: Cerere de chemare in garantie. Disjungere-chemata in garantie aflata in procedura insolventei. Contract de fideiusiune. Renuntare la beneficiul de discutiune.

Prin cererea adresata Tribunalului Suceava - Sectia civila la data de 14.02.2014 si inregistrata sub nr. 1401/86/2014, reclamantul E. N .Romania S.A. a solicitat obligarea fideiusorului M.S. - prin primar la plata sumei de 4.225.370,66 lei din care suma de 4.161.673,44 lei reprezentand contravaloare gaze naturale conform facturilor emise in perioada 10 octombrie 2013 - 10 decembrie 2013 si suma de 63.697,22 lei reprezentand  penalitati de intarziere aferente, calculate pana la data de 11.02.2014.
Prin  sentinta nr.  1136 din 20 iunie  2014, Tribunalul Suceava - sectia  civila,  a  disjuns cererea de chemare in garantie, a  admis  actiunea formulata de reclamanta E.N ROMANIA SA, impotriva paratului M. S.- prin primar, si a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 4.225.370,66 lei din care suma de 4.161.673,44 lei reprezentand contravaloare gaze naturale conform facturilor emise in perioada 10 octombrie 2013- 10 decembrie 2013 si suma de 63.697,22 lei reprezentand  penalitati de intarziere aferente, calculate pana la data de 11.02.2014, precum si la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 45.859 lei.
Impotriva  acestei sentinte, in termen legal a declarat apel  paratul M. S.-prin primar, criticand  sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei apelate prin prisma actelor si lucrarilor  dosarului si a motivelor de apel invocate, Curtea a  constatat ca acesta este nefondat, pentru  urmatoarele  considerente:
In ceea ce priveste primul motiv de apel vizand nelegalitatea si netemeinicia disjungerii cererii de chemare in garantie, Curtea a apreciat ca este nefondat pentru  urmatoarele  considerente:
Potrivit art. 74 al. 4 Cod pr. civila, daca judecarea cererii principale ar fi intarziata de cererea de chemare in garantie, instanta poate dispune disjungerea ei pentru a o judeca separat.
In speta, cum chemata in garantie SC T.  SA se afla in procedura insolventei,  devin incidente disp. art.36 din Legea nr.85/2006 care impun suspendarea tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare si masurilor de executare silita pentru realizarea creantelor indreptate impotriva patrimoniului debitoarei falite, eventualii creditori avand posibilitatea de a-si indestula creantele direct in procedura insolventei, fie inscriindu-se la masa credala (pentru creantele anterioare deschiderii procedurii), fie pe parcursul acesteia prin platile efectuate de catre administratorul judiciar, in cazul continuarii activitatii curente, fara a mai  fi necesara depunerea unei declaratii de  creanta,conform  art. 64  al. 6 din Legea nr. 85/2006 ( in cazul creantelor nascute dupa data deschiderii procedurii).
Asadar, cum cererea de chemare in garantie urma a fi suspendata conform art. 36  din Legea nr.85/2006, impiedicand astfel judecarea actiunii principale, solutia procedurala de disjungere dispusa in temeiul  art. 74  al. 4 Cod pr. civila, apare ca fiind legala si temeinica, criticile apelantei dovedindu-se astfel nefondate.
Nici in ceea ce priveste fondul  cauzei, criticile  apelantei nu sunt  pertinente.
Astfel, argumentele acesteia expuse atat in fata instantei de fond, in aparare, cat si prin  apelul declarat nu vizeaza cuantumul debitului din litigiu ci sunt subsumate ideii conform careia  reclamanta E. N Romania SA, in calitate de furnizor era indrituita a-si recupera creantele pretinse cu titlu de c/val.  gaze naturale (conform facturilor emise in perioada 10 octombrie 2013- 10 decembrie 2013) si penalitatile contractuale aferente (calculate la data de  11.02.2014), direct de la  debitoarea SC T. SA Suceava, in calitate de beneficiar,  conform  contractului de  furnizare gaze naturale incheiat la data de 1.10.2009.
Concret, reclamanta a invocat beneficiul de discutiune care  reprezinta o exceptie pe care o poate pune creditorului urmaritor un  fideiusor, cerand creditorului sa urmareasca mai intai bunurile  debitorului principal si abia apoi, daca va mai fi nevoie, sa urmareasca bunurile sale ( ale  fideiusorului).
Apelanta insa ignora clauza stipulata prin  lit. c din Preambul si prin art.5  din  Conventia de plata si fideiusiune, din 30 august 2013, probata de C. L. Suceava prin Hotararea 213  din 30 august 2013, prin care a  renuntat expres la  beneficiul de  discutiune.
Astfel, prin art. 5 din Conventia tripartita mentionata (incheiata intre reclamanta, parata si chemata in garantie), partile au stipulat expres, de comun acord, urmatoarele: "Nerespectarea oricareia  din conditiile prevazute si/sau a termenelor de  plata cuprinse in prezenta Conventie de catre T. sau Fideiusor, da dreptul EER de a  proceda la  sistarea furnizarii gazelor naturale si energie electrice catre T., fara un  preaviz/notificare prealabila, de a declara scadenta intreaga suma ce face obiectul prezentei Conventii si de a urmarii direct  pe Fidejusor pentru  executarea sumelor neachitate conform  art.  1 si art. 3  din  prezenta Conventie, Fideiusorul renuntand prin semnarea prezentei Conventii  la  dreptul de a invoca beneficiul de  discutiune".
Totodata apelanta insasi si-a asumat prin art. 4 din acelasi contract, obligatia  de a  achita direct catre intimata  E.N Romania SA, ( fostul EER) sumele datorate de  T. SA in termen de 5 zile calendaristice de la notificarea trimisa in acest  sens, "in situatia neindeplinirii de  catre Termica a oricarei obligatii de plata, din orice motiv  datorat sau nu culpei sale".
S-a remarcat si faptul ca in pofida clauzelor mentionate, intimata E.N Romania  SA a efectuat demersurile necesare pentru a incasa debitele restante de la  debitoarea SC T.  SA.
Astfel, in data de 16 ianuarie 2014, prin adresa  nr. 7258/V a  fost notificata SC T. SA  Suceava, cu privire la faptul ca  nu si-a indeplinit obligatiile de plata asumate prin  conventia de plata si fideiusiune din 30 august 2013, adresa fiind comunicata si fideiusorului - M. S.
Tot la data de16 ianuarie 2014, prin adresa nr. 7262/V a  fost  notificat si  fideiusorul Municipiul Suceava, conform  art. 4  din Conventie si i s-a pus in vedere sa achite debitul restant in termen de  5 zile , de la data primirii notificarii, conform  angajamentului asumat.
Aceasta notificare a  fost trimisa apelantei la data de  16 ianuarie  2014, prin fax, astfel incat termenul de  5 zile sus-mentionat a  expirat la data de  21 ianuarie 2014, motiv pentru care, fata de neindeplinirea obligatiilor  contractuale, intimata a  fost nevoita sa o  actioneze in judecata.
Ori in  conformitate  cu art. 2280 din Codul civil, fideiusiunea  este  contractul prin care o parte, fideiusorul, se obliga fata de cealalta parte, care are intr-un alt raport obligational calitatea de creditor, sa  execute, cu titlu gratuit sau in schimbul unei remuneratii, obligatia debitorului daca acesta din urma nu o executa, iar potrivit  art. 2282 Cod  civil fideiusiunea nu se prezuma, ea trebuie asumata in mod expres printr-un inscris, autentic sau  sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Dupa cum se poate observa, in cazul de fata este vorba de o fideiusiune conventionala, constatata printr-un  inscris  sub semnatura  privata.
Conform  art. 2293 Cod civil fideiusorul nu este tinut sa indeplineasca obligatia  debitorului decat daca acesta nu o  executa, iar potrivit  art. 2294 Cod  civil, fideiusorul are facultatea de  a cere creditorului sa urmareasca mai intai bunurile debitorului principal, daca nu a renuntat la acest beneficiu in mod expres.
Asadar, beneficiul de discutiune nu poate fi invocat de catre fideiusorul care a  renuntat in mod expres la  aceasta facultate, cum se prevede  expres in teza  finala a  art.  2294 alin. (1)  din Noul cod  civil.
In speta, potrivit lit. c din preambulul la Conventia de plata si fideiusiune si art. 5 din Conventie, apelanta, in calitate de fideiusor a  renuntat expres la  dreptul de a invoca beneficiul de  discutiune.
Conform dispozitiilor legale sus mentionate, in situatia in care debitorul nu isi achita datoria, creditorul poate cere plata datoriei direct de la fideiusor, fara sa fie obligat sa il urmareasca in prealabil  pe  debitor.
In  concluzie, cum  fata de  argumentele de fapt si de  drept expuse, criticile apelantei apar ca  fiind nefondate, sentinta atacata fiind legala si temeinica, in temeiul  art. 480 al. 1 NCPC,  apelul de fata  a  fost respins ca nefondat.