Masura dispusa de autoritatea administrativa, pentru suspendarea a doua autoritati de antrepozit fiscal, fundamentata pe raza unei adrese care are caracter de corespondenta nu poate constitui temei pentru dispunerea unei masuri de suspendare a auto...
(Decizie nr. 1468 din data de 29.09.2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti)Masura dispusa de autoritatea administrativa, pentru suspendarea a doua autoritati de antrepozit fiscal, fundamentata pe raza unei adrese care are caracter de corespondenta nu poate constitui temei pentru dispunerea unei masuri de suspendare a autoritatii de antrepozit fiscal.
Potrivit dispozitiilor art. 43 din Codul fiscal, se prevede ca actul administrativ fiscal este reprezentat de actul de dispozitie al autoritatii competente si care se refera la constatari proprii directe si nemijlocite ale organului decizional in privinta respectarii sau nerespectarii unei dispozitii legale.
Decizia nr. 1468/29 septembrie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ
Prin sentinta nr. 262 din 8.04.2010, Tribunalul Buzau - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, a respins cererea paratei de introduce in cauza in calitate de parate a Autoritatii Nationale a Vamilor si Directiei Generale a Finantelor Publice Buzau si a admis actiunea in contencios administrativ si fiscal avand ca obiect anulare act administrativ formulata de reclamanta SC E G SA in contradictoriu cu parata D J A O V B si a dispus anularea deciziei nr. 14 din 26.10.009 si nr. 15 din 11.11.2009.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca este neintemeiata cererea paratei de introducere in cauza a Autoritatii Nationale a Vamilor cat si a Directiei Finantelor Publice a Judetului Buzau, deoarece decizia atacata este emisa de catre Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Buzau si numai aceasta institutie are calitate procesuala pasiva in cauza.
Pe fondul cauzei, prima instanta a retinut ca este intemeiata actiunea formulata, considerente pentru care a admis-o ca atare si a dispus anularea deciziei nr. 14/26.10.2009 prin care a dispus suspendarea autorizatiei de antrepozit fiscal nr. RO 0061010 PP10 si nr. RO 0061029 PP01, detinute de reclamanta si a deciziei nr. 15/11.11.2009, prin care a respins contestatia formulata de reclamanta impotriva primei decizii, retinand ca in ce priveste prima decizie suspendarea autorizatiilor de antrepozit fiscal, s-a efectuat pentru neplata unor obligatii fiscale, reprezentand accize pentru alcool etilic din productia interna in suma totala de 53.929.277 lei, din care 9.697.366 lei, acciza alcool etilic cu termen de plata anterior datei deschiderii procedurii insolventei, 576.214 lei, majorari de intarziere calculate pana la data deschiderii procedurii insolventei si 43.655.697 lei, acciza alcool etilic cu termen de plata ulterior datei deschiderii procedurii insolventei.
Se retine prin sentinta ca, decizia de suspendare a autorizatiilor de antrepozit fiscal s-a facut fara o constatare proprie a neplatii accizelor prin intocmirea unui act de control propriu, doar in baza adresei de informare a DGFP nr. 3431/2009, ceea ce este contra disp. art. 4 pct. 45 din HG 110/18.02.2009, potrivit carora parata trebuia sa efectueze investigatii, supravegheri si verificari potrivit reglementarilor legale in vigoare, in cazul in care sunt semnalate situatii de incalcarea legislatiei fiscale privind accizele.
Totodata se retine prin hotarare, ca prin sentintele nr. 1672 din 27.11.2009, nr. 1670 din 27.11.2009, nr. 537 din 04.05.2009, pronuntate de Tribunalul Buzau - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarele nr. 3582/114/2009, nr. 1295/114/2009, nr. 194/114/2009 si nr. 4730(114/2009 (f. 19-40), devenite irevocabile prin respingerea recursurilor formulate de parata, au fost anulate deciziile nr. 2 din 05.02.2009, nr. 6 din 27.02.2009, nr. 7 din 13.04.2009, nr. 3 din 15.12.2008 si nr. 4 din 17.12.2008, emise de Directia judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Buzau, constatandu-se ca reclamanta a achitat sumele restante reprezentand accizele.
Nemaiexistand obligatii fiscale restante, se retine prin sentinta ca, in mod gresit s-a dispus suspendarea celor doua autorizatii de antrepozit fiscal, considerente pentru care a admis actiunea si a dispus anularea deciziei prin care s-a dispus suspendarea celor doua autorizatii de antrepozit fiscal si a deciziei prin care s-a respins contestatia formulata de reclamanta impotriva deciziei de suspendare a autorizatiilor.
Impotriva sentintei a declarat recurs parata D R P A O V G in nume propriu si pentru D J A O V B si in numele si pentru persoana juridica A N V, criticand hotararea pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca potrivit dispozitiilor art. 4 alin. 1 pct. 21 din H.G. 110/2009, A N V reprezinta in fata instantelor direct sau prin organele teritoriale ale M F P interesele statului in cazurile de incalcare a normelor vamale, reprezentarea intereselor ANVM in teritoriu realizandu-se de catre structurile teritoriale direct subordonate, respectiv Directiile regionale pentru accize si operatiuni vamale.
Prin urmare arata recurenta, in mod gresit prima instanta a considerat ca numai Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Buzau, are calitate procesuala pasiva in cauza.
Arata recurenta ca adresa nr. 3431/8.10.2009, emisa de catre DGFP Buzau si in baza careia s-a emis decizia de suspendare a celor doua autorizatii de antrepozit fiscal, a fost avuta in vedere in mod corect si legal, deoarece DGFP Buzau este organul fiscal la care este inregistrat ca platitor de impozite , taxe si alte contributii, antrepozitarul autorizat si in aceasta situatie se impunea ca si DGFP Buzau sa fie introdusa in cauza in calitate de parata.
Sustine recurenta ca autoritatea fiscala cu competente in autorizarea persoanelor fizice sau juridice in domeniul produselor supuse accizelor este institutia vamala, conform art. 4 pct. 42 din HG 110/2009 si masura suspendarii potrivit pct. 12/1 alin. 4 din Norme, masura suspendarii autorizatiilor se dispune de catre autoritatea fiscala teritoriala, directiile judetele pentru accize si operatiuni vamale sunt organe fiscale teritoriale cu atributii din cele enumerate mai sus, fara a avea competenta in controlul, gestiunea si administrarea sumelor datorate cu titlu de accize sau a garantiilor constituite pentru acoperirea riscului neplatii accizelor, astfel ca decizia de suspendare a celor doua autorizatii de antrepozit fiscal a fost corect si legal emisa de catre recurenta parata.
Printr-un alt motiv de recurs, arata recurenta ca in mod gresit s-a retinut de instanta de fond ca intimata reclamanta a achitat sumele restante reprezentand accize, suma de 43.655.697 de lei, reprezinta acciza datorata pentru alcoolul etilic produs in lunile martie - august 2009, ulterior deschiderii procedurii insolventei, numai suma de 9.696.377 lei reprezinta acciza cu termen de plata anterior datei deschiderii procedurii insolventei, iar suma de 577.214 lei, reprezentand majorari de intarziere, au fost calculate pana la data deschiderii procedurii insolventei si in aceste conditii rezulta ca intimata reclamanta nu a contestat suma de 43.655.697 lei , reprezentand accize ce a facut obiect deciziilor 1,2,3 si 7/2009, astfel ca in mod eronat prima instanta a admis actiunea si a dispus anularea deciziei nr. 14/26.10.2009.
Se solicita admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei si respingerea actiunii ca neintemeiata.
Recursul este nefondat.
Critica recurentei ca in cauza avea calitate procesuala pasiva si DGFP Buzau si A N V, nu este fondata.
Decizia nr. 14/26.10.2009, prin care s-a dispus suspendarea autorizatiilor de antrepozit fiscal nr. RO 0061010 PP10 si nr. RO 0061029 PP01, a fost emisa de catre Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Buzau,in cadrul competentelor prevazute de art. 4 alin. 1 pct. 21 din HG 110/2009, astfel ca numai aceasta institutie avea calitatea procesuala pasiva in cauza, Autoritatea Nationala a Vamilor avand ca atributie efectuarea inspectiei fiscale pentru accize de la data de 1.05.2008 potrivit Ordinului nr. 63/10.01.2008, considerente pentru care nici DGFP Buzau si nici ANV nu avea calitate procesuala pasiva, critica recurentei sub acest aspect nu este fondata.
Critica recurentei ca in mod gresit s-a retinut de prima instanta ca decizia de suspendare a celor doua autorizatii de antrepozit fiscal s-a facut in baza unei adrese de corespondenta primita de la DGFP Buzau, nu este fondata.
Masura dispusa de catre recurenta parata prin decizia nr. 14/2009, privind suspendarea celor doua autorizatii de antrepozit fiscal, nu s-a fundamentat pe o constatare proprie a organului emitent al deciziei si care avea in competenta o asemenea atributie, ci pe baza adresei nr. 3431/2009 a DGFP Buzau, care are caracter de corespondenta si nu poate constitui temei pentru dispunerea unei masuri de suspendare a autorizatiilor, incalcandu-se astfel disp. art. 43 din codul fiscal, care prevede ca actul administrativ fiscal este reprezentat de actul de dispozitie al autoritatii competente si care se refera la constatari proprii directe si nemijlocite ale organului decizional in privinta respectarii sau nerespectarii unei dispozitii legale.
Cea de-a treia critica adusa sentintei ca in mod gresit sumele ce au facut obiectul deciziei de suspendare a autorizatiilor de antrepozit fiscal, au fost achitate, nu este fondata.
Asa cum se constata prin sentintele nr. 1672 din 27.11.2009, nr. 1670 din 27.11.2009, nr. 557 din 04.05.2009, pronuntate de Tribunalul Buzau - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal in dosarele nr. 3582/114/2009, nr. 1295/114/2009, nr. 194/114/2009 si nr. 4730/114/2009, devenite irevocabile prin respingerea recursurilor formulate de parata, au fost anulate deciziile nr. 2 din 05.02.2009, nr. 6 din 27.02.2009, nr. 7 din 13.04.2009, nr. 3 din 15.12.2008 si nr. 4 din 17.12.2008, emise de Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Buzau, constatandu-se ca reclamanta a achitat sumele restante reprezentand accizele, ce a constituit motivul pentru care s-a dispus suspendarea celor doua autorizatii de antrepozit fiscal.
Fiind achitate sumele datorate de catre intimata, cu titlu de accize, nu se mai justifica masura suspendarii celor doua autorizatii de antrepozit fiscal, considerente pentru care in mod corect si legal prima instanta a admis actiunea si a dispus anularea deciziei nr. 14/2009, prin care s-a dispus suspendarea autorizatiilor si a deciziei nr. 15/2009, prin care s-a respins contestatia formulata de intimata impotriva deciziei de suspendare a autorizatiilor.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de ARAOV Galati impotriva sentintei nr. 263/8 aprilie 2010 a Tribunalului Buzau -Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, a fost respins ca nefondat.
Potrivit dispozitiilor art. 43 din Codul fiscal, se prevede ca actul administrativ fiscal este reprezentat de actul de dispozitie al autoritatii competente si care se refera la constatari proprii directe si nemijlocite ale organului decizional in privinta respectarii sau nerespectarii unei dispozitii legale.
Decizia nr. 1468/29 septembrie 2010 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ
Prin sentinta nr. 262 din 8.04.2010, Tribunalul Buzau - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, a respins cererea paratei de introduce in cauza in calitate de parate a Autoritatii Nationale a Vamilor si Directiei Generale a Finantelor Publice Buzau si a admis actiunea in contencios administrativ si fiscal avand ca obiect anulare act administrativ formulata de reclamanta SC E G SA in contradictoriu cu parata D J A O V B si a dispus anularea deciziei nr. 14 din 26.10.009 si nr. 15 din 11.11.2009.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca este neintemeiata cererea paratei de introducere in cauza a Autoritatii Nationale a Vamilor cat si a Directiei Finantelor Publice a Judetului Buzau, deoarece decizia atacata este emisa de catre Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Buzau si numai aceasta institutie are calitate procesuala pasiva in cauza.
Pe fondul cauzei, prima instanta a retinut ca este intemeiata actiunea formulata, considerente pentru care a admis-o ca atare si a dispus anularea deciziei nr. 14/26.10.2009 prin care a dispus suspendarea autorizatiei de antrepozit fiscal nr. RO 0061010 PP10 si nr. RO 0061029 PP01, detinute de reclamanta si a deciziei nr. 15/11.11.2009, prin care a respins contestatia formulata de reclamanta impotriva primei decizii, retinand ca in ce priveste prima decizie suspendarea autorizatiilor de antrepozit fiscal, s-a efectuat pentru neplata unor obligatii fiscale, reprezentand accize pentru alcool etilic din productia interna in suma totala de 53.929.277 lei, din care 9.697.366 lei, acciza alcool etilic cu termen de plata anterior datei deschiderii procedurii insolventei, 576.214 lei, majorari de intarziere calculate pana la data deschiderii procedurii insolventei si 43.655.697 lei, acciza alcool etilic cu termen de plata ulterior datei deschiderii procedurii insolventei.
Se retine prin sentinta ca, decizia de suspendare a autorizatiilor de antrepozit fiscal s-a facut fara o constatare proprie a neplatii accizelor prin intocmirea unui act de control propriu, doar in baza adresei de informare a DGFP nr. 3431/2009, ceea ce este contra disp. art. 4 pct. 45 din HG 110/18.02.2009, potrivit carora parata trebuia sa efectueze investigatii, supravegheri si verificari potrivit reglementarilor legale in vigoare, in cazul in care sunt semnalate situatii de incalcarea legislatiei fiscale privind accizele.
Totodata se retine prin hotarare, ca prin sentintele nr. 1672 din 27.11.2009, nr. 1670 din 27.11.2009, nr. 537 din 04.05.2009, pronuntate de Tribunalul Buzau - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarele nr. 3582/114/2009, nr. 1295/114/2009, nr. 194/114/2009 si nr. 4730(114/2009 (f. 19-40), devenite irevocabile prin respingerea recursurilor formulate de parata, au fost anulate deciziile nr. 2 din 05.02.2009, nr. 6 din 27.02.2009, nr. 7 din 13.04.2009, nr. 3 din 15.12.2008 si nr. 4 din 17.12.2008, emise de Directia judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Buzau, constatandu-se ca reclamanta a achitat sumele restante reprezentand accizele.
Nemaiexistand obligatii fiscale restante, se retine prin sentinta ca, in mod gresit s-a dispus suspendarea celor doua autorizatii de antrepozit fiscal, considerente pentru care a admis actiunea si a dispus anularea deciziei prin care s-a dispus suspendarea celor doua autorizatii de antrepozit fiscal si a deciziei prin care s-a respins contestatia formulata de reclamanta impotriva deciziei de suspendare a autorizatiilor.
Impotriva sentintei a declarat recurs parata D R P A O V G in nume propriu si pentru D J A O V B si in numele si pentru persoana juridica A N V, criticand hotararea pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca potrivit dispozitiilor art. 4 alin. 1 pct. 21 din H.G. 110/2009, A N V reprezinta in fata instantelor direct sau prin organele teritoriale ale M F P interesele statului in cazurile de incalcare a normelor vamale, reprezentarea intereselor ANVM in teritoriu realizandu-se de catre structurile teritoriale direct subordonate, respectiv Directiile regionale pentru accize si operatiuni vamale.
Prin urmare arata recurenta, in mod gresit prima instanta a considerat ca numai Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Buzau, are calitate procesuala pasiva in cauza.
Arata recurenta ca adresa nr. 3431/8.10.2009, emisa de catre DGFP Buzau si in baza careia s-a emis decizia de suspendare a celor doua autorizatii de antrepozit fiscal, a fost avuta in vedere in mod corect si legal, deoarece DGFP Buzau este organul fiscal la care este inregistrat ca platitor de impozite , taxe si alte contributii, antrepozitarul autorizat si in aceasta situatie se impunea ca si DGFP Buzau sa fie introdusa in cauza in calitate de parata.
Sustine recurenta ca autoritatea fiscala cu competente in autorizarea persoanelor fizice sau juridice in domeniul produselor supuse accizelor este institutia vamala, conform art. 4 pct. 42 din HG 110/2009 si masura suspendarii potrivit pct. 12/1 alin. 4 din Norme, masura suspendarii autorizatiilor se dispune de catre autoritatea fiscala teritoriala, directiile judetele pentru accize si operatiuni vamale sunt organe fiscale teritoriale cu atributii din cele enumerate mai sus, fara a avea competenta in controlul, gestiunea si administrarea sumelor datorate cu titlu de accize sau a garantiilor constituite pentru acoperirea riscului neplatii accizelor, astfel ca decizia de suspendare a celor doua autorizatii de antrepozit fiscal a fost corect si legal emisa de catre recurenta parata.
Printr-un alt motiv de recurs, arata recurenta ca in mod gresit s-a retinut de instanta de fond ca intimata reclamanta a achitat sumele restante reprezentand accize, suma de 43.655.697 de lei, reprezinta acciza datorata pentru alcoolul etilic produs in lunile martie - august 2009, ulterior deschiderii procedurii insolventei, numai suma de 9.696.377 lei reprezinta acciza cu termen de plata anterior datei deschiderii procedurii insolventei, iar suma de 577.214 lei, reprezentand majorari de intarziere, au fost calculate pana la data deschiderii procedurii insolventei si in aceste conditii rezulta ca intimata reclamanta nu a contestat suma de 43.655.697 lei , reprezentand accize ce a facut obiect deciziilor 1,2,3 si 7/2009, astfel ca in mod eronat prima instanta a admis actiunea si a dispus anularea deciziei nr. 14/26.10.2009.
Se solicita admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei si respingerea actiunii ca neintemeiata.
Recursul este nefondat.
Critica recurentei ca in cauza avea calitate procesuala pasiva si DGFP Buzau si A N V, nu este fondata.
Decizia nr. 14/26.10.2009, prin care s-a dispus suspendarea autorizatiilor de antrepozit fiscal nr. RO 0061010 PP10 si nr. RO 0061029 PP01, a fost emisa de catre Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Buzau,in cadrul competentelor prevazute de art. 4 alin. 1 pct. 21 din HG 110/2009, astfel ca numai aceasta institutie avea calitatea procesuala pasiva in cauza, Autoritatea Nationala a Vamilor avand ca atributie efectuarea inspectiei fiscale pentru accize de la data de 1.05.2008 potrivit Ordinului nr. 63/10.01.2008, considerente pentru care nici DGFP Buzau si nici ANV nu avea calitate procesuala pasiva, critica recurentei sub acest aspect nu este fondata.
Critica recurentei ca in mod gresit s-a retinut de prima instanta ca decizia de suspendare a celor doua autorizatii de antrepozit fiscal s-a facut in baza unei adrese de corespondenta primita de la DGFP Buzau, nu este fondata.
Masura dispusa de catre recurenta parata prin decizia nr. 14/2009, privind suspendarea celor doua autorizatii de antrepozit fiscal, nu s-a fundamentat pe o constatare proprie a organului emitent al deciziei si care avea in competenta o asemenea atributie, ci pe baza adresei nr. 3431/2009 a DGFP Buzau, care are caracter de corespondenta si nu poate constitui temei pentru dispunerea unei masuri de suspendare a autorizatiilor, incalcandu-se astfel disp. art. 43 din codul fiscal, care prevede ca actul administrativ fiscal este reprezentat de actul de dispozitie al autoritatii competente si care se refera la constatari proprii directe si nemijlocite ale organului decizional in privinta respectarii sau nerespectarii unei dispozitii legale.
Cea de-a treia critica adusa sentintei ca in mod gresit sumele ce au facut obiectul deciziei de suspendare a autorizatiilor de antrepozit fiscal, au fost achitate, nu este fondata.
Asa cum se constata prin sentintele nr. 1672 din 27.11.2009, nr. 1670 din 27.11.2009, nr. 557 din 04.05.2009, pronuntate de Tribunalul Buzau - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal in dosarele nr. 3582/114/2009, nr. 1295/114/2009, nr. 194/114/2009 si nr. 4730/114/2009, devenite irevocabile prin respingerea recursurilor formulate de parata, au fost anulate deciziile nr. 2 din 05.02.2009, nr. 6 din 27.02.2009, nr. 7 din 13.04.2009, nr. 3 din 15.12.2008 si nr. 4 din 17.12.2008, emise de Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Buzau, constatandu-se ca reclamanta a achitat sumele restante reprezentand accizele, ce a constituit motivul pentru care s-a dispus suspendarea celor doua autorizatii de antrepozit fiscal.
Fiind achitate sumele datorate de catre intimata, cu titlu de accize, nu se mai justifica masura suspendarii celor doua autorizatii de antrepozit fiscal, considerente pentru care in mod corect si legal prima instanta a admis actiunea si a dispus anularea deciziei nr. 14/2009, prin care s-a dispus suspendarea autorizatiilor si a deciziei nr. 15/2009, prin care s-a respins contestatia formulata de intimata impotriva deciziei de suspendare a autorizatiilor.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de ARAOV Galati impotriva sentintei nr. 263/8 aprilie 2010 a Tribunalului Buzau -Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, a fost respins ca nefondat.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Autorizare
Cerere de autorizare desfiintare lucrare. Certificat de urbanism obtinut ulterior. - Sentinta civila nr. 238 din data de 26.03.2015anulare dispozi?ii - Sentinta comerciala nr. 155/CA din data de 03.04.2014
Ordonanta presedintiala. Admisibilitate. - Decizie nr. 319/R din data de 18.09.2007
Autorizatie de constructie pentru extinderea pe verticala a constructiei deja existenta. Acordul vecinilor – conditii in care este solicitat. Notiunea de schimbare a destinatiei imobilului. Hotarare de partaj - relevanta pentru dreptul de proprietate... - Decizie nr. 225 din data de 02.02.2011
Autorizatie de construire - Decizie nr. 1377 din data de 02.12.2009
Autorizatie Utilizator Final. - Decizie nr. 1310 din data de 18.11.2009
Retragere autorizatie taxi. Obligativitatea procedurii prealabile. - Decizie nr. 710 din data de 26.05.2009
Autorizare persoana fizica. Refuz nejustificat al autoritatii competente - Decizie nr. 96 din data de 27.01.2009
Autorizatie de constructie. Nerespectarea P.U.Z. si P.U.D. Refuz de eliberare. - Decizie nr. 2112 din data de 03.11.2005
Constructie edificata fara autorizatie de construire. Intrare in legalitate. - Decizie nr. 1074 din data de 13.11.2009
Autoritate de lucru judecat in materia legii privind procedura insolventei - Decizie nr. 78 din data de 03.02.2009
OBLIGARE EMITERE ACT ADMINISTRATIV - Sentinta civila nr. 554/17.02.2010 din data de 05.03.2010
Radiere auto - Sentinta civila nr. 5743 din data de 09.11.2011
Transformarea fatadei blocului intr-un spatiu de expunere necesita o autorizatie eliberata de autoritatea competenta, instanta fiind chemata sa verifice caracterul legal sau nelegal al constructiilor supuse desfiintarii. - Decizie nr. 1608R din data de 28.09.2012
Obligatia obtinerii autorizatiei de construire. Obtinerea autorizatiei de catre titularul unui drept real. - Decizie nr. 622 din data de 23.03.2012
Autorizatii. - Decizie nr. 730 din data de 20.02.2012
Refuz nejustificat al autoritatii publice de a comunica necesitatea completarii dosarului aferent eliberarii autorizatiei de construire. - Decizie nr. 2202 din data de 25.10.2010
Obligatia desfiintarii lucrarilor realizate fara autorizatie de construire. Irelevanta diligentelor intreprinsa in lipsa autorizatiei. Legea nr.50/1991 - art.26 alin.1, art.28 alin.3 si art.30 alin.1. - Decizie nr. 1313 din data de 18.09.2008
Instanta de tutela, noul cod civil, autorizare act de dispozitie minor coproprietar cu mama reprezentant legal - Sentinta civila nr. 32525/2011 din data de 28.11.2011
Autorizarea intrarii in incaperi (Art. 384 ind.1 al. 2 C.p.c./ art.679 NCPC - Hotarare nr. 964 din data de 12.02.2015