Privilegiul statului pentru creantele fiscale inscrise in A.E.G.R.M

Prin cererea adresata Tribunalului Suceava - Sectia civila la data de 28 mai 2013, inregistrata sub nr. 6348/86/2013, creditoarea R.I.B. SA, a solicitat deschiderea procedurii de insolventa fata de debitoarea SC E.B.V.  SRL, motivat de faptul ca aceasta ii datoreaza suma de 160.512,78 lei, reprezentand credit neachitat, creanta  fiind certa, lichida si exigibila.
 Prin  sentinta civila nr. 1170 din 13 septembrie 2013, judecatorul sindic a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa impotriva debitoarei SC E.B.V. SRL, fiind desemnat administrator judiciar provizoriu pe C.I.I.P.".
 Creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Suceava a formulat contestatie impotriva tabelului preliminar de creante publicat in B.P.I.  nr. 19966 din data de 26.11.2013 inregistrata la data de 29.11.2013, motivata la data de 23.01.2013, prin care  a aratat ca a formulat  in temeiul  art. 64 alin. 1  din Legea nr. 85/2006, cerere de inscriere a creantei impotriva debitoarei in suma totala de 87.039 lei reprezentand obligatii  fiscale restante inregistrate de societate, creanta detinuta fiind una garantata, in sensul inscrierii sale in arhiva electronica de garantii  reale mobiliare, astfel incat  ordinea  de prioritate in achitarea  acesteia fiind  cea pr4evazuta  la art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006.
A invederat  ca suma de 87.939 lei, reprezinta creanta statului, este una privilegiata, garantata cu ansamblul bunurilor mobile existente in patrimoniul debitoarei, situatie in care se impune admiterea contestatiei si modificarea tabelului preliminar al creantelor, in sensul inscrierii AJFP Suceava  cu o creanta  garantata in suma de 87.939 lei.
Prin sentinta nr. 259 din 28 februarie 2014, Tribunalul Suceava - Sectia Civila a respins, ca nefondata, contestatia creditoarei, retinand, faptul ca, potrivit art. 2.328 NCC, preferin?a statului si a unita?ilor administrativ-teritoriale se supune legisla?iei speciale. 
Textul art. 2.328 NCC nu instituie o cauza de preferinta, ci doar mentioneaza faptul ca in domeniul creantelor statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale, eventualele cauze de preferinta vor fi stabilite prin legi speciale.
Conform art. 151 alin. 4 C.proc.fiscala, exectuarea silita a bunurilor mobile se face prin sechestrarea si valorificarea acestora, chiar daca acestea se afla la un tert. Sechestrul se instituie printr-un proces verbal, iar conform art. 151 alin. 8 C.proc.fiscala prin sechestru infiintat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj care confera acestuia in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor dreptului comun. Prin urmare, preferinta acordata statului si unitatilor administrativ-teritoriale pentru creantele bugetare (asa cum este ea reglementata de Codul de procedura fiscala) rezulta din instituirea unui gaj legal asupra anumitor bunuri ale debitorului.
Astfel, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj asupra bunurilor debitorului care au facut obiectul unui sechestru aplicat de catre organele fiscal. Per a contrario, celelalte bunuri ale debitorului (care nu au facut obiectul sechestrului) nu se cuprind in asieta acestui drept de gaj. Gajul dobandit de catre  creditorul fiscal este un drept de gaj in sensul prevederilor dreptului comun.
In acelasi timp, dispozitiile art.2.423 NCC raman pe deplin aplicabile, iar preferinta fiscului (asupra bunurilor mobile ale debitorului) va dobandi rang de la data la care ea este facuta publica fata de terti prin inregistrarea sa la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
Judecatorul sindic a retinut faptul ca, Legea insolven?ei nr. 85/2006 instituie o preferinta speciala pentru creantele bugetare in cadrul procedurii falimentului. Prin creante bugetare, art. 3 pct. 11 din Lege desemneaza creantele constand in impozite, taxe, contributii, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora. Statutul privilegiat al acestor creante in cadrul procedurii insolventei este avut in vedere in mai multe texte ale legii, unde se face distinctie intre creante garantate, creante bugetare si creante chirografare. Prin urmare, pe de o parte, organele fiscale se bucura de un drept de gaj cu privire la bunurile mentionate in procesul-verbal de sechestru iar, pe de alta parte, creditorii bugetari beneficiaza de o preferinta speciala asupra intregii averi a debitorului in cadrul procedurii insolventei .
Prin urmare, simpla inscriere la arhiva a creantei bugetare are drept efect perfectarea privilegiului general al creditorului bugetar asupra tuturor bunurilor (mobile) ale debitorului. Acest privilegiu nu confera preferinta raportat la garantiile reale (ipoteci mobiliare, gajuri) constituite asupra anumitor bunuri ale debitorului in favoarea creditorilor garantati, el confera doar preferinta de a pozitiona pe creditorul bugetar in categoria mentionata de art.123 pct. 4 LPI.
In anumite circumstante, creditorii fiscali pot beneficia de o creanta garantata. Conform art. 3 pct. 9 din Legea nr.85/2006, pentru a califica creanta lor fiscala drept garantata este necesara existenta unei garantii reale.
A?adar, pentru a beneficia de o crean?a garantata in cadrul procedurii insolventei, creditorii fiscali trebuie sa instituie sechestrul cu privire la anumite bunuri ale debitorului si sa inscrie un aviz de ipoteca in Arhiva Electronica de Garan?ii Reale Mobiliare in care sa identifice (si) bunurile sechestrate. Men?iunile cu privire la crean?a garantata nu sunt obligatorii, dar ele pot fi de asemenea precizate in aviz. In toate celelalte cazuri, crean?ele fiscale vor avea doar statutul (cel mult) de crean?e bugetare.
Cum din certificatul eliberat de AEGRM la data de 22.01.2014 depus la dosar rezulta ca singurele men?iuni din Arhiva sunt cele privind identificarea crean?ei, in mod corect a procedat administratorul judiciar la inscrierea crean?ei in tabelul preliminar ca simpla crean?a bugetara, iar nu crean?a garantata, nefiind date cerin?ele legii anterior enun?ate.
Impotriva acestei sentinte a promovat apel creditoarea Directia  Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Suceava, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de apel,  creditoarea a aratat ca prima instanta  a apreciat in mod eronat ca instituirea garantiilor pentru impozite, taxe si contributiile la bugetul consolidat al statului nu ar schimba natura juridica a creantei din creanta bugetara in creanta garantata.
A invederat faptul ca, AJFP Suceava a procedat la inscrierea  creantei la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, indeplinind conditia de publicitate a privilegiului.
Ca atare, dispozitiile art. 2423 din Codul de procedura civila (Legea nr. 134/2010),  raman pe deplin aplicabile, iar preferinta fiscului - asupra bunurilor mobile ale debitorului - va dobandi rang de la data la care ea este facuta publica fata de terti prin inregistrarea sa la Arhiva  Electronica de Garantii Reale Mobiliare, fiind incidente in acest caz, dispozitiile art,. 142 alin. 7Cod procedura fiscala, conform caruia fata de terti, inclusiv fata de stat, o garantie reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileste de la momentul in care acestea au fost facute publice prin oricare dintre metodele prevazute de lege, iar simpla identificare a creantei in AEGRM confera o imagine clara asupra sarcinilor ce greveaza patrimoniul debitorului.
  Examinand apelul, ce se subsumeaza dispozitiilor art. 466 si urm. N.C.P.C., prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a considerentelor sentintei atacate si a criticilor formulate, Curtea constata apelul nefondat pentru  urmatoarele:
In art.3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006 se arata:  " creantele garantate sunt creantele persoanelor care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca acesta este debitor principal sau tert garantat fata de persoanele beneficiare ale garantiilor reale", iar in art. 121 se prevede ca, prin creante garantate, se inteleg creantele asupra carora este instituita o ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara, ori drepturi de retentie de orice fel.
          De asemenea, in art. 36 alin. 1 din Legea nr. 99/1999 se prevede ca "orice creditor care, fara a fi parte intr-un contract de garantie, are un privilegiu prin simplul efect al legii, inclusiv privilegiul statului sau al unitatilor administrativ - teritoriale pentru creantele provenite din impozite, taxe, amenzi si din alte sume ce reprezinta venituri publice ce le sunt datorate, are prioritate asupra garantiei reale a creditorului asupra bunului in cauza numai in momentul in care privilegiul indeplineste conditia de publicitate prin inscrierea acestuia la arhiva sau prin posesia bunului".
Urmarind aceste texte prin raportare la actele dosarului, se poate observa ca recurenta creditoare nu justifica, in sensul prevederilor art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, existenta unei ipoteci, gaj sau o alta garantie reala, ori  un alt drept de retentie, ceea ce confera calitatea de creditor garantat. Aici avem in vedere imprejurarea ca simpla inscriere in AEGRM a privilegiului derivat din caracterul bugetar al creantei nu o transforma pe aceasta din urma intr-o creanta garantata, in conditiile in care in art. 13 alin. 1 din Legea nr. 99/1999 arata, fara echivoc ca, "garantia reala imobiliara se constituie numai pe baza unui contract de garantie".  Or, creditoarea nu a justificat existenta unui contract de garantie reala mobiliara.
  Practic,  creditoarea si-a  inscris, in temeiul art. 36 alin. 1 din Legea ne. 85/2006, in AEGRM privilegiul legal derivat din creantele provenite din impozite, taxe, amenzi sau alte sune ce reprezinta venituri publice. Din acest moment, la o eventuala distribuire, in cazul bunurilor mobile, acest creditor beneficiaza de prioritate, chiar si fata de cei ce si-au inscris ulterior o garantie reala mobiliara constituita in conditiile legii.
Fata de cele ce preced, cum privilegiul creditoarei nu poate fi asimilat unor garantii in sensul Legii nr. 85/2006, Curtea gaseste drept nefondat apelul formulat, astfel ca, in temeiul art. 480 alin. 1 Codul de procedura civila (Legea nr. 134/2010) va respinge apelul.