Cerere de deschidere a procedurii formulata de debitoarea aflata in lichidare voluntara. Admisibilitate

Imposibilitatea intocmirii raportului prev. de art. 260 alin. 4 din Legea 85/2006 nu il degreveaza pe lichidator de obligatia de a solicita deschiderea procedurii insolventei, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege. Nedepunerea documentelor prev. la art. 28 lit. a si b este sanctionata de disp. art. 28 alin. 2 si art. 32 alin. 1 din Legea 85/2006 si nu poate constitui un motiv de respingere a cererii.

                                    Decizia civila nr. 641/11.10.2013 a Curtii de Apel Galati                    

Prin cererea inregistrata sub nr. 10261/121/2012 pe rolul Tribunalului Galati, debitoarea SC R. SRL, prin lichidator Cabinet Individual Insolventa P.C. a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolventei.
 In motivarea cererii a sustinut in esenta, ca prin incheierea nr. 2465/07.03.2006 a judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa  Tribunalul Galati a fost numit lichidator al debitoarei, aceasta societate fiind dizolvata anterior in temeiul art. 30 din Legea nr. 359/2004. In pofida demersurilor efectuate nu a reusit sa intre in posesia  documentelor financiar - contabile ale debitoarei si a patrimoniului societatii.
A mai aratat ca debitoarea are creante neachitate, constand in obligatii fiscale in cuantum de 2616 lei, ce nu pot fi achitate din lipsa disponibilitatilor banesti.
In drept, a invocat dispozitiile art. 27 alin. 2 si art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Judecatorul sindic, prin sentin?a nr. 646/9.04.2013, a respins cererea de deschidere a procedurii simplificate a falimentului, ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, a retinut urmatoarele:
Prin incheierea nr. 4163/27.04.2005, judecatorul  delegat la O.R.C. a dispus dizolvarea societatii debitoare, conform art. 237 alin. 1 lit. b din  Legea nr. 31/1990. Ulterior, la solicitarea nr. 35991/09.03.2006 a A.F.P. Tecuci, in martie 2006, s-a dispus numirea unui lichidator. Din acel moment si pana la data sesizarii instantei nu s-au mai efectuat acte in vederea lichidarii societatii, lichidatorul nedepunand la dosar nici un inscris din care sa rezulte verificarile si operatiunile pe care le-a intreprins in acest sens. Cu toate acestea, lichidatorul desemnat sa lichideze societatea, conform dispozitiilor Legii societatilor comerciale, a solicitat deschiderea procedurii falimentului, desi lichidarea dureaza de peste 7 ani, timp in care nu a fost efectuat nici un act de lichidare. Mai mult, creanta pe care o datora debitoarea catre AFP Galati, chiar daca este o creanta bugetara, are un termen legal de prescriptie. Aceasta este anterioara dizolvarii societatii, respectiv anterioara lunii iunie din 2005, termenul de prescriptie a acesteia incepand sa curga din ianuarie 2006, implinindu-se in ianuarie 2012. Nu s-a depus la dosar niciun act din care sa rezulte intreruperea acestui termen si nici nu s-a facut vreo precizare cu privire la masa pasiva.
Prin urmare, instanta a apreciat ca este evident ca societatea debitoare nu are bunuri, astfel ca scopul procedurii judiciare nu se justifica, aceasta nefiind de natura decat sa angreneze cheltuieli suplimentare de procedura, ce urmeaza a fi puse pe seama fondului de lichidare, si cheltuieli nejustificate pentru sistemul judiciar. Aceasta procedura s-ar fi impus sa fie inchisa in conditiile Legii nr. 31/1990. De altfel, lichidatorul nu a justificat de ce se impune transformarea unei proceduri de lichidare administrativa, dupa mai bine de 7 ani, intr-o procedura de lichidare judiciara, neaducand niciun  argument de natura sa justifice aceasta transformare, cum ar putea fi, de exemplu existenta vreunor premise pentru antrenarea raspunderii administratorilor pe temeiul art. 138 din Legea insolventei sau existenta unor premise pentru anularea unor acte sau transferuri frauduloase, operatiuni care ar putea sa aduca bunuri sau sume de bani in averea debitoarei, care sa contribuie la stingerea pasivului. In aceste conditii, declansarea procedurii de lichidare judiciara doar cu unicul scop de a  obtine o hotarare judecatoreasca prin care sa se dispuna radierea societatii din evidentele in care a fost inregistrata este  de nepermis, intrucat se ajunge la o deturnare a scopului procedurii lichidarii judiciare.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat recurs debitoarea SC R. SRL, prin lichidator Cabinet Individual Insolventa P.C., inregistrat  la data de 17.07.2013, sub nr. 10261/121/2012 pe rolul Curtii de Apel Galati, sectia a II- a civila.
Sentinta recurata a fost criticata sub aspectul nelegalitatii, pentru urmatoarele motive:
Contrar celor retinute de instanta de fond, lichidatorul a notificat debitoarea, prin adresa nr. 23/14.08.2006 solicitandu-i toate documentele societatii necesare derularii procedurii de lichidare in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 31/1990. Acest demers a ramas fara raspuns, desi a fost ulterior repetat de lichidator. In scopul identificarii starii debitoarei, in ce priveste sediul social, administratori etc; a solicitat si obtinut de la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Gala?i extrasul de informare nr. _/22.11.2012.
Totodata, debitoarea are obligatii fiscale neachitate asa cum rezulta din  adresa nr. _/4.12.2012 a D.G.F.P. Gala?i, in cuantum de 2616 lei, precum si obligatii catre bugetul local, respectiv taxa de habitat, conform H.C.L. nr. 161/2010, potrivit declaratiei inregistrate sub nr. _/22.03.2013 la Primaria Mun. T., in suma de 63 lei.
Ca atare, apreciaza recurenta, debitoarea are creante neachitate, ce nu pot fi acoperite din patrimoniul acesteia.
 In mod eronat a retinut instanta de fond ca deschiderea procedurii ar atrage cheltuieli suplimentare, atata vreme cat, potrivit opiniei exprimate de doctrina si practica, aceste cheltuieli se suporta din fondul special constituit prev. de art. 4 din Legea nr. 85/2006.
Societatea debitoare este dizolvata de drept, iar aceasta nu poate fi radiata cata vreme nu poate parcurge procedura lichidarii prev. de art.  237 alin. 8 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta a aratat ca solutia atacata este lipsita de temei legal, cata vreme legiuitorul nu a prevazut o valoare - prag, pentru ca instanta sa poata dispune deschiderea procedurii la cererea debitoarei, dupa cum legiuitorul nu a stipulat vreun termen inauntrul caruia lichidatorul desemnat in procedura voluntara are obligatia de a cere deschiderea procedurii insolventei.
In drept, a invocat dispozitiile art. 483 - 502 din Noul Cod de procedura civila, art.  237 din Legea nr. 31/1990 republic., art. 1 alin. 2, art. 2 pct. 23, 25 , art. 32 si art. 107 din Legea nr. 85/2006.
In dovedirea recursului, s-a folosit de proba cu inscrisuri: copia declaratiei nr. _/22.03.2013 pentru stabilirea taxei de habitat cu destina?ia de salubrizare, declaratii privind obligatii fiscal, adresa nr. _/17.01.2013, a A.F.P. Tecuci, cu fisa de platitor anexata, notificarea adresata debitoarei, cu scrisoare recomandata, restituita lichidatorului, cu men?iunea "destinatar mutat de la adresa" .
Curtea de apel a admis recursul, a casat sentinta recurata si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a hotari astfel, a retinut urmatoarele:
Societatea debitoare se afla in procedura de lichidare voluntara inca de la data de 7.03.2006, potrivit incheierii judecatorului delegat nr. 2465/7.09.2006.
 Conform art. 260 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, lichidatorul are obligatia de a depune in termen de 60 de zile de la numire, la Oficiul Registrului Comertului, un raport privind  situatia economica a societatii. Daca potrivit raportului, debitorul indepline?te condi?iile pentru  deschiderea procedurii simplificate de insolventa, lichidatorul are obliga?ia  de a solicita deschiderea procedurii in termen de 15 zile de la depunerea raportului.
Potrivit art. VI din O.U.G. nr. 43/2010, prevederile art. 260, astfel cum au fost modificate prin aceasta ordonan?a de urgenta, erau aplicabile in mod corespunzator si procedurilor de lichidare voluntara aflate in derulare la data intrarii in vigoare a acestora, cum este cazul in speta. Doar data de la care curg termenele prevazute de art. 260, este diferita, aceasta data coincide, in speta, cu data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 43/2010.
In conditiile in care lichidatorul a fost desemnat de judecatorul delegat la registrul comertului, iar nu de asociatii societatii debitoare, el nu a beneficiat de sprijinul acestora si al fostului administrator social al debitoarei, pentru obtinerea actelor si documentelor necesare intocmirii raportului prevazut de art. 260 alin. 4 din Legea nr. 31/1990. Totodata, el nu a putut obtine documentatia prev. de art. 28 din Legea nr. 85/2006, ce se anexeaza cererii de deschidere a procedurii, imprejurari de fapt dovedite, in speta, cu coresponden?a purtata cu reprezentantii societatii, returnata lichidatorului cu mentiunea ca societatea nu isi mai desfasoara  activitatea la sediul social declarat.
Imposibilitatea intocmirii raportului prev. de art. 260 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 nu il degreveaza insa pe lichidator de obligatia de a solicita deschiderea procedurii insolventei, daca sunt indeplinite condi?iile prevazute de lege.
Contrar celor re?inute de instanta de fond, cererea debitorului nu trebuie decat sa indeplineasca conditiile prevazute de art. 27 din Legea nr. 85/2006 si sa fie insotita de documentele prev. de art. 28 din acelasi act normativ.
Or, prin cererea de  deschidere a procedurii insolventei, lichidatorul a aratat ca societatea datoreaza catre bugetul consolidat al statului suma de 2616 lei, pe care nu o poate acoperi din averea debitoarei, fiind indeplinite condi?iile pentru deschiderea procedurii simplificate.
Din interpretarea art. 27 alin. 1 coroborat cu art. 27 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 Curtea retine ca debitorul nu este obligat sa dovedeasca starea de insolventa, ci doar sa pretinda o astfel de stare a patrimoniului sau.
Inexistenta starii de insolventa se critica si poate fi analizata in cadrul opozitiei prev. de art. 32 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, opozitie care poate fi formulata de creditori impotriva hotararii de deschidere a procedurii simplificata a falimentului la cererea debitoarei.
De asemenea, nedepunerea documentelor prev. de art. 28 lit. a  si b este sanctionata de art. 28 alin. 2 si art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 si nu poate constitui un motiv de respingere a cererii.
Dimpotriva, este unul din cazurile prev. de art. 1 alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii simplificate, alaturi de celelalte situatii prev. de art. 1 alin. 2 lit. c pct. 1, 2, 3, 4 (debitorii nu detin nici un bun in patrimoniul lor, actele constitutive si documentele nu pot fi gasite, administratorul nu poate fi gasit, sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului).
Potrivit art. 28 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2000, debitorul este obligat sa depuna doar o lista a numelor si adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora, certe sau sub conditie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, aratandu-se suma, cauza si drepturile lor de preferinta.
In acest context, judecatorul sindic nu poate respinge cererea de deschidere a procedurii simplificate a insolventei, pe considerentul ca obligatia fiscala este prescrisa. Neexistand temei legal pentru a solicita si verifica la data deschiderii procedurii titlurile ce constata creantele neachitate, masurile de executare intreprinse de creditori in ce prive?te crean?ele constatate prin titlurile executorii etc, este evident ca nu exista toate inscrisurile necesare pentru a concluziona ca o creanta declarata de debitor este prescrisa si, pe cale de consecinta, patrimoniul acestuia nu se afla in starea prev. de art. 3 pct. 1.
Mai mult, neinregistrarea nici unei creante pana la expirarea termenului pentru inregistrarea cererilor de admitere a creantelor are drept consecin?a inchiderea procedurii in temeiul art. 134 din Legea nr. 85/2006. Cu alte cuvinte, nu exista nici un temei legal si nici cadrul procesual necesar pentru ca judecatorul sindic, cu ocazia solutionarii cererii debitoarei de deschidere a procedurii, sa concluzioneze ca datoriile certe, lichide si exigibile declarate de debitoare, fie nu exista, fie sunt prescrise s.a.m.d.
Cat priveste considerentele judecatorului sindic, referitoare la oportunitatea deschiderii procedurii, impotriva unei societa?i care nu de?ine bunuri, aflata in procedura lichidarii voluntare de peste 7 ani, acestea sunt pertinente, dar fara suport in actuala lege privind procedura  insolventei.
Fata de considerentele mai sus aratate, a constatat ca judecatorul sindic a pronuntat o solutie lipsita de temei legal, a carei reformare se impune ( art. 304 pct. 9 C.proc. civ.).
Tinand seama de Decizia nr. 5/2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, solutia pe care instanta de recurs o poate pronunta, ca efect al admiterii caii de atac impotriva hotararii de respingere a cererii de deschidere a procedurii simplificate este aceea de  casare cu trimitere spre rejudecare, dat fiind specificul procedurii insolventei.
Astfel, aceasta procedura este unitara si succesiva, cu atributii de competenta exclusiva a fiecaruia dintre participantii la procedura, ce nu pot fi partajate intre instan?a de recurs si judecatorul sindic.
Asa fiind, potrivit art. 312 alin. 2 - 4 raportat la art. 304 pct. 9 si art. 304 1 din vechiul Cod de procedura civila (aplicabil in cauza, in raport de dispozi?iile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010) a admis recursul si a casat sentin?a recurata cu consecin?a trimiterii  cauzei spre rejudecare, la aceea?i instanta.