Inexistenta obligatiei asiguratorului de raspundere civila obligatorie la repararea prejudiciului de natura materiala sau morala suferit de fiica sau sora conducatorului auto vinovat de producerea accidentului soldat cu decesul sau .
(Decizie nr. 313 din data de 23.10.2014 pronuntata de Curtea de Apel Suceava)Asupra apelurilor de fata, constata ca, prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Suceava - sectia civila - profesionisti la data de 07.10.2013 reclamantele G.A. si C.E.D., in contradictoriu cu parata SC A.T.AS.A. BUCURESTI - prin Sucursala Suceava a solicitat ca in baza probatoriului ce se va administra sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei de 300.000 euro cu titlu de despagubiri morale si 24.000 lei despagubiri materiale (medicamente, cheltuieli de inmormantare, etc.) pentru prejudiciul cauzat in accidentul de circulatie din data de 17.10.2010 produs pe raza comunei Vatra Moldovitei, sat Ciumarna la Km 37+500, la plata de daune, penalitati de intarziere in cuantum de 0,1% din debitul pretins pentru fiecare zi de intarziere, incepand de Ia data de 17.10.2010 pana la achitarea integrala a sumelor pretinse, calculate conform art. 37 din Ordinul nr.5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.
In motivarea actiunii, au aratat faptul ca, la data de 17.10.2010 in jurul orelor 16,00 faptuitorul G.C. a condus pe DN 17A, pe raza comunei Vatra Moldovitei, sat Ciumarna din directia Radauti spre Vama, un autoturism marca VW cu numar de inmatriculare SV_ ce avea la momentul respectiv polita valabila RCA 1.. la Allianz Tiriac Asigurari. Ajuns la Km 37+500 m in localitatea Ciumarna, la coborare, nu a adaptat viteza la conditiile de drum, carosabil umed, ceata si intr-o curba deosebit de periculoasa la stanga a pierdut controlul volanului, a iesit in decor, cazand cu autoturismul de la o diferenta de nivel de 10 m , rasturnandu-se de mai multe ori, iar in urma producerii accidnetului de circulatie a rezultat decesul faptuitorului G.C. , decesul numitei G.P. , pasager pe banchta din spate a autoturismului si vatamarea corporala a numitei C.E.D..
In dosarul penal nr. 1154/P/2010 s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de faptuitorul G.C. intrucat faptuitorul a decedat.
Au mai precizat faptul ca, de la momentul solutionarii dosarului penal si pana la data promovarii actiunii au contactat asiguratorul pentru o intelegere pe cale amiabila, formandu-se doua dosare de daune CG193730 si CG182165, dar care nu a avut niciun rezultat favorabil.
Au apreciat faptul ca, din partea paratei nu a existat nicodata intentia clara de a despagubi, ci doar de a tegiversa solutionarea cauzei cat mai mult posibil.
Parata prin intampinare a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, precizand faptul ca, autoturismul implicat in accident detinea la data producerii accidentului, asigurare valabila de raspundere civila pentru prejudicii cauzate tertilor prin accidente de autovehicule (RCA), astfel ca reclamantii considera, in mod gresit, ca toate pretentiile formulate de ei se pot regasi in acoperirea oferita prin aceasta asigurare, solicitand obligarea asiguratorului la plata unor prejudicii care nu sunt acoperite prin efectele acestui tip de asigurare, mare parte din acestea nefiind nici macar dovedite.
Cu privire la suma de 300.000 euro solicitata, a aratat ca reclamantii nu au precizat suma solicitata ce reprezinta, cu titlu de daune morale, pentru a se efectua plata.
A invederat vfaptul ca, penalitatile de intarziere in cuantum de 0,1%, pentru fiecare zi de intarziere, calculate incepand de la data producerii accidentului sunt nefondate pentru lipsa de temei a cererii, astfel cum a fost formulata.
Prin sentinta nr. 307 din 3 martie 2014, Tribunalul Suceava - Sectia Civila, a respins actiunea formulata de reclamantul Gavra Vasile, pentru lipsa calitatii procesuale active; a admis, in parte, actiunea formulata de reclamantele G.A. si C.E.D.; a obligat parata sa achite reclamantelor suma de 24.000 lei despagubiri materiale (medicamente si cheltuieli de inmormantare, sa achite reclamantei C.E.D., suma de 25.000 lei daune morale in numele G. A. si suma de 15 000 lei daune morale.
De asemenea, parata a fost obligata sa achite reclamantelor penalitati de intarziere de 0,1% pe zi pentru debitul acordat mai sus, incepand cu 17.10.2010 si pana la achitarea integrala.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut, in esenta, urmatoarele :
Prima instanta a constatat faptul ca reclamantul G.V. nu are vocatie succesorala dupa Gavra Paraschiva victima accidentului auto.
Pe fondul cauzei, instanta de fond a retinut ca situatia de fapt coroborata cu dosarul de urmarire penala cat si dosarul de asigurare, precum si de faptul necontestarii de catre parata a situatiei de fapt privind fapta, vinovatia soferului si persoanele ranite, descrise in petitul actiunii si retinute cu ocazia urmarii penale, sunt dovedite elementele raspunderii civile delictuale ale soferului care beneficiase de asigurare tip RCA.
Conform art. 9 din Legea nr. 136/95 asiguratorul se obliga prin contractul de asigurare ca la producerea riscului asigurat sa achite totalul prejudiciului despagubirilor si din asigurare in conditiile legii asigurarilor.
Prima instanta a avut in vedere si jurisprudenta in materie Decizia nr. 29/2009 a I.C.C.J., raspunderea asiguratului fata de tertul prejudiciat este contractuala decurgand din aderarea asiguratului la riscurile conduitei asiguratului, de aceea prin acoperirea prejudiciului fata de victimele accidentului de circulatie, asiguratorul nu face o plata pentru faptuitor si nici alaturi de acesta ci in indeplinirea propriei obligatii asumate prin polita RCA, suportand in mod efectiv si definitiv intregul prejudiciu, in limitele politei, cauzat din culpa asiguratului.
Referitor la danele materiale, Tribunalul Suceava a constatat ca la dosarul de asigurare au fost depuse chitantele atat pentru cheltuielile de recuperare, medicale cat si pentru cheltuielile efectuate pentru inmormantarea defunctei G.P., astfel ca pretentiile reclamantelor urmeaza a fi admise.
Cu privire la daunele morale, prima instanta a constatat ca disparitia fulgeratoare a mamei si a bunicii reclamantelor produce afectiuni atat sub aspect psiho - afectiv, resursele materiale cat si un dezechilibru in raport cu modul de viata anterior cat si a necesitatii de a face fata unor obligatii sociale si sarcini administrative pentru care nu erau pregatite. Prin urmare fata de schimbarile produse prin decesul autorului reclamantelor si prejudiciul psihic si emotional, dar tinand cont ca prin despagubire sa nu se ajunga la o imbogatire fara justa cauza tinand cont de situatia sociala a reclamantelor si a defunctei, a apreciat ca sumele de 25.000 lei pentru reclamanta C.E.si 15000 lei pentru G.A. sunt de natura sa asigure echilibrul intre suferinta produsa si prejudiciul suferit fara a conduce la o imbogatire fara just temei.
Cat priveste penalitatile de intarziere, art. 37 din Ordinul C.S.A 5/2010 stabileste plata acestora dupa 30 zile de la depunerea cererii de despagubire asiguratul nu-si indeplineste obligatiile de plata.
Desi parata sustine ca a efectuat o oferta de plata, din lipsa ofertei reale urmata de consemnatiune, nu este de natura sa transfere riscul platii in sarcina reclamantelor astfel ca fiind in fata unui refuz nejustificat de plata reclamantele sunt indreptatite la plata penalitatilor care vor fi acordate conform dispozitivului.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantele G.A.si C.E.D. - cale de atac disjunsa prin incheierea de sedinta din data de 3 iulie 2014, formandu-se dosarul nr. 558/39/2014 si apel, de catre parata A.T.A. SA Bucuresti - prin Sucursala Suceava, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Urmare a pronuntarii deciziei nr. 6505/03.07.2014 de catre Curtea de Apel Suceava Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal in dosarul nr. 558/39/2014, la data de 31.07.2014 a fost inregistrat apelul reclamantelor G.A. si C.E.D., declarat impotriva sentintei nr. 307 din 3 martie 2014 a Tribunalului Suceava.
In motivarea apelului sau, care in drept, se incadreaza in prevederile art. 480 alin.2 din Codul de procedura civila (Legea nr. 134/2010), parata A.T.A S.A. BUCURESTI, prin Sucursala Suceava a solicitat schimbarea in parte a hotararii atacate, criticand sentinta prin prisma admiterii, in parte a cererii si acordarea unor sume de bani catre reclamanti, cu titlu de daune materiale si morale produse ca urmare a accidentului de circulatie produs.
A criticat sentinta apelata in sensul ca, dispozitivul sentintei instantei de fond nu este clar, in ceea ce priveste creditorii acestor obligatii si cuantumurile aferente fiecaruia, acordand in mod gresit, suma de 24.000 lei reclamantelor, fara sa se precizeze cu exactitate cat trebuie sa primeasca fiecare, avand in vedere ca inscrisurile depuse in probatoriu nu fac dovada afectarii acestor cheltuieli cu medicatia si inmormantarea defunctei P.G..
O alta eroare a instantei de fond o constituie obligarea societatii de asigurare la plata penalitatilor de intarziere de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere catre creditori a sumelor acordate, penalitate pe care instanta o considera datorata, in mod gresit, incepand cu 17.10.2010.
Cu referire la neclaritatea dispozitivului, subliniaza faptul ca acesta nu este explicit, neputandu-se stabilit cu exactitate ce sume urmeaza sa fie achitate celor doua creditoare.
Astfel, instanta de fond a stabilit obligatia paratei de achita reclamantelor suma de 24.000 lei despagubiri materiale (medicamente si cheltuieli de inmormantare), fara sa indice ce cuantum urmeaza sa fie acordat fiecarei reclamante in parte.
Apreciaza ca aceasta defalcare se impune, intrucat cheltuielile cu medicatia au fost ocazionate doar de reclamanta C.E.D., aflata in masina la momentul producerii accidentului, or, reclamanta G.A., nepoata defunctei G.P. si fiica reclamantei C.E.D. nu a suferit direct din urma accidentului, nu a facut dovada alocarii de speze pentru medicatie sau inmormantarea defunctei si in acest caz, sub aspectul despagubirilor materiale, pretentiile reclamantei G.A. nu sunt dovedite.
In ceea ce priveste obligarea sa, la plata catre reclamanta C.E.D. a sumei de 25.000 lei, reprezentand daune morale in numele lui G.A. si suma de 15.000 lei daune morale, dispozitia continuta in acest paragraf este greu de executat datorita formularii care contine un dezacord logico-gramatical produs, probabil, ca urmare a unei erori de redactare.
Invedereaza ca nu se poate sti daca suma totala de 40.000 lei este datorata catre C.E.D., insa prin prisma motivarii hotararii, in care se stabileste si dreptul reclamantei G.A. de a fi despagubita, in mod contradictoriu, in dispozitivul sentintei nu se stabileste nicio despagubire catre G.A..
Ca atare, se impune a se preciza cu exactitate intinderea obligatiei asiguratorului catre fiecare din cele doua reclamante pentru a nu se crea confuzie si eventuale neintelegeri viitoare.
La aceasta necesitate se impune a se lua in considerare si obligatia instantei de judecata de a stabili cu exactitate masurile dispuse si intinderea acestora in baza unor exprimari clare si care sa nu dea nastere la interpretari de catre partile din proces.
Considera ca aceste neconcordante trebuie corelate si cu obligatia stabilita de catre instanta de fond cu privire la achitarea penalitatilor de intarziere, respectiv "debitul de mai sus", debit al carui cuantum nu se cunoaste pentru fiecare dintre creditorii obligatiei de intretinere.
O alta critica pe care o aduce sentintei apelate, se refera la gresita obligare la plata sumei de 24.000 lei cu titlu de daune materiale reprezentand cheltuieli cu medicatia si cheltuieli de inmormantare.
Apreciaza ca aceasta suma a fost stabilita gresit, intrucat din inscrisurile anexate ca si dovezi privitoare la afectarea cheltuielilor nu rezulta nicidecum aceasta suma. Mai mult documentele cu care reclamantele inteleg sa faca proba acestui capat de cerere nu reflecta plati facute in perioada critica.
Mai mult decat atat, se impune a se avea in vedere faptul ca, pentru inmormantarea lui G.C. nu se pot acorda despagubiri in baza asigurarii RCA, intrucat moartea acestuia a avut loc din propria sa culpa, nefiind astfel un risc asigurat printr-o polita care este clar denumita ca fiind acoperitoare pentru raspunderea civila in situatia producerii de prejudicii tertilor.
Critica de asemenea si gresita obligare la platii penalitatilor de intarziere de la data producerii accidentului, data de 17.10.2010.
Asiguratorul nu poate fi obligat la plata acestor sume, intrucat si-a indeplinit obligatiile stipulate in continutul Legii 136/1995, a Normelor CSA 5/2010, toate fiind norme speciale si de stricta interpretare in cauza, aplicarea acestora urmand a fi facuta inaintea prevederilor referitoare la oferta reala urmata de consemnatiune (dispozitie cu caracter generali, avuta in vedere de instanta de fond.
Apreciaza ca asiguratorul si-a indeplinit obligatiile ce-i reveneau, deschizand dosarele de daune in vederea lichidarii acestora, efectuand evaluari si raspunzand solicitarilor reclamantelor, facute prin avocat, iar sustinerea acestora ca s-ar fi refuzat sau tergiversat plata, fiind contrazisa chiar de inscrisurile depuse de aparatorul lor, respectiv adresele nr. 105/31.05.2013 si nr. 106/31.05.2013 prin care s-a cerut pagubitelor sa precizeze daca sunt de acord cu primire sumei de 40.000 lei si, respectiv 7500 lei, adrese la care nu s-a formulat de catre acestea sau aparator niciun fel de raspuns. Cum acest raspuns nu s-a formulat, asiguratorul nu poate fi in culpa privind neachitarea despagubirilor din moment ce persoanele indreptatite nu si-au dat acordul pentru aceste sume. Obligatiile stabilite de normele CSA aplicabile fiind intru totul indeplinite, nu se poate retine pretentia instantei de fond, neinvocata, de altfel, nici macar de parati ca ar fi fost necesara aplicarea procedurii de oferta reala urmata de consemnatiune pentru a fi descarcati de obligatia platii.
Invedereaza faptul ca motivarea instantei de fond cu referire la curgerea termenului de calcul al penalitatilor de la data producerii accidentului este lipsita de temei logic, legal si conduce la o imbogatire fara justa cauza, prin plata lucrului nedatorat. Or, aceste penalitati incep sa curga in conditiile neefectuarii platii in termen de 10 zile de la data depunerii ultimului document in vederea platii (art.36 si 37 din Norma CSA - Ordin nr. 5/2010). Acest ultim document este fie acordul asiguratului dat in scris privind sumele propuse - care a fost comunicat niciodata paratei, fie o hotarare definitiva de obligare - care nu exista.
Pe de alta parte, fata de caracterul sumelor pretinse - daune materiale si morale - verificand data ocazionarii lor, toate ulterioare accidentului din 17.10.2010 - este inadmisibil sa fie obligati la plata penalitatilor pentru cheltuieli care nici macar nu existau la data de la care instanta ne obliga la plata lor.
Practic instanta, aplica o sanctiune incepand cu o data la care obligatia asiguratorului nu exista, prin prisma prevederilor aratate, iar cheltuielile nici macar nu erau efectuate.
In drept, a invocat prevederile art.466, si urm, art. 411 alin.2, art. 453 Codul de procedura civila (Legea nr. 134/2010), Legea 136/1995, Ordinul 5/2010 al CSA.
In motivarea apelului lor, reclamantele G.A. si C.E.D., au criticat sentinta apelata sub aspectul aprecierii si acordarii daunelor morale .
Au aratat ca prin cererea adresata instantei de judecata au solicitat obligarea paratei intimate SC A.T.ASA Bucuresti, la plata sumei de 300.000 euro, cu titlu de despagubiri morale pentru prejudiciul cauzat in accidentul de circulatie din data de 17.10.2010 produs pe raza Comunei Vatra Moldovitei, sat Ciumarna si penalitati de intarziere in cuantum de 0,1% din debitul pretins pentru fiecare zi de intarziere incepand cu data de 17.10.2010 pana la achitarea integrala a sumelor pretinse.
A retinut si instanta de fond ca parata intimata SC A.T.A SA Bucuresti nu contesta situatia de fapt privind fapta, vinovatia soferului si persoanele ranite, descrise in petitul actiunii si retinute cu ocazia urmaririi penale - fiind astfel dovedite elementele raspunderii civile delictuale ale soferului care beneficiase de asigurare tip RCA.
Conform practicii judiciare constante, raspunderea asiguratului fata de tertul prejudiciat este contractuala, decurgand din aderarea asiguratorului la riscurile conduite asiguratului, iar prin acoperirea prejudiciului fata de victimele accidentului de circulatie, asiguratorul nu face o plata pentru faptuitor si nici fata de acesta ci in indeplinirea propriei obligatii asumate prin polita RCA, suportand in mod efectiv si definitiv intregul prejudiciu, in limitele politei, cauzat din culpa asiguratului.
Instanta de fond in motivarea sentintei recurate acorda despagubirile morale doar raportat la decesul numitei G.P., respectiv 25.000 lei pentru C.E. in calitate de fiica si 15.000 lei pentru G.A. in calitate de nepoata, motivand ca ,,disparitia fulgeratoare a mamei si a bunicii reclamantelor produce afectiuni atat sub aspect psiho-afectiv, resursele materiale cat si un dezechilibru in raport cu modul de viata anterior cat si a face fata unor obligatii sociale si sarcini administrative pentru care nu erau pregatite", omitand a acorda pentru vatamarea corporala pricinuita reclamantei C.E.D..
Au mai aratat ca instanta de fond nu a acordat despagubiri morale pentru vatamarea corporala si prejudiciul cauzat in mod direct reclamantei C.E., victima a accidentului de circulatie, conform Rezolutiei nr. 1154/P/2010 din 30.06.2011 si a Referatului de neincepere a urmaririi penale in care se consemneaza "in urma producerii accidentului a rezultat decesul faptuitorului G.C., decesul numitei G. P. si vatamarea corporala a numitei C.E.D.. Persoana vatamata C.E.D. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 12-14 zile ingrijiri medicale, in acest sens s-au format doua dosare de daune (aspect neobservat de catre judecatorul fondului) si anume: CG193730 exclusiv pentru vatamarea numitei C.E.D. - in care s-a facut o propunere derizorie de despagubire de circa 7500 lei si CG182165 pentru C.E.si G.A. raportat la decesul numitei G.P..
Au subliniat faptul ca s-au purtat discutii multiple cu societatea de asigurari, in incercarea de a rezolva situatia pe cale amiabila, insa nu s-a gasit nicio rezolvare in acest sens.
Abia in cursul anului 2013 au facut o propunere derizorie de circa 47500 lei suma totala de despagubit (daune materiale si daune morale), totul doar la nivel de intentie fara nicio concretizare efectiva prin consemnatiune si ca atare, este evident ca societatea de asigurari nu a avut niciodata intentia reala de a plati vreo despagubire.
In aceste imprejurari, in cazul accidentelor rutiere soldate cu victime, daunele morale, sunt consecintele negative de natura nepatrimoniala cauzate unei persoane strict determinate (victima accidentului), prin fapta ilicita si culpabila a altei persoane (autorul accidentului), care constau in atingeri aduse personalitatii fizice, psihice si sociale, prin lezarea unui drept nepatrimonial, prejudiciu a carui reparare prin compensare baneasca urmeaza regulile raspunderii civile delictuale.
Stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doza mare de aproximare, instanta trebuie sa aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi consecintele negative suferite de victima, atat in plan fizic cat si psihic, importanta valorilor morale lezate acestuia, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea eu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care victimei i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.
Prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala, pronuntata intr-un recurs, referitor la despagubirile ce reprezinta daune morale, a statuat ca despagubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul ca acestea nu se probeaza, ci se stabilesc de instanta de judecata prin evaluare. In acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectiva ori pentru a nu se ajunge la o imbogatire fara just temei, in cazul infractiunilor contra persoanei este necesar sa fie luate in considerare suferintele fizice si morale susceptibil in mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta savarsita de inculpat, precum si de toate consecintele acesteia, asa cum rezulta din actele medicale ori de alte probe administrate, Inalta Curte a mai apreciat ca intinderea raspunderii civile delictuale nu este limitata de posibilitatile de plata ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al repararii integrale a prejudiciului material si moral cauzat prin fapta savarsita.
De asemenea, arata ca prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala, referitor la acordarea daunelor morale statueaza principiul judecarii in echitate. Astfel, atat instantele nationale, cat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu opereaza cu criterii de evaluare prestabilite, ci judeca in echitate, procedand ia o apreciere subiectiva a circumstantelor particulare ale cauzei, in functie de care se stabileste intinderea reparatiei pentru prejudiciul suferit in conformitate cu Art. 49 pct.1 lit. f) si a Art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul 5/2010 de punere in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule este prevazut ca, stabilirea despagubirilor reprezentand daune morale in cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane, victime ale unui accident rutier, trebuie sa fie "in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania."
Ca atare, aspectele evidentiate prin practica judiciara mentionata evidentiaza o disproportie clara dintre jurisprudenta Curtii de Apel Suceava si solutia pronuntata de judecatorul fondului.
Raportat la cele invederate, apreciaza ca daunele morale acordate de catre instanta de fond sunt derizorii in raport cu : prejudiciul psiho-moral produs prin decesul fulgerator al mamei reclamantei C.E.si a bunicii reclamantei G.A., prejudiciul fizic si psiho-moral cauzat reclamantei C.E.D. prin vatamarea corporala din culpa pricinuita acesteia - fata de care instanta de fond nu s-a pronuntat.
Prin intampinare (f.38 - 40 dosar apel), parata A.T.A. SA Bucuresti - prin Sucursala Suceava, a solicitat respingerea apelului, raportat in principal la plata sumei de 300.000 euro cu titlu de daune morale, 24.000 lei cu titlu de daune materiale (cheltuieli cu medicatia si cu inmormantarea), la plata penalitatilor pentru fiecare zi de intarziere incepand cu data de 17.10.2010, pana la data platii efective si cu referire la pretinsul refuz nejustificat de a li se acorda despagubirile pretinse, ca urmare a accidentului de circulatie produs in data de 17.10.2010, invocandu-se ca si temei, contractul de asigurare la plata si de raspundere civila (RCA), detinut de autoturismul condus de defunctul C. G.
Subliniaza faptul ca, in mod corect, instanta de fond a respins cererea formulata de G.V., acesta neavand vocatie succesorala dupa defuncta G.P., el nefiind vatamat in accident (el fiind doar sotul nepoatei defunctei, reclamanta G.A.).
Apreciaza faptul ca motivele invocate de catre reclamante nu pot constitui temei pentru modificarea hotararii instantei de fond in sensul solicitat de acestia.
Fata de pretentia reclamantei C.E.D., trebuie observat ca, analiza considerentelor hotararii atacate este lamuritoare in ce priveste acordarea despagubirilor cu caracter moral si fata de suferintele produse recurentei C.E.D., prin vatamarea sa corporala.
Cum interpretarea dispozitiilor instantei trebuie facuta organic, prin raportare si la considerentele hotararii, aceasta critica este nefondata, hotararea continand, in mod clar si neechivoc, prevederi referitoare la solutionarea tuturor pretentiilor ridicate. Faptul ca, in continutul dispozitivului, instanta de judecata, nu a mai indicat pentru fiecare categorie de pretentii in parte suma dispusa, nu poate fi o dovada a faptului ca instanta de judecata nu a acordat despagubiri sau nu a solutionat cererile formulate, din moment ce motivarea hotararii arata neechivoc contrariul.
S-a mai aratat de apelante ca practica in materie a instantelor de judecata este de a acorda sume mult mai mari in asemenea cazuri, aratand ca nu sunt de acord, in conditiile in care hotararile instantelor de fond mentionate, nefiind definitive nu pot constitui un reper in practica judecatoreasca, iar hotararile pronuntate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie nu pot fi luate in considerare in aprecierea solutionarii, intrucat nu constituie izvor de drept, neputand astfel produce efecte decat fata de partile care au fost parte in respectivele procese;
Prin intampinare, reclamantele G.A. si C.E.D. (f. 69- 71 dosar apel), raportat la apelul declarat de catre parata SC A.T.A. SA BUCURESTI prin Sucursala Suceava, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, pentru urmatoarele motive:
Prima instanta a retinut faptul ca parata SC A.T.ASA Bucuresti nu contesta situatia de fapt privind fapta, despagubirile materiale vinovatia soferului si persoanele ranite cu ocazia urmaririi penale - fiind astfel dovedite elementele raspunderii civile delictuale ale soferului care beneficiase de asigurare tip RCA, ci doar intinderea despagubirilor morale.
Conform practicii judiciare constante, raspunderea asiguratului fata de tertul prejudiciat este contractuala decurgand din aderarea asiguratorului la riscuri conduitei asiguratului, astfel ca, prin acoperirea prejudiciului fata de victimele accidentului de circulatie, asiguratorul nu face o plata pentru faptuitor si nici fata de acesta ci in indeplinirea propriei obligatii asumate prin polita RCA, suportand in mod efectiv si definitiv intregul prejudiciu, in limitele politei, cauzat din culpa asiguratului.
Raportat la acordarea daunelor materiale, acestea au fost cuantificate de catre instanta de fond prin prisma dosarului de daune depus de catre apelanta, iar reprezentantii apelantei nu au contestat niciodata aceste daune materiale invocate si pretinse de catre ele si, mai mult decat atat, au fost de acord cu plata acestora, astfel ca invocarea opozitiei intr-o cale de atac nu mai poate produce efecte juridice asupra solutiei instantei de fond. De asemenea, cheltuielile sunt perfect justificate si reprezinta cheltuieli facute cu inmormantarea defunctei G. P. si medicamentatie
Mentiunea instantei de fond referitoare la acordarea daunelor materiale, in sensul ca "obliga parata sa achite reclamantelor suma de 24.000 lei despagubiri materiale (medicamente si cheltuieli de inmormantare" este destul de clara, deoarece aceste cheltuieli au fost facute in comun de catre ele - reclamantele, iar prin actiune nu au solicitat departajarea sumei de fiecare parte. Cheltuielile au fost facute doar pentru inmormantarea si praznicele aferente (din aceasta cauza apar si date ulterioare) defunctei G.P. si nu il vizeaza pe defunctul G.C.
In ceea ce priveste mentiunea "Obliga parata sa achite reclamantei C.E.D. suma de 25.000 lei daune morale in G. A. suma de 15.000 lei daune morale" este evident ca s-a produs doar o greseala de redactare , dar intelesul este foarte clar : in sensul ca obliga parata sa achite reclamantei C.E.D. suma de 25.000 lei si reclamantei G.A. suma de 15.000 lei.
Concluzioneaza ca, in mod corect prima instanta a obligat parata la plata penalitatilor de intarziere raportata la atitudinea de tergiversare a dosarului si mai mult decat atat, nu a existat vreodata o oferta concreta din partea acestea.
Examinand apelul prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, Curtea retine urmatoarele :
In fapt, pe data de 17.10.2010, orele 16,00, numitul G.C. a condus pe DN 17 A, pe raza comunei Vatra Moldovitei, sat Ciumarna, autoturismul marca Volkswagen cu numarul de inmatriculare SV-05-ZBS, in care se mai aflau C. E. D. (sora acestuia), si G. P. (mama acestuia). Ajuns la kilometrul 37+500 metri, la coborare, conducatorul auto nu a adaptat viteza la conditiile de drum carosabil umed, ceata, si a pierdut controlul volanului intr-o curba deosebit de periculoasa, motiv pentru care a iesit in decor, si a cazut cu autoturismul de la o diferenta de nivel de aproximativ, 10 metri, rasturnandu-se de mai multe ori. In urma acestui accident a rezultat decesul numitilor G.C. si G.P., si vatamarea corporala a numitei C.E.D., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 12 - 14 zile ingrijiri medicale. La data producerii accidentului autoturismul in cauza avea asigurare de raspundere civila obligatorie la societatea parata.
Cu privire la motivele de apel formulate de A.T.A SA Bucuresti, Curtea retine, in primul rand ca, desi dispozitivul primei instante nu este foarte clar si logic, se poate determina dispozitia de obligare a paratei la plata catre reclamante a sumei 24.000 lei, cu titlu de daune materiale, de plata catre reclamanta C.E.D. a sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale, si de plata catre reclamanta G.A.a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru analiza motivelor 2 si 3 din apelul A.A. SA Bucuresti, precum si a apelului reclamantelor - apelante C.E.D. si G.A.(ce vizeaza in esenta cuantumul daunelor acordare), Curtea retine, cu titlu preliminar, ca reclamantele justifica daune materiale si morale, doar fata de decesul numitei G.P., si in nume propriu (in ceea ce o priveste pe C.E.D.), nu si fata de decesul conducatorului auto G.C., care a fost vinovat de producerea accidentului.
Aceasta concluzie se desprinde din dispozitiile art. 50 alin. 1 - 3 din Legea nr. 136/1995, potrivit carora "Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
In caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda atat pentru persoanele aflate in afara vehiculului care a produs accidentul, cat si pentru persoanele aflate in acel vehicul, cu exceptia conducatorului vehiculului respectiv.
Se acorda despagubiri si in cazul in care persoanele care formuleaza pretentii de despagubiri sunt sotul (sotia) sau persoane care se afla in intretinerea proprietarului ori conducatorului vehiculului asigurat, raspunzator de producerea accidentului."
Din redactarea alin. 1 al acestui text rezulta ca asiguratorul este tinut sa raspunda pentru daunele pe care asiguratul este obligat sa le repare. Or, nu se poate admite ca asiguratul poate fi obligat sa plateasca despagubiri pentru prejudiciul de natura morala provocat fiicei sau sorei prin decesul sau. Aceasta concluzie se deprinde si din dispozitiile alin. 2, care il excepteaza pe conducatorul auto vinovat de producerea accidentului din categoria persoanelor indreptatite la despagubiri in caz de vatamare corporala sau deces.
Cu alte cuvinte, prejudiciul direct suferit in caz de vatamare corporala sau deces este cel al conducatorului auto vinovat de producerea accidentului. Or, daca legea nu da dreptul la repararea acestui prejudiciu de catre asigurator, nu se poate admite dreptul la repararea prejudiciului indirect, suferit de persoanele apropriate conducatorului auto vinovat de producerea accidentului, ca urmare a vatamarii corporale sau decesului acestuia.
Din interpretarea corelata a dispozitiilor alin. 1 - 3 din acest text, rezulta ca despagubirile la care au dreptul sotul (sotia) sau persoanele aflate in intretinerea conducatorului auto vinovat de producerea accidentului, prevazute de alin. 3, sunt cele pentru acoperirea prejudiciului direct suferit de aceste persoane in urma accidentului, respectiv ca urmare a vatamarii corporale.
In urma acestor precizari prealabile, Curtea retine ca, din chitantele depuse la filele 79 - 81, 123 - 143 dosar fond, rezulta ca reclamantele au efectuat cheltuieli de natura medicala (in cazul lui C.E.D.) si de inmormantare si pomenire in cuantum total de 24.000 lei, din care 206,91 lei, cheltuieli de spitalizare.
Cum in speta reclamantele au organizat inmormantarea si datinile crestinesti de pomenire pentru cei doi defuncti, G.C. si G.P., Curtea prezuma ca sumele cheltuite pentru fiecare din ei a fost egala.
Asa cum s-a aratat, reclamantele justifica doar repararea prejudiciului cauzat de decesul numitei G.P., astfel ca, dupa scaderea cheltuielilor de natura medicala efectuate de C.E.D, vor fi acordate doar jumatate din aceste sume, rezultand un total de 12.275 lei, cu titlu de daune materiale. Acestea vor fi acordate reclamantelor in solidar, la solicitarea acestora, avand in vedere ca solidaritatea poate lua nastere si din conventia partilor.
Cu privire la daunele morale, Curtea retine ca reclamantele justifica astfel de daune ca urmare a decesului numitei G.P., mama si respectiv bunica acestora. In plus, reclamanta C.E.D. justifica daune morale si ca urmare a suferintelor de ordin psihic provocate de vatamarea corporala care a suferit-o.
In acest sens, Curtea apreciaza ca disparitia fulgeratoare a mamei, respectiv bunicii reclamantelor a provocat acestora o afectiune sub aspect psiho - afectiv, si un dezechilibru in raport de modul de viata anterior. Mai retine instanta si imprejurarea ca decedata avea o varsta inaintata, dar si ca repararea prejudiciului de natura morala nu trebuie sa duca la o imbogatire fara justa cauza.
In ceea ce priveste vatamarea corporala a reclamantei C.E.D., Curtea are in vedere numarul nu foarte mare de zile de ingrijiri medicale (12 - 14 zile), dar si natura traumelor suferite, respectiv traumatism cranio - facial acut deschis cu plaga contuza epicraniana, contuzie coloana dorso - lombara si echimoze.
In raport de toate aceste criterii, Curtea apreciaza ca rezonabil un cuantum al daunelor morale de 4.000 euro, in echivalent lei la cursul BNR din data platii, pentru reclamanta G. A., si 7.000 euro, in echivalent lei la cursul BNR din ziua platii, pentru reclamanta C.E.D..
Cu privire la penalitatile de intarziere, Curtea retine ca, potrivit art. 36 alin. 1, art. 37 din normele la Ordinul CSA nr. 5/2010, in vigoare la data accidentului, "Despagubirea se plateste de catre asiguratorul RCA in maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii raspunderii si cuantificarii daunei, solicitat in scris de catre asigurator"; si "Daca asiguratorul RCA nu isi indeplineste obligatiile in termenele prevazute la art. 36 sau si le indeplineste defectuos, inclusiv daca diminueaza nejustificat despagubirea, la suma de despagubire cuvenita, care se plateste de asigurator, se aplica o penalizare de 0,1%, calculata pentru fiecare zi de intarziere".
Din inscrisurile aflate la dosar rezulta ca reclamanta C.E.D. a solicitat paratei repararea daunelor materiale si morale la data de 28 octombrie 2011 (fila 82 dosar), iar reclamanta G.A. a solicitat acelasi lucru la data de 28 decembrie 2011 (fila 153 dosar fond). Din inscrisurile aflate la dosar vizand justificarea daunelor materiale, nu rezulta ca acestea ar fi fost comunicate paratei. In ceea ce priveste daunele morale, Curtea apreciaza ca nu trebuiau justificate cu anumite inscrisuri, astfel ca termenul de10 zile reglementat de art. 36 alin. 1 din normele la Ordinul CSA nr. 5/2010 incepe sa curga de la data solicitarii.
Din aceste considerente, penalitatile de 0,1% pe zi reglementate de art. 37 din aceleasi norme vor fi acordate in cazul daunelor materiale de la data cererii de chemare in judecata, iar in cazul daunelor morale de la expirarea termenului de 10 zile calculat pentru fiecare reclamanta in raport de formularea cererii de despagubire.
Pentru aceste considerente, in baza art. 480 alin. 1, 2 Codul de procedura civila (Legea nr. 134/2010), Curtea va admite apelurile, va schimba in parte sentinta atacata, in sensul ca, pastrand solutia de respingere a cererii formulate de G.V., si de admitere in parte a cererii formulate de G.A. si C.E.D., va obliga parata la plata catre reclamantele G.A. si C.E.D., in solidar, a sumei de 12.275 lei, cu titlu de daune materiale, la care se adauga penalitati de intarziere de 0,1% pe zi, de la data cererii de chemare in judecata, respectiv 7.10.2013, si pana la plata efectiva; va obliga parata la plata sumei de 4000 euro (patru mii euro) catre reclamanta G.A., cu titlu de daune morale, in echivalent lei la cursul BNR din ziua platii, la care se adauga penalitati de intarziere de 0,1% pe zi calculate de la 09.01.2012 si pana la plata efectiva; va obliga parata la plata sumei de 7.000 (sapte mii) euro catre reclamanta C.E.D., cu titlu de daune morale, in echivalent lei la cursul BNR din ziua platii, la care se adauga penalitati de intarziere de 0,1% pe zi calculate de la 08.11.2011 si pana la plata efectiva.
In motivarea actiunii, au aratat faptul ca, la data de 17.10.2010 in jurul orelor 16,00 faptuitorul G.C. a condus pe DN 17A, pe raza comunei Vatra Moldovitei, sat Ciumarna din directia Radauti spre Vama, un autoturism marca VW cu numar de inmatriculare SV_ ce avea la momentul respectiv polita valabila RCA 1.. la Allianz Tiriac Asigurari. Ajuns la Km 37+500 m in localitatea Ciumarna, la coborare, nu a adaptat viteza la conditiile de drum, carosabil umed, ceata si intr-o curba deosebit de periculoasa la stanga a pierdut controlul volanului, a iesit in decor, cazand cu autoturismul de la o diferenta de nivel de 10 m , rasturnandu-se de mai multe ori, iar in urma producerii accidnetului de circulatie a rezultat decesul faptuitorului G.C. , decesul numitei G.P. , pasager pe banchta din spate a autoturismului si vatamarea corporala a numitei C.E.D..
In dosarul penal nr. 1154/P/2010 s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de faptuitorul G.C. intrucat faptuitorul a decedat.
Au mai precizat faptul ca, de la momentul solutionarii dosarului penal si pana la data promovarii actiunii au contactat asiguratorul pentru o intelegere pe cale amiabila, formandu-se doua dosare de daune CG193730 si CG182165, dar care nu a avut niciun rezultat favorabil.
Au apreciat faptul ca, din partea paratei nu a existat nicodata intentia clara de a despagubi, ci doar de a tegiversa solutionarea cauzei cat mai mult posibil.
Parata prin intampinare a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, precizand faptul ca, autoturismul implicat in accident detinea la data producerii accidentului, asigurare valabila de raspundere civila pentru prejudicii cauzate tertilor prin accidente de autovehicule (RCA), astfel ca reclamantii considera, in mod gresit, ca toate pretentiile formulate de ei se pot regasi in acoperirea oferita prin aceasta asigurare, solicitand obligarea asiguratorului la plata unor prejudicii care nu sunt acoperite prin efectele acestui tip de asigurare, mare parte din acestea nefiind nici macar dovedite.
Cu privire la suma de 300.000 euro solicitata, a aratat ca reclamantii nu au precizat suma solicitata ce reprezinta, cu titlu de daune morale, pentru a se efectua plata.
A invederat vfaptul ca, penalitatile de intarziere in cuantum de 0,1%, pentru fiecare zi de intarziere, calculate incepand de la data producerii accidentului sunt nefondate pentru lipsa de temei a cererii, astfel cum a fost formulata.
Prin sentinta nr. 307 din 3 martie 2014, Tribunalul Suceava - Sectia Civila, a respins actiunea formulata de reclamantul Gavra Vasile, pentru lipsa calitatii procesuale active; a admis, in parte, actiunea formulata de reclamantele G.A. si C.E.D.; a obligat parata sa achite reclamantelor suma de 24.000 lei despagubiri materiale (medicamente si cheltuieli de inmormantare, sa achite reclamantei C.E.D., suma de 25.000 lei daune morale in numele G. A. si suma de 15 000 lei daune morale.
De asemenea, parata a fost obligata sa achite reclamantelor penalitati de intarziere de 0,1% pe zi pentru debitul acordat mai sus, incepand cu 17.10.2010 si pana la achitarea integrala.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut, in esenta, urmatoarele :
Prima instanta a constatat faptul ca reclamantul G.V. nu are vocatie succesorala dupa Gavra Paraschiva victima accidentului auto.
Pe fondul cauzei, instanta de fond a retinut ca situatia de fapt coroborata cu dosarul de urmarire penala cat si dosarul de asigurare, precum si de faptul necontestarii de catre parata a situatiei de fapt privind fapta, vinovatia soferului si persoanele ranite, descrise in petitul actiunii si retinute cu ocazia urmarii penale, sunt dovedite elementele raspunderii civile delictuale ale soferului care beneficiase de asigurare tip RCA.
Conform art. 9 din Legea nr. 136/95 asiguratorul se obliga prin contractul de asigurare ca la producerea riscului asigurat sa achite totalul prejudiciului despagubirilor si din asigurare in conditiile legii asigurarilor.
Prima instanta a avut in vedere si jurisprudenta in materie Decizia nr. 29/2009 a I.C.C.J., raspunderea asiguratului fata de tertul prejudiciat este contractuala decurgand din aderarea asiguratului la riscurile conduitei asiguratului, de aceea prin acoperirea prejudiciului fata de victimele accidentului de circulatie, asiguratorul nu face o plata pentru faptuitor si nici alaturi de acesta ci in indeplinirea propriei obligatii asumate prin polita RCA, suportand in mod efectiv si definitiv intregul prejudiciu, in limitele politei, cauzat din culpa asiguratului.
Referitor la danele materiale, Tribunalul Suceava a constatat ca la dosarul de asigurare au fost depuse chitantele atat pentru cheltuielile de recuperare, medicale cat si pentru cheltuielile efectuate pentru inmormantarea defunctei G.P., astfel ca pretentiile reclamantelor urmeaza a fi admise.
Cu privire la daunele morale, prima instanta a constatat ca disparitia fulgeratoare a mamei si a bunicii reclamantelor produce afectiuni atat sub aspect psiho - afectiv, resursele materiale cat si un dezechilibru in raport cu modul de viata anterior cat si a necesitatii de a face fata unor obligatii sociale si sarcini administrative pentru care nu erau pregatite. Prin urmare fata de schimbarile produse prin decesul autorului reclamantelor si prejudiciul psihic si emotional, dar tinand cont ca prin despagubire sa nu se ajunga la o imbogatire fara justa cauza tinand cont de situatia sociala a reclamantelor si a defunctei, a apreciat ca sumele de 25.000 lei pentru reclamanta C.E.si 15000 lei pentru G.A. sunt de natura sa asigure echilibrul intre suferinta produsa si prejudiciul suferit fara a conduce la o imbogatire fara just temei.
Cat priveste penalitatile de intarziere, art. 37 din Ordinul C.S.A 5/2010 stabileste plata acestora dupa 30 zile de la depunerea cererii de despagubire asiguratul nu-si indeplineste obligatiile de plata.
Desi parata sustine ca a efectuat o oferta de plata, din lipsa ofertei reale urmata de consemnatiune, nu este de natura sa transfere riscul platii in sarcina reclamantelor astfel ca fiind in fata unui refuz nejustificat de plata reclamantele sunt indreptatite la plata penalitatilor care vor fi acordate conform dispozitivului.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantele G.A.si C.E.D. - cale de atac disjunsa prin incheierea de sedinta din data de 3 iulie 2014, formandu-se dosarul nr. 558/39/2014 si apel, de catre parata A.T.A. SA Bucuresti - prin Sucursala Suceava, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Urmare a pronuntarii deciziei nr. 6505/03.07.2014 de catre Curtea de Apel Suceava Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal in dosarul nr. 558/39/2014, la data de 31.07.2014 a fost inregistrat apelul reclamantelor G.A. si C.E.D., declarat impotriva sentintei nr. 307 din 3 martie 2014 a Tribunalului Suceava.
In motivarea apelului sau, care in drept, se incadreaza in prevederile art. 480 alin.2 din Codul de procedura civila (Legea nr. 134/2010), parata A.T.A S.A. BUCURESTI, prin Sucursala Suceava a solicitat schimbarea in parte a hotararii atacate, criticand sentinta prin prisma admiterii, in parte a cererii si acordarea unor sume de bani catre reclamanti, cu titlu de daune materiale si morale produse ca urmare a accidentului de circulatie produs.
A criticat sentinta apelata in sensul ca, dispozitivul sentintei instantei de fond nu este clar, in ceea ce priveste creditorii acestor obligatii si cuantumurile aferente fiecaruia, acordand in mod gresit, suma de 24.000 lei reclamantelor, fara sa se precizeze cu exactitate cat trebuie sa primeasca fiecare, avand in vedere ca inscrisurile depuse in probatoriu nu fac dovada afectarii acestor cheltuieli cu medicatia si inmormantarea defunctei P.G..
O alta eroare a instantei de fond o constituie obligarea societatii de asigurare la plata penalitatilor de intarziere de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere catre creditori a sumelor acordate, penalitate pe care instanta o considera datorata, in mod gresit, incepand cu 17.10.2010.
Cu referire la neclaritatea dispozitivului, subliniaza faptul ca acesta nu este explicit, neputandu-se stabilit cu exactitate ce sume urmeaza sa fie achitate celor doua creditoare.
Astfel, instanta de fond a stabilit obligatia paratei de achita reclamantelor suma de 24.000 lei despagubiri materiale (medicamente si cheltuieli de inmormantare), fara sa indice ce cuantum urmeaza sa fie acordat fiecarei reclamante in parte.
Apreciaza ca aceasta defalcare se impune, intrucat cheltuielile cu medicatia au fost ocazionate doar de reclamanta C.E.D., aflata in masina la momentul producerii accidentului, or, reclamanta G.A., nepoata defunctei G.P. si fiica reclamantei C.E.D. nu a suferit direct din urma accidentului, nu a facut dovada alocarii de speze pentru medicatie sau inmormantarea defunctei si in acest caz, sub aspectul despagubirilor materiale, pretentiile reclamantei G.A. nu sunt dovedite.
In ceea ce priveste obligarea sa, la plata catre reclamanta C.E.D. a sumei de 25.000 lei, reprezentand daune morale in numele lui G.A. si suma de 15.000 lei daune morale, dispozitia continuta in acest paragraf este greu de executat datorita formularii care contine un dezacord logico-gramatical produs, probabil, ca urmare a unei erori de redactare.
Invedereaza ca nu se poate sti daca suma totala de 40.000 lei este datorata catre C.E.D., insa prin prisma motivarii hotararii, in care se stabileste si dreptul reclamantei G.A. de a fi despagubita, in mod contradictoriu, in dispozitivul sentintei nu se stabileste nicio despagubire catre G.A..
Ca atare, se impune a se preciza cu exactitate intinderea obligatiei asiguratorului catre fiecare din cele doua reclamante pentru a nu se crea confuzie si eventuale neintelegeri viitoare.
La aceasta necesitate se impune a se lua in considerare si obligatia instantei de judecata de a stabili cu exactitate masurile dispuse si intinderea acestora in baza unor exprimari clare si care sa nu dea nastere la interpretari de catre partile din proces.
Considera ca aceste neconcordante trebuie corelate si cu obligatia stabilita de catre instanta de fond cu privire la achitarea penalitatilor de intarziere, respectiv "debitul de mai sus", debit al carui cuantum nu se cunoaste pentru fiecare dintre creditorii obligatiei de intretinere.
O alta critica pe care o aduce sentintei apelate, se refera la gresita obligare la plata sumei de 24.000 lei cu titlu de daune materiale reprezentand cheltuieli cu medicatia si cheltuieli de inmormantare.
Apreciaza ca aceasta suma a fost stabilita gresit, intrucat din inscrisurile anexate ca si dovezi privitoare la afectarea cheltuielilor nu rezulta nicidecum aceasta suma. Mai mult documentele cu care reclamantele inteleg sa faca proba acestui capat de cerere nu reflecta plati facute in perioada critica.
Mai mult decat atat, se impune a se avea in vedere faptul ca, pentru inmormantarea lui G.C. nu se pot acorda despagubiri in baza asigurarii RCA, intrucat moartea acestuia a avut loc din propria sa culpa, nefiind astfel un risc asigurat printr-o polita care este clar denumita ca fiind acoperitoare pentru raspunderea civila in situatia producerii de prejudicii tertilor.
Critica de asemenea si gresita obligare la platii penalitatilor de intarziere de la data producerii accidentului, data de 17.10.2010.
Asiguratorul nu poate fi obligat la plata acestor sume, intrucat si-a indeplinit obligatiile stipulate in continutul Legii 136/1995, a Normelor CSA 5/2010, toate fiind norme speciale si de stricta interpretare in cauza, aplicarea acestora urmand a fi facuta inaintea prevederilor referitoare la oferta reala urmata de consemnatiune (dispozitie cu caracter generali, avuta in vedere de instanta de fond.
Apreciaza ca asiguratorul si-a indeplinit obligatiile ce-i reveneau, deschizand dosarele de daune in vederea lichidarii acestora, efectuand evaluari si raspunzand solicitarilor reclamantelor, facute prin avocat, iar sustinerea acestora ca s-ar fi refuzat sau tergiversat plata, fiind contrazisa chiar de inscrisurile depuse de aparatorul lor, respectiv adresele nr. 105/31.05.2013 si nr. 106/31.05.2013 prin care s-a cerut pagubitelor sa precizeze daca sunt de acord cu primire sumei de 40.000 lei si, respectiv 7500 lei, adrese la care nu s-a formulat de catre acestea sau aparator niciun fel de raspuns. Cum acest raspuns nu s-a formulat, asiguratorul nu poate fi in culpa privind neachitarea despagubirilor din moment ce persoanele indreptatite nu si-au dat acordul pentru aceste sume. Obligatiile stabilite de normele CSA aplicabile fiind intru totul indeplinite, nu se poate retine pretentia instantei de fond, neinvocata, de altfel, nici macar de parati ca ar fi fost necesara aplicarea procedurii de oferta reala urmata de consemnatiune pentru a fi descarcati de obligatia platii.
Invedereaza faptul ca motivarea instantei de fond cu referire la curgerea termenului de calcul al penalitatilor de la data producerii accidentului este lipsita de temei logic, legal si conduce la o imbogatire fara justa cauza, prin plata lucrului nedatorat. Or, aceste penalitati incep sa curga in conditiile neefectuarii platii in termen de 10 zile de la data depunerii ultimului document in vederea platii (art.36 si 37 din Norma CSA - Ordin nr. 5/2010). Acest ultim document este fie acordul asiguratului dat in scris privind sumele propuse - care a fost comunicat niciodata paratei, fie o hotarare definitiva de obligare - care nu exista.
Pe de alta parte, fata de caracterul sumelor pretinse - daune materiale si morale - verificand data ocazionarii lor, toate ulterioare accidentului din 17.10.2010 - este inadmisibil sa fie obligati la plata penalitatilor pentru cheltuieli care nici macar nu existau la data de la care instanta ne obliga la plata lor.
Practic instanta, aplica o sanctiune incepand cu o data la care obligatia asiguratorului nu exista, prin prisma prevederilor aratate, iar cheltuielile nici macar nu erau efectuate.
In drept, a invocat prevederile art.466, si urm, art. 411 alin.2, art. 453 Codul de procedura civila (Legea nr. 134/2010), Legea 136/1995, Ordinul 5/2010 al CSA.
In motivarea apelului lor, reclamantele G.A. si C.E.D., au criticat sentinta apelata sub aspectul aprecierii si acordarii daunelor morale .
Au aratat ca prin cererea adresata instantei de judecata au solicitat obligarea paratei intimate SC A.T.ASA Bucuresti, la plata sumei de 300.000 euro, cu titlu de despagubiri morale pentru prejudiciul cauzat in accidentul de circulatie din data de 17.10.2010 produs pe raza Comunei Vatra Moldovitei, sat Ciumarna si penalitati de intarziere in cuantum de 0,1% din debitul pretins pentru fiecare zi de intarziere incepand cu data de 17.10.2010 pana la achitarea integrala a sumelor pretinse.
A retinut si instanta de fond ca parata intimata SC A.T.A SA Bucuresti nu contesta situatia de fapt privind fapta, vinovatia soferului si persoanele ranite, descrise in petitul actiunii si retinute cu ocazia urmaririi penale - fiind astfel dovedite elementele raspunderii civile delictuale ale soferului care beneficiase de asigurare tip RCA.
Conform practicii judiciare constante, raspunderea asiguratului fata de tertul prejudiciat este contractuala, decurgand din aderarea asiguratorului la riscurile conduite asiguratului, iar prin acoperirea prejudiciului fata de victimele accidentului de circulatie, asiguratorul nu face o plata pentru faptuitor si nici fata de acesta ci in indeplinirea propriei obligatii asumate prin polita RCA, suportand in mod efectiv si definitiv intregul prejudiciu, in limitele politei, cauzat din culpa asiguratului.
Instanta de fond in motivarea sentintei recurate acorda despagubirile morale doar raportat la decesul numitei G.P., respectiv 25.000 lei pentru C.E. in calitate de fiica si 15.000 lei pentru G.A. in calitate de nepoata, motivand ca ,,disparitia fulgeratoare a mamei si a bunicii reclamantelor produce afectiuni atat sub aspect psiho-afectiv, resursele materiale cat si un dezechilibru in raport cu modul de viata anterior cat si a face fata unor obligatii sociale si sarcini administrative pentru care nu erau pregatite", omitand a acorda pentru vatamarea corporala pricinuita reclamantei C.E.D..
Au mai aratat ca instanta de fond nu a acordat despagubiri morale pentru vatamarea corporala si prejudiciul cauzat in mod direct reclamantei C.E., victima a accidentului de circulatie, conform Rezolutiei nr. 1154/P/2010 din 30.06.2011 si a Referatului de neincepere a urmaririi penale in care se consemneaza "in urma producerii accidentului a rezultat decesul faptuitorului G.C., decesul numitei G. P. si vatamarea corporala a numitei C.E.D.. Persoana vatamata C.E.D. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 12-14 zile ingrijiri medicale, in acest sens s-au format doua dosare de daune (aspect neobservat de catre judecatorul fondului) si anume: CG193730 exclusiv pentru vatamarea numitei C.E.D. - in care s-a facut o propunere derizorie de despagubire de circa 7500 lei si CG182165 pentru C.E.si G.A. raportat la decesul numitei G.P..
Au subliniat faptul ca s-au purtat discutii multiple cu societatea de asigurari, in incercarea de a rezolva situatia pe cale amiabila, insa nu s-a gasit nicio rezolvare in acest sens.
Abia in cursul anului 2013 au facut o propunere derizorie de circa 47500 lei suma totala de despagubit (daune materiale si daune morale), totul doar la nivel de intentie fara nicio concretizare efectiva prin consemnatiune si ca atare, este evident ca societatea de asigurari nu a avut niciodata intentia reala de a plati vreo despagubire.
In aceste imprejurari, in cazul accidentelor rutiere soldate cu victime, daunele morale, sunt consecintele negative de natura nepatrimoniala cauzate unei persoane strict determinate (victima accidentului), prin fapta ilicita si culpabila a altei persoane (autorul accidentului), care constau in atingeri aduse personalitatii fizice, psihice si sociale, prin lezarea unui drept nepatrimonial, prejudiciu a carui reparare prin compensare baneasca urmeaza regulile raspunderii civile delictuale.
Stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doza mare de aproximare, instanta trebuie sa aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi consecintele negative suferite de victima, atat in plan fizic cat si psihic, importanta valorilor morale lezate acestuia, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea eu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care victimei i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.
Prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala, pronuntata intr-un recurs, referitor la despagubirile ce reprezinta daune morale, a statuat ca despagubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul ca acestea nu se probeaza, ci se stabilesc de instanta de judecata prin evaluare. In acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectiva ori pentru a nu se ajunge la o imbogatire fara just temei, in cazul infractiunilor contra persoanei este necesar sa fie luate in considerare suferintele fizice si morale susceptibil in mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta savarsita de inculpat, precum si de toate consecintele acesteia, asa cum rezulta din actele medicale ori de alte probe administrate, Inalta Curte a mai apreciat ca intinderea raspunderii civile delictuale nu este limitata de posibilitatile de plata ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al repararii integrale a prejudiciului material si moral cauzat prin fapta savarsita.
De asemenea, arata ca prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala, referitor la acordarea daunelor morale statueaza principiul judecarii in echitate. Astfel, atat instantele nationale, cat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu opereaza cu criterii de evaluare prestabilite, ci judeca in echitate, procedand ia o apreciere subiectiva a circumstantelor particulare ale cauzei, in functie de care se stabileste intinderea reparatiei pentru prejudiciul suferit in conformitate cu Art. 49 pct.1 lit. f) si a Art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul 5/2010 de punere in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule este prevazut ca, stabilirea despagubirilor reprezentand daune morale in cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane, victime ale unui accident rutier, trebuie sa fie "in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania."
Ca atare, aspectele evidentiate prin practica judiciara mentionata evidentiaza o disproportie clara dintre jurisprudenta Curtii de Apel Suceava si solutia pronuntata de judecatorul fondului.
Raportat la cele invederate, apreciaza ca daunele morale acordate de catre instanta de fond sunt derizorii in raport cu : prejudiciul psiho-moral produs prin decesul fulgerator al mamei reclamantei C.E.si a bunicii reclamantei G.A., prejudiciul fizic si psiho-moral cauzat reclamantei C.E.D. prin vatamarea corporala din culpa pricinuita acesteia - fata de care instanta de fond nu s-a pronuntat.
Prin intampinare (f.38 - 40 dosar apel), parata A.T.A. SA Bucuresti - prin Sucursala Suceava, a solicitat respingerea apelului, raportat in principal la plata sumei de 300.000 euro cu titlu de daune morale, 24.000 lei cu titlu de daune materiale (cheltuieli cu medicatia si cu inmormantarea), la plata penalitatilor pentru fiecare zi de intarziere incepand cu data de 17.10.2010, pana la data platii efective si cu referire la pretinsul refuz nejustificat de a li se acorda despagubirile pretinse, ca urmare a accidentului de circulatie produs in data de 17.10.2010, invocandu-se ca si temei, contractul de asigurare la plata si de raspundere civila (RCA), detinut de autoturismul condus de defunctul C. G.
Subliniaza faptul ca, in mod corect, instanta de fond a respins cererea formulata de G.V., acesta neavand vocatie succesorala dupa defuncta G.P., el nefiind vatamat in accident (el fiind doar sotul nepoatei defunctei, reclamanta G.A.).
Apreciaza faptul ca motivele invocate de catre reclamante nu pot constitui temei pentru modificarea hotararii instantei de fond in sensul solicitat de acestia.
Fata de pretentia reclamantei C.E.D., trebuie observat ca, analiza considerentelor hotararii atacate este lamuritoare in ce priveste acordarea despagubirilor cu caracter moral si fata de suferintele produse recurentei C.E.D., prin vatamarea sa corporala.
Cum interpretarea dispozitiilor instantei trebuie facuta organic, prin raportare si la considerentele hotararii, aceasta critica este nefondata, hotararea continand, in mod clar si neechivoc, prevederi referitoare la solutionarea tuturor pretentiilor ridicate. Faptul ca, in continutul dispozitivului, instanta de judecata, nu a mai indicat pentru fiecare categorie de pretentii in parte suma dispusa, nu poate fi o dovada a faptului ca instanta de judecata nu a acordat despagubiri sau nu a solutionat cererile formulate, din moment ce motivarea hotararii arata neechivoc contrariul.
S-a mai aratat de apelante ca practica in materie a instantelor de judecata este de a acorda sume mult mai mari in asemenea cazuri, aratand ca nu sunt de acord, in conditiile in care hotararile instantelor de fond mentionate, nefiind definitive nu pot constitui un reper in practica judecatoreasca, iar hotararile pronuntate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie nu pot fi luate in considerare in aprecierea solutionarii, intrucat nu constituie izvor de drept, neputand astfel produce efecte decat fata de partile care au fost parte in respectivele procese;
Prin intampinare, reclamantele G.A. si C.E.D. (f. 69- 71 dosar apel), raportat la apelul declarat de catre parata SC A.T.A. SA BUCURESTI prin Sucursala Suceava, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, pentru urmatoarele motive:
Prima instanta a retinut faptul ca parata SC A.T.ASA Bucuresti nu contesta situatia de fapt privind fapta, despagubirile materiale vinovatia soferului si persoanele ranite cu ocazia urmaririi penale - fiind astfel dovedite elementele raspunderii civile delictuale ale soferului care beneficiase de asigurare tip RCA, ci doar intinderea despagubirilor morale.
Conform practicii judiciare constante, raspunderea asiguratului fata de tertul prejudiciat este contractuala decurgand din aderarea asiguratorului la riscuri conduitei asiguratului, astfel ca, prin acoperirea prejudiciului fata de victimele accidentului de circulatie, asiguratorul nu face o plata pentru faptuitor si nici fata de acesta ci in indeplinirea propriei obligatii asumate prin polita RCA, suportand in mod efectiv si definitiv intregul prejudiciu, in limitele politei, cauzat din culpa asiguratului.
Raportat la acordarea daunelor materiale, acestea au fost cuantificate de catre instanta de fond prin prisma dosarului de daune depus de catre apelanta, iar reprezentantii apelantei nu au contestat niciodata aceste daune materiale invocate si pretinse de catre ele si, mai mult decat atat, au fost de acord cu plata acestora, astfel ca invocarea opozitiei intr-o cale de atac nu mai poate produce efecte juridice asupra solutiei instantei de fond. De asemenea, cheltuielile sunt perfect justificate si reprezinta cheltuieli facute cu inmormantarea defunctei G. P. si medicamentatie
Mentiunea instantei de fond referitoare la acordarea daunelor materiale, in sensul ca "obliga parata sa achite reclamantelor suma de 24.000 lei despagubiri materiale (medicamente si cheltuieli de inmormantare" este destul de clara, deoarece aceste cheltuieli au fost facute in comun de catre ele - reclamantele, iar prin actiune nu au solicitat departajarea sumei de fiecare parte. Cheltuielile au fost facute doar pentru inmormantarea si praznicele aferente (din aceasta cauza apar si date ulterioare) defunctei G.P. si nu il vizeaza pe defunctul G.C.
In ceea ce priveste mentiunea "Obliga parata sa achite reclamantei C.E.D. suma de 25.000 lei daune morale in G. A. suma de 15.000 lei daune morale" este evident ca s-a produs doar o greseala de redactare , dar intelesul este foarte clar : in sensul ca obliga parata sa achite reclamantei C.E.D. suma de 25.000 lei si reclamantei G.A. suma de 15.000 lei.
Concluzioneaza ca, in mod corect prima instanta a obligat parata la plata penalitatilor de intarziere raportata la atitudinea de tergiversare a dosarului si mai mult decat atat, nu a existat vreodata o oferta concreta din partea acestea.
Examinand apelul prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, Curtea retine urmatoarele :
In fapt, pe data de 17.10.2010, orele 16,00, numitul G.C. a condus pe DN 17 A, pe raza comunei Vatra Moldovitei, sat Ciumarna, autoturismul marca Volkswagen cu numarul de inmatriculare SV-05-ZBS, in care se mai aflau C. E. D. (sora acestuia), si G. P. (mama acestuia). Ajuns la kilometrul 37+500 metri, la coborare, conducatorul auto nu a adaptat viteza la conditiile de drum carosabil umed, ceata, si a pierdut controlul volanului intr-o curba deosebit de periculoasa, motiv pentru care a iesit in decor, si a cazut cu autoturismul de la o diferenta de nivel de aproximativ, 10 metri, rasturnandu-se de mai multe ori. In urma acestui accident a rezultat decesul numitilor G.C. si G.P., si vatamarea corporala a numitei C.E.D., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 12 - 14 zile ingrijiri medicale. La data producerii accidentului autoturismul in cauza avea asigurare de raspundere civila obligatorie la societatea parata.
Cu privire la motivele de apel formulate de A.T.A SA Bucuresti, Curtea retine, in primul rand ca, desi dispozitivul primei instante nu este foarte clar si logic, se poate determina dispozitia de obligare a paratei la plata catre reclamante a sumei 24.000 lei, cu titlu de daune materiale, de plata catre reclamanta C.E.D. a sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale, si de plata catre reclamanta G.A.a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru analiza motivelor 2 si 3 din apelul A.A. SA Bucuresti, precum si a apelului reclamantelor - apelante C.E.D. si G.A.(ce vizeaza in esenta cuantumul daunelor acordare), Curtea retine, cu titlu preliminar, ca reclamantele justifica daune materiale si morale, doar fata de decesul numitei G.P., si in nume propriu (in ceea ce o priveste pe C.E.D.), nu si fata de decesul conducatorului auto G.C., care a fost vinovat de producerea accidentului.
Aceasta concluzie se desprinde din dispozitiile art. 50 alin. 1 - 3 din Legea nr. 136/1995, potrivit carora "Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
In caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda atat pentru persoanele aflate in afara vehiculului care a produs accidentul, cat si pentru persoanele aflate in acel vehicul, cu exceptia conducatorului vehiculului respectiv.
Se acorda despagubiri si in cazul in care persoanele care formuleaza pretentii de despagubiri sunt sotul (sotia) sau persoane care se afla in intretinerea proprietarului ori conducatorului vehiculului asigurat, raspunzator de producerea accidentului."
Din redactarea alin. 1 al acestui text rezulta ca asiguratorul este tinut sa raspunda pentru daunele pe care asiguratul este obligat sa le repare. Or, nu se poate admite ca asiguratul poate fi obligat sa plateasca despagubiri pentru prejudiciul de natura morala provocat fiicei sau sorei prin decesul sau. Aceasta concluzie se deprinde si din dispozitiile alin. 2, care il excepteaza pe conducatorul auto vinovat de producerea accidentului din categoria persoanelor indreptatite la despagubiri in caz de vatamare corporala sau deces.
Cu alte cuvinte, prejudiciul direct suferit in caz de vatamare corporala sau deces este cel al conducatorului auto vinovat de producerea accidentului. Or, daca legea nu da dreptul la repararea acestui prejudiciu de catre asigurator, nu se poate admite dreptul la repararea prejudiciului indirect, suferit de persoanele apropriate conducatorului auto vinovat de producerea accidentului, ca urmare a vatamarii corporale sau decesului acestuia.
Din interpretarea corelata a dispozitiilor alin. 1 - 3 din acest text, rezulta ca despagubirile la care au dreptul sotul (sotia) sau persoanele aflate in intretinerea conducatorului auto vinovat de producerea accidentului, prevazute de alin. 3, sunt cele pentru acoperirea prejudiciului direct suferit de aceste persoane in urma accidentului, respectiv ca urmare a vatamarii corporale.
In urma acestor precizari prealabile, Curtea retine ca, din chitantele depuse la filele 79 - 81, 123 - 143 dosar fond, rezulta ca reclamantele au efectuat cheltuieli de natura medicala (in cazul lui C.E.D.) si de inmormantare si pomenire in cuantum total de 24.000 lei, din care 206,91 lei, cheltuieli de spitalizare.
Cum in speta reclamantele au organizat inmormantarea si datinile crestinesti de pomenire pentru cei doi defuncti, G.C. si G.P., Curtea prezuma ca sumele cheltuite pentru fiecare din ei a fost egala.
Asa cum s-a aratat, reclamantele justifica doar repararea prejudiciului cauzat de decesul numitei G.P., astfel ca, dupa scaderea cheltuielilor de natura medicala efectuate de C.E.D, vor fi acordate doar jumatate din aceste sume, rezultand un total de 12.275 lei, cu titlu de daune materiale. Acestea vor fi acordate reclamantelor in solidar, la solicitarea acestora, avand in vedere ca solidaritatea poate lua nastere si din conventia partilor.
Cu privire la daunele morale, Curtea retine ca reclamantele justifica astfel de daune ca urmare a decesului numitei G.P., mama si respectiv bunica acestora. In plus, reclamanta C.E.D. justifica daune morale si ca urmare a suferintelor de ordin psihic provocate de vatamarea corporala care a suferit-o.
In acest sens, Curtea apreciaza ca disparitia fulgeratoare a mamei, respectiv bunicii reclamantelor a provocat acestora o afectiune sub aspect psiho - afectiv, si un dezechilibru in raport de modul de viata anterior. Mai retine instanta si imprejurarea ca decedata avea o varsta inaintata, dar si ca repararea prejudiciului de natura morala nu trebuie sa duca la o imbogatire fara justa cauza.
In ceea ce priveste vatamarea corporala a reclamantei C.E.D., Curtea are in vedere numarul nu foarte mare de zile de ingrijiri medicale (12 - 14 zile), dar si natura traumelor suferite, respectiv traumatism cranio - facial acut deschis cu plaga contuza epicraniana, contuzie coloana dorso - lombara si echimoze.
In raport de toate aceste criterii, Curtea apreciaza ca rezonabil un cuantum al daunelor morale de 4.000 euro, in echivalent lei la cursul BNR din data platii, pentru reclamanta G. A., si 7.000 euro, in echivalent lei la cursul BNR din ziua platii, pentru reclamanta C.E.D..
Cu privire la penalitatile de intarziere, Curtea retine ca, potrivit art. 36 alin. 1, art. 37 din normele la Ordinul CSA nr. 5/2010, in vigoare la data accidentului, "Despagubirea se plateste de catre asiguratorul RCA in maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii raspunderii si cuantificarii daunei, solicitat in scris de catre asigurator"; si "Daca asiguratorul RCA nu isi indeplineste obligatiile in termenele prevazute la art. 36 sau si le indeplineste defectuos, inclusiv daca diminueaza nejustificat despagubirea, la suma de despagubire cuvenita, care se plateste de asigurator, se aplica o penalizare de 0,1%, calculata pentru fiecare zi de intarziere".
Din inscrisurile aflate la dosar rezulta ca reclamanta C.E.D. a solicitat paratei repararea daunelor materiale si morale la data de 28 octombrie 2011 (fila 82 dosar), iar reclamanta G.A. a solicitat acelasi lucru la data de 28 decembrie 2011 (fila 153 dosar fond). Din inscrisurile aflate la dosar vizand justificarea daunelor materiale, nu rezulta ca acestea ar fi fost comunicate paratei. In ceea ce priveste daunele morale, Curtea apreciaza ca nu trebuiau justificate cu anumite inscrisuri, astfel ca termenul de10 zile reglementat de art. 36 alin. 1 din normele la Ordinul CSA nr. 5/2010 incepe sa curga de la data solicitarii.
Din aceste considerente, penalitatile de 0,1% pe zi reglementate de art. 37 din aceleasi norme vor fi acordate in cazul daunelor materiale de la data cererii de chemare in judecata, iar in cazul daunelor morale de la expirarea termenului de 10 zile calculat pentru fiecare reclamanta in raport de formularea cererii de despagubire.
Pentru aceste considerente, in baza art. 480 alin. 1, 2 Codul de procedura civila (Legea nr. 134/2010), Curtea va admite apelurile, va schimba in parte sentinta atacata, in sensul ca, pastrand solutia de respingere a cererii formulate de G.V., si de admitere in parte a cererii formulate de G.A. si C.E.D., va obliga parata la plata catre reclamantele G.A. si C.E.D., in solidar, a sumei de 12.275 lei, cu titlu de daune materiale, la care se adauga penalitati de intarziere de 0,1% pe zi, de la data cererii de chemare in judecata, respectiv 7.10.2013, si pana la plata efectiva; va obliga parata la plata sumei de 4000 euro (patru mii euro) catre reclamanta G.A., cu titlu de daune morale, in echivalent lei la cursul BNR din ziua platii, la care se adauga penalitati de intarziere de 0,1% pe zi calculate de la 09.01.2012 si pana la plata efectiva; va obliga parata la plata sumei de 7.000 (sapte mii) euro catre reclamanta C.E.D., cu titlu de daune morale, in echivalent lei la cursul BNR din ziua platii, la care se adauga penalitati de intarziere de 0,1% pe zi calculate de la 08.11.2011 si pana la plata efectiva.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Prejudicii, daune
Prejudiciu. Termen de prescriptie. - Sentinta civila nr. 544/LM/2008 din data de 30.12.2008Conflict de drepturi. Anularea deciziei de imputare si restituirea drepturilor salariale retinute prin aceeasi decizie. - Sentinta civila nr. 80/lm/2008 din data de 17.02.2009
prejudiciu de producerea unui accident de circulatie si a asiguratorului sau. - Decizie nr. 72/R/ din data de 31.01.2005
Raspundere patrimoniala. Lipsa in gestiune. Actiune respinsa, nefiind indeplinite conditiile pentru antrenarea raspunderii patrimoniale al angajatului. Lipsa culpei. Prejudiciu incert - Sentinta civila nr. 699 din data de 21.06.2016
Coproprietar obligat sa-si dea consimtamantul la efectuarea unui bransament de apa. Obligare coproprietar la repararea pagubei produsa ca urmare a inundarii apartamentului vecin. Cerere reconventionala. Coproprietar obligat la plata contravalorii consumul - Decizie nr. 117 din data de 01.04.2015
plata cheltuielilor neachitate de chiriasul evacuat - Sentinta civila nr. 436 din data de 10.10.2014
Obligarea societatii de asigurare la plata daunelor rezultate dintr-un accident rutier - Decizie nr. 49 din data de 30.01.2014
Raspunderea patrimoniala. Lipsa in gestiune - Sentinta civila nr. 549 din data de 02.05.2012
Infractiuni silvice. Incadrarea corecta in functie de valoarea diurnei.Legea penala mai favorabila. - Decizie nr. 14 din data de 21.01.2010
Pretentii - Sentinta comerciala nr. 576/C din data de 10.04.2009
Pretentii - Sentinta comerciala nr. 6C din data de 08.01.2010
Pretentii - Decizie nr. 4C din data de 08.01.2010
Pretentii - Decizie nr. 3C din data de 08.01.2010
abuz in serviciu contra intereselor publice - Decizie nr. 12 din data de 11.03.2009
Suspendare act administrativ. Conditiile legale. Cazul bine justificat, definit de art.2 lit. t din Legea nr.554/2004, poate fi determinat de rezolutia de neincepere a urmaririi penale dispusa de procuror in privinta pretinselor conditii frauduloase ... - Decizie nr. 2081/R din data de 14.10.2011
Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora - Sentinta civila nr. 322/S din data de 14.12.2009
Raspundere patrimoniala. Restituirea sumelor nedatorate. - Decizie nr. 448 din data de 22.03.2017
Legea nr. 33/1994. Stabilirea intinderii prejudiciului suferit de persoana expropriata. Intelesul sintagmei „prejudiciu cauzat proprietarului”. - Decizie nr. 91/A din data de 27.05.2010
Raspundere patrimoniala. Conditii. - Decizie nr. 906 din data de 28.09.2009
Raspundere materiala a angajatului. Prejudiciu cauzat prin lipsa in gestiune - Decizie nr. 1202 din data de 01.11.2007