Actiune in anulare transferuri patrimoniale. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

Operatiunea de vanzare - cumparare s-a realizat in perioada suspecta si are caracter fraudulos. Paratul a condus societatea debitoare in calitatea sa de administrator si asociat si a profitat de pozitia detinuta in societate si de informatiile la care a avut acces deplin, cu privire la posibila declansare a procedurii, pentru a obtine pentru sine un folos injust, cu consecinta prejudicierii creditorilor.

Curtea de Apel Galati, Decizia nr. 695/ R /12 octombrie 2011

Prin sent.civ.nr. 382/23.03.2011 pronuntata de Tribunalul Vrancea, s-a admis cererea lichidatorului judiciar C.I.I. T.A. si, pe cale de consecinta, s-a dispus anularea transferurilor de drepturi patrimoniale efectuate de paratul E.P. prin facturile fiscale VN VED nr.256 - 262/06.05.2009, VN VED nr.280/15.05.2009, VN VED nr.285291/27.05.2009, VN VED nr.294-295/29.05.2009 si VN VED 333/22.12.2009.
S-a dispus obligarea paratului E.P., sa restituie averii debitoarei valoarea bunurilor transferate la data efectuari transferului, in suma de 104.635,59 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Cererea de anulare transferuri de drepturi patrimoniale a fost formulata de catre lichidatorul judiciar in baza art. 80 alin.2 lit.d din Legea nr. 85/2006 potrivit careia vor putea fi anulate si prestatiile recuperate, operatiunile incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoane aflate in raporturi juridice cu debitorul (administratorul, director sau membru al organelor de supraveghere al debitorului, etc.) daca aceste operatiuni sunt in dauna creditorilor.
 Din actele depuse la dosar debitoarea a intrat in procedura insolventei la 07.04.2010, iar transferurile a caror anulare se cere au avut loc in perioada 06.05.- 22.12.2009 conform facturilor VNVED nr. 256-262/06.05.2009; nr. 280/15.05.2009; nr. 285-291/27.05.2009; nr. 294-295/29.05.2009 si nr. 344/22.12.2009 (fila 119-137 vol.3)
Conform contractului de cesiune nr. 6130/04.09.2009 (fila 149 vol4) cesiunea partilor sociale a avut loc la 04 septembrie 2009.
Nu a fost primita sustinerea paratului ca aceste transferuri au avut loc cu mult inainte de intrarea societatii in procedura insolventei, fiind insa in termenul de 3 ani anteriori deschiderii procedurii nu poate fi retinuta nici sustinerea ca transferurile au avut loc dupa cesionarea partilor sociale in conditiile in care facturile au fost emise in perioada 06.05.-29.05.2009, singura emisa in 22.12.2009 (factura 344) deci dupa cesionarea partilor sociale la 04.09.2009 in valoare de 1448 lei ( fila 129).
Din cuprinsul facturilor in cauza, rezulta ca au fost transferate catre parat mijloace fixe si obiecte de inventar folosite in activitatea de vinificatie, valoarea acestora fiind mica in raport cu valoarea lor de piata, sens in care au fost retinute valorile rezultate din expertiza contabila si raportul de evaluare a bunurilor mobile din 08.01.2009 efectuate la cererea societatii.
Din raportul de expertiza tehnica prin care s-au identificat si evaluat bunurile imobile proprietatea debitoarei, expertul tehnic precizeaza ca "stabilirea valorii ramase a bunurilor imobile s-a facut plecand de la preturile din inregistrari contabile si corectate pentru a se atinge preturile de piata la aceasta data de 08.01.2009, in tranzactii directe".
Fata de aceste considerente, s-a apreciat ca transferurile de drepturi patrimoniale au fost incheiate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii cu paratul, care era administratorul societatii, cu exceptia facturii nr. 344/22.12.2009 (incheiata dupa cesionarea partilor sociale) iar valoarea obtinuta este redusa in raport cu obiectele supuse transferurilor fiind instrainate la valoarea contabila si nu de piata , ceea ce duce la concluzia ca aceste operatiuni au fost efectuate in dauna creditorilor.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs paratul E.P., inregistrat sub nr.2408/91/2009/a1 pe rolul Curtii de Apel Galati.
A criticat hotararea instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie motivand urmatoarele:
In mod gresit a retinut instanta de fond ca valoarea bunurilor ce au facut obiectul facturilor in cauza ar fi fost mai mica in raport cu valoarea de piata, ca instrainarea s-a facut  la valoarea contabila si nu la valoarea de piata, inlaturand concluziile expertizei contabile si a raportului de evaluare a bunurilor mobile din data de 08.01.2009.
Sustine ca valoarea bunurilor s-a efectuat la valoarea din contabilitate, valoare stabilita prin raportul de expertiza intocmit de expertul autorizat V.S. si raportul de evaluare bunuri mobile intocmit de expert B.M. si care reflecta valoarea de piata a bunurilor astfel ca nu poate fi vorba de caracter derizoriu al pretului.
De asemenea, arata ca pretul vanzarii a fost inregistrat in contabilitatea societatii si a servit nevoilor societatii, motiv pentru care nu se poate retine vreo frauda in dauna creditorilor.
Cat priveste facturile emise in luna mai 2009, instanta nu motiveaza in nici un mod in ce consta frauda la momentul intocmirii actelor.
In mod gresit apreciaza instanta si cu privire la argumentul adus in aparare in sensul ca vanzarea bunurilor s-a facut cu mult timp inainte de a se deschide procedura insolventei a S.C."V." (facturile sunt datate mai 2009 iar intrarea societatii in stare de insolventa  a intervenit in momentul in care nu a mai fost administrator al societatii si cesionase partile sociale (04.09.2009).
Instanta nu a avut in vedere nici aspectul ca in prezent recurentul parat mai are de recuperat de la S.C. "V." suma de 71.783,94 lei, suma cu care figureaza in tabelul definitiv cu creantele creditorilor.
Tot rationamentul instantei se bazeaza pe o premisa gresita, si anume se dispune restituirea valorii bunurilor transferate, in conditiile in care restituirea presupune o primire, or recurentul nu a primit nimic.
Fata de toate motivele indicate anterior, considera ca nu sunt intrunite conditiile prev. de art.80 alin.2 lit.d din Legea nr.85/2006.
In drept, a invocat disp.art.304 ind.1, 304 pct.9 C.pr.civ.
S-au citat legal partile.
Lichidatorul judiciar nu a formulat intampinare.
Prin decizia civila nr. 695/R/12.10.2011 s-a respins recursul declarat de parat ca fiind nefondat.
Pentru a hotari astfel, Curtea a motivat urmatoarele:
Cererea lichidatorului judiciar C.I.I. T.A. pentru anularea transferurilor patrimoniale efectuate de debitoarea S.C. "V."  S.R.L. catre recurentul-parat E.V. s-a intemeiat pe disp.art.80 alin.2 lit.d din Legea nr.85/2006.
Art.80 alin.2 lit.d din Legea nr.85/2006 prevede ca "Urmatoarele operatiuni, incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate in raporturi juridice cu debitorul vor putea sa fie anulate si prestatiile recuperate, daca sunt in dauna creditorilor.
d) cu un  administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativa, societate pe actiuni, cu raspundere limitata sau, dup caz, societate agricola;
Pentru a dispune anularea transferurilor patrimoniale pentru cazul prev. de art.80 alin.2 lit.d din Legea nr.85/2006 mai sus enuntat, este necesar ca sa fie intrunite urmatoarele conditii:
- operatiunea de transferi patrimonial sa fie incheiata in perioada suspecta a celor 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
- operatiunea sa fie incheiata cu persoane aflate in raporturi juridice cu debitorul.
- operatiunea sa fie efectuata in dauna creditorilor.
In cauza, transferurile patrimoniale materializate prin facturile fiscale din 06.05.2009, 15.05.2009, 27.05.2009, 29.05.2009 si 22.12.2009 s-a realizat de catre debitoarea S.C. "V."  S.R.L., in calitate de vanzatoare catre paratul cumparator E.P. care avea calitatea de administrator si asociat al debitoarei vanzatoare.
Obiectul acestor transferuri patrimoniale consta in bunuri mobile de natura instalatiilor de producere, stocare si imbuteliere a vinurilor din cadrul combinatului de vinificatie C.
Operatiunea de vanzare-cumparare a acestor bunuri s-a realizat in perioada suspecta a celor 3 ani anteriori deschiderii procedurii, respectiv in perioada 06.05.2009 - 22.12.2009.
Deschiderea procedurii de insolventa s-a dispus prin sent.com.nr.509/07.04.2010 a Tribunalului Vrancea, fiind astfel evidenta indeplinirea conditiei referitoare la incheierea operatiunilor de transfer patrimonial in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Transferul patrimonial a avut loc intre debitoare al carei administrator si reprezentant legal era recurentul parat, E.P. catre  cumparatorul parat, acelasi, E.P.
Rezulta, fara putinta de tagada, ca paratul a condus societatea debitoare in calitatea sa de administrator si asociat si a profitat de pozitia detinuta in societate si de informatiile, la care a avut acces deplin, cu privire la posibila declansare a procedurii pentru a obtine pentru sine un folos injust in prejudiciul creditorilor.
Faptul ca au fost instrainate bunuri si prin factura din 22.12.2009 dupa cesiunea partilor sociale, fara acordul noului asociat administrator,  denota ca si dupa efectuarea cesiunii paratul exercita in fapt calitatea de administrator al debitoarei.
Motivul de recurs referitor  la valoarea bunurilor ce au facut obiectul operatiunii de vanzare-cumparare si la destinatia pretului este neintemeiat si lipsit de relevanta prin raportare la conditiile prev. de art.80 alin.2 lit.d din Lege.
Operatiunea de vanzare-cumparare a prejudiciat creditorii societatii prin incetarea activitatii acesteia si imposibilitatea de a-si mai plati datoriile acumulate.
Faptul ca paratul este si creditor al debitoarei nu are nici o relevanta si nu produce nici o consecinta asupra actiunii in anulare.
Operatiunea de vanzare-cumparare anulata prin hotararea recurata are caracter fraudulos in sensul ca a fost efectuata cu rea-credinta in dublu scop, acela de a leza drepturile creditorilor, eludand legea si pentru obtinerea unui profit pentru sine insusi prin incercarea de a scoate bunurile din patrimoniul debitoarei si evitarea valorificarii acestora in procedura insolventei.
In aceste conditii, ca urmare a anularii valoarea bunurilor se intoarce in patrimoniul debitoarei iar paratul nu are dreptul la restituirea prestatiei sale conform art.83 alin.2 din Legea nr.85/2006. Restituirea, in natura, nu mai este posibila datorita faptului ca paratul a vandut la randul sau bunurile, dupa care a incheiat contract de custodie cu subdobanditorul, pentru a justifica posesia bunurilor.
Fata de cele ce preced, in temeiul  art.312 alin.1 C.pr.civ., s-a respins recursul, ca nefondat.