Act aditional la contractul individual de munca incheiat de medicul rezident prin care se obliga ca dupa terminarea rezidentiatului sa functioneze minim 5 ani in aceasta specialitate iar, in caz contrar, se obliga sa suporte toate cheltuielile efectu...

Prin sentinta civila nr. 709/21.11.2007 a Tribunalului Braila, s-a admis actiunea formulata de reclamantul S.O. Faurei in contradictoriu cu parata G.A.E. si in consecinta:
A fost obligata parata sa plateasca reclamantului suma de 50.996 lei reprezentand despagubiri.
S-a respins exceptia lipsei de interes invocata de parata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata la acest tribunal sub nr. 2688/113/8 iunie 2006,  reclamantul S.O. Faurei cheama in judecata pe parata G.A.E. pentru a fi obligata sa plateasca suma de  50.996 RON  reprezentand cheltuieli suportate  de reclamant pentru pregatirea paratei ca medic specialist.
Reclamantul a sustinut ca a incheiat cu parata  contractul individual de munca nr. 11 din 7 aprilie 2000,  in baza caruia  aceasta trebuia sa presteze munca de medic in cadrul institutiei reclamante. La aceeasi data - 7 aprilie 2000 - parata a semnat actul  aditional  la contractul de munca prin care s-a obligat  ca dupa terminarea  rezidentiatului (specializarea in domeniul pediatrie) sa functioneze minim 5 ani  in aceasta specialitate in cadrul S.O. Faurei. In caz contrar, s-a obligat sa suporte toate  cheltuielile efectuate pentru pregatirea sa ca medic specialist.
Parata,  dupa trecerea perioadei de  specializare, si-a dat demisia,  situatie in care  reclamantul  a emis decizia nr. 4/6.02.2006 si a  promovat actiunea de fata.
Parata, prin intampinare a invocat exceptia lipsei de interes a reclamantului in promovarea  actiunii iar pe fond - respingerea actiunii ca nefondata.
Parata s-a aparat, sustinand ca actul aditional la contractul de munca l-a semnat ca urmare  a constrangerii morale  ce a suportat-o.
In lipsa unui asemenea act aditional  nu putea fi admisa la examenul  de rezidentiat si nu se putea specializa in domeniul dorit. La semnarea actului aditional nu i-a fost adusa la cunostinta suma sau elementele care sa determine suma de plata  in cazul cand nu s-ar  intors  sa lucreze ca medic  specialist la S.O. Faurei.
Parata a mai aratat ca suma de bani pretinsa prin actiune a fost de fapt  suportata  de la bugetul statului, asa cum prevede art.5 al.2 din OUG nr.58/2001. Prin urmare,  nu  S.O. Faurei are dreptul sa o solicite.
Pe fond, actiunea nu este fondata,  intrucat nu i se poate solicita restituirea salariului pe care l-a primit pentru munca prestata,  fara a i se incalca drepturile fundamentale.
Tribunalul, pe baza actelor si lucrarilor de la dosar, a retinut urmatoarele:
In baza actului aditional din 7 aprilie 2000 la contractul individual de munca, incheiat intre reclamant si parata, cea din urma s-a obligat ca dupa terminarea rezidentiatului sa functioneze minim 5 ani in calitate de medic  specialist  in cadrul  S.O. Faurei.
In caz de nerespectare a acestei clauze, parata s-a obligat sa suporte toate  cheltuielile legate de pregatirea sa  ca medic specialist.
Acest inscris numit "act aditional" are valoarea unui contract, in domeniul dreptului muncii si, fiind legal intocmit,  are putere de lege intre partile semnatare.
Apararea paratei G.A.E. in sensul ca a fost  constransa sa semneze actul aditional de necesitatea  de a se specializa,  nu este de natura sa lipseasca de efecte actul aditional. Parata nu a facut  dovezi  ca  vointa sa de a contracta  a fost alterata,  iar actul nu a fost anulat.
Tot pe baza sustinerilor partilor, tribunalul a mai retinut ca, dupa ce parata si-a terminat perioada  de rezidentiat si-a dat demisia, determinand angajatorul sa o concedieze.
Urmare  a acestui fapt, reclamantul  a calculat  sumele pe care le-a cheltuit pentru pregatirea paratei  ca medic specialist  si a  promovat actiunea de fata.
Fiind cunoscut statutul reclamantului de institutie bugetara, fiind finantat direct de  la bugetul statului sau prin C.A.S., reclamantul are calitatea de ordonator tertiar de credite  si titular de  buget propriu. Suma de bani  solicitata prin actiune a fost cheltuita de reclamant pentru specializarea paratei, in baza reglementarilor ce se gasesc in dispozitiile OUG nr. 58/2001 dar si a actului aditional la contractul individual de munca al paratei. In lipsa actului aditional, S.O. Faurei  nu ar fi cheltuit suma de 50.996 lei, iar daca parata  ar fi respectat obligatia  de a lucra in cadrul  S.O. Faurei  ca medic specialist timp de cinci ani dupa rezidentiat cheltuiala de mai sus ar fi fost recuperata prin serviciile medicale pe care aceasta le-ar fi prestat. Pentru aceste considerente este nefondata exceptia invocata  in aparare  privind lipsa de interes a reclamantului in promovarea actiunii.
Intrucat parata a inteles sa demisioneze, adica sa-si  exprime in mod clar intentia de a inceta raporturile de munca cu S.O. Faurei, in mod legal si temeinic  angajatorul a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor efectuate. Actiunea reclamantului se intemeiaza  in drept pe dispozitiile art. 270 in referire la art. 188 si urmatoarele din Codul muncii, coroborate cu dispozitiile OUG nr. 58/2001 privind organizarea si finantarea rezidentiatului, stagiarii  si activitati  de cercetare medicala in sectorul sanitar.
Impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs parata G.A.E., considerand-o nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
1. A considerat ca este intemeiata exceptia lipsei de interes a reclamantului.
Astfel, a sustinut ca reclamantul nu este titularul creantei invocate in prezenta cauza pentru ca drepturile salariale ale rezidentilor din primii doi ani de rezidentiat se suporta din bugetul Ministerului Sanatatii, conform art. 5 alin. 2 din OUG nr. 58/2001.
2. Pe fondul cauzei, a precizat ca, la data semnarii contractului individual de munca si a actului aditional, 07.04.2000, era in vigoare Ordinul nr. 1214/1993 privind infiintarea rezidentiatului ca forma de pregatire in specialitate a medicilor si farmacistilor, act normativ ce nu prevedea raspunderea materiala in sarcina medicului rezident.
Ulterior angajamentului luat la data de 07.04.2000, a intrat in vigoare OUG nr. 259/07.12.2000 care, la data de 19.04.2001 era abrogat explicit de OUG nr. 58/2001 care, la randul ei, a suferit mai multe modificari.
Astfel, a aratat recurenta ca, in prezent, exista doua cerinte legale in ceea ce priveste raspunderea medicului rezident si anume respectarea legislatiei in vigoare si respectarea normelor Uniunii Europene cu privire la libera circulatie a persoanei.
Unica raspundere ce ii revine este asumata in temei contractual, respectiv contractul nr. 11/07.04.2000 completat prin act aditional.
Ori, contractul individual de munca respectiv actul aditional prevede obligatia sa de a suporta toate cheltuielile legale efectuate pentru pregatirea sa ca medic specialist si nicidecum ceea ce a solicitat reclamantul.
A precizat ca legea partilor-contractele se supun normelor in vigoare de la data semnarii respectiv Ordinul nr. 1214/1993, act ce nu stabileste nici un fel de raspundere materiala a medicului rezident.
Angajamentul sau a fost de a suporta cheltuielile efectuate pentru pregatirea sa ca medic specialist ori cheltuielile reclamantului au fost de rezidentiat.
3. Nu se face o distinctie clara intre cheltuieli legale efectuate cu pregatirea ca medic specialist si drepturi salariale, fiind inadmisibil si in totala contradictie cu dispozitiile legale in vigoare obligarea unei persoane la restituirea sumelor de bani cu titlu de drepturi salariale primite in contul muncii prestate.
In concluzie, a invederat ca sentinta recurata este gresit intemeiata in baza reglementarilor OUG nr. 58/2001 iar speta de fata nu se intemeiaza pe taramul juridic al institutiei formarii profesionale, pentru a fi aplicabile disp. art. 188 si 207 Codul muncii.
Astfel, instanta a pronuntat o hotarare cu interpretarea si aplicarea gresita a legii.
In drept, a invocat disp. art. 304 indice 1 C.pr. civila.
Prin decizia civila nr. 121  din 27.02.2008 a Curtii de Apel Galati s-a respins ca nefondat recursul declarat de parata G.A. impotriva sentintei civile nr. 709/21.11.2007 pronuntata de Tribunalul Braila in dosarul nr. 2688/113/2006.
Au fost avute in vedere urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes a reclamantului, invocata de catre recurenta parata, s-a apreciat ca in mod corect a fost respinsa de catre prima instanta.
Astfel, faptul ca fondurile sunt alocate spitalelor de catre M.S. sau C.N.A.S. nu inseamna ca parata nu are nici o obligatie de restituire a sumelor cheltuite de reclamanta intimata pentru pregatirea sa profesionala, recurenta avand raporturi de munca cu S.O. Faurei.
Unitatile bugetare aratate mai sus aloca fonduri pentru plata salariilor, asa cum a invederat recurenta insa, corect, raspunderea materiala a paratei recurente este fata de angajator, cu care are raporturi de munca si nu fata de ceilalti ordonatori de credite, cu atat mai mult cu cat temeiul de drept al actiunii este art. 270 din Codul muncii, in baza caruia raspunderea materiala a salariatului este fata de angajatorul sau si fata de alte persoane, indiferent de faptul ca sunt ordonatori principali sau secundari de credite.
Este cert faptul ca fondurile au fost alocate intr-adevar, reclamantei intimate de catre ordonatorul de credite insa au fost cheltuite de aceasta pentru pregatirea profesionala a recurentei astfel ca, in mod corect este titularul dreptului pretins.
Afirmatia recurentei in sensul ca, potrivit notei de calcul depusa la dosarul de fond, s-au efectuat cheltuieli reprezentand drepturi salariale ale recurentei nu s-a retinut deoarece din aceasta nota de calcul rezulta ca suma reprezinta cheltuieli efectuate de unitate pentru pregatirea ca medic specialist in perioada 17.04.2000-31.12.2005 constand in drepturile salariale primite in perioada scolarizarii, si deci este aratat in ce consta prejudiciul adus unitatii.
Pentru aceste considerente, nu s-a retinut ca fiind intemeiat primul motiv de recurs.
Asupra fondului cauzei, de asemenea, s-a apreciat ca fiind legala si temeinica sentinta primei instante pentru urmatoarele motive:
S-a retinut ca recurenta reclamanta a semnat actul aditional la contractul individual de munca, la data de 07.04.2000.
Chiar daca actul normativ in vigoare la acea data (Ordinul nr. 1214/1993) nu prevedea raspunderea materiala in sarcina medicului rezident, devin incidente dispozitiile Codului muncii care nu interzic incheierea un act prin care salariatul sa isi asume anumite obligatii, atat timp cat si in cadrul relatiilor de munca este instituit principiul libertatii contractuale.
De altfel, chiar si prin art. 8 din Codul muncii s-a instituit principiul consensualismului si al bunei credinte in relatiile de munca.
Si in materia dreptului muncii se aplica regulile generale specifice ale dreptului civil, cu distinctiile particulare care nu se aplica in cazul de fata, potrivit disp. art. 295 din Codul muncii.
Prin art. 969 Cod civil este consacrat principiul libertatii actelor juridice civile, potrivit caruia conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Deci, daca se respecta legea si morala, subiectele de drept sunt libere sa incheie conventii sau orice acte juridice.
Unul din efectele acestui principiu este si acela ca, in cazul in care incheie un act juridic, partile sunt libere sa stabileasca asa cum doresc, continutul acestuia numai cu conditia sa se incadreze in limitele prevazute de lege.
Asa cum s-a aratat mai sus clauzele actului aditional nu incalca in nici un fel dispozitii imperative ale legii
Prin semnarea actului aditional de catre recurenta parata si acordul acesteia la suportarea cheltuielilor de scolarizare nu se incalca nici o prevedere legala imperativa ci este doar o asumare a unei obligatii de catre recurenta neinterzisa de legea speciala in vigoare la acel moment.
Nici Codul muncii nu prevede obligatii dar nici nu interzice incheierea de acte juridice prin care partile sa isi poata exprima optiunile.
Din aceste motive nu s-a retinut ca intemeiata nici sustinerea recurentei in ceea ce priveste dispozitiile legale aplicabile in prezent deoarece analizam prevederile legale in vigoare la data semnarii actului aditional.
Mai mult, actiunea este intemeiata pe disp. art. 270 din Codul muncii care instituie raspunderea salariatilor.
In ceea ce priveste afirmatia recurentei in sensul ca este interzisa munca fortata, aratam ca acest aspect a fost analizat si de catre Curtea Constitutionala care, prin decizia nr. 271/2005, s-a pronuntat asupra conformitatii textului art. 195 alin. 1, 2 si 3 din Codul muncii cu dispozitiile legii fundamentale.
A aratat Curtea Constitutionala ca norma prohibitiva nu este absoluta ci doar conditioneaza initiativa salariatului de a inceta un contract de munca de suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala si, implicit, de respectarea unei obligatii asumate prin act aditional.
Aceasta dispozitie din Codul muncii interzice salariatului doar initierea incetarii contractului de munca inainte de expirarea timpului prevazut in actul aditional, in care trebuia sa presteze munca in folosul angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea sa profesionala. Salariatul nu este tinut cu forta la acel loc de munca insa, daca nu isi respecta obligatia asumata prin actul aditional, poate fi obligat sa restituie angajatorului cheltuielile suportate de acesta. In acest mod, nu se incalca nici una din normele Uniunii Europene.
Nu s-a retinut ca intemeiata nici afirmatia recurentei in sensul ca au fost efectuate cheltuieli pentru rezidentiat iar angajamentul a fost legat de pregatirea sa ca medic specialist, intrucat din nota de calcul rezulta ca se au in vedere cheltuielile efectuate de unitate pentru pregatirea ca medic specialist si nu de rezidentiat.
Chiar daca in actul aditional nu era precizat cuantumul cheltuielilor, aratam ca aceasta creanta este determinabila, fiind specificat "cheltuieli legale efectuate pentru pregatirea ca medic specialist".
Ori, daca pregatirea a avut loc in anii 2000-2005, nu era nicidecum posibila cuantificarea unei sume prin actul aditional intocmit in anul 2000.
Referitor la distinctia intre cheltuielile efectuate cu pregatirea ca medic specialist si drepturi salariale, s-a apreciat ca suma solicitata de intimata reclamanta este echivalenta cu drepturile salariale incasate pe perioada rezidentiatului, proportional cu perioada nelucrata.
In consecinta, in baza disp. art. 312 alin. 1 C.p.civila, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta parata G.A.E., hotararea instantei de fond fiind data cu interpretarea si aplicarea corecta a legii.(V.F.)