Autorizatie de constructie pentru extinderea pe verticala a constructiei deja existenta. Acordul vecinilor – conditii in care este solicitat. Notiunea de schimbare a destinatiei imobilului. Hotarare de partaj - relevanta pentru dreptul de proprietate...

Autorizatie de constructie pentru extinderea pe verticala a constructiei deja existenta. Acordul vecinilor – conditii in care este solicitat. Notiunea de schimbare a destinatiei imobilului. Hotarare de partaj - relevanta pentru dreptul de proprietate asupra terenului pe care se edifica constructia.

Sectia de contencios administrativ si fiscal - Decizia nr.225/02 februarie 2011

     Prin decizia nr. 225/2011 pronuntata in dosar nr. 5525.1/97/2009 la data de 02.02.2011, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a Curtii de apel Alba Iulia a respins exceptia tardivitatii recursului si a respins ca nefondat recursul  declarat de reclamantii B.N. si B.E. impotriva sentintei nr.1456/CA/2010 pronuntata de Sectia de contencios administrativ  a Tribunalului Hunedoara.
S-a retinut ca prin actiunea in contencios administrativ, inregistrata pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub nr.5525/97/09.11.2009, reclamantii B.N. si B.E. au solicitat, in contradictoriu cu paratii Municipiul P., prin Primar, Primaria P. si S.C.D., sa se pronunte o hotarare prin care sa se dispuna:
- anularea actului administrativ nr. 10862/07.08.2009 emis de Primaria P., prin care li s-a respins cererea de revocare a autorizatiei de construire nr. 85/2009;
-  anularea autorizatiei de construire nr.85/2009 emisa de Primaria P., pe numele paratului S., cu privire la imobilul situat in P., str. P.M., nr. 13;
- suspendarea  executarii autorizatiei de construire nr.10862/07.08.2009 emisa de paratul Municipiul P.,  pana la  solutionarea   irevocabila a  cauzei, in sensul opririi lucrarilor de constructie efectuate cu privire la imobilul situat in P., str. P.M., nr. 13, jud. H.
In motivarea cererii lor reclamantii arata, in esenta, ca autorizatia de construire contestata este nelegala; ca paratul S. a inceput executarea lucrarilor inainte de emiterea autorizatiei; ca autorizatia a fost emisa asupra unui teren a carui situatie juridica este incerta, fiind in litigiu; ca prin continuarea lucrarilor de construire, i se aduc  grave  prejudicii, respectiv, i se incalca servitutea de vedere, se incalca prevederile referitoare la picatura stresinii si, mai mult, se edifica o constructie pe un teren ce nu apartine beneficiarului; ca lucrarile de construire au drept efect acoperirea peretilor imobilului de praful provenit din utilizarea diferitelor materiale de constructie; ca paratul urmareste schimbarea destinatiei imobilului pentru care a fost emisa autorizatia, dorind sa ridice un spatiu comercial si nu o locuinta; ca autorizatia de construire a fost emisa fara a exista acordul tuturor vecinilor; ca se ridica un imobil al carui cos de fum se afla intr-o zona de proprietate comuna.
In fine, prin notele de sedinta formulate la termene ulterioare, reclamantii mai arata ca prin sentinta nr.5810/20.11.2009 pronuntata de Judecatoria P, in dosarul nr. 6114/278/2009, ramasa irevocabila prin respingerea recursului, s-a dispus iesirea din indiviziune asupra imobilului situat in P., str. P.M., nr.13, inscris in CF nr.1821 P; rectificarea suprafetei inscrise in CF-ul sus-mentionat, de la 1008 mp, la 930 mp; atribuirea paratului S., o suprafata de 295 mp cu nr. top. nou 543 – 544/79/2, iar reclamantilor – 635 mp – cu nr. top. 543 – 544/79/1.
Astfel, se arata ca paratul S detine doar o suprafata de 295 mp, in timp ce autorizatia a fost emisa pentru 1008 mp. 
In drept, s-au invocat disp. art. 8 al. 1 si art. 15 al. 1 din Legea nr.554/2004, art. 12 al. 1 si 2 din Legea nr.50/1991.
Paratul Municipiul P., prin Primar, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea ca nefondata, a actiunii reclamantilor, aratand, in esenta, ca prin autorizatia de construire atacata, paratului S., i s-a aprobat extinderea pe verticala a constructiei ce ii apartine, constructie care este intabulata in CF 1821 P, dupa cum rezulta din extrasul de carte funciara anexat; ca autorizatia atacata a fost emisa cu respectarea prevederilor legale in materie; ca sustinerile reclamantilor nu sunt reale, din documentatia topografica anexata cererii formulate in vederea obtinerii autorizatiei, rezultand, in mod clar, ca nu sunt incalcate dispozitiile legale privitoare la  servitutea de vedere si la picatura de streasina; ca nu are relevanta invocarea procesului ce are ca obiect – sistarea starii de indiviziune, din moment ce constructia ridicata anterior emiterii autorizatiei in discutie, este notata in cartea funciara unde apare ca proprietar – paratul S.
In drept, s-au invocat disp. art. 115 -118 Cod procedura  civila, prevederile Legii nr.554/2004 si ale Legii nr.50/1991.
Paratul S.C.D. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantilor, ca nefondata, aratand, in esenta, ca sustinerile acestora sunt nefondate; ca, anterior obtinerii autorizatiei, a parcurs intreaga procedura, a depus toate documentele prevazute de lege, respectiv art. 1 din Norma metodologica de aplicare a Legii nr.50/1991; ca a solicitat autorizarea unor lucrari de extindere pe verticala a constructiei existente deja, pe terenul asupra caruia este proprietar; ca acordul vecinilor este necesar doar pentru constructiile noi, amplasate adiacent constructiilor existente sau in imediata vecinatate si numai daca sunt necesare masuri de interventie pentru protejarea acestora; ca imobilul – casa de locuit – al reclamantilor se afla la o distanta de 100 m de constructia pe care a extins-o, iar gardul despartitor este amplasat la aproximativ 10 m de aceasta constructie, imprejurare in care nu se incalca nici servitutea de vedere si nici cea de scurgere a stresinilor; ca dreptul sau de proprietatea asupra terenului pe care este amplasata constructia, nu este afectat,in nici un fel, de solutia care se va pronunta in procesul ce are ca obiect –sistare stare de indiviziune; sustinerile reclamantilor, in sensul ca se construieste pe un alt teren decat cel asupra caruia este proprietar, sunt eronate, deoarece constructia ridicata este situata la adresa administrativa din P., str. 1 Decembrie 1918, si nu str. P.M., nr. 13.
In drept, s-au invocat disp. art. 115 Cod procedura civila.
La data de 03.03.2010, instanta a solutionat capatul de cerere privitor la suspendarea executarii autorizatiei de construire nr.85/2009, pronuntand o solutie de respingere, solutie ce a fost mentinuta de Curtea de Apel Alba Iulia.
     Prin sentinta nr.1456/CA/2010 tribunalul a respins, in intregime, actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantii B.N. si B.E.,  in contradictoriu cu paratii: Municipiul P., prin Primar, Primaria P., si S.C.D., si a obligat  pe reclamanti sa plateasca paratului S.C.D., suma de 1500 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca autorizatia de construire a fost emisa in vederea extinderii pe verticala a constructiei deja existenta – proprietatea paratului S.C.D. – constructie care a si fost notata in cartea funciara ca sediu firma,  ca paratul S. s-a conformat dispozitiilor legale incidente, depunand toate actele solicitate de autoritatea emitenta.
In ce priveste acordul vecinilor acesta nu era necesar intrucat s-a solicitat eliberarea autorizatiei de constructie doar pentru extinderea pe verticala a unei constructii deja existente, care nu necesita lucrari de interventie pentru protejare si prin care nu se schimba destinatia imobilului.
     Cu privire la celelalte motive invocate de reclamanti referitoare la incalcarea servitutii de vedere; acoperirea peretilor imobilului de praful provenit din utilizarea diferitelor materiale de constructie; ridicarea unui imobil al carui cos de fum se afla intr-o zona de proprietate comuna; incalcarea prevederilor legale ce privesc picatura de streasina, s-a retinut ca nu exista nici o dovada a acestor incalcari.
De asemenea nu a fost retinuta nici sustinerea reclamantilor in sensul ca paratul construieste pe un alt teren decat cel proprietatea sa, cata vreme obiectul autorizatiei contestate prin prezenta actiune, este reprezentat de extinderea pe verticala a unei constructii deja existenta.
     Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In expunerea criticilor se arata ca sentinta cuprinde motive contradictorii, fiind incident cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedura civila intrucat, desi retine ca, in urma sistarii de indiviziune paratul obtine o suprafata de 295 mp in timp ce autorizatia de constructie este emisa pentru 1008 mp, prima instanta conchide ca paratul nu construieste pe un alt teren decat cel proprietatea sa.
     Pe de alta parte, desi afirma ca destinatia initiala este sediu de firma iar extinderea se realizeaza pentru sala de fitness, instanta de fond nu retine ca are loc o schimbare a destinatiei imobilului.
     Se sustine ca este incident si cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, instanta de fond aplicand gresit dispozitiile art. 1, 2 alin. 1 din Legea nr.50/1991, pct. A.2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr.50/1991, respectiv art. 612 si 615 din C.civ. intrucat a ignorat faptul ca autorizatia de constructie a fost emisa cu privire la un teren in legatura cu care exista un litigiu avand ca obiect iesirea din indiviziune si granituirea acestuia, lipseste acordul vecinilor avand in vedere schimbarea destinatiei constructiei, se incalca servitutea de vedere intrucat constructia a fost edificata cu montarea unor pereti din geam ce incalca dispozitiile legale, cosul de fum a fost amplasat in zona de proprietate comuna determinand poluarea aerului si imposibilitatea realizarii aerisirii locuintei reclamantilor, respectiv prin amplasarea constructiei se incalca prevederile legale referitoare la picatura stresinii.
     In subsidiar se solicita casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond in vederea administrarii probei cu expertiza tehnica de specialitate, potrivit art. 312 alin. 3 din Codul de procedura civila.
     Intimatul parat Primarul municipiului P. si intimatul parat S.C. au depus intampinari prin care au solicitat respingerea recursului ca neintemeiat.
Analizand recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar si al dispozitiilor art. 304 indice 1 din Codul de procedura civila curtea constata ca acesta este neintemeiat si urmeaza sa-l respinga pentru urmatoarele considerente:
     Prin autorizatia de construire nr. 35/12 iunie 2009 emisa de paratul Primarul municipiului P  s-a autorizat executarea lucrarilor de construire – „extindere constructie existenta cu destinatia sala fitness”, pe imobilul situat in P., str. 1 Decembrie 1918, f.n., jud. H., inscris in CF nr.1821 P, cu nr. cadastral 543-544/79, de catre paratul S.C.D.
La baza emiterii acestei autorizatii, au stat cererea formulata de paratul      S.C.D., inregistrata sub nr. 6870/11.05.2009, precum si documentele prevazute de lege
Ca urmare a emiterii autorizatiei sus-mentionate, reclamantii B.E. si B.N. au solicitat Primariei P. revocarea acesteia, cerere care a fost respinsa la data de 07.08.2009.
Referitor la cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedura civila curtea retine ca sustinerile recurentului nu pot fi primite.
     Faptul ca autorizatia de constructie este emisa pentru 1008 mp in timp ce prin sistarea de indiviziune paratul obtine o suprafata de 295 mp, nu inseamna ca paratul construieste pe un alt teren decat cel proprietatea sa. Sub acest aspect trebuie retinut ca, fiind emisa inainte de sistarea indiviziunii, autorizatia de constructie se refera la imobilul cu descrierea topografica de la acel moment si nu putea face referire la un numar top. ce nu exista la acel moment, respectiv 543.544/79/2. Insa, fiind vorba despre extinderea pe verticala a constructiei deja existenta – proprietatea paratului S.C.D. – constructie care a si fost notata in cartea funciara ca sediu firma si care se regaseste si in urma sistarii indiviziunii in parcela de 295 mp cu numarul top. nou 543.544/79/2,  in mod corect a retinut instanta de fond ca extinderea urmeaza a fi edificata pe terenul proprietatea titularului autorizatiei. Ca atare nu pot fi retinute motive contradictorii in realizarea silogismului juridic.
     De asemenea nu pot fi retinute ca fiind motive contradictorii chestiunile legate de schimbarea destinatiei imobilului in conditiile in care critica recurentului se bazeaza pe o intelegere eronata a conceptului de schimbare a destinatiei imobilului. Fiind deja inscris in  cartea funciara ca sediu de firma imobilul respectiv avea destinatie comerciala raportat la celelalte constructii din preajma, astfel ca edificarea unei sali de fitness nu este de natura sa conduca la schimbarea acestei destinatii, astfel cum in mod temeinic a retinut si prima instanta.
Nici criticile  referitoare la incidenta cazului prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila nu pot fi primite.
Referitor la dispozitiile art. 1 si 2 alin. 1 din Legea nr.50/1991 acestea au fost corect aplicate de instanta de fond atunci cand a retinut ca, fiind vorba despre extinderea pe verticala a constructiei deja existenta – proprietatea paratului S.C.D. - extinderea urmeaza a fi edificata pe terenul proprietatea titularului autorizatiei. Cu privire la acest aspect, consideratiile expuse anterior sunt valabile si nu se mai impun a fi reluate.
In ce priveste lipsa acordului vecinilor, invocata de recurenti, pct. 2.5.6. al anexei 1 la Legea nr.50/1991 prevede ca: „Acordul vecinilor, conform prevederilor legale in vigoare, exprimat in forma autentica, pentru constructiile noi, amplasate adiacent constructiilor existente sau in imediata lor vecinatate - si numai daca sunt necesare masuri de interventie pentru protejarea acestora -, pentru lucrari de constructii necesare in vederea schimbarii destinatiei in cladiri existente, precum si in cazul amplasarii de constructii cu alta destinatie decat cea a cladirilor invecinate”.
Retinand ca autorizatia a fost emisa doar pentru extinderea pe verticala a unei constructii deja existenta, care nu necesita lucrari de interventie pentru protejare si prin care nu se schimba destinatia imobilului (sediul de firma avea destinatie comerciala raportat la celelalte constructii din preajma, astfel ca edificarea unei sali de fitness nu este de natura sa conduca la schimbarea acestei destinatii), instanta de fond  a stabilit in mod corect ca nu era necesar un astfel de acord.
Cu privire la celelalte motive invocate de recurenti, referitoare la incalcarea servitutii de vedere, ridicarea unui imobil al carui cos de fum se afla intr-o zona de proprietate comuna,  incalcarea prevederilor legale ce privesc picatura de streasina, curtea retine ca, asa cum a stabilit si prima instanta, nu exista nici o dovada a acestor incalcari. Ca atare nu se poate imputa instantei de fond ca a interpretat eronat anumite dispozitii legale atunci cand reclamantii nu au justificat in nici un mod de ce aceste texte ar fi incidente.
     In fine, nu poate fi retinuta nici solicitarea subsidiara a recurentilor de casare a sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond in vederea administrarii probei cu expertiza tehnica de specialitate, potrivit art. 312 alin. 3 din Codul de procedura civila.
Analiza dosarului releva faptul ca recurentii reclamanti au beneficiat de asistenta juridica calificata de la promovarea actiunii si aveau obligatia, potrivit art. 129 alin. 1 din Codul de procedura civila, sa urmareasca finalizarea procesului, sa-si exercite drepturile procesuale cu buna credinta si sa-si dovedeasca pretentiile.
Judecatorul fondului a data dovada de rol activ in conditiile art. 129 alin. 5 din Codul de procedura civila punand in vedere reclamantilor, inclusiv prin incheierea din 07.04.2010 (f.X), sa depuna toate probele pe care inteleg sa le foloseasca. Reclamantii nu s-au prezentat nici personal si nici prin mandatar ci doar au comunicat o serie de inscrisuri la data de 21.09.2010, fara insa a solicita proba cu expertiza prin indicarea detaliata a obiectivelor si scopul urmarit. Trebuie retinut ca simpla enumerare a mijloacelor de proba in cuprinsul actiunii introductive nu are insemnatatea solicitarii unei probe a carei pertinenta si concludenta trebuie stabilita’ in conditiile art. 167 din Codul de procedura civila.
In acest context solicitarea subsidiara a recurentilor este intemeiata pe propria culpa si ca atare nu poate fi admisa.
Fata de cele ce preced curtea retine ca sentinta instantei de fond este legala si temeinica, sens in care, potrivit art. 312 din Codul de procedura civila recursul reclamantilor urmeaza a fi respins ca nefondat.