Vanzarea de bunuri din patrimoniul debitoarei in perioada de observatie

Prin incheierea nr. 1346/22 octombrie 2013, judecatorul sindic a deschis procedura generala de insolventa fata de debitorul SC P.S.SRL si l-a desemnat in calitate de administrator judiciar pe practicianul in insolventa A.I..
Prin hotararea adunarii creditorilor din data de 10 aprilie 2014, cuprinsa in procesul verbal al adunarii creditorilor nr. 751.1/10.04.2014, s-au luat urmatoarele masuri: s-a aprobat oferta de cumparare a stocului de anvelope si petice, respectiv 8.891 bucati anvelope si 188.618 bucati petice, inaintata de SC D.T. SRL, conform adresei nr. 150/1.04.2014 si a anexei privind pretul propus individual pentru fiecare categorie in parte, in urmatoarele conditii: cumpararea stocului de anvelope - 8.891 bucati, la pretul total de 3.527.191,22 lei, inclusiv TVA si a stocului de petice - 188.618 bucati, la pretul total de 5.801.001,30 lei, inclusiv TVA, termenul de plata fiind de 60-90 de zile de la data emiterii facturii fiscale si pentru care vor fi emise un numar de 10 instrumente de plata predate vanzatorului la data facturarii, predarea-primirea cantitatii de anvelope si petice facandu-se la data facturarii.
Prin contestatia adresata Tribunalului Suceava - sectia civila la data de 18 aprilie 2014 si inregistrata sub nr. 10229/86/2013/a10, creditorul B. SA a solicitat desfiintarea Hotararii adunarii creditorilor din data de 10 aprilie 2014.
In motivarea contestatiei, a aratat, in primul rand ca vanzarea de active in perioada de observatie este inadmisibila. Prin convocatorul publicat in Buletinul procedurilor de insolventa nr. 6778/7.04.2014, administratorul judiciar al debitorului a convocat adunarea creditorilor pentru data de 10 aprilie 2014, ora 1000, avand ca ordine de zi : "Aprobarea ofertei de cumparare a stocului de anvelope si petice, respectiv 8.891 bucati anvelope si 188.618 bucati petice, inaintata de SC D.T. SRL, conform adresei nr. 150/1.04.2014 si a anexei privind pretul propus individual pentru fiecare categorie in parte. Oferta propune : cumpararea stocului de anvelope, 8.891 bucati, la pretul total de 3.527.191,22 lei, inclusiv TVA si a stocului de petice, 188.618 bucati, la pretul total de 5.801.001,30 lei, inclusiv TVA. Termenul de plata 60-90 zile de la data emiterii facturii fiscale si pentru care vor fi emise un numar de 10 bilete la ordin predate vanzatorului la data facturarii. Predarea - primirea cantitatii de anvelope si petice se va face la data facturarii." Potrivit declaratiei formulata conform art. 28 alin. 1 lit. h din Legea nr. 85/2006 debitorul si-a manifestat intentia de reorganizare iar potrivit rapoartelor de activitate ale administratorului judiciar stocul a carui vanzare se solicita reprezinta baza de sustinere a planului de reorganizare pe care debitorul intentioneaza sa-l depuna.
Creditorul a apreciat ca vanzarea bunurilor in perioada de observatie este o problema de legalitate, a carei rezolvare este de competenta judecatorului sindic, si nu o chestiune de oportunitate, care ar fi antrenat adunarii creditorilor.
Este adevarat ca Legea nr. 85/2006 nu interzice expres vanzarea bunurilor debitorului in perioada de observatie. Cu toate acestea, dispozitiile legii in ansamblul lor prevad ca regula vanzarea bunurilor dupa intrarea in faliment sau inainte de faliment, ca parte a executarii planului de reorganizare, inainte de aceste momente vanzarea fiind doar o exceptie reglementata strict de art. 39 si 49 din Legea nr. 85/2006.
Convocand adunarea creditorilor pentru a se pronunta asupra vanzarii stocului de anvelope, administratorul judiciar solicita creditorilor, desi debitorului nu i s-a ridicat dreptul de administrare, sa preia indirect administrarea societatii si sa hotarasca, peste limitele atributiilor lor in aceasta faza a procedurii, vanzarea intregului stoc de marfa care permitea continuarea activitatii debitorului.
In al doilea rand, a aratat ca lipseste raportul de evaluare a bunurilor a caror vanzare se solicita. Din coroborarea dispozitiilor art. 116 alin. 2 si 3 cu cele ale art. 23 din Legea nr.85/2006, premergator oricarei vanzari de active ale debitorului este obligatorie efectuarea unei evaluari in vederea stabilirii valorii de piata ori, pana la momentul adunarii creditorilor nu a fost intocmit nici un raport de evaluare a bunurilor. Este prematura convocarea adunarii creditorilor, in conditiile in care lipseste valoarea de piata a bunurilor.
In lipsa unui raport de evaluare, pretul oferit este neserios, avand in vedere ca pentru o cantitate mai mica, respectiv 8.851 bucati anvelope cumparate de debitor in perioada august 2013-septembrie 2013 de la creditorul SC R.I.SRL, a achitat suma de 7.144.360 lei, inclusiv TVA iar la un interval de aproximativ 6 luni, debitorul intentioneaza sa vanda acest stoc de anvelope la un pret cu 50 % mai redus, respectiv 3.527,191,22 lei, inclusiv TVA.
Prin intampinare, administratorul judiciar a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata, precizand ca prin cererea din data de 1 aprilie 2014, atat debitorul, prin administrator special, cat si creditorul SC D.T. SRL, a solicitat convocarea adunarii creditorilor in vederea aprobarii ofertei de cumparare nr. 150/1.04.2014 privind intregul stoc de marfa si petice la preturile indicate, masura propusa si in planul de reorganizare, stocul fiind indicat in procesul verbal de inventariere si predare primire in custodie nr. 37/10.01.2014. Contestatorul a apreciat ca pretul este neserios si indica un pret de achizitie de 7.144.360 lei aspect nereal intrucat stocul este format atat din cantitatea de anvelope cat si din petice pentru anvelope, fiind achizitionat la pretul de 8.080.517,76 lei, suma propusa de creditor pentru cumparare fiind in cuantum de 9.328.192,52 lei, profitul fiind evident, neputandu-se retine fraudarea creditorilor.
Mai mult decat atat, debitorul are in obiectul de activitate, ca activitati secundare, comert cu amanuntul de piese si accesorii pentru autovehicule iar din analiza documentelor contabile reiese ca a avut incheiate diverse contract de vanzare cumparare anvelope pe parcursul ultimilor 2 ani anteriori deschiderii procedurii.
Prin sentinta nr. 748 din 27 mai 2014 Tribunalul Suceava - sectia civila a respins, ca nefondata, contestatia impotriva hotararii adunarii creditorilor din data de 10 aprilie 2014 (cuprinsa in procesul verbal al adunarii creditorilor nr. 751.1/10.04.2014), formulata de creditorul B.Bucuresti, in calitate de creditor al debitorului SC P.S.SRL Sucevita .
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca, in conformitate cu art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, managementul procedurii apartine practicianului in insolventa sub controlul de oportunitate al creditorilor, prin organele acestora, comitetul creditorilor si adunarea creditorilor. Conform cererii introductive, debitorul si-a manifestat intentia de reorganizare, fiind propus si un plan in acest sens, in care se indica faptul ca una din sursele de finantare o reprezinta vanzarea stocului de marfa. Prin urmare, stabilirea de catre adunarea creditorilor a oportunitatii masurii obtinerii sumelor pentru implementarea planului nu reprezinta a chestiune de legalitate ci de oportunitate. Faptul ca ea se face anterior votarii planului reprezinta o conditie a eficientei acestuia, prin urmare sunt indeplinite dispozitiile art. 39 si 49 din Legea nr. 85/2006 privind activitatile curente, in limitele si sub supravegherea practicianului in insolventa si a creditorilor. Cat priveste lipsa evaluarii si pretul derizoriu, sustinerile contestatorului sunt nefondate, pretul ofertei depuse depasind valoarea de inventar, asa cum arata practicianul in insolventa fiind obtinut si un profit, astfel ca realizarea unei evaluari nu poate conduce la un pret mai mare.
De asemenea, la dosarul cauzei nu au fost depuse probe din care sa rezulte ca pentru acelasi stoc existau oferte mai bune, atat sub aspectul pretului cat si al volumului ridicat al marfurilor, ori vanzarea la bucata conduce la pierderi si nu la beneficii, atat pentru debitor cat si, implicit, pentru creditori.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel creditoarea B.Bucuresti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie .Prin sentinta apelata, instanta de fond se limiteaza la a califica masura administratorului judiciar ca fiind o masura manageriala, care nu intra in sfera de control a judecatorul sindic. Sustine instanta ca atributiile judecatorului sindic se limiteaza la controlul jurisdictional, de legalitate, astfel ca masura administratorului judiciar criticata prin contestatia BRD nu intra in sfera de competenta a judecatorului sindic. Apreciaza gresita concluzia instantei de fond, avand in vedere ca masura administratorului judiciar de a convoca Adunarea incalca dispozitiile art.116 alin. 2 din Legea nr.85/2006, respectiv faptul ca supune spre aprobare vanzarea de active fara ca acestea sa fi fost evaluate in prealabil.
Cu privire la masura propusa prin convocare, apelanta a sustinut in fata primei instante faptul ca vanzarea bunurilor in perioada de observatie este o problema de legalitate, a carei rezolvare este de competenta judecatorului sindic, iar nu o chestiune de oportunitate, care ar fi antrenat aprobarea Adunarii Creditorilor.  Este adevarat ca legea insolventei nu interzice expres vanzarea bunurilor debitorului in perioada de observatie. Cu toate acestea, dispozitiile legii in ansamblu lor prevad, ca regula, vanzarea bunurilor dupa intrarea in faliment, sau inainte de faliment, ca parte a executarii planului de reorganizare. Inainte de aceste momente (faliment sau confirmare plan de reorganizare) vanzarea bunurilor este doar o exceptie, reglementata  strict de art.49 si 39 din Legea insolventei .
Adunarea Creditorilor, aproband vanzarea stocului de anvelope, desi debitorului nu i s-a ridicat dreptul de administrare, preia indirect administrarea societatii si hotaraste peste limitele atributiilor sale in aceasta faza a procedurii, vanzarea intregului stoc de marfa care permitea continuarea activitatii debitoarei, fiind astfel grav periclitate sansele de reorganizare a societatii.
Mai arata ca, in cauza nu a fost intocmit pana la momentul Adunarii Creditorilor din 10.04.2014 nici un raport de evaluare a bunurilor. Potrivit ofertei supusa aprobarii in cadrul Adunarii din 10.04.2014 pretul propus de catre potentialul cumparator este : pentru stocul de 8.891 bucati - pretul total de 3.527.191,22 lei, inclusiv TVA; - pentru stocul de 188.618 bucati - pretul total de 5.801.001,30 lei, inclusiv TVA. Mai mult, in lipsa unui raport de evaluare, apreciaza ca pretul oferit este neserios, avand in vedere ca pentru o cantitate mai mica, respectiv 8.851 bucati anvelope cumparare de debitoare in perioada august 2013 - septembrie 2013 la pretul de 7.144.360 lei (inclusiv TVA) de la creditoarea (in procedura) SC R.I.SRL. Prin urmare, la un interval de aproximativ 6 luni, debitoarea intentioneaza sa vanda aceste stoc de anvelope la un pret cu 50% redus.
Apreciaza ca in lipsa unui raport de evaluare a bunurilor, care sa justifice eventuala scadere drastica de valoare (cca50%) in interval de 6 luni a stocului de anvelope, operatiunea propusa este o incercare de fraudare a creditorilor de catre debitoarea SC P.S.SRL (fosta SC D. E. SRL) in coniventa cu administratorul judiciar si potentialul cumparator SC D.T. SRL.
Prin intampinarea formulata SC D.T. SRL Marginea, a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei primei instante ca legala si temeinica. In dovedire a aratat ca , in conformitate cu actele depuse la dosar, debitoarea si-a manifestat intentia de reorganizare fiind propus si un plan in acest sens in care se indica ca una din sursele de finantare o reprezinta vanzarea stocului de marfa. Stabilirea de catre Adunarea Creditorilor a oportunitatii masurii obtinerii sumelor pentru implementarea planului de reorganizare nu reprezinta o chestiune de legalitate ci o oportunitate. Mai mult, suma pe care ar obtine-o debitoarea este una indestulatoare pentru creditori inclusiv pentru apelanta, profitul fiind evident, neputandu-se retine fraudarea creditorilor. In ceea ce priveste lipsa evaluarii si pretul derizoriu, sustinerile apelantei sunt nefondate, pretul ofertei depuse depasind valoarea de inventar, asa cum a fost stabilita de catre practicianul in insolventa.
Nici presupuse inadmisibilitate de vanzare pe timpul observatiei nu este fondata, legea nu interzice aceasta procedura si in plus faptul de a vinde produse din stoc este una dintre masurile propuse in planul de reorganizare . Cu rea credinta, apelanta introduce actiuni de contestare a oricaror masuri dispuse de administratorul judiciar si confirmate de Adunarea Creditorilor.
Prin intampinarea formulata intimatul M. M. D. a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei primei instante ca legala si temeinica . Apelul formulat critica sentinta instantei de fond intrucat vanzarea de active in perioada de observatie ar fi inadmisibila, iar activele ar fi vandute fara ca acestea sa fie evaluate in prealabil. Hotararile adunarii creditorilor pot fi atacate doar pe motiv de nelegalitate, actiunea initiala a creditoarei BRD a fost intemeiata doar pe motive de oportunitate, creditorul apreciind ca operatiunea comerciala care a fost aprobata prin adunarea generala nu este in interesul creditorilor. Din motiv ca nu erau invocate nici un fel de motive de nelegalitate  care sa priveasca modul de desfasurare a adunarii creditorilor contestatia a fost in mod corect respinsa ca nefondata.
Legea nu impune o evaluare a marfurilor comercializate in perioada de observatie, decizia privind oportunitatea efectuarii unei operatiuni comerciale fiind in aria de competenta a adunarii generale a creditorilor, urmarindu-se maximizarea incasarilor debitorului in vederea acoperirii creantelor creditorilor cu creante acceptate.
Analizand calea de atac dedusa spre solutionare, Curtea retine urmatoarele:
In cauza, la momentul adoptarii hotararii contestate, debitoarea se afla in perioada de observatie. Din economia dispozitiilor Legii nr. 85/2006 reiese ca in aceasta perioada masurile ce pot fi luate asupra patrimoniului debitoarei au un caracter restrictiv; este real ca nu este instituita o dispozitie expresa in acest sens, insa articolele 39 si 49 din actul normativ mentionat reglementeaza limitativ situatiile in care se poate proceda la instrainarea de bunuri din averea debitoarei. Analiza compatibilitatii unei masuri de felul celei contestate in speta cu amintitele dispozitii legale vizeaza aspecte de legalitate si nu de oportunitate, astfel cum in mod gresit a retinut judecatorul sindic.
Analizand hotararea contestata prin prisma celor mentionate mai sus, Curtea apreciaza ca masura adoptata de catre Adunarea creditorilor nu se incadreaza in niciuna din ipotezele de lege anterior mentionate. Astfel, este evident faptul ca vanzarea unei cantitati de marfa cu importanta pondere valorica in averea debitoarei nu se poate incadra in sfera notiunii de "activitati curente", nefiind produse dovezi de catre reprezentantii societatii din care sa rezulte ca aceasta operatiune ar fi una uzuala in activitatea acesteia. In ipoteza in care se dorea obtinerea de resurse banesti pentru derularea unui eventual plan de reorganizare, o atare vanzare ar fi putut fi aprobata doar ulterior adoptarii unui astfel de plan, avand a se analiza cu necesitate profitabilitatea ofertei pentru debitoare, atat in ceea ce priveste maximizarea sumei primite, cat si in ceea ce priveste o modalitate de plata care sa limiteze pana la excludere posibilitatea aparitiei de dificultati cu privire la primirea sumelor de bani datorate cu titlu de pret.
Prin urmare, avand in vedere cele anterior mentionate, Curtea apreciaza hotararea contestata ca fiind nelegala, urmand ca apelul promovat sa fie admis, cu consecinta anularii hotararii adunarii creditorilor.