in gestiune, ea nu este exceptata de la plata TVA.
             Prima instanta nu a primit sustinerea reclamantei  ca are dreptul la deducerea TVA tocmai pentru ca, asa cum s-a constatat, suma de 214.070 lei reprezinta o lipsa in gestiune pentru care avea obligatia legala de a colecta TVA, iar  dreptul de deducere nu a fost exercitat  in conditiile prev. la art. 146  alin.(1) lit.a) din Codul fiscal: pentru taxa datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie prestate in beneficiul sau de catre o persoana impozabila, sa detina o factura emisa in conformitate cu prevederile art. 155 alin.  (1); Persoana impozabila care efectueaza o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decat o livrare/prestare fara drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) si (2), trebuie sa emita o factura catre fiecare beneficiar, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care ia nastere faptul generator al taxei, cu exceptia cazului in care factura a fost deja emisa. De asemenea, persoana impozabila trebuie sa emita o factura catre fiecare beneficiar pentru suma avansurilor incasate in legatura cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care a incasat avansurile, cu exceptia cazului in care factura a fost deja emisa.
Or, reclamanta, in calitate de prestator de servicii a emis facturi catre diversi clienti care nu au fost receptionate si inregistrate in contabilitatea acestora, iar in calitate de beneficiar, a inregistrat cu intarziere factura emisa de SC "Z" SRL Suceava, nesocotind termenul de 15 zile prevazut de lege pentru a putea beneficia de deducerea taxei.
            Tribunalul a retinut, referitor la modul de calcul al TVA, ca rationamentul reclamantei este corect atunci cand afirma ca TVA de plata la bugetul de stat se calculeaza ca diferenta intre TVA colectata si TVA deductibila, dar porneste de la premisa gresita ca TVA in valoare de 41.893 lei a fost colectata, acest lucru nefiind posibil datorita faptului ca facturile emise de reclamanta nu au fost receptionate, facturile originale regasindu-se la furnizor, asa cum au constatat comisarii Garzii Financiare cu prilejul verificarilor efectuate la data de 05.06.2009 si materializate in procesul-verbal de constatare nr. 605119 incheiat la aceeasi data. 
            Fata de cele de mai sus, instan?a de fond a  respins actiunea formulata de SC "X" SRL Suceava impotriva Deciziei de impunere nr. 1604/27.10.2009 a DGFP Suceava, ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs reclamanta S.C. "X" SRL prin lichidator "Y" Suceava, criticile sale vizand imprejurarea ca modalitatea de calcul insusita de parata nu este corecta.
In speta, aceasta metoda de determinare a TVA datorata bugetului de stat in cazul stocului scriptic de marfa la 31.05.2009 (lipsa in gestiune) a fost aplicata de catre Garda Financiara Suceava prin procesul verbal de constatare nr.605119/05.06.2009, in conditiile in care stocul scriptic de marfa avea o valoare mai mare decat stocul constatat cu prilejul inspectiei fiscale (602.571,09 lei cu o TVA deductibila de 114.488 lei).
Procedand la aplicarea adaosului de 3%, comisarii Garzii Financiare au determinat un stoc scriptic in valoare de 620.648 lei cu o TVA colectata de 117.923 lei.
Folosind metoda mentionata mai sus (602.571 lei x 19% = 114.488 lei - TVA deductibila aferenta soldului, 620.648 lei x 19% = 117.923 lei - TVA colectata), a rezultat o TVA de plata neinregistrata (aferenta lipsei din gestiune) de 3.435 lei, la care se adauga TVA aferenta facturii fiscale nr.569/18.03.2009 in suma de 5.009 lei, rezultand o TVA totala de plata de 8.444 lei.
In conditiile in care stocul scriptic de marfa constatat de organul de inspectie fiscala avea o valoare redusa fata de cel retinut de Garda Financiara Suceava (214.070 lei), in mod evident si fara echivoc, TVA de plata neinregistrata (aferenta lipsei din gestiune) trebuie sa fie inferioara valorii de 8.444 lei.
Prin decizia nr.3388 din 12 iunie 2012, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de recurenta S.C. "X" SRL, prin lichidator "Y" Suceava, impotriva sentintei nr.1235/23.02.2012, pronuntata de Tribunalul Suceava - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr.13915/86/2010*, in contradictoriu cu intimata-parata Directia Generala a Finantelor Publice a judetului Suceava, a casat sentinta atacata cu retinerea cauzei pentru rejudecarea fondului, fixand termen pentru judecarea cauzei la data de 06.07.2012
S-a retinut in motivarea solutiei ca, asa cum rezulta din cuprinsul sustinerilor reclamantei (filele 15-19 dosar fond) si ale paratei (filele 24-25 dosar fond), in cauza exista o disputa asupra modalitatii de calcul a TVA, dar si asupra situatiei de fapt. Astfel, reclamanta invoca un proces-verbal emis de Garda Financiara, ale carui constatari sunt diferite de acelea ale inspectiei fiscale. Pe de o parte parata sustine ca sumele calculate de Garda Financiara nu sunt relevante, intrucat procesul-verbal nu reprezinta titlu de creanta, iar, pe de alta parte nu sumele calculate de Garda Financiara se contesta.
Cum prima instanta nu a analizat argumentele reclamantei privind modalitatea gresita de calcul a TVA, nu a analizat neconcordantele dintre raportul de inspectie fiscala si procesul-verbal intocmit de catre Garda Financiara, Curtea a apreciat ca nu a fost cercetat pe deplin fondul cauzei, motiv pentru care, in temeiul art.312 al.1, 2, 5 din Codul de procedura civila, art.20 din Legea nr.554/2004, a admis recursul, a casat sentinta atacata si a retinut cauze spre rejudecarea fondului.
Cu ocazia rejudecarii fondului cauzei, instanta a administrat proba cu expertiza contabila, considerand necesar a cunoaste parerea unor specialisti cu privire la imprejurarile  de fapt care fac obiectul dosarului.
Examinand probatoriul administrat in cauza, prin decizia nr.4477/24.05.2013, Curtea de Apel Suceava - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, cu ocazia rejudecarii fondului, a constatat ca actiunea este, in parte, intemeiata, astfel incat a admis actiunea; a anulat decizia nr. 74/16.06.2010 a Directiei Generale  a Finantelor Publice Suceava; a constatat contestatia depusa in termen; a modificat, in parte, decizia de impunere nr. 1604/27.10.2009, in sensul mentinerii obligatiei de plata pentru 2059 lei TVA si 324,77 lei majorari de intarziere.

In fapt, reclamanta SC "X" SRL Suceava a facut obiectul unui control al Garzii Financiare in ziua de 04.06.2009, ocazie cu care s-a intocmit Procesul verbal de constatare nr. 605119/05.06.2009. Ca efect al controlului si urmare a celor constatate, Garda Financiara Suceava a solicitat in baza adresei nr. 605119/12.06.2009 un control al ANAF Suceava in vederea stabilirii obligatiilor fiscale datorate bugetului de stat pentru aspectele sesizate.
Controlul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala din cadrul DGFP Suceava s-a desfasurat in perioada 04.10.2009 - 23.10.2009 si in urma acestuia s-a incheiat Raportul de inspectie fiscala nr. 78802 din 26.10.2009.
Prin Decizia de impunere nr. 1604/27.10.2009, inregistrata sub nr.78541 din 29.10.2009, emisa de catre A.N.A.F.- D.G.F.P. Suceava - Activitatea de inspectie fiscala, s-au stabilit obligatii fiscale suplimentare in suma totala de 43,011 lei, reprezentand: 41.893 lei-TVA,  1.028 lei - impozit pe profit, 90 lei - majorari impozit pe profit.
Reclamanta SC "X" SRL a contestat Procesul verbal si Decizia de impunere considerand nereale concluziile acestora.
Prin decizia nr. 74/16.06.2010, contestatia impotriva deciziei de impunere  a fost  respinsa  de catre Biroul de solutionare a contestatiilor din cadrul D.G.F.P. Suceava, ca tardiv formulata.
Trebuie de precizat ca, in primul ciclu procesual, prin decizia nr. 2017/02.06.2011 a acestei instante, s-a statuat irevocabil ca, in mod eronat, prin decizia nr. 74/16.06.2010, contestatia reclamantei a fost respinsa ca tardiva, fiind necesar ca instanta sa analizeze fondul cauzei.
Cu privire la obligatiile fiscale impuse la plata reclamantei, Curtea a constatat ca divergenta de opinie dintre partile litigante, consta in perioada care trebuia avuta in vedere  de catre organele fiscale pentru stabilirea sumelor restante.
Astfel, parata pornind de la Procesul verbal de constatare intocmit de Garda Financiara din  data de 04.06.2009 a  prezentat o modalitate de calcul plecand de la balanta de verificare la data de 30.04.2009, unde se mentioneaza un sold debitor al contului 301 "Materii prime " = 516.578,05 lei.
De asemenea anexa nr. 4 la Raportul de inspectie fiscala "Situatia aprovizionarilor cu marfuri in perioada 30.04.2009-04.06.2009" stabileste un sold la data de 04.06.2009 de 576.208,63 lei. Raportul de inspectie fiscala partiala preia in luna octombrie 2009 aceste sume fara a verifica si analiza activitatea economica a societatii in perioada 04.06.2009-30.09.2009, documentele de evidenta primara si contabila aferente acestei perioade, o fisa a contribuabilului privind situatia TVA si Impozit pe profit.
Pe de alta parte, reclamanta considera ca obligatiile fiscale datorate bugetului de stat prin valorificarea Procesului Verbal de Constatare nr. 605119/05.06.2009 intocmit de comisarii Garzii Financiare Suceava, care fac obiectul controlului fiscal din luna octombrie 2009 trebuiau stabilite prin verificarea documentelor de evidenta primara si contabila aferente perioadei 04.06.2009 -30.09.2009, deoarece in aceasta perioada a desfasurat activitati economice, achizitii si livrari de bunuri, prestari de servicii - lucrari de constructii, activitate economica pentru care a depus deconturi de TVA si a intocmit balante de verificare.
Curtea si-a insusit opinia expertului  desemnat in cauza, in sensul analizei documentelor pentru intrari si iesiri materiale de constructii, modul de intocmire a notelor de intrare receptie, facturile de vanzare catre clienti, situatiile de lucrari - prestari servicii lucrari in constructii, inclusiv modul de inregistrare in evidenta contabila a acestor documente pentru perioada 01.01.2009 - 30.09.2009, intrucat cuprinde o analiza detaliata  a activitatii reclamantei, ori ceea ce intereseaza in cauza este realitatea operatiunilor economice impuse taxarii desfasurate de reclamanta si nu analiza fractionata a activitatii acesteia.
In urma verificarilor efectuate s-a constatat ca reclamanta  a intocmit in mod eronat declaratiile de TVA pentru perioada 01.01.2009 - 30.04.2009, existand diferente intre evidenta contabila (documente de evidenta primara, jurnale de TVA) si declaratiile de TVA intocmite.
Pentru a stabili corect TVA de plata, s-au centralizat pentru perioada 01.01.2009-31.12.2009, comparativ sumele reale pentru TVA colectat si TVA deductibil si sumele inscrise de societate la intocmirea declaratiilor de TVA.
Diferentele constatate provin :
1. Din intocmirea declaratiilor fiscale in mod eronat;
2. In luna iunie 2009 s-a omis inregistrarea in evidenta contabila a facturii Nr. 379/05.06.2009 de stornare a avansului facturat in luna martie 2009 in valoare de -16.806,72 lei cu un TVA colectat aferent stornarii de -3.193,27 lei.
Aferent soldului scriptic in valoare de 18.765,36 lei, s-a calculat TVA de plata aferent in valoare de 3.565 lei care, coroborat cu rezultatul lunilor anterioare, determina la data de 30.09.2009 un TVA de recuperat in valoare de 2.364,00 lei.
S-a constatat  ca pentru perioada 01.10.2009-31.12.2009 sumele declarate de societate in deconturile de TVA sunt corecte.
La data de 31.12.2009 datorita deconturilor de TVA aferente lunilor octombrie si noiembrie 2009, rezulta ca societatea are TVA de plata in valoare de 2.059,00 lei.
Pentru TVA-ul de plata calculat in perioada 01.09.2009-31.12.2009 s-au calculat accesorii astfel:
- La TVA de plata in valoare de 11.599,00 lei aferent lunii ianuarie 2009, avand scadenta in data de 25.02.2009, s-au calculat accesorii pentru perioada 25.02.2009-25.03.2009 in valoare de 324,77 lei;
-TVA de plata in valoare de 796 lei aferent lunii octombrie 2009, avand scadenta in data de 25.11.2009, nu s-au calculat accesorii pentru perioada 25.11.2009-31.12.2009 avand in vedere ca societatea a intrat in insolventa in data de 10 octombrie 2009;
- TVA de plata in valoare de 1.263,00 lei aferent lunii noiembrie 2009, avand scadenta in data de 25.12.2009, nu s-au calculat accesorii avand in vedere ca societatea a intrat in insolventa in data de 10 octombrie 2009;
In concluzie societatea are obligatia de a plati TVA la data de 31.12.2009 in valoare de 2.059,00 lei si accesorii aferente in valoare de 324,77 lei.
Curtea a observat ca parata, inclusiv in obiectiunile  formulate fata de raportul de expertiza, critica perioada avuta in vedere la efectuarea expertizei, considerand  nelegala reanalizarea activitatii contabile  a reclamantei pentru a perioada mai lunga de timp, fara a critica, in fond sumele stabilite de experti si fara a invoca considerente ori un temei de drept care sa confirme perioada avuta in vedre la control de organul fiscal.
Ori, asa cum s-a aratat mai sus, atata timp cat expertul a verificat activitatea reclamantei pentru perioada 01.01.2009 -30.09.2009, constatand ca in realitate, pentru aceasta perioada reclamanta datoreaza 2059 lei cu titlu de TVA si 324,77 lei, majorari de intarziere, Curtea urmeaza a inlatura sustinerile paratei, dand curs, astfel, principiului realitatii operatiunilor taxabile realizate de catre societatea reclamanta. 
In aceste conditii, in baza art.18 din Legea nr. 554/2004, Curtea a admis actiunea, a anulat decizia nr. 74/16.06.2010 a D.G.F.P. Suceava  si, constatand contestatia depusa in termen, a modificat, in parte, decizia de impunere  nr. 1604/27.10.2009, in sensul mentinerii obligatiei de plata pentru 2059 lei TVA si 324,77 lei majorari de intarziere.